(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Crestomatie de Literatura Romana Veche (vol.1)"

£?' 



- INSTITUTUL DE ISTORIE ?l TEORfE LITERARA 
..GEORGE CAUNESCU" 



0<KT 





LTteRatciRa 



Roraa na 




* 




"Ot. JRTtJl 



EDITURA DACIA 




ACADEMIA DE §TIINTE SOCIALE SI POLITICE 
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEOBIE LITERARA 

„G. CALINESCU" 

Colectivul de redactare: 
Liliana Botez, V. Candea, Gh. Ceau^escu, 
I. C. Chitimia, Nedret Mamut, Mihai Moraru, 
Stela Toma, Catalina Velculescu 






f 



CRESTOMATIE 



de 



JTERATURA ROM AN A VECHE 



Vol. I. 



Cuvint inainte de Prof. dr. doc. Zoe Dumitrescu Bu ? ulenga 



Coordonatori 
I. C. Chitimia si Stela Toma 



EDITURA DACIA 
CLUJ-NAPOCA 1984 



■1 



JIU 



CUVlNT 1NAINTE 



A trehuit set ajung departe in lume ca sa am o bncurie revela- 
toare privitoare la unele valori de acasd (asa cum spunea odatd, cu 
midt adevar, cd se intimpla, Martin Buber, relaHnd o veche legenda 
hassidica). Prin 1974, cu prilejul unei vizite la Oxford, m-am oprit, 
fireste, la vestita Bibliotecd Bodleiana unde directorii, plini de o 
amabild si caracteristicd solicitudine, au scos la vedere pentru pla- 
cerea oaspetelui modest careeram, un manuscris de prep. Bucoavna 
veche de peste jumdtate de mileniu si-a pdrdsit culcusul de sticla 
pentru a-si lasa rdsfoite paginile apdrate fiecare de materiale izo- 
latoare hi poate oricine inchipui cd bucuria mea n-a fost mica, desi 
emoUa d'epdsea cu mult puterile percepdtoare ale nespecialistului 
Tineam in fata ochilor frumusetea aceea de T etr a ev an gh el f 
kin 1429, copiat de mina de artist a unui cdlugdr de la manastirea 
Neamt, la porunca doamnei Marina, sotia lui Alexandru eel Bun. 
Ma turbura amintirea acelui vechi carturar de neam, Gavriil Uric, 
care in solitudinea chiliei sale, a dat glas eruditiei si pietdtii in 
fermele alese ale artel Si ma uimeam de armonia punem in pagina, 
de siguranta elegantd a trdsdturii caligrafice, de calculul riguros care 
se ascundea sub mdiastra alternantd a literelor fata de care oocul 
de pdsdri ori de corole al initialelor stabilea raporturi estetic ordo- 
natoare, demne de rafinamentul unui gravor extr em- oriental. Iar 
, enluminura", miniatura propriu-zisa, pdstrind, si in toata orna- 
mentica preponderent geometrica si in repi^ezentarea apostohlor, re- 
aula proportiilor, o alia cu un cromatism fermecator, lipsit de once 
stridenta, d'ar avind vioiciunea aceea, naturaletea, prospepmea cu- 
lorilor'de pe viitoarele fresce exterioare ale mdndstirilor bucovi- 
nene Privindu-i lucrarea de artist desdvirsit la dimensiunile mi- 
niaturalului, md gindeam la o observatie fdcutd cu o acuitate extra- 
ordinard de un specialist german de marca, profesorul^ Wilhelm 
Ny*sen de la Koln, cu privire tocmai la valoarea coloristica a fres- 
celor exterioare. Si anume cd raporturile spatiale de mdrime ajung 
sa nu mai aibd nici o importanta, fata de forta cu care se impune 
privitorului impresia policromd ce iradiazd pared si sonor, ca un 



ecou in culori (dealtfel, profesorul avea sd treaca mai tirziu aceste 
reflectii entuziaste asupra picturii medievale romanesti intr-o carte 
cu un titlu de puternica sugestie, P a mint cintind in l ma- 
gin i, B ildg e sang der Er de). Cu adevdrat regdseam si in 
pictura lui Gavriil Uric, precum mai tirziu in miniaturile lui Anas- 
tasie Crimea, de la Dragomirna, aceleasi atribute ale specif icitatii 
noastre, acel cintec al pdmintului si al inimii izvo7*it dintr-o ati- 
tudine interioard a bucuriei imnice. Privirea paginilor care vibratt 
ca niste timpane imi ddruia o desfdtare aleasd in care simturile se 
bucurau tot atit cit si spiritul, dar imi stirnea si un oarecare sim~ 
tdmint de stinjenire fata de mine insdmi. Eram, evident, confrun- 
tatd cu un fel de repros secret din partea „izvodului moldovenesc" , 
eel atit de original pe tot intlnsul cidturii bizantino- slave a sud- 
estului european, desi venea si el din acelasi Bizanf care pe toti 
ai acestei lumi ne-a edlduzit si ne-a inriurit. 

Si tot in Anglia am auzit elogiile entuziaste ale specialistilor 
la adresa broderiilor medievale romanesti, mai cu seamd a celor de 
la Putna, pe care le socoteau eel putin egale in valoare cu cele fla- 
mande. La Institutul Courtauld, doamna Stella Newton si colabo- 
ratorii sdi mi-au vorbit indelnng de originalul tezaur romdnesc si 
in aceastd privintd si opiniile lor nu erau ale unor oameni doar pa- 
liticosi, ci ale unor cunoscatori dintre cei mai exigenti. 

Si dacd in cadrul culturilor medievale atit de inrudite ale sud- 
estului prin impactul comun al Bizantului, romdnii au dot boltile 
lor specifice in arhitecturd, izvoadele lor in pictura miniaturedd si 
in cea monumentald, broderiile lor sau cintdrile psaltice de nnicd 
frumusete, cu dulceata bucuriilor ori mihnirilor duhovnicesti, atunci 
in liter aturd sd fi rdmas oare ei mai prejos dealt in tdrimul celor - 
lalte arte, adicd mai intirziati din punctul de vedere al producerii 
valorilor de limbd si literatura? Limba slavond (latina rdsdr'mdui 
ortodox), limbd de cult si de cancelarie, accesibila clerului si dieei- 
lor, strdind poporului, ar fi putut fi socotitd un obstacol in calea 
aparitiei mai timpurii a literaturii originate. Dar cercetdtorii ro- 
mdni si strdini sint de acord ca manuscrisele slavone insesi poartd. 
de timpuriu pecetea mintii ro-mdnesti, scriptorii si copistii nostri 
introducind, din ce in ce mai des, particular itdti morfologice, sin*- 
tagme intregi ori calcuri relevante din limba lor maternd. Cum 
observa mult regretatul profesor Mario Ruffini, influenta limbii 
romdne in slavona eclesiasticd folositd in tdrile romdne, s-a fdcut 
tot mai simtitd pe mdsura trecerii timpuluiA Si aceasta pe de o 

Mario Ruffini, Aspetti della cultura reliqiosa ortodossa romena medie- 
vale, Roma, 1980, p, 10. 



parte fiinded poporul nu intelegea slavona, si pe de alta cei care le 
traduceau textele erau constrinsi la un fir esc exercitiu de echiva- 
lentd tot mai exactd. Cdci asa cum spunea un preot sas din Bistrita, 
Adalbert Wurmloch, la inceputul secolului XVI, intr-o scrisoare 
cdtre un prieten din Breslau, elerieii romani explicau Evan- 
glielia si Epistolele in romdneste, dupd ce le citiserd in prealabil 
in slavona, limbd pe care mirenii n-o intelegeau. 2 

In acelasi timp, o activitate deosebit de intensd de cit ire, de 
copiere si de raspindire a manuscriselor in toate provinciile cu popu- 
late romdneasca a fost caracteristicd primelor secole ale mileniu- 
lui nosiru. De la mdnastirile din nordul Moldovei, de la Neamt si 
Putna Bucbvinei la Bistrita olteand si Cozia, de la Ieudul Maramu- 
resului la Hodos Bodrog in Banat, pretutindeni in lacasurile aces- 
tea sfinte, vetre de cultura, mintea intelectualilor timpului, cu pre- 
cadere clerici, lucra, mlddiindu-si si perfectionindu-si necontenit 
mijloacele de expresie, in slavona ca si in romdnd (ba chiar, une- 
ori, in greacd, pe care o stdpineau, de pildd, desdvirsit, un Eustatie, 
^ritorul" si muzicianul de la Putna), in consonantd cu dezvoltarea 
fir eased pe care o imprima limbii cr ester ea si manifestarea creativi- 
tdtii popular e in cultura specified. 

'■■ De ace ea chiar de la aparitie, serierile in romdneste, traduceri 
ori originale, se bucurd de o limbd viguroasd si spornicd, avind un 
potential expresiv notabil, decelabil chiar de la primul nivel al lec- 
iurii. Si probabil ca nu in ultimul rind, impresionaserd si aceste va- 
lofi die expresivitdtii pe umanistii europeni care, in secolul XV, au 
descoperit, mat cu seamd impinsi de ratiuni politice anti-otomane,^ 
pe romani si limba lor, mdrturie de netdgaduit a unitdtii unci etnii 
despdrpte in trei marl provincii. Au fdcut atunci referire la idio- 
mul nostra neo-latin si Blondus Flavins Forliviensis (1392—1463), 
si Pogglo Bracciolini (1390—1459), umanisti celebri, precum si altii, 
secretari ai Cancelariei florentine ori ai Curiei papale, la curent 
cu politica arzdtoare a anilor ce precedau sau urmau edderii Con- 
stantinopolului. 

Dar cea mai interesanta dintre relatdri (si una dintre cele in- 
tr-adevdr substantial) aparfine unui personaj politic, implicat direct 
in marile planuri de acfiune ale acelei dramatice vremi. Enea Silvio 
Piccolomini, cdrturar strdlucit, a dat umanismului sdu un sens activ, 
implicindu-l in istorie, incercind sd-l facd o expresie adevdratd, 
functionald si eficientd a unui spirit european avant la I e tire. 
Ajungind papa intre anii 1458— 1464, sub numele de Pius al II-lea, 



'■ 2 apud Dr. Antonie Plamadeala, Dascali de cuget si simpire romdneasca, 
Bucuresti, 1981, p. G5. 



el a conceput proiectul unei cruciade (a IX-a), care urma sa refaca 
prestiginl crestinatatii, trezind in popoarele continentului simtul 
apartenentei la o unitate^spirituald anume. In acest context, desco- 
perirea potenfialului spiritual (si, desigur, militar strategic) al ro~ 
monitor, insula neo-latind in rdsaritul si sudul slav, dobindea o in- 
semndtate nu numai simholicd. Si in lucrarea lui politicd ce vddea 
in parte aspiratia spre universalitate, spre sinteza superioard, a unei 
minti prea coapte poate pentru timpul sdu, Enea Silvio incerca sa 
realizeze un echilibru necesar intre puteri (ca o modalitate specified a 
binelui pe acest tdrim al practicii politice), in care romdnii din Va~ 
lahia, Moldavia si Transilvania si-ar fi avut, prin stirpea lor roma- 
nicd, locul cuvenit. Dealtfel, locul misiunii lor istorice de atunci si 
de mai tirziu, in calea extensiei unor pericole anti-europene. 

Accentuind obirsia romanilor (a valahilor, cum ii numea pe 
toti) si spunind: „Li Vlahi sono di generazione italica . . ." sau des- 
pre limba lor: „ . . . jin qui ritengono del parlor romano ancora, ben- 
che in gran parte mutato et a pena da potere essere inteso da uno 
italiano" (pind astdzi pdstreazd incd vorbirea romanicd, desi in mare 
parte schimbatd si abia putind fi inteleasd de un italianp, acel papa, 
contemporan cu Stefan eel Mare, ii introducea intr-un circuit firesc 
de consangvinitate europeand si-i fdcea apti de recunoastere ca atare, 
cu atit mat mult cu cit apdsa clar si pe obirsia valahd a lui lancu 
de Hunedoara, al treilea apdrdtor al crestinatatii notoriu la vremea 
aceea, pe lingd Stefan eel Mare si Vlad Tepes. 

Timpul acela atit de vitreg pentru istoria noastm i-a dat insd 
o dimensiune epicd certd care n-a lipsit a im'iuri si continutul gin- 
dirii si forma expresiei. Cdci nu generalitatea reflectiilor umaniste 
ale occidentului european te izbeste in nucleele literare din textele 
noastre de inceput, ci o necontenitd relatare a unor fapte speeifice, 
revelatorii pentru o anumitd conditie umana. Din corespondenta di- 
plomaticd a lui Tepes ori a lui Stefan eel Mare, din documentele 
de cancelarie care consemneaza intimpldri si stdri, din suplice, plin- 
geri ori scrisori particulare se constitute, in nuce, o Weltan- 
schauung dramaticd prin simplitatea si resemnarea cu care ad- 
versitdtile sint primite si asumate. Abia mai e nevoie de un adaos 
de fictiune si de o bruma de generalizare pentru ca literatura sd 
se nasca. Iar limba capdtd sonurile gravitdtii si solemnitdtii ori ras- 
fringeri polemice, dupd caracterul precumpdnitor al relatarilor. O 
pietate adincd, dar rationald se desprinde din paginile mult rds- 
foite ale scrierilor canonice si omiletice, o judecatd dreaptd si in- 



3 Enea Silvio Piccolomini, La Discrittione de VAsia et Europa. di Papa 
Pis II, in Vinegia, MDXLIIT, p. 185. 



crezdtoare intr-o justitie imanentd rdsare din orice rind pus pe per- 
gamente. Nestatornicia lucrurilor lumii se echilibreazd printr-o nd- 
dejde moderatd intr-un viitor mereu crezut mai luminos in pofida 
realitdtii grele. Umanistii istorici ori prelafi, died ori voevozi se 
supun ' vremii, adicd necesitdtii istorice, intr-un fel de intelep- 
ciune specified in care se amestecd eroicul fatalism al dacilor, spi- 
ritul moderat al acfiunii romane, precum si urmele isihasmu- 
l u i bizantin. Sinteza teologic-filosoficd liter ar a a acestei atitudini 
o va infdtisa acel monument literar edificat de Neogoe Basarab in 
Invdtd'turile cat re fiul sdu Theodosie, la ineepu- 
tul secolului XVII. Interpretarea marilor cdrti sacre si a pdrintilor 
bisericii intr-un sens mai personal, preponderent moral, increderea 
in valoarea pedagogiei pentru perfectionarea fiintei umane, recon- 
siderarea vietii interioare cu accentul pus pe mdsurd, pe echilibrul 
contrariilor si al puterilor dinduntru si din afar a, punerea laolaltd 
a invdtdturiior patristice si atonite cu cele pitagoreice, stoice si 
gnostice inseamnd in cultura romdnd si aceea a sud-estului euro- 
pean un moment de interferentd de~o insemndtate putin obisnuitd, 
cu atit mat mult cu cit toate aceste cistiguri moral-filosofice trebuie 
sa stea la temelia artei guverndrii. 

Acest print, care a dat culturii noastre si chiar Uteraturii noas- 
tre o opera de adinci ecouri, a fost doar until dintre primii uma- 
nisti ai secolului XVI, secol care a abundat in innoiri si diversi- 
ficdri de directii culturale. Deschiderea spre Europa si umanismul 
latin au prevalat cu Nicolaus Olahus, prietenul si corespondentul 
lui Erasmus din Rotterdam, cu Iacob Eraclid Despot, colaboratorul 
lui Johannes Sommer la academia latind de la Cotnari, cu Petru 
Cercel eel sustinut de Henric al Ill-lea al Frantei, de papa si de 
umanistii italieni de la sfirsitul secolului. Iar Reforma si ecourile 
ei au adincit, in acelasi secol, tendintele interne, fortele autohtone 
din toate provinciile romdnesti, — prin punerea in valoare a ele- 
mentului national in limba scrierilor. Mergind in consens cu dezvol- 
tarea factorilor Iduntrici, miscarea reformatoare si activitatile tra- 
ducdtorilor si, mai presus de oricare altele, acelea ale lui Coresi au 
venit intr-un moment in care unitatea limbii romanilor de pretutin- 
deni devenea o realitate de netdgdduit. 

Ritmul dezvoltdrii culturii romdnesti s-a modificat in aceste im- 
prejurdri intr-un fel foarte favorabil, vizibil in marea bogdtie si 
diver sitate a genurilor si speciilor din secolul urmdtor, secol de 
aur al Uteraturii romane vechi, cum s-a spus, Poate si din aceastd 
pricind a valorilor de tot felul ndscute pe pdminturile romdnesti 
din secolul XV pind in XVII, Jean Racine, istoriograful regelui 
Scare, nota in 1680, pe coltul unui manuscris: „Valaquie, Molda- 



9 



vie Valaquie de dela les monts . . . Transalpinam Valachiam" 
(Valahia, Moldova . . . Valahia de dincolo de munti . . . Vala- 
hia Transalpine — a die a T r an s ilv ania, n.n.). 

Secolul XVII a fost intr-adevar al marilor arhitecti de limba 4 , 
dar si de literatura. Cdci numim intii urmasii, intre descendenpii 
lui Coresi, dar la o putere mult superioard, pe Varlaam sau Simion 
Stefan, mitropolitii. Iar intre scriitorii autentici, pe mult inzestratul 
poet Dosoftei miiropolitul, eel care a trecut in Psaltirea romaneasca, 
precum intr-o sdminta pina departe roditoare, esente ale unei limbi 
poetice din care se vor impartdsi artistii romdni pind la Arghezi. 
Apoi intre prozatorii istorici, Miron Costin tine o intiietate necon- 
testatd cu stilul sdu complicat si rafinat de umanist tirziu. Biblia 
de la 1688 are valoarea unui monument de limba literard care fi- 
xeazd modalitdtile tuturor posibilelor deveniri. In continuare, Antim 
Ivireanu da o literatura omiletica de prima mdrime, stolnicul Con- 
stantin Cantacuzino intretine spiritul umanistilor europeni in dh 
rectia explicdrii istoriei nationale in termeni de relatie cu obirsiile. 

Iar in Dimitrie Cantemir si loan Neculce, cu care crestomatia- 
de fata se va incheia, noi vedem si in secolul XVIII expresia rod- 
nicd a ceea ce numeam mat demult pendularea noastrd intre cele 
doud obirsii, intre mitul cultural si mitul arhaic la care participant 
deopotriva, adicd intre europenism si autohtonism. Cdci dacd prin- 
tul erudit, membru al Academiei din Berlin, poliglotul subtire, ami- 
cul suveranilor europeni reprezintd intr-adevar aspiratia noastrd 
continentald si apart enenfti indubitabild, prin cele mai mari spirite, 
la Re pub I i c a litteraru m, prin boierul de tard sfatos si 
iubitor de tacla moldoveneascd, loan Neculce, si prin opera sa, ne 
cufunddm in fintinile autohtonitdtii, fdcind loc acelui tip de crea- 
tivitate aflat la mijloc intre povestirea orientald si povestirea popu- 
lard romaneasca, tip de creativitate dus la maxima stralucrre de 
mdrturisitul urmas al lui Neculce, Mihail Sadoveanu. 

Nu am dorit (si nici n-am fi putut) sa facem din acesle citeva 
pagini o prefatd specializata de care volumul de fa\d nici n-ar avea 
nevoie, deoarece continutul sdu ii este recomandarea cea mai inaltd. 
Si oricine va parcurge cu ochi atent si iubitor mdcar sumarul uo- 
lurnului I, va intelege din capul locului aria de pe care s-a eules 
modesta, dar atit de substantial recoltd de texte selectate cu acu- 
ratefe de specialisti excelenfi, departe vdzdtori in complicata ma- 
terie a literaturii vechi. Si va mai intelege si structura acestei eres- 
tomatii care este una nu de limba, ci de literatura, ceea ce 
a Jmpu^_^ga^area_^p^genuri si specii literare. Iar _daca_va 

4 Antonie Plamadeala, Op. tit., p. 85. 



10 



patrunde cititorul in textele asa de bine, de armonios sundtoare, in 
limba lor „veche si infeleaptd" si se va lasa furat de vraja unei 
arte simple si robuste la inceputuri, si mai apoi de esentele ei tari 
si durabile, va izbindi intr-o cunoastere de pref, a unui spirit, a 
unei creativitdti ardtate lumii, in secolele de lucrare zmerita, de 
cdtre un popor autentic inzestrat cu daruri literare. Popor care n-a 
produs numai pe Stefan eel Mare, pe care Bossuet il recomanda in 
lectiile sale printului mostenitor al Frantei drept Je plus grand 
gu'errier de son siecle" (eel mai mare rdzboinic al secolului sdu), ci 
si pe Eminescu si Sadoveanu, urmasii cei mai de seamd ai tuturor 
celor cuprinsi in paginile ce vor urma. 

ZOE DUMITRESCU BUSULENGA 




■ 



CRESTOMATII £1 ANTOLOGII, 
TIPURI £1 VARIETATE 



■■ / 



Intre lucrarile vazute din vremuri antice ca necesare, alaturi 
de dictionare si enciclopedii, se inscriu tipurile de crestomatii sau 
analecta, antologii si collectanea, culegeri de texte cu scopuri di- 
verse: de invatare a unei limbi si de cunoastere mai aprofundata a 
ei, de lectura a unor pagini de literatura de prima valoare sau de 
adunare, eventual editare, a unor scrieri sau fragmente din tezau- 
rul unei culturi ori pe o anumita tema. 

Desi terminologia speciala a luat nastere mai tirziu, tipul de lu- 
crari a aparut chiar din antichitate, fiind denumit altfel. Astfel de 
lucrari s-au efectuat in special in legatura cu versurile scurte, adi- 
ca de volum mic, numite epigrame. Cel dintii care, in sec. I i.e.n., 
a facut o culegere de epigrame grecesti din 46 de poeti (intre ei: 
Arhiloh, Simonides, Safo, Moiro, Platon etc.) a fost poetul Melea- 
gru, dindu-i titlul Stefanos (Buchetul). In vremea lui Caligula, in 
sec. I e.n., culegerea lui Meleagru a fost completata, cu epigrame 
din alti 13 poeti de mai tirziu, de catre Filip din Salonic, pastrin- 
du-i vechiul titlu. Au mai alcatuit apoi asemenea culegeri antolo- 
gice Diogenianos din Heraclea (sec. II e.n.), care a introdus si ter- 
menul Anthologion (luat din domeniul botanicii), apoi Straton din 
Sardes (sec. Ill e.n.), Agathias din Myrina (sec. VI e.n.) si altii. Ba- 
zindu-se pe asemenea materiale vechi, in sec. X, Konstantinos Ke- 
falas a intocmit o mare antologie de 3700 epigrame dispuse tematic 
(nu alfabetic ca la Meleagru) in 15 car^i. In sec. al XHI-lea, Maxi- 
mos Planudes, caruia i se atribuie si Viata lui Esop, a facut la Con- 
stantinopol excerpte din Kefalas in 7 carti cu 2400 epigrame, lu- 
crare publicata peste doua secole de Ioannes Lascaris la Florenta, 
in 1494: Anthologia epigrammatum graecorum cura Ioannis Lasca- 
ris, dedicata fiind lui Pietro de Medicis. Dar in anul 1607 fran- 
cezul Claude Saumaise a descoperit la Heidelberg, in asa-zisul Co- 
dex Palatinus (Cod. pal. 23, din sec. XI), manuscrisul lui Kefalas, 
de unde numele culegerii de Palatiane Anthologia sau Anthologia 



>alatina, publicata tirziu, in 1772, la Strassburg, de August Bruck, 
er si pe urraa din nou de Friedrich Jacobs, in 1813 1 . 
\ In ce private insa literatura latina, de§i exista mentiuni date 
dl un Aulus Gellius sau Plinius Maior, ca in vremea lui Octavia- 
niis Augustus (63 i.e.n. — 14 e.n.) s-ar fi intocmit o antologie de 
sAirte versuri erotice, totusi o asemenea lucrare nu s-a descoperit 
ink S-a pastrat, in schimb, o adunare de sententii romane din sec. 
VI e n datorate — se crede |U lui Luxorius, autor de versuri ele~ 
giace epigramatice. O antologie propriu-zisa a fost realizata de-abia 
in epoca Renasterii, lucru explicabil prin interesul fata de antichi- 
tate de catre Joseph Justus Scaliger (1540—1609), publicata in 1573: 
Catalecta Veterum Poetarum, in ea fiind introdus un numar de 250 
piese O a doua astfel de culegere a savirsit in secolul al XVIII-lea 
Peter Burmann fiind primul care i-a dat titlul Anthologia Latina 
(contine peste 1450 de scrieri). In secolele XIX si XX s-a mmultit 
numarul specialistilor clasicisti si s-au alcatuit multe antologii, 
unele aparute in mai multe editii revizuite. S-au antologat diverse 
genuri, de la lirica si teatru la retorica si istoriografie, privmd in 
special scrierile antice mai putin cunoscute. 

Intentia de a cunoaste de aproape textele, frumusetea si arta 
lor stilistica a dus si la istorii literare de tip antologie cum proce- 
deaza, in chip evident, Jean Bayet 2 sau Ettore Bignone 3 . 

Desi termenul de crestomatie (Chrestomathia, chrestomathie, 
chrestomathy, chrestomatija etc.) din gr. khrestomatheia (khrestos 
'uttr manthanein 'a invata') s-a impus de-abia la inceputul secolu- 
lui al XlX-lea, cind §tiintele filologice au luat in Europa un avint 
extraordinar si cind s-a stabilit si o terminologie stiintifica moderna, 
totusi termenul apare mai rar si in secolele anterioare, in legatura 
cu culegeri de texte necesare in special pentru invatatura in scoli, 
asa cum se intilneste in secolul al XVI-lea 9 i al XVII-lea 4 si mai 
ales in secolul Luminilor, in care iau dezvoltare scoala si stnnta, 
in toate tarile europene. Astfel, apar crestomatii si in Ungana, In 
Polonia, in Transilvania (si, bineinteles, in alte tari). In 1782 se pu- 



i Vezi Fr. Jacobs, Anthologia graeca sive Poetarum graecorum Lusus f 

V °2'jean P Bayet, Litterature latine, Paris, 1934; reeditare 1958 si 1965; trad, 
rorn. de Gabriela Cretia, trad, versurilor de Petre Stati, introd. de M. Nichita, 

^^Ettore Bignone, Storia della lettevatura latina, 3 vol., Floren^a, 1945— 
1950 (fragmente Intinse din operele tratate). l,„i^+ At1 

i Vezi bunaoara, Prodi Chrestomatia poetica, mterprete et scholiste An- 
drea Schotto, nunc correctius editum a Ludovico Corrione Brugensi, Hanovra,. 
1615. 



12 



13: 



blica la Buda o lucrare care ne intereseaza: Chrestomathia ex op~[ 
ilmis linguae latinae autoribus, concinnata in usum gymnasiorw 
ct scholarum grammatiearum per Regnum Hungariae et provincial 
eidern adnexas 5 . Acest impuls a continuat, iar, in secolul urmatori 
Feliks Bentkowski, invatat literat polonez, cu stuclii la Halle, a edif 
tat in limba polona o crestomatie, devenita celebra, a lui Friedric 
Gedike: Wypisy dla poczynajqcych si§ uczyc jezyka lacinskiego do 
uzyeia Polakow przystosowane (Crestomatie, pentru ineepatorii invji- 
taturii limbii latine, adaptata pentru folosinta Polonilor), Varsovia, 
ISOOl Lucrarea lui Gedike, un clasicist foarte activ 7 , a aparut an 
zeci de editii, cu titlu latin sau german 8 , si una dintre ele, adaptata, 
a vaztit lumina tiparului la Cluj, in 1836 9 . 

Daca s~au publicat antologii pentru o intreaga literatura sau 
pentru poezie ori proza 10 , s-au lucrat altele pentru un singur gen, 
cum a procedat Ludwig Goldscheider (colaborator Paul Wiegler) cu 
cele doua excelente volume, unul de lirica germana 11 , altul de li- 
rica universal^ in traducerea unor renumiti clasici germani 12 . De- 
sigur, in epoca moderna §i contemporana, tipurile de crestomatii si 
antologii, pe epoci, genuri, teme, pina la istorii literare antologice, 
s-au inmultit, dar cele spuse mai sus dau o idee despre istoricul si 
varietatea lor, despre interesul pentru asemenea carti. 



5 Intre provinciile anexate se include si Transilvania. 

6 O a doua editie a aparut in 1809. 

7 Date despre el la Herbert Schmitt, Friedrich Gedike, Gymnasmldirek- 
tor unci erster preussischer Oberschulrat im friderizianischen Zeitalter, Halle, 
1937. 

h O editie nu cu mult inainte de aceea a lui Bentkowski, in polona, era 
a Xl-a: Fr. Gedike, Lateinisches Lesebuch fur die ersten Anf anger, Berlin, 
1800, VIII + 230 p.; in 1820 aparea a XVIII-a, iar in 1834, Fr. Adolf Beck 
scotea o a XXI-a editie. Dealtfel, Gedike a alcStuit si o crestomatie de texte 
grecesti; in 1829 Philipp Buttmann o reedita pentru a Xll-a oara, „eu adaose 
si imbunatatiri": Griechiesches Lesebuch fur die Anf anger von Fr. Gedike, 
mit Zusatzen und Verbesserungen von Philipp Buttmann, Berlin, 1829, XIV 
+ 233 p. 

9 Fridericus Gedikus, Liber latinus, usibus juventutis scholasticae Regni 
Hungaricae et Transylvaniae accommodatus, editio nova et emendatior, Clau- 
diopoli, 1836, 360 p. 

10 Vezi o atare antologie pentru poezia italiana: Corrado Govoni, Splen- 
dore della poesia italiana, Milano, 1937; ca antologie pentru o epoca, vezi, 
de pilda, Jan Kott, Poezja polskiego oswiecenia (Poezia secolului lurninilor in 
Polonia), Varsovia, 1954 (excelenta). 

31 Ludwig Goldscheider, Paul Wiegler, Die schonsten deutschen Gedichte. 
Ein Hausbuch deutscher Lyrik von den Anfdngen bis heute, Viena-Leipzig, 
Phaidon-Verlag, 1933, 470 p. 

12 Ludwig Goldscheider, Die schonsten Gedichte der Weltliteratur. Ein 
Hausbuch der Weltlyrik von Anfdngen bis heute, Viena-Leipzig, Phaidon-Ver- 
lag, 1933, 490 p. 



14 



In literatura romana s-ar putea socoti ca antologii vecni o se- 
He de manuscrise miscelanee sau manuscrise pe genuri de htera- 
lira istoriografica sau de carti populare etc., dar ar insemna sa mer- 
Lm prea departe §i ne vom rezuma la crestomatii si antologii de 
Lratura romana care au vazut lumina tiparului incepind cu seco- 
lul al XlX-lea, succedindu-se in ritm viu. Totusi nu ne vom opri 
si nu eonsemnam ca, pentru literaturile antice Johannes Hon erus 
aWblicat la Brasnv, in 1539, o antologie redactata atit in limba 
grtaca. cit si in limba latina 13 . . 

Dar o crestomatie de literatura romana a publicat pentru pri- 
ma data Timotei Cipariu: Crestomatia sau analecte literare den car- 
tile mai vechi sau noua romdnetfi, tipdrite si manuscrise, cu onottta 
iiterard, Blaj, 1858. Conceputa pina la 1830, deci pen ru toata .lite- 
ratura veche, cum a fost vazuta penodizarea si dupa 1900 vezi B - 
Hiografia romdneasca veche), lucrarea s-a opnt la sferjitu 1 ^ sec olu- 
lui al XVII-lea, dar ceea ce a realizat Cipariu, cu multa truda, este 
un monument al vremii si un document la indemina cercetatonlor 
de atunci si de mai tirziu". Ideile lui din „notrta literara" il arata 
cu intelegere justa fata de fenomenul cultural si prime e urme de 
lunba' romana cu evidentierea spiritului romanesc dm !«^M 
lui Neagoe Basarab cdtre jiul sau Teodosie, cu pretuirea tipantu- 
rilor din secolul al XVI-lea, notind printre merituosi nu numai pe 
scriitorii original!, ci si pe traducatori, copitfi, tipograf i etc care 
si-au manifestat interesul pentru conservarea unor scnen sau pen- 
tru tioarirea unor carti. 

Lucrarile de tipul crestomatiilor 9 i antologiilor de texte au con- 
tinuat, iar harnicul si priceputul profesor Aron Pumnul a scos la 
Viena intre 1862-1865, o culegere in patru volume in tit ul at a Lep- 
turariu rumdnesc cules den scriptori rumam™, alcatmta spre to- 
losinta invataceilor", introducind, in primele volume intre altele, 
si texte din lucrarea de mai sus a lui Cipariu apoi alte texte ^ f a- 
bule) din Donici, Asachi, Alexandrescu, legende istorice dm Alec- 
sandri (exista si texte do istorie, geografie si ? tnntele naturn). In 

w Tohannes Honterus, Epitome tis ton Aristotelous dialekiikes. — Epi- 
tome tisiTavtorTretokkel Brasov, 1539; idem, Rudimenta praeceptorum 
dialecZes ex Aristotele et alliis collecta. - Compendium rhetonces ex Ctee- 
rone et Quint Mono, Brasov, 1539. . . , 

5 Devenita rara, precum si pentru spirit de cmstire, cartea a fijtre- 
produsa ZZ * in acefas: numar de pagini (XXXVIII . + 256) de catre Mitro- 
politul de Blaj, dr. Victor Mihalyi de Apsa, laBayn 1916^ 

is Lucrarea a aparut dupa cum urmeaza: torn. I. 1862, torn, il, parxeai 
1863, paXa 2" 1663? torn. Ill, 1862; torn. IV, partea la, 1864 par ea ^ 1865 
primele doua tomuri erau destinate gimnaziului interior, ultimele celui su 
peri or. 



15 



volumele III si IV incearca o istoiie a literaturii romane de la cr 
nieari pina dupa 1830, cu texte ilustrative si notite biobibliograff 
(inegale), scoase din diverse izvoare, obtinute uneori direct de 
unii scriitori, incit contin informatii de neintilnit altundeva. Tran- 
scriind insa textele intr-o ortografie sui-generis si dupa norme linf- 
vistice personate, lucrarea greu de citit a fost repudiata, pe nedrebt, 
in totalitate. Profesor de gimnaziu la Cernauti, omul a fost de tajie 
universltara in activitatea lui, omagiat cu caldura, la moarte.fde 
M. Eminescu. 

B. P. Hasdeu n-a intentionat in cele doua volume din Cuvehte 
den bairini (1878—1879) o crestomatie, ci o editare stiintif ica I dl 
texte de limba romana veche si de carti populare. Dar din textele 
publicate cle el, precum si din cele ale lui Cipariu, pe Linga alteie, 
a folosit A. Lambrior in a sa Carte de citire, intocmita intr-adevar 
cu scop crestomatie si devenita de pret ie . 

M. Gaster a pregatit si publicat,' in 1891, o excelenta cresto- 
matie, in doua volume, cu texte diverse, manuscrise sau tiparite, 
dintre 1550 si 1830 finca o data se. vede conceptia de literatura 
veche pina la 1830) 17 . Crestomatia se cleschide cu o lunga introdu- 
cere (text in romana si franceza), apoi o gramatica a limbii romane 
si se incheie cu un bogat glosar cu explicate in limba franceza. 
Lucrarea se aclreseaza deci si strainilor. Pe linga literatura veche, 
Gaster a introdus si texte dialectale (inclusiv sud-dunarene), pre- 
cum si numeroase texte folclorice. Este cea mai cuprinzatoare cres- 
tomatie de pina acum. 

Pentru literatura veche, mai poate fi consemnata, in secolul 
XIX, lucrarea lui Gh. Adamescu, Crestomatie pentru istoria lim- 
bii si literaturii romanesti, Bucuresti, 1897 (merge si mai departe 
de literatura veche). 

Secolul al XX-lea aduce inmultirea si diversificarea tipurilor 
de crestomatii sau antologii romanesti. Nici nu vor fi inregistrate 
toate aici (in afara de unele exemple ilustrative pentru ce inseamna 
diversificarea genului in intreaga literatura romana) 18 . Pe de alta 
parte, facem distinctia intre textele publicate cu scop editorial 
stiintific si cele destinate crestomatie invatamintului si marelui pu- 
blic. In sensul din urma, notam o prima si remarcabila antologie a 

16 Aparuta la lasi, 1882, LXXI + 302 p., s-a retiparit in editia a Ha- 
lasi, 1S90, LXXXV + 353 p.; editia a Ilia, publicata de Gh. Ghibanesou, lasi 
1893, LXXV + 353 p. + 5 pi. 

17 M. Gaster, Chrestomatie romana, Leipzig-Bucuresti, 1891, 368 p. + 
562 p. ■;...■.••.; 

18 O bibliografie selectiva este anexata la sf irsitul intregii noastre Cres- 
tomatii. 



Umui singur gen literar, a celui istoriografie, datorata lui N. Ior- 
ga 19 , dupa care a urmat alta, a lui Ovid Densusianu 20 , de acelasi 
continut, aceasta insa cu intentia de a sublinia valorile literare ale 
fcronicilor, prin alegerea textelor, ceea ce a urmarit in mod expres, 
mult mai tirziu, si Al. Rosetti 21 . 

In general, crestomatiile de literatura romana veche, cu texte 
socotite dificile, au fost preocupate, in cea mai mare masura, de 
elementul lingvistic si filologic. In aceasta viziune se insira multe 
lucrari. Desi de proportii restrinse (30 de pagini) si fara caracter 
expres de crestomatie, brosura lui Jacques Byck, Texte romanesti 
vechi (1930), cu o serie de excerpte paralele din psaltiri vechi si 
din Faptele apostolilor, precum si un numar de scrisori particulare, 
a servit pe vremuri exercitiilor filologice seminariale si a avut deci 
o functie crestomatica (pacat ca autorul nu a continuat seria ince- 
puta). Pentru elementul literar si informativ al cartilor si despre 
carti, Aurelian Sacerdoteanu a adunat si publicat Predosloviile car- 
tilor romanesti (1508—1645), Bucuresti, 1938. 

Dupa ultimul razboi au aparut, fireste, numeroase antologari 
de texte de literatura veche 22 , iar intre ele se detaseaza cele desti- 
nate strainilor si romanistilor, pentru studiul si invatatura limbii 
romane, realizate de Alexandrina Mititelu 23 , Iorgu Iordan si colec- 
tiv 24 , Mario Ruffini 25 , Al. Niculescu, Florica Dimitrescu 26 , care au 
adus neindoielnic servicii limbii romane. 






19 N. lorga, Din faptele strabunilor. Povestiri ale cronicarilor, Valenii de 
Munte, 1909; editia Il-a; Bucuresti, 1923 (cu adnotari). 

20 Ovid Densusianu, Povestiri din cronicari, Bucuresti, f.a. {inainte de 
primul razboi mondial), in „Biblioteca pentru toti'% nr. 452—453; editia a 
Il-a: 1927. 

21 Al. Rosetti, Cronicarii romdni, Bucuresti, 1945; in materie notam si 
antologia lui Virgil Ene, Cronicarii munteni, cu prefata de Al. Piru, Bucuresti, 
1965, precum si pe cea cu text stabilit de Mihail Gregorian, Cronicarii mun- 
teni (colectia Lyceum), Bucuresti, 1968. 

22 Vezi inca Boris Cazacu, Pagini de limba si literatura romana veche, 
Bucure$ti, 1964; Gh. Mihaila, Dan Zamfirescu, Literatura romana veche, Bucu- 
resti, 1969. 

23 Alexandrina Mititelu, Letteratura romena antica, Cenni storici. Breve 
antologia, Padova, 1961. 

24 Iorgu Iordan (si colectiv), Crestomatie romanica, torn. I, Bucuresti, 1962, 
p. 143—194; t, II, Bucuresti, 1965, p. 5—153. 

2 '° Mario Ruffini, Antologia romena dei secoli XVI e —XVlI e , Torino, 1964. 
26 Al. Niculescu, Florica Dimitrescu, Testi romeni antichi (secoli XVI— 
XVIII), Padova, 1970 (introducere si larg studiu lingvistic de Al. Niculescu; 
texte alese si glosar de Florica Dimitrescu). 



16 



2 — Crestomatie de literatura romana veche — vol. I 



17 



Cea mai noua crestomatie imbratiseaza intreaga literatura ro-| 
mana, de la Scrisoarea lui Neacsu la literatura contemporana, pel 
genuri de scrieri si stiluri, cu insistenta asupra elementelor de limJ 
ba literara, in evolutia lor, in final cu o serie de texte paralele, in 
curgere istorica, elocvente din acest unghi de vedere 27 . Evantaiul 
tipurilor de crestomatii si antologii romanesti este, prin urmare, 
foarte larg. 

Crestomatiile si antologiile de pina acum au staruit, in ce pri- 
veste literatura veche, in special asupra problemelor lingvistice sjl 
filologice. In crestomatia prezenta se insista pentru prima data, in 
mod accentuat, asupra elementelor de arta literara, in cresterea 
lor progresiva, de la expresia ingenua de inceput la expresia inten- 
tionat artistica sau simtit artistica, cu radacini in limbajul viu al 
poporului, in forme vechi (uneori stravechi) §i noi, imprimate isto- 
ric si in creatia orala. Asadar, in crestomatia de fata nu ne rezu- 
mam numai la consideratii facute la modul general, despre calita- 
tile literare ale textelor, sau numai la alegerea „literara" a texte- 
lor, ci cautam de fiecare data sa luminam cu comentarii elementele 
concrete ale scrisului, in mijirea si cresterea lor artistica, fiorul vor- 
bei de mostenire ancestrala, motive §i arhetipuri literare, transmise 
cu viata si istoria, apoi inventivitatea tot mai frecventa a expresiei 
inspirat asociate. Sub crusta unui scris in aparenta vechi, se as- 
cund si se descopar virtuti de arta literara, mai ales daca stim sa 
ne substituim momentului si reusim sa ascultam si sa auzim cuvin- 
tul timpului. 

De aceea, pentru a observa mai bine dezvoltarea §i inaltarea 
structurilor literare, in cazul unor texte reluate in traducere de car- 
turari (anumiti psalmi sau fragmente din Noul Testament etc.) unele 
dintre aceste texte s-au dat in dispozitie comparata. Schimbarea de 
termeni, asociatii noi de cuvinte, retraduceri innoite ca idee si ex-, 
presie fata de ce se efectuase inainte, toate acestea pot arata trepte 
literare in urcare, dar si nimerirea expresiei de la inceput, ba une- 
ori expresia veche este mai potrivita §i mai frumoasa ca figura de 
stil. lata un exemplu din Faptele apostolilor, in traducerea veche, 
foarte veche, a Codicelui Voronetean, in comparatie cu aceea din 
Noul Testament de la Alba Iulia (1648), Este vorba de judecarea 
apostolului Pavel, la Damasc, pentru actele lui dure impotriva cre§- 
tinilor, inainte de a se crestina personal: 



27 Stefan Munteanu, Doina David, Ileana Oancea, Vasile D. Tara, Cres- 
tomapie romaneasca. Texte de limba literara, Bucuresti, 1978. 



18 



• 



CODICELE VORONETEAN 

Cauta Pavelu spre zboru 
si dzise: „Barbati frati, 
eu cu totu gandul cela 
bunrul viu lu Dumnedzeu 
pinra la aceasta dzi". 

Arhierei Anania dzise 
celora ce sta inraintea lui 
se-i bata lui rostul 
[gura]. 

Atunce dzise Pavelu 
catra elu: „Bate-te-va 
Dumnedzeu, pareate vamiitu. 
Si tu sedzi de giudeci dupa 
leage, si pre&pre leage 
treci, ca gki se me bata". 



NOUL TESTAMENT 

Iara Pavel, cautind spre sobor, 
zise: „Fratilor barba^i, eu cu 
toata stiinta buna am slujit lui 
Dumnezau, pana in ciasta zi," 



Dara Anania, mai marele popilor, 
porunci celora ce sta sa-1 bata 
preste gura. 



Atuncea zise Pavel catre el: 
„Bata-te-va pre tine Dumnezau, 
parete inalbit, ca tu sezi giude- 
cind pre mine dupa leage, si 
impotriva legii poruncesti sa ma 
bata". 



Limba codicelui nu face impresie oricum si oricui, fata de aceea 
a Noului Testament, evoluata viu si popular, dar ea vine cu poe- 
zia unor forme si structuri vechi, a rotacismului de origine inde- 
partata si eel putin metafora „parete varuit", pentru omul cu obraz 
fals ?i nesincer, acceptata de redactiile moderne ale Bibliei, este de 
la inceput mai frumoasa si mai expresiva decit „parete inalbit" 
(se inalbesc rufele, dar nu peretii), precum si fata de „parete spoit" 
din Biblia de la 1688 sau „parete albit" din Biblia lui Samuil Micu 
(1795). Aceasta inseamna ca in scrisul romanesc zac din vechime po- 
tente incalculabile. 

Psalmii au un joe de cuvinte de toata frumusetea poetica, iar 
scrisorile particulare, cu traducerea directa a gindurilor in grai viu, 
isi au poezia lor, prin marcarea faptelor in vorbe simple, dar pline 
de tensiune, precum acea scrisoare a lui Cocrisel din prizonieratul 
lui mizerabil in Transilvania, din timpul luptelor lui Mihai Vitea- 
zul, reu§ind sa scrie, dupa multa vreme, ca n-a pierit, ca era gata 
sa fie taiat, dar acum zace in temnita la Bistrita, ramas „numai c-o 
camesa", avind „o barba pina in briu", „mincat de paduchi", ru- 
gind „sa se dea de §tire parintelui sau Mogildea vornicul" si sa 
fie scos de acolo, ,de l-o mai tinea trupul. Cu toata tragedia per- 
sohala, in final nu uita sa spuna cald: „Si sa afle aiasta scrisoare 
a mea sanato§ pre domeavoastra". Tragedia omului este acoperita 
.sau descoperita perfect de vorba lui neimpiedecata si infiorata. 



19 



Este si asta o poezie neintentionata, izvorita din capacitatea insuluj] 
si a limbii lui de a comunica plastic mizeria in care se gasea. 

Daca trecem la alt gen al scrisului, al apocrifelor, vedem ca ej 
nu ramine mai prejos si fiorul artei literare este evident si aici. 
De data aceasta stilul este altul, uneori de text apocaliptic care 
cade asupra pamintenilor ca un inspaimintator fenomen cosmic, in 
expresie vie si tipic populara 28 : 

„$i voiu avea a ploa, in luna lu prier in saptespradzeace dzile, 
in loc de ploaie, singe, §i foe si ,spudza [. . .]. Si voiu ave a lasa pre 
voi here venenoase, si vor ave capete de leu si arepi de vultur, in 
locul peanilor, par muierescu [...]. §i a§ea veti inceape a sapa gro- 
pile mortilor si veti grai: «Luati prea noi, fratii nostri, ceia ce steti 
morti de in veaci, ca nu putem rabda de he'rile aceastea»! [. . .]". 

Citatul este elocvent si scrisul, dupa cum se vede, capabil de 
tonalitate noua chiar de la inceputurile sale, caci Legenda Dumi- 
nicii, din care am citat, are toate semnele de limba ale unui text 
cu urme foarte vechi, de origine, iar anul inscris in el, 1392, asa 
cum discutam in comentariul fragmentului reprodus, merita mai 
mult decit o simpla neglijare sau apriorica sfidare, stiind in plus ca 
cercetarile sint pe urmele unor atestari documentare de scris ro~ 
manesc la jumatatea secolului al XIV-lea 29 . 

In alt apocrif, in schimb, in Legenda lui Adam, si ea dintre 
cele mai vechi, dupa cum arata vestigiile copiei reprodusa in Cres- 
iomatie, drama primilor oameni (exista si aci o drama) curge in- 
tr-un stil cle liniste si intelepciune batrineasca, prin gura Evei care 
povesteste. Izgoniti de Dumnezeu (furibund si amenintator in Le- 
genda Duminicii), se spune, in forma cit se poate de expresiv lite- 
rara, ca Adam si Eva au fost siliti sa cutreiere pamintul infome- 
tati: „Si ne sculam si incungiuram pamintul si nu aflam nemica de 
mincare, numai palamida, iarba de arina [nisip]", adica buruiana 
de intinderi nisipoase. Nu se poate spune ca nu este gasit bine cu- 
vintul. De observat §i formele verbale vechi de perfect. Apoi cei 
doi devin simpli tarani, care, ca in cosmogonia populara, trateaza 
cu diavolul, stapinul lor si zeul pagin al celor umili, Pamintul este 
al lui, cerul al dumnezeului crestin, sfidat ironic cu bunurile lui 
ceresti cu tot, fata de ce inseamna viata omului pe pamint. Ta- 
bloul este agrest si patriarhal: 



De muLte ori cuvintul slavon trad us nu are ingenuitatea si pro&petimea 
de grai a celui romanesc. 

„ Qlrt 29 ^—' ■ dr ' Ion M ' Bota ' Floresti-Cluj, se afla in cursul detectarii si 
valoriticarn unor asemenea atestari. 



„§i luo Adam boii si ara. §i veni diavolul si statu inaintea 
boilor. Si nu lasa pre Adam sa are. §i zise lui Adam; 

Nu te voi lasa sa lucrezi pamintul, ca pamintul iaste al 

mieu, iara a lui Dumnezau sint ceriurile si raiul. Deci de veri sa 
hii al mieu, tu lucreaza pamintul, iar de vei sa fii a lui Dumnezau, 
tu mergi in rai". 

Realismul vietii pe pamint este transpus si turnat in imaginile 
care traduc, de veacuri multe, credintele poporului. 

Aceasta legenda, cu „ciudesele" ei, este o podoaba de naratiune 
veche inedita, in care formele de demult §i viu populare ale origi- 
nalului se mai mentin printre cele evoluate (a content = a opri, 
inema =- stomac, in g'raiul popular, „eu rostul mieu [gura mea] des- 
chis" etc.). 

Dar, daca in textele apocrife, cu origini intr-un vechi substrat 
folcloric §i in credinte primitive, exista arta literara, cu atit mai 
mult in textele de inalta inspiratie, precum in Psalmii lui David, 
poezia adincurilor a luat inaltime in simtirea si in cuvintul tra- 
ducatorilor de pretutindeni, ceea ce nici nu mai este nevoie de de- 
monstrat insistent, paralelismul unor psalmi, dat mai jos, vorbind 
prin sine, de la unul la altul. 

Tot astfel, traducerea altor texte, canonice sau necanonice, nu 
mai este o simpla traducere „materiala", ci o recreatie (de cele mai 
multe ori) in haina noua de limba romaneasca, iar din acest punct 
de vedere, mitropolitul Varlaam, de pilda, socotit, adeseori si in 
chip f als, ca tributar izvoarelor, a expurgat malurile acestor izvoare 
si le-a transpus in mierea limbii condeiului sau. Este de ajuns sa 
citeasca cineva PUngerea maicii, reprodusa in Crestomatie din Car- 
tea de invatatura, fragmente din acest plins, pentru a vedea ca 
vorba §i lirismul lui vin cu veacurile, din urma, si sint ale unei 
poezii mimitabile locale si de milenii: 

„Ca pre tine, fiiul meu, am avut nadeajde, pre tine tata si 
ima [mama] si Dumnedzau de agiutoriu §i de folosire. Dara d«- 
acum cine voiu avea in locul tau, fiiul mieu? Amar mie, singurata 
de mine!' 1 

Ceea ce rasuna aci rasunase si in Invataturile lui Neagoe Ba- 
sarab la moartea fiului sau Petru, in accente identiee, incit struc- 
turile stilistice specifice genului sint intru totul de vatra si de con- 
tinuitate. 

Cit despre romanele populare Alexandria §i Varlaam si Ioasaf, 
arta lor epica este aidoma celei a naratiunilor folclorice romane^ti, 
ca structura si grai autentic, incit in nici un moment, pentru nici 



20 



21 



tin cititor, cult sau mai putin cult, nu sc simte vreun element del 
Import cultural. Adaptarea este integral reu^ita. 

Dar aceasta, o data cu cele spuse mai inainte despre alte ge- 
nuri, denota ca literatura romana veche nu este o operatie tirzie 
si firava, ci dimpotriva porne§te viguros din timpuri mult mai 
vechi si are o continuitate de structuri ,$i de stil propriu, care ii 
confera calitati pe nedrept neglijate. 

I. C. CHITIMIA 



An, Acad. Rom. 

An. Inst. 1st. Cluj 

An. Univ. Buc. 
Arh. Olt. 
Arh. St. B. 
Arh. St. Br. 
Arh. St. Cl.-N. 
BAR 
BOR 

BRV 

Bui. Com. mon. ist. 

Cercet. ist. 
Cercet. lit. 
Conv. lit. 
CRV 
DIR A 

DIR B 
Doc. Hurm. 
Doc. ins. XVI 



DR 
DRH B 

Gl. Bis. 
Hasdeu, CDB 



„Analele Academiei Romane", Bucuresti, 1879 
s.u. 

„Anuarul Institutului de Istorie din Cluj'\ 
1958 s.u. 

„Analele Universitatii Bucuresti", 1964, s.u. 
„Arhivele Olteniei", Craiova, 1922 s.u. 
Arhivele Statului Bucuresti 
Arhivele Statului Brasov 
Arhivele Statului Cluj-Napoca 
Biblioteca Academiei Romane 
..Biserica Otodoxa Romana", Bucuresti, 1874 
s.u. 

Bibliografia romaneasca veche, 1508—1830, 
I— IV, loan Bianu, Nerva Hodos si Dan Simo- 
nescu, Bucuresti, 1903—1944 

„Buletinul comisiunii monumentelor istorice", 
Valenii de Munte, 1908 s.u. 
„Cercetari istorice", Iasi, 1925 s.u. 
„Cercetari literare", Bucuresti, 1934 s.u. 
„Convorbiri literare", Iasi, 1867 s.u. 
Carte romaneasca veche 

Documente privind istoria Romdniei, veacul 
XVI. A. Moldova, vol. I, Bucuresti, 1951 s.u. 
Documente privind istoria Romdniei, veacul 
XVI, B. Tara Romaneasca, vol. I— VI, Bucu- 
resti, 1951 's.u. 

Documente privitoare la istoria romanilor, cu- 
lese de Eudoxiu de Hurmuzachi, vol. I — XXI, 
Bucuresti, 1887 s.u. 

Documente si insemndri romdnesti din secolul 
al XVI-lea, text stabilit si indice de Gheorghe 
Chivu, Magdalena Georgescu, Magdalena Io- 
nita, ALexandru Mares si Alexandra Roman- 
Moraru. Introducere de Alexandru Mares, 
Bucuresti, 1979 

„Dacoromania u , Cluj, Bucuresti, 1920 s.u. 
Documenta Romaniae historia, B. Tara Roma- 
neasca, vol. I, XXIII, Bucuresti, 1966 s.u. 

„Glasul bisericii", Bucuresti, 1944 s.u. 

B. P. Hasdeu, Cuvente den bdtrini, vol. I— III, 

Bucuresti, 1878—1881. 



23 




lorga, DB 
Iorga, Scrisori 
lorga, SD 

LL 
LR 

Mitr. Ard. 
Mitr. Ban. 
Mitr. Moid. 
Mitr. Oit. 
Ps. Hurm. 
Ps. Sch. 
Ps. Vor. 
RESEE 

Rev. bibl. 
Rev. ist. 

Rev. ist. rom. 
RIAF 

RITL 

Rosetti, LB 

Rosetti, SB 

RRH 

Rsl 
SCB 

SCIA 

SCILF 

SCL 

SLLF 

St. lit. univ. 



Nicolae lorga, Documente romdnesti din 
vele Bistrifei, I— II, Bucuresti, 1899—1900 
N. Iorga, Scrisori de boier'i, Scrisori de domni, 
ed. II, Valenii de Munte, 1925. 
N. Iorga, Studii si documente cu privire la 
istoria romanilor, vol. I— XXIII, Bucuresti, 
1901—1913 

,,Limba si literatura", Bucuresti, 1955 s.u. 
„Limba romana", Bucuresti, 1952 s.u. 
„Mitropolia Ardealului", Sibiu, 1956 s.u. 
„Mitropolia Banatului", Timisoara, 1951 s.u. 
„Mitropolia Moldovei", Iasi, 1925 s.u. 
„Mitropolia Olteniei", Rimnicu Vilcea, 1950 s.u. 
Psaltirea Hurmuzachi 
Psaltirea Scheiana 
Psaltirea Voroneteana 

„Revue des etudes sud-est europeennes", Bucu- 
resti, 1863 s.u. 

„Revista bibliotecilor', Bucuresti, 1966 s.u. 
„Revista istbrica", Valenii de Munte, Bucuresti, 
Iasi, 1915 s.u. 

,,Revista istorica romana", Bucuresti, 1931 s.u. 
„Revista pentru istorie, arheologie si filologie", 
Bucuresti, 1882 s.u. 

„Revista de istorie si teorie literara". Bucu- 
resti, 1964 s.u. 

Lettres roumaines de la fin du XVl-e et du 
debut du XVlI-e siecle tirees des archives de 
Bistritza (Transylvanie), Bucuresti, 1929. 
Al. Rosetti, Scrisori din arhivele Bistrtfei 
(1592—1638), Bucuresti, 1944. 

„Revue roumaine d'histoire", Bucuresti, 1960 
s.u. 

„Romanoslavica", Bucuresti, 1953 s.u. 
„Studii si cercetari de bibliografie", Bucuresti, 

1955 s.u. 

„Studii si cercetari de istoria artei", Bucuresti. 

1954 s.u. 

„Studii si cercetari de istorie literara si fol- 

clor", Bucuresti, 1952—1963. 

„Studii si cercetari lingvistice", Bucuresti, 

1950 s.u. 

„Studii de limba literara si filologie" I — III 

Bucuresti, 1969—1974 

„Studii de literatura universala", Bucuresti 

1956 s.u. 



cj. 

compl. 

cond. 

conj. 

dat. 

det. 

dim. 

ed. 

1 

fasc. 

fig. 

gen. 

ind. 

inf. 

inter og. 

jud. 

lat. 

Ioc. 

loc. adr 

m. 

magh 

ras, 

n. pr. 

om. 

part. 

pers. 

pf. c. 

pf. s, 

pi. 

pr. 

prep. 

prez. 

ps. 

rom. 

s. si subst. 

sec. 

sg, 

si. 

tc. 

vb. 



adjectiv 

adverb, adverbial 

auxiliar 

conjunct-ie 

complement 

conditional 

conjunctiv 

dativ 

deteriorat 

diminutiv 

editie 

i'eminin 

fascicola 

figurat 

genitiv 

indicativ 

infinitiv 

interogativ 

judet 

latina 

locutiune 

locutiune adverbial^ 

masculin 

maghiar 

manuscris 

nume propriu 

omiis 

participiu 

persoana; personal 

perfect compus 

perfect simplu 

plural 

pronume 

prepozitie 

prezent 

psalm 

romanesc 

substantiv 

secol 

singular 

Slav, slavon 

turcesc 

verb, verbal 



24 



25 



NOTA 




Prezenta Crestomape de literature, romdnd veche incearca sa surprinda 
filonul artistic al primelor scrieri in limba romana, oricit de subfcre la in- 
ceputurile lui, si sa justifice atributul de „literatura iv pentru un material 
nu atit de sarac pe clt s-ar parea la prima vedere — cu intentia de a con- 
strui, in sensul stiintific al termenului, temeliiie edificiului literaturii 
noastre. 

Lucrarea se adreseaza, deopotriva, unui public larg, elevilor, studentilor, 
special istilor din tara si strainatate, urmind sa apara — pentru acestia din 
urma — si in doua limbi de circulatie: franceza si engleza. 

Crestomafia cuprinde excerptari (ordonate, de regula, in succesiune cro- 
nologica) incepind cu cele mai vechi texte romanesti, pastrate pina in zilele ' 
noastre, si incheindu-se cu extrase din opera lui D. Cantemir si loan Ne- 
culce. Au'torii si-au fixat aceasta limita considerind ca aceste doua personali- 
ty reprezinta — cum nu se jppate mai bine pentru epoca respectiva — un 
moment „de marca" al literelor romanesti: prin cultivatul print moldav in- 
tram in cultura universala, iar prin sfatosul povestitor de legende istorice 
(culese in parte din traditia orala) ne probam caracterul autohton al spi- 
ritualiLatii noastre. 

Materialul a fost distribuit in trei volume, aproximativ egale ca^ intin- 
dere, care vor aparea esalonat, dupa posibilitati; primul torn se incheie 
la mijiocul secolului al XVII-lea, odata cu debutul exceptional infloriri a 
literelor noastre vechi de-a lungul unui intreg secol; din acesta, volumul II 
va cuprinde personalitati culturale si opere pina in deceniul al noualea 
(Dosoftei, Milescu, Biblia de la Bucuresti, Fiziologul, Sindipa, Esopia, Poveste 
de jale despre uciderea postelnicului Const. Cantacuzino) si mai ales bogata 
Istoriografie literara, careia Gr. Ureche ii deschide magistral portile, fapt 
pentru care autorul Letopisefului Tarii Moldovei — desi se incadra crono- 
logic primului volum — a fost in't'egrat aiaturi de marea liter atura istorica 
a epocii; volumul III va include extrase din opera lui Antim Ivireanul, Di- 
mitrie Cantemir, loan Neculce s.a. 

Compartimentarea materiei va avea, in general, pentru toate cele trei 
tomuri, aceleasi sectluni cuprinse in sumarul acestuia, cu subimpartiri care 
urmaresc sa puna in evident genurile multiple in care s-a scris, implicit 
varietatea stilurilor. 

In prezentarea textelor s-a avut in vedere: 

a) o scurta introducere, cu titlul, datarea, localizarea lucrarii (din care 
s-a ales fragmentul), cuprinsul, sursele (in cazul traducerilor sau prelucra- 
rilor), imprejurSri care i-au favorizat aparitla; difuzarea, interesul suseitat; 
aceste note introd active si-au pus drept scop sa fixeze, pe clt posibil, locul 
pe care-1 ocupa fiecare scriere in peisajul literar si cultural al timpului, sa 
explice in putine cuvinte specificul ei, valoarea literara si ideologiea; 



b) textul, ales, de obicei, din eel mai vechi izvor (indicat la finele 
extraseior) este reprodus, in cazul celor cu alfabet chirilic, in transcriere 
interpretative, pastrindu-se particularitatile dialectale (rotacismul, fonetismele 
moldovenesti sau transilvanene), precum si particularitatile grafiee (a pen : 
tru a, o pentru u sau invers), ori scrierea diferita a unor cuvinte in acelasi 
text [den si din, pren si prin, cdrtular, carturar, forme dlftongate sau ne- 
diftongate 'morte—moarte, sore— scare etc.); nu s-a pastrat punctuatia ori- 
ginalului si n-au fost redate spiritele sau accentele (decit atunci cind, acestea 
din urma\ marcau certe pronuntari regionale sau pentru a se evita orao- 
nimii mai greu de sesizat); literele aruncate deasupra s-au transoris la rind 
si s-au completat tacit prescurtarile; in cazul textelor in alfabet latin — a 
carer grafie este influentata, de cele mai multe ori, de cea maghiara sau 

saseasca s-a procedat'la o traftscriere care sa facili'teze inteligibiiitatea 

textului. 

S-au pus intre [ ].: — literele sau cuvintele aflate in portiunile dete- 
riorate ale textului (si care au putut i'i ulterior reconstituite); — lacunele 
dm original sau omiterea unor pasaje, precum si — titlurile lucrarilor, da- 
tarea sau localizarea lor (atunci cind acest lucru n-a fost consemnat in tex- 
tul respectiv, ci s-a stabilit prin studii mai tirzii). 

In paranteze rotunde sint date formele corecte ale numelor proprii, asa 
cum circula in lucrarile curente. 

Intre < > s-au notat repetitive, silabele in plus. 

c) notele, enciclopedice, istorice, filologice, lingvistice, glosari legate de 
fragmented citate s-au trecut la urma fiecarui text; 

d) comentariile la texte, se opresc asupra valorilor literare ale acestora: 
teme, motive universale, genuri si specii literare (in evolutie), figuri de stil, 
virtuti de expresie romaneasca, imagini plastice iscate din aspra lupta a 
impunerii limbii vernaculare in cultura; 

e) bibliografia, selectiva, atasata dupa comentariu, priveste lucrarea sau 
autorul din care a fost ales textul; ea cuprinde: copii sau editii, — lucrarile 
folosite, in mod special, pentru informatiile extraliterare asupra carora 
autorii Crestomatiei nu au facut investigatii proprii ci le-au preluat de la 
specialistii respectivi si — incercarile sporadice, intimplatoare sau sistema- 
tice de-a analiza aceste texte sub aspect estetic. Bibliografia se opreste la 
data cind a fost depusa lucrarea la editura (1981), neintroducindu-se dupa 
aceea titluri decit in limita spatiului. , 

Aparatul critic de la sfirsitul fiecarui volum cuprinde: o Bibliograjie 
generald, care insereaza lucrarile de baza utilizate de cercetatori pe par- 
cur sul tomului respectiv (lucrari ale car or titluri sint citate — uneori — in 
nota introductiva a textului sau in comentariul acestuia sub forma prescur- 
tata); un Indice tematic, inventar cultural selectat din textele prezentate, 
menit sa sublinieze nivelul de informare si posibilitatile de exprimare in 
romana evului mediu; un Indice de nume proprii, citate in texte si in co- 
mentarii care completeaza — de altfel — ..registrul" cunostintelor vehicu-^ 
late de unele din cele mai vechi texte romanesti; — un Glosar, cu cuvintele- 
si sensurile care astazi nu mai au circulatie, care sint mai putin cunoscute- 
sau care in paginile excerptate sint folosite cu alt inteles decit eel obisnuit. 
in uzul actual, 

Prin analizele formulate, semnatarii Crestomatiei de liieraturd romdnd 
veche nu socotesc ca au epuizat posibilitatile de interpretare ale textelor 
respective, iar in selectia facuta recunosc ca orice antologare, prin conditia: 
ei, implica o accentuata nota de subiectivitate. 



26 



2T 



Daca In alcatuirea acestui florilegiu au reusit insa sa puncteze anumite 
conexiuni ale crea^iilor noastre cu ale altor culturi, mai apropiate sau mai 
Indepartate, daca in analizele efectuate au pus uneori la contribute rezul- 
tate ale altor discipline si mai aLes daca, sprijiniti pe aceste metode — com- 
paratista si de studiere interdiscipiinara a materialului — au putut reliefa 
nota de specificitate a culturii romanesti medievale, radacinile, inflorirea si 
pastrarea ei in timp vor socoti ca au facut un prim pas; cu convingerea ca 
acei ce le vor urma vor izbuti cu mult mai mult, dar si ca le va fi mai 
usor (ferindu-se de neizbutirile acestui inceput), autorii isi insusesc ideea 
liii Cantemir: „Cu atita multamiti si contentui^i vom fi, invitind si indem- 
nind pre altii, carii decit noi in puteri mai boga^i vor fi {ca precum si sint 
si dupa noi ' multi vor f i cunoastem si marturisim) ... si . . . altora dor urma- 
tori calatoriia usoara si cale deschisa sa faca, caci, catra ceale aflate, pre 
iesne iaste a adaoge, dzic cei stiutori u (Hronicul vechimei a romano-moldo- 
vlahilor, p. 316). 

Materialele au fost revazute si discutate, in mare masura, pe linga coor- 
donatori, si de colectiv. 

Colaboratorii lucrarii se simt datori sa multumeasca pretioaselor sugestii 
ale referentilor stiintifici, prof. univ. dr. Florica Dimitrescu Niculescu si 
prof. univ. dr. Octavian ?chiau, precum si Editurii Dacia care a incurajat 
si sprijinit apari^ia Crestomatfei. 



DIPLOMATAKIUM: ACTE §1 SCRISORI 



Textele originale romanesti din sec. XVI, XVII si din primele 
decenii ale sec. XVIII mmanuncheaza, alaturi de productii cu con- 
tinut laic (scrisori particulate, oficiale, diverse acts sau documente, 
insemnari, lucrari cu caracter juridic, istoric, belestristic) si productii 
cu continut preponderent religios (prefete, epiloguri, cuvintari). 

Caracteristica acestor texte, scapate de chinga artificialitatii 
impusa, in unele cazuri, de „servilismul" traducerilor, o constituie 
tematica mai variata, cu o structura lingvistica mai complexa si cu 
o limba mai apropiata de vorbirea populara: mai clara, mai nuan- 
tata; o limba uzuala dar, e drept, §i tributara, in oarecare masura, 
influentei formularilor tipice stilurilor in care se manifesta (episto- 
lar, administrativ, juridic, istoric, bisericesc). In plus, ca urmare a 
obi^nuintei de a scrie in slavona, o serie de cuvinte, expresii si chiar 
fraze intregi din aceasta limba populeaza cu atit mai mult textele 
cu cit ele se situeaza mai adinc in istoria scrisului romanesc sau 
apartin cancelariilor. 

Zestrea noastra de vechi pagini laice este — daca nu deosebit 
de numeroasa in primul veac de scriere romaneasca (sec. XVI) — 
destul de variata, imbogatindu-se insa in timp; ea numara scrisori 
(oficiale sau particulare), zapise (de vinzare, cumparare, de danie 
sau de schimb), testamente, porunci, salvconducte, marturii sau 
memorandumuri (despre unele cheltuieli, despre bir sau despre im- 
partirea unei mo§ii), inventare (de avere sau de zestre, de dari sau 
de vami), acte de intarire, dovezi, chitante, insemnari, socoteli (de 
venituri si cheltuieli), acte diplomatice, catastife, ordine de plata, 
acte (de cununie, de hotarnicie), itinerare s.a. 

Secolele urmatoare largesc evantaiul productelor spirituale 
intr-o tot mai ampla deschidere „mireneasca". 

Emanind de la persoane publice sau private (domni, boieri, 
clerici, negustori, meseriasi sau de la alte categorii sociale) docu- 
mentele amintite sint impartite de disciplina diplomaticei in dife- 
rite categorii 1 , luindu-se drept criteriu forma lor juridica sau diplo- 
matica: 1) acte (privilegii domnesti, angajamente intre doua per- 



29 




sonne sau scrisori domnesti care au un temei juridic); 2) scrisori 
(corespondents de orice natura — de cele mai multe ori neavind 
un scop juridic) si 3) scripturae (insemnari scurte sau documente 
continind anumite note si ciorne dupa care urmau sa se redacteze 
apoi acte, petitii, rapoarte); prima si, indeosebi, ultima categorie 
ies din atentia'noastra, neputindu-ne furniza — una, datorita sfe- 
rei cu precadere juridice pe care o imbratiseaza, iar cealalta prin 
extrema concizie si seaca consemnare a unui „memento" — pro- 
misiunea unor virtuti de expresie romaneasca cu care ne intimpina 
destule texte din cea de-a doua grupare. 

S-a constatat ca formularistica generala a actelor §i scrisorilor 
romanesti de inceput este calchiata dupa cea slava. In contextul 
cultural general insa radaeinile formularisticii acestor texte sint de- 
sigur mai adinci; arta compunerii actelor, si a tuturor scrierilor 
asemanatoare genului epistolar, a fost obiect de studiu in .scolile 
manastiresti inca din primele secole ale evului mediu; teoreticieni 
divert au stabilit reguli care priveau in acelasi timp compunerea, 
limba, stilul, ritmul si se aplicau atit hrisoavelor cit si scrisorilor 
de cancelarie, actelor publice, contractelor si corespondentei fami- 
liale sau de afaceri. 

Din Italia, unde se pare ca s-a format, acest invatamint s-a 
propagat in Germania, in Franta, in Anglia, prinzind apoi intreaga 
lume crestina. 

Similitudinile conceperii documentelor in discutie fac dovada 
intrepatrunderii mai multor culturi, adeziunii sau nonadeziunii la 
anumite „modele" (in functie de prestigiul acestora, de gradul de 
receptare al „importatorilor" sau de posibilele contacte dintre civi- 
lizatii; studii de diplomatic^ romaneasca au consemnat ecoul unor 
tipare' in confluence diferite pe regiuni in chiar coplesitoarea „in- 
datinare" slava la noi 2 ). 

Asemanarile — mai evidente la aceasta categorie de scrieri de- 
cit poate la oricare alta — au determinat specialism la studii de 

metoda 1 . 

In linii mari actele au, asadar, parti coraune prezentafe insa 

sub forme destul de variate 4 . 

Pentru un act compus dupa „toate regulile artei" diplomatica 
distinge trei mari diviziuni (respectate aproape unanim): protocols 
initial, textul (cuprinsul in sine al actului) si protocolul f trial (escha- 
tocol G ) compartimentate pe mai multe subdiviziuni (a caror prezenta 
§i ordine variaza) 7 ; invocatio (o formula pioasa, „invocatio verbalis", 
frecventa in apus §i mai rara la noi, sau o cruce, „invocatio sym- 
bolica u , folosita atit in apus cit si in rasarit inca din primele tim- 
puri ale cre^tinismului 8 (la noi este aproape nelipsita in sec. XVI 



si prima jumatate a sec. XVII); intitulatio sau subscriptio (cuprinde 
numele, titlul si calitatea persoanei in numele careia este redactat 
actul); inscriptio (se consemneaza numele, titlurile, calitatile desti- 
natarului actului); in salutatio se pune de obicei numele lui Dum- 
nezeu sau se fac urari de sanatate; o formula nu tocmai frecventa, 
mai mult o podoaba literara, poarta numele de arengdK Din celelalte 
subdiviziuni, in documentele romanesti se recunosc usor: naratia 
sau expunerea, dispozitia si, destul de des, formularea unor pe- 
depse (sanctio) la adresa celor care ar incalca obiectul actului: poena 
spiritualis (anateme, blestemuri) si poena temporalis; de asemenea 
data, uneori o formula pioasa sau o urare — aprecatia — , iscalitu- 
rile, martorii, pecetile si adresa (la fel de inflorita ca in inscriptio). 
'Vechea cultura romaneasca inregistreaza §i bmecunoscuta de- 
partajare a sarcinilor intre dictatores — cei ce compuneau diver- 
sele inscrisuri — si scriptores, cei insarcinati cu executia manuala 
a acestora, chiar daca nu tocmai din aceleasi ratiuni care caracte- 
rizau practica acestor indeletniciri in scolile manastiresti medievale 
ale altor civilizatii (V. Testamentul lui Negre sau Scrisoarea preo- 
tului Vdsiian Beuz). 

Daca istoriile literare si diversele culegeri de texte nu ocolesc 
aceste manifestari scrise, „caracteristice prin stereotipia naiva a sti- 
lului, in care se amesteca prospetimi orale" 10 , este pentru ca ele 
atest'a, si la noi ca pretutindeni, frinturi de gindire si expresie spe : 
cific:e, sau, cum spunea Iorga, „multa viata vie, colorata, zilnica 
romaneasca" 11 ; ele angajeaza probleme de familie, probleme poli- 
tice, sociale, diplomatice, juridice, de cultura, etice, comerciale etc, 
intr-un permanent efort de-a imbraca in haina limbii nationale 
multitudinea aspectelor de trai si spirit. 

1 Damian P. Bogdan, Diplomatica slavo-romdna din secolele XIV — XV, 
Bucure^ti 1938, p. 18. 2 Damian P. Bogdan, Op. cit., p. 161. 3 A. Giry, in 
Manuel de diplomatique, Paris, 1925, p. 481, afinM: „I1 resulte . . . qtfen de- 
pit des differences du droit, des coutumes et des usages, en depit de nora- 
breuses modifications dues aux circonstances particulieres, aux influences 
locajes au temps, ou meme au caprice et a la fantaisie, il y a dans les 
chaHes de toutes les epoques et de tous les pays suffisamment de caracteres 
commune pour qu'il soit possible d'en faire une etude methodique". Dupa 
prima editie a lucrarii lui A. Giry, aparuta in 1894, se mai citeaza: Harry 
Bresslau Handbuch der Urkundenlehre fur Deutschland und Italien, I— II, 
Leipzig, ' 1912—1915 si A. de Boiiard, Manuel de diplomatique francaise et 
pontificate, I, Paris, ' 1929. 4 Damian P, Bogdan, Op. cit., p. 64 s.u. J proto- 
hollon (in antichitate) == prima foaie a rulourilor de papirus; b eshatohol- 
Ion = ultima foaie de papirus; 7 A. Giry, Op. cit, p. 529; 8 formula a fost 
codificata incS in anul 395; 9 A. Giry, Op. cit, p. 537; 10 G. Calinescu, Isto- 
ria literaturii romdne de la origini pina in prezent, Bucuresti, 1941, p. 11; 
11 N. Iorga, Documente romanesti din arhivele Bistrifei, I, Bucuresti, 1899, 
p. II. 



30 



31 



[SCRISOAREA LUI NEACSU] 



[29—30 iunie 1521] 



Tara Romaneasca 



Neacsu, negustor din Cimpulung, informeaza pe judele Braso- 
vului despre mersul operatiunilor turcilor de-a'lungul Dunarii. 

Este eel mai vechi text romanesc, manuscris ' original laic, scris 
in chirilica, cunoscut pina astazi. Din formula, in slavona, tipic 
epistolara, cu care incepe scrisoarea, se cunoaste adresantul, cali- 
tatea si localitatea precum §i numele si orasul emitatorului; datarea 
s-a facut dupa criterii interne, cu ajutorul numelor proprii si al 
amanuntelor de ordin istoric pe care le contine. 

Deseoperita de Iorga in arhivele Brasovului, unde se pastreaza 
si in prezent, a fost publicata pentru prima data de acesta in tran- 
scriere cu alfabet latin. Cunoaste apoi peste 40 de reeditari succe- 
sive in culegeri de documente, istorii, istorii literare, reviste, anto- 
logii etc. fie in transcriere, fie in transliteratie, reprodusa in chi- 
rilica sau ca facsimil. 

Circulatia europeana a scrisorii a fost asigurata mai intii tot 
de Iorga, in Geschichte des Osmanischen Reiches, II, Gotha, 1909, 
p. 387 (unde o citeaza in contextul relatarilor privitoare la campa- 
nia lui Soliman de la Dunarea de jos), de citeva crestomatii de 
texte vechi romanesti aparute in Italia, si, mai recent,_ de AL Ro~ 
setti, in Breve histoire de la langue roumaine des origines a nos 
jours, The Hague, Paris, 1973, p. 112—113, unde o publica in in- 
t regime cu alfabet latin si tradusa in limba franceza. 

In afara de importanta de document istoric a scrisorii, prin 
continutul sau diplomatic,' politic si militar — atestind prezenta 
activa a romanilor in evolutia si miscarile sud-estului european — 
textul respectiv se inscrie drept cea mai veche marturie 
a stilului epistolar in limba romana, avind raale 
calitati lingvistice si literare. 

t Mudromu 1 i plemenitomu i cistitomu i bogom darovannomu 
Zupan Hanis Begner 2 ot Brasov mnogo zdravie ot Neksul 3 ot.Dlu- 
gopole 4 . 

I pak 5 dau stire domnie-tale za 6 lucrul turcilor, cum am auzit 
eu ca imparatuF au iesit den Sofiia 8 , si aimintrea 9 nu e, si se-au 
dus in sus pre Dunare 10 . I pak sa stii domniia-ta ca au venit un om 
de la Nicopoe 11 de mie mi-au spus ca au vazut cu ochii loi ca au 
trecut ceale corabii ce stii si domniia-ta pre Dunare in sus. 



I pak sa stii ca baga den tote orasele cite 50 de omini sa fie 
in ajutor in corabii. I pak sa stii cumu 12 se-au prins neste mesteri 
den Tarigrad 13 cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul 14 
ce stii si domniia-ta. I pak spui domnie-tale de lucrul lu Mahamet 15 
beg 16 , cum am auzit de 17 boiari ce sint megiiasi 18 si de genere-miu 
Negre, cumu i-au dat imparatul slobozie lu Mahamet beg pre io 19 -i 
va fi voia pren Teara Rumaneasca, i,ara el sa treaca. I pak sa stii 
domniia-ta ca are frica mare si Basarab 20 de acel lotru 21 de Maha- 
met beg, mai virtos de 22 domniele voastre. I pak spui domnie-tale 
ca mai marele miu de ce am in^eles si eu. Eu spui domnie-tale, 
iara domniia-ta esti intelept si aceaste cuvinte sa tii domniia-ta la 
tine, sa nu stie umini multi si domniele voastre sa va pazi^i cum 
stiti mai bine. 

I bog te veselit 23 , amin. 

Arh. St. Br., Stenner, I, 4, nr. 472. 

Desi limba uzuala a corespondentei cu Brasovul era in acea 
vreme slavona sau latina, Neacsu gaseste un mijloc rapid de ex- 
primare, limba materna, in care se vede ca nu scria acum pentru 
prima oara, conformindu-se in parte si ?J tipieulu4 K , prin folosirea 
slavonei in protocolul initial si final al scrisorii; acest fapt — precum 
si celelalte cuvinte si expresii slave presarate in scrisoare — - # il 
arata pe autor drept bun cunoscator al limbii de cancelarie din 
epoca sa. Conceperea mesajului in romana putea rezulta fie din 
graba, fie din credinta semnatarului ca textul „conspirativ" poate 
circula astfel mai nestingherit, fie din chiar constiinta patriotica a 
lui Neacsu ca intrebuintind limba romana intr-un text destinat 
strainilor, el a asezat aceasta limba pe acelasi plan cu limbile 
acestora. 

In ciuda respectarii uzantelor in formularea ravaselor timpu- 
lui, cursivitatea frazei, limpezimea expresiei, precizia argumentarii, 
concizia in transmiterea unor informatii secrete, folosirea unui lexic 
cu precadere romanic 24 , a unor sintagme des intilnite in limba vor- 
bita 25 , a unei structuri morfologice si sintactice cu putine forme 
arhaice 26 fac din Scrisoarea lui Neacsu o pagina usor accesibila ci- 
titorului de azi, indreptatind totodata ipoteza unei traditii a scrisu- 
lui in limba romana, mai veche decit acest inceput de veac XVI. 

TEXTE SI STUDII: Doc Hurm. XI, p. 843; I. Bogdan, Documente pri- 
vitoare la relapiile Tdrii Romanesti cu Brasovul si cu Tara Ungureasca 
in sec. XV si XVI, Bucuresti, 1905, I, p. XXXIV; I. Bianu si N. Car- 
tojan, Pagini de veche scriere romdneasca, Bucuresti, 1921, p. 20; id. 
Album de paleografie romdneascd (Scriere chirilica), ed. I, Bucuresti, 



32 



3 — Crestoma^ie de literatura romana veche — vol. I 



33 



126, plansa XIV;ed.II, 1929, plansa XV, ed. Ill, 1940, plansa XXIII; 
Byck, Texte romanesti vechi, Bucuresti, 1930, p. 5; DIR B I, p. 169— 
170 si p. 325; Mititelu, Letteratura, p. 96; Crest, romanica, I, p. 149— 
150; Cazacu, Pagini, p. 24 — 25; Ruffini, Antologia, p. 3; Panaitescu, 
Inceputurile, p. 117; Matei Cazacu, Sur la date de la lettre de Neacsu 
de Cinipulung (1521), in RESEE, VI, 1968, nr. 3, p. 525—528; Mihaila— 
Zamfirescu, Literatura, p. 166 — 167; Niculescu — Dimitrescu, Testi ro~ 
meni, p. 3; Aurel Nicolescu, Observa\.ii asupra limbii scriitorilor, Bucu- 
resti, 1971, p. 19 — 29; Stefan Munteanu, Doina David, Ileana Oancea, 
Vasile Jara, Crest, romaneasca, p. 14, 16; Dec. ins, XVI, p. 95 — 96. 

1 (Text slav, cuprinzind protocolul initial: salutafia, adresa si subscript 
fia). „lnteleptului si de neam cinstitului si de Dumnezeu daruitului jupin 
Hanas Begnar din Brasov — multa sanatate de la Neaesul din Cimpulung"; 
2 Johannes Benkner, judele sas al Brasovului; 3 Neacsu Lupu, negustor din 
Cimpulung, cunoscut in epoca si atestat in documentele timpului; i numele 
Slav al orasului Clmpulung-Muscel din nordul Munteniei; 5 i pak (si.) = de 
asemenea, si iarasi; G za (si.) =s (aici) despre; 7 este vorba despre Soliman 
al II-lea Magnificul si de campania acestuia contra Belgradului; 8 in mo- 
mentul relatarii lui Neacsu, orasul Sofia — cucerit de turci in 1382 — era 
centrui administrativ al vilaietului Rumeliei (unitate teritoriala a Imperiu- 
lui otoman aflata in Peninsula Balcanica); 3 aimintrea = altminterea; 10 adica 
spre Belgrad; u Nicdpoe (Nicopole), localitate, in Bulgaria, pe Dunare; 
12 cumu == ca; 13 Tarigrad = Constantinopol (Istanbul); 14 adica Porftle de 
Fier; i5 Mohamet, guvernatorul Nicopolei; ie beg (tc.) = guvernator, termen 
folosit in limba romana veche sub forma bei; 17 de = de la; 18 megiiasi = 
vecini; 19 io = unde; 20 Basarab (Neagoe Basarab), domn al TSrii Romanesti 
(1512—1521); 2I lotru = (fig.) tilhar; 2S de = decit; 23 (text si.) „Si Dumnezeu 
sa te bucure"; 24 s-a stabilit cfi din cele 190 de cuvinte cuprinse in scrisoare, 
— 175 sint de origine latina si numai 15 nelatine (A. Nicolescu); ? 5 unitati 
semantico-sintacti.ee stabile ca; amintrea nu e sau au vazut cu ochii loi sint 
curente si azi in vorbirea populara; 26 v. supra, notele 9, 12, 16, 17. 



[SUPLICA EGUMENULUI MOLDOVITEI] 



[30 iunie 1592] 



Moldova 



Egumenul Moldovitei scrie primarului Bistritei ca muntele, 
unde li s-a reprosat celor de la manastire ca si-au trimis vitele la 
pascut, le apartine de fapt de aproape 200 de ani si ca ar fi de 
dorit sa se cada la invoiala asupra pastrarii in buna intelegere a 
dreptului consemnat in vechiul uric. 

Scrisoarea este unul din cele peste 450 de documents romanesti 
din arhivele Bistritei, si n-a fost cuprinsa in editia lui N. Iorga, 
primul care s-a ocupat de acest tezaur, publicind, in 1899, 382 
djntre ele (v. Iorga, DB). 



Culegerea lui Al. Rosetti, Lettres roumaines de la fin du XV I e 
et du debut du XVII s Steele tirees des archives de Bistritza, alca- 
tuita in buna parte din piese inedite, se deschide cu aceasta scri- 
soare transcrisa in alfabet latin si facsimilata. Ulterior ea a mai 
fost preluata §i in alte corpusuri. 

Datarea si localizarea este facuta intr-o insemnare latineasca, 

pe verso-ul filei, dupa adresa; „L[itte]rae ex monasterio Moldouitz 
missae, 30 juny 1592". 

t lata eu egumenul si tot saborul de la manastirea de la Mul- 
dovi^a 1 scriem inchinaciune si multa sanatate priiatinului nostru ce- 
lui iubit, lui Budachi Gaspar 2 , biraului de Bistri^a, si tuturor sveat- 
nicilor marireei domniii sale dintr-acelas tirg. Dupa aceastea dam 
stire domniii or voastre ca mainte 3 vreame at tremis carte la noi, de 
ne-a|i dat a sti de rindul 4 mun^ilor si a^i dzis asa ca au oprit acei 
domni se nu treacem dobitoace in[tjr-aceaa parte de Bistri|a. Si 
multemim domniilor voastre ca alor nostri iubiti priiatini, ca a^i 
dat noao a sti, ca sa nu pa|im vro paguba. Asijdere dam stiri si ne 
rugam domniilor voastre ca se putet face se nu fie svada si netoc- 
meala 5 intre noi, ce se ne tocmim binisor ca si cei mai de demult 
de noi, ca acei mun|i sintu da^i sfinteei manastiri de cindu se-au 
descalecat tara Mulduoei si aceasta manastire si noi avem uric inca 
de la Alexandru Voda cela Bunui 6 si spune: pre Suhard 7 pana la 
Cosna 8 si inca si mai incolo; si de cindu-i uricul sint 200 de anii 9 . 

Derept acea rugam pre domnia voastra se 10 pute^i face ca se 
ne tocmim binisor, ca iaste sminteala aminduror tarilor; chibzui^i 
domnia voastra ca se^ 11 in^elepti mai virtos. Si acmu iara dam stire 
domniilor voastre ca vrem se tremitem oile in munte. Deci va ru- 
gam ca pre ai nostri duki priiatini se ne da| a sti ca si pan-acmu, 
se stim avea-vrem vro paguba au ba. Ca noi avem nadeajde numai 
pre domnia voastra, e, de vrem avea paguba, noi vrem ^inea de ca- 
tra domnia voastra de nu ve^i da noao a sti, caci ca ne se^ priiatin 
multu-nedejdiuitori 12 si avem nedeajde pre domnia voastra se dat 
noao a sti de toate. De aceastea dam stire si rugam pre domniile 
voastre. Si se fi$ sanatos cu to^ oamenii vostri intr-ani mul^i §i 
buni, amin. 

Priiatenului nostru lui Budachi Gaspar, biraului de Bistri^a si 
tuturor sveatnicilor domnii[iJ sale dintr-acelasi tirg. 

Arh. St. Cl.-N. Arhiva granicereascd din Na- 
saud, nr. 438. 



34 



35 



S-a remarcat ca scrisorile din fondul aflat la Bistrita sint re- 
dactate dupa un formular, care variaza foarte pu^in de la o epistola 
la alta. 

In cazul de fata intinderea scrisorii pare a fi dictata anume de 
respectarea intru totul a diviziunilor „modelului". 

Interventia egumenului nu poate fi scurta — data fiind deli- 
cata problem's pe care o pune; intr-un ton conciliant dar limpede 
„discursul* sau marcheaza net ideile: — reclamatia cu privire la in- 
calearea hotarului de catre moldoviteni, — multumirea ca li s-a 
dat de stire ca sa nu pateasca vreo paguba, — dorinta de buna in- 
telegere ca sa nu fie svada si netocmeala, — disculparea motivata 
de vechile inscrisuri privind drepturile de proprietate ale celor de 
la manastire asupra locurilor disputate, — credinta in „intelepciu- 
nea" si „chibzuinta" vecinilor; (de remarcat ca de ambele dati cind 
se apeleaza la intelegere din partea adversa, se alege, pentrn ver- 
bul care desemneaza tratativele, tocmi, diminutivul adverbului 5i?ie, 
sugerindu-se mai multa „blindete", „bunavointa": „Se ne tocmim 
binisor ca si cei mai de demult" ... si „se ne tocmim binisor ca iaste 
sminteala aminduror tarilor"; de fapt „binisor" atenueaza franche- 
tea exprimarii celor doua probleme nu tocmai simple: dreptul de 
demult ce trebuie respectat ca sa se evite conflictul dintre cele doua 
tari), — si, in sfirsit, „ultimatumul" exprimat printr-o fraza intero- 
gativa care cistiga in expresivitate prin topica menita sa atraga 
atentia asupra verbului: „:"'.'. vrem se tremitem oile in munte [. . .] 
se ne dat a sti [. . .] avea-vrem vro paguba, au ba"? 

TEXTE: Al. Rosetti, LB, p. 45—46; id., SB, p. 28—29 si plansele I si 
II; Ruffini, Antologia, p. 26; Doeins. XVI, 173—174. 

1 Moldovipa, manastire in Bucovina, jud. Suceava, ridicata in timpul 
lui Alexandria eel Bun; 2 Budaker Gaspar, primar al Bistritei (1576—1577, 
1580—1586, 1591—1592); 3 mainte = mai inainte; 4 de rindul = in privinta . . ., 
referitor la.';., despre, in ce priveste...; 5 svada si netocmeala sint sino- 
nime msemnind fiecare: lipsa de intelegere, cearta, disensiune, vraiba, dis- 
cordie; e Alexandru eel Bun, domn al Moldovei (1400—1432); 7 Suhard, grup 
de munti in Carpatii rasariteni (Bucovina); 8 Cosna, munte in Carpatii rasa- 
riteni (Bucovina); 9 pi. substantivului an cu dubla desmen^a; 10 se = daca; 
11 forma de ind. prez. pers. II pi. a verbului a fi obisnuitS in multe texte 
romanesti; v. si mai jos: ne sep priiatin; 12 multu-nedejdiuitori ~ foarte de 
nadejde (cuvin't compus, din adv. + adj., procedeu folosit mai freevent in 
traduceri si mai rar in scrisorile din aceasta perioada). 



[FAN POGAN DIN MAKAMURES, CATKE FRATII 
DE PESTE MUNTI] 



2 mai [1593] 



Transilvania 



Jurj Pogan si Toma, demnitari din Saliste — Maramures, scriu 
notabilitatilor din Bistrita despre oastea care a trecut prin Mara- 
mures, despre faptul ca emisarii din Polonia n-au vesti rele si des- 
pre sarcina ce si-o iau de a tine la curent pe bistriteni cu tot ceea 
ce-i intereseaza', cerindu-le ca, la rindul lor, sa-i instiinteze ce se 
petrece in Moldova. 

Scrisoarea a fost descoperita de N. Iorga in arhivele ora§ului 
Bistrita si publicata de acesta pentru prima data, in transcriere cu 
alfabet latin, in Documente romanesti din arhivele Bistritei; ulte- 
rior a mai fost reprodusa, transcrisa sau facsimil, in diverse cule- 
geri de scrisori, documente, texte vechi. 

t Cire iaste pan Pogan* Jurj, span 2 ot 3 Maramores, i 4 pan To- 
ma, jurat ot tiz 5 , scriem inchiraciure si slujba 6 pan Orban 7 birov i 
pan Simion pircalab ot Bistrita. Dup-ac[e]ia de ce-ati tremes omul 
vostru la noi, de rindul acestii osti ce au trecut prin Maramures, 
va dam a sti 8 ca au fost a hii Cornes 9 , o mie de omiri naimiti in 
bani. De alia latura, acmu nu stim, ca au fost doi omiri a nostri in 
Tar a Leaseasca 10 ; ceia {aju dzis ca nu e iacolo nece o veaste rea. De 
icea inrainte ce vrem sti, si ce vrem audzi, noi va vrem da a sti, 
ca somsidzilor 11 nostri. Derept acea si acmu avem om acolo; de 1 ^ 
ne va aduce vro veaste, va vrem da a sti. §i iara va rugam ce vre^i 
audzi din Moldua, c-am inteles ca ave^i omiri in Moldua, ce veaste 
va vor aduce, ne rugam se ne da^i a sti, au de rau, au de bire. 
I .spasaite se o gospodi 13 , amin. 

Pis u Selistu, ms. mai 2 dn. 14 . 

t Pan Orban birov ot Bistriti 15 . 

Arh. St. Cl.-N., Arhiva grdnicereased din Na- 
saud, doc. rom. nr. 2. 

Continutul ravasului, ca si stilul general in care a fost conce- 
put, il apropie de epistola lui Neacsu, cu observatia ca in schimbul 
de informatii, in scrisoarea de fata, sint angajati demnitari; in timp 
ce timpulungeanul era un om din „retea«, adapostit, de indeletnici- 



36 



37 



rea sa de negustor, care scrie demnitarului limpede, clar, simplu, 
Pan Pogan si Toma folosesc un limbaj mai cautat, mai incarcat, 
cu formule de politete sau constructs gramaticale mai sofisticate. 

trasatura distincta care se impime este fonetismul caracteris- 
tic zonei, trecerea lui -n- intervocalic in -r- in cuvintele mostenite 
din latina, trasatura cu care ne vom intilni si in textele traduse din 
aria de nord a ^arii. 

Din punct de vedere lexical semnatarii se tin mai strins de 
cuvintele slave comune cancelariilor (ot, ot tiz, i, precum si cele 
din clauzele finale si protocolul final, data si locul intocmirii scri- 
sorii, adresa), folosind de asemenea cuvinte poloneze si maghiare 

(pan, somsidzi). 

TEXTE: Iorga DB, I, p. 1—2; id., Doc. Hurm. XV/I, p. 721—722; Ro- 
setti, LB, p. 46—47; Byck, Texte, p. 28, Rosetti, SB, p. 28—29; Crest, 
romanica, p. 155; Doc. ins. XVI, p. 204—205. 

1 Pogan este itrtilnit si in documente unguresti din aceasta penoada; 
2 span == nobil din Transilvania; 3 ot (si.) = din; 4 i = si; 5 ot tiz (si.) = 
tot de acolo; 6 inchinaciune si slujba, formula de politete; 7 Pan Orban =b 
Urban Weidner, primar al Bistritei (1578—1580, 1587—1590 si 1593—1596); 
8 dam a sti = informam; 9 Comes, este vorba de miscari ale trupelor iui 
Gaspar Kornis; 10 Tara Leseasca = Polonia; n szomsze'd (magh.) = vecin; 
12 $ e = daca; 13 (text si.), „si sa fiti mintuiti de Domnul"; 14 (si.) „scris in Sa- 
liste, luna mai, 2 zile"; i5 (si.) „dumisale Pan Orban, biroul de ia Bistrita". 



[TESTAMENTUL LUI NEGRE] 



[Sfirsitul sec. XVI — inceputul sec. XVII] Tara Romaneasca 

Negre lasa mo§tenire fratelui sau Nedea mosia Frumusani pen- 
tru ca 1-a ingrijit inainte de a muri. 

Scos la iveala de B. P. Hasdeu din Arhivele Statului Bucuresti, 
unde se pastreaza ?i in prezent originalul, testamentul fusese „com- 
pilat" in alfabet chirilic, in condica Mitropoliei, in 1805, cu foarte 
multe greseli; Hasdeu 1-a publicat in Cuvente den batrini, I, 1878. 
Dupa aceasta data a mai aparut inserat in culegeri de documente 
din sec. XVI si XVII, cu datari imprecise, care au inglobat mai 
intinsa perioada de timp, cit au durat invaziile tatarilor in zona 
localitatilor amintite in document. 



t Scris-am eu, Negre, fratele Nedei, pentru sa se stie ca 111-au 
fost robitu tatani. Deci amu scapat de la tatari taiatu si plenu de 
viermi, dece m-au cautatu 1 frate-miu Nedea si m-au spalatu pina 
la vreame de morte, dece amu lasatu eu cu sufletul 2 miu ce iaste 
partea mea de ocina 3 den Frumsane 4 sa fie Ia mina 5 fratene-miu 
Nedei pentru sa ma slujasca si sa ma pomenesca de toote de ce 
va trebui. Asa amu lasatu eu cu sufletul miu la moartea mea si 
amu pus {si amu pus) si martorei: popa de 6 Budesti si Padure si 
Toaderu si Stan Zorel si Ivan si Paraschiva si Dragomir. lara, ca- 
rele se va scula sa ia ocina de la frate-niiu Nedea, sa fie bfastemat 
de 318 7 o[t]ce 8 si sa n-aiba unde vene dupa mene, Si sa stie totu 
omul ca nu sintu datoriu neci unui om, fara de 9 Radului Minzului 
8 costande 10 , ca acum ie vreamea de apoi H . 

Si amu scris eu, Grama de Budesti. 

Arh. St. B., Mitropolia Tarii Romanesti, XIV/1. 

In eroiala actului se evidentiaza, din protocol, identitatea per- 
soanei dc la care emana actul (intitulatia), din text, expunerea mo- 
tivelor care au determinat intocmirea actului (naratio) si obiectul 
lui (dispozitia), precum si amenintarile (sanctio), iar din eschatocol, 
semnele de validare (martori, iscalitura). 

Incadrindu-se deci in rigoarea formularii unei dispozitii testa- 
mentare, emitentul, intr-un vadit stil oral — cu repetari („amu 
lasatu eu cu sufletul", „si sa stie"), — cu expresii colorate, stre- 
coara, pe parcursul excursului sau, relatii, fara legatura directa 
cu obiectul actului, menite sa impresioneze, §i sa-i justifice demer- 
sul: „amu scapat de la tatari taiatu si plenu de viermi". . . . si-ri 
pragul indubitabilului sfirsit: . . . „acum ie vreamea de apoi". 

TEXTE: Hasdeu, CDB I, p. 92—96; DIR B, XVII, I, p. 67—68; Doc. 
ins. XVI, p. 107—108. 

1 m-au cautatu = mi-au pur tat de grija; 2 am lasat cu sufletul = am 
lasat de buna voie; 3 ocina = bucata de pamint mostenitS; 4 Frumusani, lo- 
calitate in actualul jud. Ilfov; 5 sa fie la mina... = s§ fie la dispozitia...; 
6 de, traducerea si. ot; v. si mai jos de Budesti; 7 este vorba de cei 318 epis- 
copi care au participat la primul sinod ecumenic, din anul 325, tinut la 
Niceea (azi Iazimir) in Asia Mica, in timpul Imparatului Constantin eel Mare, 
contra ereticului Arie. Blestemul pronuntat in numele acestor preoti este 
des folosit in epoca; 8 o[t]ce (si.) = parinti; 9 fara de = decit de . . ., (in)- 
afara de... .; 10 costanda == moneda de argint; n de apoi (ca adj.) = eel din 
urma, ultim; (aici) „judecata din urma' L . 






38 



39 



[SCRISOAREA LUI COCRISEL] 



[inainte de 1 noiembrie 1600] 



Nordul Transilvaniei 



Cocrisel, cazut prizonier in timpul luptelor lui Mihai Viteazul 
cu ungurii, scrie, din inchisoare, parintilor sai, din Moldova, rugin- 
du-i sa-1 elibereze. 

Scrisoarea, al carei original chirilic se pastreaza in Arhivele 
Statului Cluj-Napoca a fost descoperita de Nicolae Iorga in Arhi- 
vele Bistritei §i publicata de acesta in alfabet latin, pentru prima 
oara, in 1899, in corpusul de care am mai pomenit; dupa aceasta 
data este inclusa in diferite colectii de documente, antologii, istorii 
liter are, studii etc. fie in transliteratie, fie in transcriere Interpre- 
tative. 

Localizarea textului a fost posibila dupa continutul documentu- 
lui; acelasi continut — coroborat cu datele istoriei — a facilitat 
lui Iorga stabilirea aproximativa a timpului cind a fost conceput 
mesajul (v. Iorga, DB, II, p. VIII, Doc. Hurm. XII, p. 1074—1075). 

j Scriu 1 inchinaciune si molta sanatate parinteloi miu Spiridon 
si maiciei meale Costandeei, si dup-acea va dau stire ca simtu viu 
pina acmu, niu-s perit ce amu scapat de la Belgrad 2 cind au batut 
Mihai u Voda 3 razboiu 4 co ungorie 5 . Deci m-au prinsu neste sasi; 
deci a vrut sa ma taie; eu m-arau rugatu si am spus ca simt fc- 
cior Mogildei 6 , deci niu m-au perdut. De aci eu amo tri[mi]s carte 
la Andriias 7 din Bistri^a, el au 8 trimis la sasi de m-au cersii 9 . Ei 
au cersiut 300 taleri, iar Andriias m-au scos dereptu 100 taI[eriS si 
m-au adus la Bistri^a. Eu amu spus ca m-a prinsu Mihaiu Voda la 
Hotin 10 si m-au dus in Tara Iungureasca. Deci ma rog domilor vos- 
tre ca lui Domnedzau den ceriu sa nevoiti sa ma scoateti Ifnga 
voi in t^ra crestina [si sa] nevoiti sa da^i stire parinteliu m[iu] Mo- 
gildei 11 vornicoloi, ca eu dzacu in timni{a de ma mani[n]ca liutul si 
pafdujchie. Si eu amu spos catra Adriias ca simtu nepot de frate 
si fecioru de soflet giorat in beseareca 12 . Deci iara ma rog domilor 
vostre sa no ma zabavi^ aice, ce sa ma scote^i; macar niumai d-as 
presi 13 co trupol inca sa ies in tara, ca iu mor de dorol vostru. Si 
imbatrinesc si am facot o barba pina in briu 14 . Si afle aiasta scri- 
soare a mea sanatos pre domeavostra, ot gospodl 13 , amin, Iscal 15 

| Feciorul vostru Cocrisel 17 si simtu numai c-o ca[mesa|. 

f La parintile miu, la Spiridon. 

Arh. St, Gl.-N. Arhiva granicereasca din- Na- 
saud, nr. 11. 



Fiind vorba de o scrisoare familiala, se deosebeste ca stil de 
cele pe care le-am prezentat pina aici (cu continut politic, conspi- 
rativ sau juridic). Chiar daca, in mare, Cocrisel respecta canoanele 
asa-zisului gen epistolar, el nu se sfieste sa-si dea in vileag, intr-o 
exprimare mult apropiata de limba vorbita, necazurile carora le-a 
cazut victima. Frazele scurte, relatind succesiv evenimentele prin 
care a trecut, precum si efortul sau permanent de-a supravietui 
(naratie), devin ceva mai ample spre sfirsitul ravasului cind implora 
sa fie salvat (dispozttia). Pentru ca nu cumva „obiectul scrisorii" 
5a fie insuficient de convingator, noi argumente sint puse sa pro- 
voace compasiune: „niumai d-as presi co trupol" . . . „iu mor de do- 
rol vostru** . . . „imbatrinesc" . . . „am facot o barba pina in briu**; 
datele privind epuizarea fizica, starea morala, infatisarea se insi- 
ruiesc intr-o gradatie tensionala, sacadat, ca spuse cu sufletul la 
gura, culminind cu disperatul „memento" atasat dupa clauzele fi- 
nale §i semnele de validare ale scrisorii: „si simtu numai c-o ca- 
[mesa]." 

Expres-le a unei sincere sensibilitati scrisoarea lui Cocrisel a 
fost apropiata, „prin naivitatea exprimarii de unele produc^i ale 
lui Francois Villon" (Rosetti, Citeva precizdri asupra literaturii ro- 
mdne, Bucuresti, 1972, p. 11.) Alti cercetatori ii gasesc similitudini 
in paginiie lui Colin Muset, poet si muzician din sec. XIII, sau in ex- 
presia celebrului truver francez Rutebeuf . 

In ciuda aspectului grafic, mai putin ingrijit, dezvaluind poate 
gradul de cultura al semnatarului sau scribului (dupa unii cerce- 
tatori scrisoarea ar fi fost dictata de Cocrisel unui diac sas), a unor 
fonetisme arhaice sau regionale (dzac, giorat, catra etc.), sau a unor 
constructs gramaticale care ne amintesc de o serie de elemente 
comune multor texte vechi (v. si notele 5, 6, 8, 9) trebuie sa recu- 
noastem ca structura sintactica si morfologica generala a textului, 
lexicul, franchetea exprimarii ni-1 aprople de limba vorbita in zi- 
lele noastre. 

TEXTE: Iorga, DB, I, p. 6—7, DB, II, p. VIII; Doc. Hurm. XII, 
p. 1074—1075; id. ib. XV/I, p. 773; Rosetti, LB, p. 51—52; id. SB, p. 
33—34; Cazacu, Pagini, p. 28—30; Istoria literaturii romdne (tratat), I, 
p. 296—298; Rosetti, Cazacu, Onu, Istoria limbii romdne literare, p. 
63—64; Rosetti, Citeva precizdri, p. 11—12; DRH B XI, p. 570; Doc. 
ins, XVI, p. 206—207. ' 

1 De remarcat ca aici slavona e parasita aproape in intregime; 2 Bel- 
grad, nurnele orasului Alba Iulia in limba slava; 3 Mihai Voda Viteazul, 
domn al T^rii Romanesti (1593—1601), al Transilvaniei (1599—1600) si al Mol- 
dovei (1600); 4 este vorba de lupta de la MirSslSu, 18 sept. 1600; 3 pi. in -ie 



40 



41 



ca si mai jos: paduchie; 6 constructfa atributului substantival in datxv, spe- 
cif ica limbii vechilor texte, precum $i forma in -ei a gen.-dat. la n. pr.nl. 
terminate in -a; 7 Andriias, demnitar al Bistritei (1600); de remarcat aici 
compl. indirect construit cu prep, la; 8 la pf. c. al verbelor, pers. 3 pi. a 
aux. este generalizata si la pers. 3 sg.; vezi si: el ..... m-au cer?it . . . m-au 
scos . . . m-au adus; 9 a cere in limba veche la pf . s. si part. : cersii, cersui, 
respectiv cersit, cersut. Cu timpul aceasta forma s-a desprins din conjugarea 
verbului a cere si ' a dat nastere .verbului o cersi cu sensul special de „a 
cere de pomana"; formatiunea mai noua incepe sa fie atestata abia spre 
sflrsitul veacului al XVII-lea; 10 Hotin, cetate pe Nistru, in nordul Basara- 
biei; Mihai Viteazul era aici in mai— iunie 1600; n vomicul Mogildea era 
vornic de gloata si in aceasta calitate II intilnim linga Nestor Ureche, tatal 
cronicarului Gr. Ureche, la sfirsitul sec. XVII; 12 fecioru de soflet giorat 
in besearecd — fiu adoptat, sub juramint, in biserica; 13 presi = ? a supotta; 
u hiperbola este menita sa sugereze o indelunga detentie a prizonierului si 
starea de mizerie in care se afla; daca ar fi sa socotim, in confruntare de 
date, timpul de cind Cocrisel era in temnita (dupa 18 sept, si inainte de 1 
noiembr. 1600) barba nu-i ajungea pina la briu; imaginea e frecventa insa 
in basmele noastre; 15 16 ot gospodi; iscal (si.) = de la Domnul; am iscalit; 
17 Cocrisel, diminutiv al nurnelui Cocri§; 



fPLlNGEREA BOIERILOR MUNTENI] 



29 aprilie [1614] 



Tara Romaneasca 



Boierii si slujitorii lui Radu Voda Serban se pling acestuia (in 
timp ce se afla pribeag in Transilvania) de starea proasta in care 
se afla tara sub Mihnea Turcitul. 

N. Iorga descopera scrisoarea, al carei original este astazi la 
Arhivele Statului Bucure^ti, intre actele fara data ale Academiei, 
§i o publica, transcrisa in alfabet latin, mai intii in 1900, in „Con- 
vorbiri literare"; mai apare apoi in culegeri de scrisori si doeu- 
mente, tot in transcriere. Traducerea latineasca 1 pe care a avut-o 
Iorga din registratura Ces. Reg. de razboi din Viena, a publicat-o 
in Doc. Hurm. IV/I, Bucuresti, 1882, p. 552—553, datind-o dupa eve- 
nimente relatate in document (v. notele: 2, 4, 10, 12). 

| Prea milostive doamne, sa fii domneata sanatos. Rugumu-ne 
domnetale ca Domnului nostru cela milostivul. Pentru care lucrure 
stii dumneata, cind ne-am despar^it de domneata, in ce credin^i 
ne-ai lasat intr-aceai sintem si pana acum si de citeva ori am tri- 



42 



mes de am dat in stire domnetale si cu mare frica ca sa nu piiardem 
capetele de acest domn turc 2 . §i domneata pana acum nici un iucru 
adeverit nu ne trimeti ce numai nadeajde. Ce noi intr-aceasta na- 
deajde cadem la lucrure foarte greale, ca intii in ^eara noastra acum 
striga hogea 3 j ca-si t ine acest domn fra|ii §i surorele in casa cu el 
si sint turci. Si robii carii au scapat de pren catarge si de prein- 
tr-alte robii, macar de la Mihai Voda 4 , domnul cine iaste in teara 
el ii da turcilor si alte multe nevoi care nu le-am scris. Acum in- 
^eleagem ca are turcul gind sa puie in Jeara noastra pasa, asijderea 
si in |erile ce sint vecini cu noi. Deci deaca vom cadea noi la aceaia 
sa ramiie in t^ara noastra pasa si manastirile si besarecile noastre 
sa fie meceture turcilor si coconii 5 nostri sa»i faci iniceari si featele 
noastre sa le ia turcii lor muieri, cum fac intr-alte tari ce sint su- 
puse lor, deci noi, den zilele lui Mihai Voda, de cind ne-am supus 
si ne-am jurat crestinilor, pentru aceaia ne-am jurat si ne-am su- 
pus noi supt imparatul crestinesc 6 ca sa nu cadem noi la un lucru 
ca acesta. Drept aceaia am tarpit 7 noi mari cheltuiale si robii si ar- 
suri si singe varsat pentru crestini, ca sa avem cautare la nevoia 
noastra 8 . Ce mult ne miram, au domneata nu faci stire imparatului 
de nevoile noastre? Ce, de iaste vina den domneata, ca nu faci in 
stire imparatului, sa ne caute le nevoile noastre, Dumnezeu iti va fi 
platnic, cum te-ai jurat cu noi. Ce trebuiaste domneata, plecat si cu la- 
crame de la noi, sa aduci amente imparatului nostru. Noi ca, macar sa 
u-am fi noi avut nici o tocmeala cu crestinii si acum a striga mila im- 
para^iei sale, inca s-ar cadea sa ne caute, fiind noi crestini, ca sa 
nu raminem pagini. Caci inima noastra nu se poate suferi cu pa- 
ginii. Caci si an 9 , cind am venit cu turcii asupra lui Batur 10 , si atunce 
numai ce asteptam sa auzim de domneata si de ceva oaste cresti- 
oeasca; noi ne grijisem ca sa fim vrajmasii lor cei mai mari, cum 
am facut stire domnetale. Ce ne rugam domnetale da in stire im- 
para|iei sale, ca acum iaste vreame buna 11 si sintem toti gata a sluji 
impara^iei sale si domnetale, cum veri in^eleage domneata si de la 
logofatul Oancea 12 . Macar sa nu ne-am impreunat noi cu logofatul, 
iar, dac-a venit sluga logofatului, toate pre rind i-am facut in stire 
cu omul nostru, cum stau lucrure de incoace. Care nu sintem noi 
indoi^i ca nu vor veni in stire domnetale. Ce ne rugam sa fie cu 
taina acest lucru. Ca, de se-ara inteleage, to^i ni-am piiarde capetele. 
Sa fii dumneata sanatos, amin. Pis april, 29 dni 13 . 

| Noi to^i boiarii den tea r a si de la slujitori, plecat ne inchi- 
nam domnetale. 

Arh. St. B. 1/28. 



43 



Deschis, fara oeoli§uri ; cu oarecare duiosie, boierii munteni in- 
cep prin a asigura pe fostul domn de statornicia sentimentelor lor 
de credin^a. 

Tonul devine apoi dur sj plin de ironie pentru lipsa de consis- 
ten^a a fagaduielilor, fara suport concret, ale refugiatului: „nici un 
lucru adeverit nu ne trime^i ce numai nadeajde". Or faptele actua- 
lului domn dau dreptul pamintenilor sa se teama de pierderea lim- 
bii si a legilor ^arii ; asa stind lucrurile, boierii amintesc fostului sta- 
pin indatoririle ce le are isi la care se angajase prin juramint, Ple- 
doaria este de asta data energica, mdrazneaifa, cu fraze interogative 
(in care se cere socoteala celui care uita), amenintatoare; fidelita- 
tea (inselata), nemultumirea (justificata), revolta (disperata) due to- 
tusi in final spre noi nadejdi: conspiratorii isi of era din nou servi- 
ciile („ca acum iaste vreame buna §i sintem toti gata a sluji impa- 
ratiei sale si domnetale"), sub imperiul prudentei cerute in atari 
treburi de taina. 

Demersul boierilor munteni se desfasoara nu sub marca unui 
rece protocol, cu fraze pompoase, construe^ preten^ioasc sau lexic 
volt ales; rinduirea tuturor argumentelor si expresia simpla — ca 
de la om la om — induioseaza si conving prin naturalete, scrisoa- 
rea putind fi semnata si de poporani de rind. 

TEXTE: N. Iorga, Un vechi ravas si o conspirafie de demult, in „Conv. 
lit.", XXXIV, 1900, p. 270—273; id., Scrisori, p. 49—50; DIB B XVII, II, 

p. 269—270. 

1 Despre aceasta traducere Iorga arata ca nu e prea exacts ; ea adauga" 
sau suprima „In sens dinastic si imperial' 1 (v. „Convorbiri liter are", XXXIV, 
1900, p. 271); s este vorba de Radu Mihnea, de mai multe ori domn al Tarii 
Romanesti si al Moldovei, supus turcilor si inscaunat de aeestia pe cind 
Radu Serban era in Transilvania; 3 hogea = preotul musulman; 4 Mihai Vi- 
teazul, ' domnul dispSrut si regretat de tovarasii sai de arme si de sfetnicii 
s§i munteni; 5 cocont = fii de boier; s impSratul habsburgic; 7 am tarpit = 
am rfibdat, am suportat; 8 rivalitatile dintre imperiali si turci au angajat in 
numeroasele lor lupte si Tarile Romane obligindu-le la sacrificii de tipul ce- 
lor pomenite in scrisoare; ° substantivul an folosit ca adv. = anul trecut, 
acum un an; 10 Batur (Gabriel Bathory), principe al Transilvaniei din 1608; 
este vorba de expeditia lui Radu Mihnea impotriva acestuia in anul 1613; 
11 acum iaste vreame buna = este momentul prielnic; 12 logofdtul Oancea 
(Honcza) este intilnit in documentele timpului, de mai multe ori ca sol al 
lui Radu $erban la irnpgrat pentru a-i cere ajutor de intr earner e (v. Doe. 
Hurm. IV/1, p. 560—561); " Pisfah], dni (si.) = Scris, zile. 



44 



[SCBISOAREA PREOTULUI VASIIAN BEUZ} 



[Inceputul sec. XVII] Moldova 

Preotul Vasiian Beuz si fiul sau Nicolai cer primarului Bistri- 
tei gra^ierea unui ucigais. 

Documentul, al carui original se afla in Arhivele Statului Cluj- 
Napoca, a fost dat la iveala, transcris in alfabet latin, mai intii de 
Nicolae' Iorga, in culegerea de documente privitoare la Arhivele Bis- 
trijei si publicat apoi in diverse culegeri, tot in transcriere. 

j Inchinaciune si buna sanatate scriu eu, popa Vasiian Beuz si 
cu feciorul mieu, Nicolai diiaconul, carii sintem veri premar[i3 celui 
dus de lume 1 ce 1-au ucis. Scriem dumitale birau de Bistrita si la 
tot giuratii den oras cum am inteles 2 ca iaste in prinsoare 3 la du- 
mi'levoastre accl om carele au ucis pre fratele nostra; deci noi am 
marsu la vladica 4 al nostru, la mitropolitul la Suceava si to| preu- 
tii de acolea den Suceava si am intrebat; de ce au aflat la pravila 
nostra 5 cum morte derept morte nu sa cade a face, ca, de 6 ar muri 
ci^iva vinovati pentru unui eel ucis, pre dinsul nu I-ari mai Uivie; 
deci am lasat noi sa nu piiara acel om ce iaste la dumneavostra in 
chisoare 7 ce sa-I lasati sa dea el sama cu sufletul sau inaintea lu 
Dumnedzau de mortea fratelui nostru si pacatele lui, iar de noi, de 
toata ruda nostra, iaste iertat; deci si dumneavostra sa faceti pre 8 
cuvintui nostru, sa-1 lasat la focul 9 , sa dea el sama de fratele nos- 
tra, ca noi nu poftim morte derept morte. De aceasta scriem. Sa fii 
dumneata sanatos. 

Pis[ah] u Suc[eavea] 10 fev. 11. 

| Eu pop Gontul eel domnescu. 

t Pre mai mare credinta pre popa Manole am invatat a scrie 11 
cu d/isa tuturor. 

Arh. St. Cl.-N., Primaria ora?ului Bistrita, doc. 
rom. nr. 69. 

Actul era, dupa cum se vede din incheiere, dictat de un preot 
(insarcinat oficial cu intocmirea diverselor documente) altui confrate 
scrib, fie pentru ca preotul Vasiian si diacul, fiul sau, nu stiau carte, 
fie, mai degraba, pentru ca o atare cerere trebuia sa treaca pe sub 
pana insarcinatului „domnesc" pentru a i se da curs. 

Demersul este intreprins in consensul dintre legiferarea legata 
de omor din vechile noastre pravile §i firea nerazbunatoare a omu- 



45 






lui din popor, in injelepciunea caruia nimic nu poate compensa lipsa 
celai dus de lume cit, mai degraba, aspra judecata a constiintel vi- 
novatului: „sa dea el sama cu sufletul sau«; repetat mai jos: „sa dea 
el sama de fratele nostru" ca si: „noi nu poftim morte derept morte" 
creeaza o anumita simetrie menita sa accentueze echilibrul credintei 
in bine; peste ani, un erou din popor al lui B. P. Hasdeu va da 
glas si-n alt chip acestei intelepciuni populare formulata in nenu- 
maratele variante: „razbunarea cea mai crunta este cind dusmanul 
tau e silit a recunoaste ca esti bun si dinsul rau" (Razvan si Vidra), 
v. si Zanne, Proverbe, VIII, p. 520 — 521. 

Fonetisme caracteristice zonei (dzisa, sama), sensul unor termeni 
pastrat si azi in graiul localnicilor (a intelege = a afla), grija cu 
care, in contexte apropiate, aceeasi notiune este numita diferit (prin- 
soare, chisoare), tonul sfatos intr-o naratie bine chibzuita, ca a unui 
Neculce si Creanga de mai tirziu, dau armonia, atit de evidenta in 
vorbirea marei paturi a oamenilor din popor, intre ceea ce se spune 
si cum se spune. 

TEXTK: lorga, DB, I, p. 21—22; Doc. Hurm. XV/II, p. 780; Rosetti, 
LB, p. 63—64; id., SB, p. 45—46. 

1 Dus de lume = mort; expresia facea parte firesc din vocabularul ac- 
tiv al preotului, care a putut-o desprinde dintr-un Molitvenic (v. Coresi Pe- 
trecatura morfilor), dar se intilneste, regional, si azi; 2 am t n $ e i es = am 
aflat, si azi in Bucov.; 3 prinsoare = inchisoare; 4 vladica £= episcop; 5 ju- 
decata bisericeasca la care se apela ca justice canonico-civila pentru ere- 
dmciosi, cu toata orientarea ei mistica, oarecum superstitioasa, e nelipsita 
practic, in cazul de fata, de o anumita eficacitate etica; 6 de - daca- 7 chi- 
soare = inchisoare; 8 pre = dupa; » probabil: lasati-l la focal iadului, sau 
poate, in mtelesul cuvintului focus din lat. clasica: „vatrS"; 10 Pis u Sue 
(si.) = scris in Suceava; « am inv&fat a scrie = am dictat. 



(PATRASCO ciogolea cere DASCALJ 



iunie [1635—1637] 



Moldova 



Logofatul Patrasco Ciogolea se adreseaza primarului Bistritei cu 
rugamintea de a-i trimite pe Toader diac sa-i instruiasca tinerii. 

Originalul chirilic se afla azi in Arhivele Statului Cluj-Napoca 
si a fost descoperit de Nicolae lorga, in fondul de scrisori bistritene; 
publicat, in transliteratie, in volumul I consacrat acestui tezaur, 



N. Iorga incearca datare in vol. II al aceleiasi lucrari; textul a mai 
revenit sub pana savantului, fiind de altfel studiat si de alti cerce- 
tatori, cu adaosuri de informatie la fiecare din reproducerile ulte- 
rioare. 

t Eto az 1 Patrasco Ciogolea 2 , vel-logofet scriem pacea si sana- 
tate la iubi$ pretenii nostri si frat, la cinsth; domnii de Bistrita, Si- 
mon 3 , biraul, si cu to$ domnii marie tale. Alta, pohtim de la dom- 
neavoastra sa facet marie [du]milor voastrea pentru vole nostra sa 
ni tremeteti pe cest diiac an[umej Toder 3 diiac, den Felder 5 , pentru 
caci ne-u fost si de maintea vreme om [all nostru; acumu-1 
pohtim de la mariile vostrea sa ni-1 da$i. Noi inca vom sluji m3- 
riilor vostrea intru ce va hi pohta dumilor vostrea la noi, ca av[em] 
Idet.] cuconi sa ni~i invete. Alta pohtim de bine ce veti facea si-1 
ve# lasa [det.] si vama de doo trii vite ce va ave de ceasta fortea 
[det] nevostra. Si sa daruiasca milostivul Dumnezau sa va afle 
ceasta scrisoare a nostra prea mariile dumilor vostrea sanatosi o he 6 , 
amin. 

U Suceav. Iun. 7 

f Bun priiaten si gata fiecindu a slujirea 8 Patrasco Ciogolea, 
vel logofet iscal 9 . 

Ma uichin dumile vostre si ma rog. 

La iubi^i frati si priiateli a nostri, la domnii de Bistrita, cu 
cinst[e] sa se dea ceasta cartea. I mnog[o] zdra[vie]. 10 

Arh. St. Cl.-N., Primaria orasului Bistrita, doc. 
rom., nr, 70. 

Graitoare ca document, prin preocuparile carturaresti de veche 
traditie moldava 11 , scrisoarea se distinge si ca stil fata de epistolele- 
inserate pina aici. Canoanelor genului li se adauga pronuntata 
nota protocolara („coechipierii u detin inalte functii administrative), 
secondata de o insistenta de iure: („sa ni tremeteti pe cest diiac . . . 
pentru caci ne-u fost si de maintea vreme om [al] nostru"), dar si 
cle captatio benevolentiae („ca av[em] [det.] cuconi sa ni-i invete"); 
intre cele doua argumente, plasare vadit dibace a „contravalorii 
gestului": „noi inca vom sluji mariilor vostrea intru ce va hi pohta 
dumilor vostrea la noi". 

Lasincl la parte uzul celor citeva cuvinte slavone, tipice docu- 
mentelor de cancelarie (v. notele 1, 6, 7, 9, 10), de asemenea al unor 
formule calchiate dupa modele slave (v. de Bistrita < ot?1), fluenta 
frazei, pentru cititorul de azi, nu sufera din pricina fonetismelor re- 
gional sau a sporadlcelor forme gramaticale ramase azi in paginile 
de arhiva ale secolelor trecute (v. nota 8). 



46 



47 






TEXTE, SEMNALAM, STUDII: lorga, DB, I, p. 53—54; id., ib., II, 
p. XIV— XV; Parvan, tin vechi monument de limba romaneascd 16:59-^ 
1668, in „Conv. lit" XXXVIII, p. 10 s.u.; Doc. Hurm. XV/II, p. 1009; 
lorga, Scrisori, p. 58—59; Nieolae Stoicescu, Dicpionar al marilor dre- 
gdtori din Tara Romdneascd §i Moldova, sec. XIV — XVII, p. 376. 



i Eto az (si.) = adeca eu; 2 Pdtrasco Ciogolea se pare ca este tatal 




si _ 

graf, mstruise fiii lui Patrascu Ciogolea si acum era solicitat din nou de 
acesta pentru a-i invata nepotii. Dupa aceasta scrisoare se afla, prin 1639, 
la mosia lui Constantin Ciogolea, in Calafendesti, unde petrecuse la mor- 
mint pe mama acestuia, Sofronia. Cu acest prilej a alcatuit un discurs, 
in romaneste, care ni s-a pastrat (v. mai departe, p. 139); 5 Felder = comuna" 
in jud. Bistrita Nasaud (azi Feldru); 6 (si.) „de la Hristos"; 7 (si.) „in Suceava, 
iunie"; 8 pentru conj. prez., inf. lung al verbului precedat de a; 9 (si.) .iscalit"; 
10 (si.) „si multa sSnatate"; n de pe vremea lui Alexandra Lapusneanu si 
Petre Schiopul, in Moldova au inceput sa se inmul^easca pildele de cartu- 
rarie, deci nu poate surprinde preocuparea lui Patrasco Ciogolea, desigur, 
el insusi cu stiinta de carte, de a-si instrui coconii dupa modelul domnilor 
t&rii, al boierilor prieteni si al parintilor sai. 



II. LITERATURA CANONICA 



In istoria literaturii universale, traducerea Bibliei in limbile na- 
tional e constituie un capitol distinct. Cautata, in evul mediu, mai 
intii pentru continutul ei, atunci cind foarte putini oameni puteau 
s-o citeasca in ebraica si cind in stingacia primelor traduceri se pier- 
dea frumusetea artistica a originalului, Biblia a intrat curind in eul- 
tura popoarelor ca o „carte a cartilor". Din epoca Renasterii si pina 
astazi ea a constituit sursa a numeroase teme si subiecte (v. Divina 
Comedie a lui Dante, epopeea Ierusalimul eliberat a lui Torquato 
Tasso, poemele epice Paradisul pierdut si Paradisul regdsit ale lui 
John Milton, epopeea Messiada de F. G. Klopstock, tragedia filoso- 
fica Faust a lui Goethe si multe alte opere semnate de condeie ce- 
lebre ca; F. Rabelais, U. von Hutten, Voltaire, A. S. Puskin, H. Hei- 
ne, M. J. Lermontov, L. N. Tolstoi, F. M. Dostoievski, G. G. Byron, 
A. J. Cuprin, A. Block, Anatole France, Thomas Mann etc.). 1 Valori- 
ficarea Bibliei din punct de vedere stilistic avea sa vina destul de 
tirziu. Odata cu dezvoltarea studiului critic al texelor, i s-au re- 
levat virtutile poetice si rolul deosebit in cultivarea diferitelor ge- 
nuri §i stiluri literare, in culturalizarea popoarelor si in educatia lor 
estetiea. 2 

Independent de stricta datare a primelor talmaciri in roma- 
neste, pentru istoria literara isi pastreaza prioritatea, in masiva ac- 
tivitate de traducere, determinata mai intii de conservarea fiin^ei 
nationale, cartile esentiale de cult -si cele care cuprind expunerea 
principiilor religiei crestine: psaltirea, evanghelia, catehismul, jap- 
tele apostolilor. 

Din rindul cartilor canonice ale Vechiului Testament, cartea psal- 
milor intereseaza eel mai mult istoria literara, deoarece, alaturi de 
Iliada §i Odiseea, este una dintre cele mai curioase monumente ale 
poeziei primitive. Pentru stralucirea, amploarea stilului, maiestatea 
imaginilor, energia expresiei, aceasta culegere poate sa rivalizeze cu 
cele mai mari explozii lirice ale antichitatii grecesti; ea are in plus 
o abundenta cu totul orientals a metaforelor si figuri care o disting 
si ii dau un loc aparte in literatura tuturor popoarelor; psalmii sint 



4 — Crestomatie de literatura romana veche — vol. I 



49 



poezii Iirice, indiferent de scopul pentru care au fpst conceputi de 
autorul lor; nu toti contin exclusiv si special laude aduse lui Dum- 
nezeu; o mare varietate de Idei si sentimente, naturaletea lor desa- 
virsita asoeiata cu o aleasa exprimare poetica a sporit asimilarea 
psalmilor in cele mai diverse culturi; unii contin invataturi, pre- 
cepte, unii vorbesc de morala, altii de doctrina; unii pling nenoro- 
cirile evreilor, iar altii fagaduiesc mintuirea gintilor; sentimentele 
nu^sint insa mereu foarte demne de lauda; ura, razbunarea contra 
vrajmasilor, disperarea, respira deci adesea, si poate ca tocmai pen- 
tru aceasta, dupa cum au afirmat multi comentatori, psalmii sint 
mai umani, mai elocventi. 

Tradusa in atitea limbi, nu totdeauna direct din limba in care 
a fost conceputa, ci din talmaciri intermediare (ca si in eazul nostru 
— din slavona) poezia psalmilor a pierdut mult din calitatile pri- 
mordiale. 

La neintelegerea stilului, deosebit de al nostru, uneori prea in- 
earcat, inflorit, in care vorbeau popoarele semitice, s-a adaugat difi- 
cultatea redarii cadentei, a masurii, a unor figuri ca jocul de cuvinte 
sau paronomasia (posibiie numai in originalul ebraic). 3 

Literaturile vechi ale tuturor popoarelor s-au confruntat cu 
atari dificultati, pe care aveau sa le depaseasca, intr-o oarecare ma- 
sura, abia reluarile in treptele diferite ale evolutiei lor (v. tradu- 
cerea psalmilor, in versuri franceze, a lui Clement Marot, din 1538, 
si cea mai tirzie, a lui J. B. Rousseau, a poetului german A. Lcb- 
kasser, din 1573, sau cele mai vechi talmaciri romanesti si psalti- 
rea in versuri a lui Dosoftei, de la 1673). 

In primele traduceri, din sec. XVI, ale psalmilor in literature 
romana (in care consideram manuscrisele apartinind asa-ziselor 
texte rotacizante 4 : Psaltirea Scheiand, Psaltirea Voreneteana si Psal- 
tirea Hurmuzachi, cit si psaltirile tiparite de Coresi, 1570 si 1577, 
si pe cea tiparita de fiul sau, ^erban, 1589) talmacitorii trudeau pen- 
tru respectarea „limitata" a originalului, respectare care urmarea 
gasirea corespondentului romanesc al cuvintelor din textul strain 
(pe care-1 aveau in fata), fara a-si face o preocupare expresa in pri- 
vinta mesajului, a semnificatiilor multiple cuprinse in acesta, sau a 
plasticitatii imaginilor. §i totusi — dupa cum vom constata in psal- 
mii citati — intilnim pasaje izbutite, din punctul de vedere al ex- 
presiei, dovedind ca intiiele transpuneri „ale textelor biblice au va- 
lorificat atit anumite sonoritati ale versului romanesc popular, cit 
si efectele bazate pe paralelism" (Galdi, Introducere in istoria ver- 
sului romanesc, p. 69). Un psalm de ruga (ps. 12), unul de piingere 



50 



(ps. 136) si unul de lauda (ps. 150) — alesi din Psaltirea Scheiana, 
Psaltirea Voroneteand si Psaltirea Hurmuzachi — (manuscrise so- 
cotite drept cele mai vechi traduceri ale psalmilor in limba romana) 
ne vor aduce, pentru inceput, confirmarea. 

1 M ' „ S - BeI enki, Despre mitologia si filozofia Bibliei, Bucuresti, 1982, p 
177—180; Pandele Olteanu, Sintaxa si stilul paleoslavei si slavonei, Bucu- 
re§ti 1974, p 237; ■ P. Olteanu, Op. cit, p. 237; * Bibliografia in extenso: 
ion Ghene, Textele rotacizante si originile scrisului liter ar romanesc Ches- 
tium de metoda, in SLLF, I, Bucure?ti, 1969, p. 189-241; Gheorghe Chivu 
f Mariana Costinescu, Bibliografia filologica romdneasea, secolul al XVI- 
lea, Bucuresti, 1974, p. 90—95 (generala) si 95—108 (pe texte). 



[PSALTIREA SCHEIANA] 

Volumul a facut parte din biblioteca lui D. C. Sturdza — Sche- 
lanul, care 1-a daruit Academiei in 1884 (azi in BAR, ms. rom. 449). 

Manuscrisul (avind citeva file lipsa) se datoreaza mai multor co- 
pisti care aveau anumite trasaturi de limba specifice, transcriind 
probabil, dupa un text rotacizant, nu direct dupa originalul tradu- 
cerii; nu s-a stabilit daca acest text, la rindul sau, era sau nu o 
copie intermedial ; o mare portiune, compacta (sfirsitul), precum si 
unele pagini pe parcursul earth, nu prezinta rotacism; textul cu- 
pnnde traducerea psalmilor (1— -151), precum si cintarile adaugate, 
de obicei, in urma acestora si, de asemenea, simbolul atanasian (dupa* 
modelul psaltirilor occidentale), care n-a fost tradus din slava odata 
cu psaltirea, ci, probabil, din latina, germana sau maghiara. 

La sfirsitul psalmului 151 se afla o criptograma de patru rin- 
duri; nedescifrata inca si care ar putea fi cheia datarii si localizarii 
textului respectiv. 

Psaltirea Scheiana a fost reprodusa in facsimil si transcrisa 
(I. Bianu), bucurindu-se, spre deosebire de celelalte doua psaltiri ro- 
tacizante, si de o editie critica (insotita de un amplu studiu) in care 
autorul, I. A. Candrea, a incercat sa reconstituie forma arhetipului 
inlaturind fonetismul copistiior. 

CINTECUL LU DAVID 12 

Para cindu, Doamne, ui^i-me para in cumplit? 
Para cindu intorci fa^a ta de mere? 
Para cindu puniu sf eature in sufletul mieu 5 
dureare intru irema mea dzua si noaptea? 



51 



Para cindu radica-se dracul mieu spre mere? 
Cauta si audzi-me Dumnedzeul mieu, 

se nu cindva doarma in moarte. 
Se nu cindva dzica dracul: intariiu-me spr-insu. 

Dodeitorii 1 miei bucura-se se me-as clati. 
E eu spre meserearea 2 ta upuvaiiu 3 bucura-se irema mea de 

spasenia ta. 
Cintu Domnului foirefaca[to]riumi mieu 

si cintu numele Domnului de sus. 

BAR, ms. rom. 449, p. 32—34. 

Este o rugaciune pentru ajutor in vremuri de restriste. Psal- 
mistul, aproape la capatul curajului, incepe mai multe versuri cu 
aceeasi formula („Para cindu, Doamne, uiti-me . . .", „Para cindu in- 
torci fata ta" . . ., „Para cindu puniu sfeature" . . ., „Para cindu ra- 
dica-se dracul" . . .), realizind o simetrie prin repetarea ei in po- 
zitie initials . Figura de stil, cunoscuta sub numele de anafora, are 
mare efect in genul oratorio. De aceea a fost cultivate de scriitorii 
greci, Mini, slavi — reprezentanti ai genului omiletico-parenetic 
(P. Olteanu, Sintaxa . , ., p. 240). Aid procedeul sporeste elocinta, 
presupunind prezenta celui caruia i se adreseaza psalmistul. Ana- 
fora apare si in literaturile culte mai tirzii: „tn veci iubi-o-vei, in 
veci Va raminea departe" (Eminescu, Dacd iubesti fara sa speri). 

TEXTE: I. Bianu, Psaltirea Schelana (1482), Tomul I, Textul in facsi- 
mile fi transcriere cu variantele din Coresi (1577), Bucuresti, 1889; 
I. A. Candrea, Psaltirea Scheiana comparata cu celelalte psaltiri din 
sec. XVI si XVII traduse din slavoneste, edi^iune critica, I — II, Bucu- 
resti, 1916; STUDII: Gh. Ghibanescu, Glosarul Psaltirei Scheiane, lasi, 
1902; Constantin Lacea, Copistii Psaltirii Scheiene, in DR, III, 1922— 
1923, p. 461 — 471; Al. Rosetti, Despre criptogranza din Psaltirea Scheia- 
na, in SCL XI, 1960, nr. 1, p. 103; Ion Ghetie, Simbolul atanasian din 
Psaltirea Scheiana, in LR XXII, 1973, nr. 3, p. 241—248; id. In LR 
XXIII, 1974, nr. 3, p. 243—244. 

1 Dodeitorii =4 cei care ma supfira; 2 meserearea = mila, indurarea; 
8 upovaiiu = nadSjduii. 



[PSALTIREA VORONETEANA] 

Manuscrisul gasit la manastirea Voronet (Bucovina), in 1882, a 
fost donat Academiei in a carei biblioteca se pastreaza in prezent 
(BAR, ms. rom. 693). 



52 



Textul cuprinde versete slavonesti, urmate de traducerea ro- 
maneasca si este copiat de o singura mina; ni s-a pastrat mai ptrfin 
de jumatate (de la ps. 77 incolo — avind, si in aceasta por^iune, 
numeroase lacune). 

[CljNTAREA LUI DAVIDU DE EBEMIIA [136] 

La riul Vavilonului, acii sedzumu si plinsemu de cindu pome- 
niiamu noi Sionul. In sake, prim mijloc de ea, spindzuramu organele 
noastre, ca acie intrebara-ne pradatorii-ne cuvente de cintare si du~ 
cea pre noi in cintare: cinta^i noo de cintecele Sionului. Cum vrem 
cinta cintarea Domnului in Jara striira? Se uitare tire, lerosalime, 
uitata fie dereapta mea. Se se Iepasca limba mea de grumadzul mieu, 
se nu pomenire tire, se nu ainte pomeni-voiu Ierosalimul, ca ince- 
putul veselieei meale. Pomeneaste, Doamne, fiii Edomului in dzua 
Ierosa[li]mului, ce dzisara: desertati, desertati para la urdziturile 
lui! Featele Vavilonului, maratele. Ferice de cela ce da tie darea ta, 
ce ai dat tu noao. Ferice cire prinde si fringe tirerii tai de piatra. 

BAR, ms. rom. 693, p. 39 r — 39 v . 

Lamenta^ia captivilor este una dintre cele mai dramatice bucaft 
ale psalmilor; israelitii is.i pling tinuturile natale §1 cheama razbu- 
narea divina asupra opresorilor; departe de patrie, pe care o pome- 
nesc mereu si a carei pierdere o simt ca si cum ar fi lipsiti de bra- 
tul drept, au incetat sa mai cinte: (,,in salce . .. spindzuramu orga- 
nele noastre"; imaginea salciei accentueaza aici durerea covirsitoare, 
plinsul mut, zbuciumul). 

Altadata salciei ii era asociata ideea prosperitatii, belsugului, a 
optimismului rezultat dintr-o atare stare; multi comentatori au sus- 
tinut ca acest verset din psalm a devenit probabil cauza transfor- 
marii la polul opus — a simbolului, in diversele literaturi; intr-o 
constructie metaforica M. Eminescu pastreaza acest aspect: „Ea ca- 
dea in bratele lui [. . .] ca o salcie neguroasa ce-si intindea crengile 
spre el" (Sarmanul Dionis); poate ca tot sentimentul de taina, in- 
certitudini, solitudine — sugerat de salcie — a generat §3 imaginea 
creata. de Arghezi intr-un sfirsit de Psalm: ,,Stau ca-ntre salcii, 
noaptea, calatorul Si nu stiu cine-i binefacatorul." 

Cintecele vesele de altadata au amutit; limba devine imobila 
(„se se Iepasca limba mea . . .") daca nu pot pune Ierusalimul deasu- 
pra tuturor bucuriilor; la exprimarea sugestiva a starilor lor sufle- 
testi, repetarea verbului („desertati, desertati"), menit sa arate fu- 
ria fiilor Edomului, pusi sa distruga cetatea pina in temelii, sporeste 
tensiunea emotionala. 



53 



.L 



TEXTE: Ovid Densusianu, Psaltirea Voronefeana, in „Studii de filolo- 
gie romana", Bucuresti, 1898, p. 14 — 42; G. Giuglea, Psaltirea Vorone- 
feana, in RIAF, XI, Bucuresti, 1910, p. 444—467; XII, 1911, p. 194—209, 
475 — 487, C. Galusca, Slavisch-rumanisches Psalterbruchstiick, Halle, 
1913; STUD1I; I, G. Sbiera si A. D. Xenopol, Despre publicarea PsdlH- 
rii Voronefene, in „Analele Academiei Romane", seria II, Partea admi- 
nistrates si dezbaterile, XV, 1892, p. 100—102, 145—153; I. A. Candrea, 
Monument ele cele mai vechi de limba romaneasca, in „Noua Revista 
romana", vol. IV, 1901, p. 18—22; id. Psaltirea Scheiana comparata cu 
celelalte psaltiri din sec. XVI si XVII traduse din slavoneste, Bucu- 
resti, 1916, vol. I, p. XLIV— XLVI, LXXVIII— LXXXI, CVI— CIX. 



[PSALTIREA HURMUZACHI] 



Numele adoptat in traditia bibliografiei textului vine de la Eu- 
doxiu Hurmuzaki, care a donat manuscrisul Academiei (a. 1904), in 
a earei biblioteea se pastreaza si in prezent (BAR, ms. rom. 3077). 

Volumul, scris in intregime de aceeasi mina, cuprinde traduce- 
rea psalmilor lui David de la 1 — 150 (cu unele lipsuri) §i o parte din 
tithil psalmului 151. Ultimele 9 foi, adaugate, se pare, mult mai tir- 
ziu, cuprind tipicul, in slavoneste, al evangheliilor. 

Far a sa fi facut obiectul strict al unei mai vaste cercetari, Psal- 
tirea Hurmuzachi, considerate de I. A. Candrea (primul care s-a 
oprit mai pe larg asupra ei) drept „insusj autograful traducatorului 
din slavoneste", a intrat in aten^ia cercetatorilor, mai ales, sub acest 
aspect (de altfel destul de disputat), 

Ultimele cercetari se raliaza mai vechii opinii, care socotea tex- 
tul drept o copie realizata dupa o prealabila transpunere a psalmi- 
lor (O. Densusianu), poate, chiar, dupa o psaltire slavo-romana 
(I. Ghetie). 

[PSALMUL 150] 

Laudati Dumnedzeu in sfin^ii lui, 
lauda^i-1 in tariia puterie[i] lui, 
Ia[u]da{i-lu, pre putearea lui. 
Lauda^i-1 dupa prea multia mariiei lui. 
Lauda^i-l in glas de bucinre, 
lauda^i-I in cintari si in cetere; 



54 






! 



iaudati-1 in timpanc eetele, 
laudati-1 in strune si organe; 
lauda^i-l in clopote cele cu glasure, 
laudaji-1 in clopotele strigariei; 
toata dihania se laude Domnul 

BAR, ms. rom. 3077, p. 125^. 

Lauda pierde in aceste prime transpuneri succesiunea „motive- 
lor a care au izvorit-o §i o oarecare gradatie in folosirea instrumen- 
telor menite sa-i dea glas; in afara de Psaltirea Scheiana, unde pa- 
sajul este omis, in celelalte doua psaltiri rotacizante, buciumul, in- 
strumentul de suflat, cu sonuri dulci, asemanator fluierului cioba- 
nesc deschide §irul celorlalte, care, in original, insumau, probabil, 
„omnia instrumental la care se adauga slava cintata de tot ce era 
viu: „omnis spiritus". Se remarca in chip deosebit frecventa clau- 
zulelor rimate, frazele concise, lapidare; in plus, paralelismul se rea- 
zima pe efectul expresiv al anaforei. 

STUDII; I. A. Candrea, Psaltirea Scheiana comparata cu celelalte psal- 
tiri din sec. XVI si XVII traduse din slavoneste. Bditiune critica, vol. I, 
Bucuresti, 1916, p. XLVI— LVII, LXXXI, XCIII; Alexandre Rosetti, 
Etude sur le rhotacisme en roumain, Paris, 1924, p. 4; Al. Procopovici, 
[Recenzie la] Alexandre Rosetti, Etude,.., in DR, IV, 1924—1926, p. 
1152—1177; Ovid Densusianu, Histoire de la langue roumaine, tome II, 
Paris, 1938, p. 115; Andrei Avram, Contribuiii la interpretarea grafiei 
chirilice a primelor texte romanesti, extras, Bucuresti, 1964, p. 30—31, 
60, 111—112; Ion Ghetie, Psaltirea Hurmuzachi copie sau original?, in 
SLLF III, Bucuresti, 1974, p. 241—259. 

EVANGHELIARE 

Traducerea evangheliei ocupa, in evolutia literaturii, un loc 
aparte; s-a afirmat ca in inceputurile literaturii psaltirea influen- 
teaza pina la un punct lirica, literatura avintului poetico-religios, 
pe cind „proza, literatura generala care reprezinta manifestatiunile 
intelectuale ale neamului stau sub influenta directa a limbii evan- 
gheliei §i a literaturii bisericesti, care si dinsa iarasi izvoreste din 
evanghelie" (M. Gaster, Crestomatie romana, I, p. XXVI). 

Literatura romana inregistreaza — din ceea ce s-a descoperit 
pina in prezent — o traducere a evangheliei, tiparita (la mijlocul 
veacului al XVI-lea) in Transilvania; editie bilingva — pe doua co- 
loane — avind in stinga text slavon si in dreapta text romanesc: 



55 



[EVANGHELIARUL SLAVO-ROMAN DE LA SIBIU] 



[1551—1553] 



[Transilvania] 



Este eel mat vechi text romanesc tiparit, pastrat pina in zilele 
noastre. 

Studiul filigranologic al hirtiei a dus la datarea aproximativa 
a tiparirii Evangheliarului in cursul anilor 1551— 1553 1 (L. Demeny), 
iar prin analiza comparative a caracteristicilor poligrafice ale acestei 
carti s-a dedus ca fiind iesita de sub aceleasi teascuri cu Evanghe- 
liarul slavon, tiparit, in 1546, de Filip Moldoveanul la Sibiu 2 (Ferenc 
Hervay). 

Se presupune ca tot Filip Moldoveanul, considerat autorul pri- 
me! tiparituri romanesti (Catehismul de la 1544 din care nu se mai 
cunoaste nici un exemplar), ar fi tradus sau ar fi imprimat o serie 
de particularitati evangheliarului in discutie. 

Unicul exemplar existent (avind lipsa inceputul si sfirsitul) s-a 
pastrat la sectia de carte rara a Bibliotecii publice de stat „M. E. Sal- 
tikov — Scedrin" din Leningrad; recent s-a descoperit in tara (jud. 
Alba) un fragment de doua foi. 

Valoarea Evangheliarului slavp-roman de la Sibiu este extrem 
de mare, dat fiind faptul ca tex*tul sau se deosebeste de toate tra- 
ducerile romanesti ale Evangheliei lui Matei facute in veacul al 
XVI-lea. La baza acestui text se presupune ca ar sta o traducere 
slavona, independents de cea a Tetraevarighelului lui Coresi, cola- 
tionata, probabil, cu textul tradus al lui Luther, 'seris poate cu 
lftere latine. 

In privinta graiului au fost sublimate particularitati dialectale 
moldovene§ti §i sud-transilvanene (E. Petrovici) alaturi de particu- 
laritati bahatene-hunedorene cu un strat moldovenesc (I. Ghetie). 

[JUDECATA SEMENILOR] 

Zise Domnul: Nu giudecati, se 3 nu fi$i giudeca$i. Cu ce giude- 
cata vre$i giudeca, giudeca-vor pre voi, si cu ce masura masuraji, 
masura-se-va voo. Cum vedzi nodisor 4 ce este intr-ochiul fratine- 
teu, iara birna ce iaste intr-ochiul teu nu simti. Sau cum zici fra- 
tine-teu: „Tine se iau nodisor dentr-ochiul teu si iaca birna in- 
tr-ochiul teu? Fatarnice, ia ma[i] naint[e] birna dentr-ochiul teu 
si atunce veri vedea a Iuva nodisor dentr-ochiul fra|tne-teu. Nu da$i 
svinta 2 cinilor, nece arunca^i margaritariui vostru nainte porcilor sa 



56 



nu-1 calce cu picioarile lor si intorcindu-sc rumpe-vo-vor. Ceare^i si 
da-se-va voo; cauta^i si vrefi afla; bate^i si vo vor deschide, toil 
ce cer da-le-se-va, si caltind 6 afla-va; cine bate deschide-i-se-va. 
Obir^i-se 7 simbata, ceteaste lunei 8 . Sau cine iaste dentru voi om de 
va ceare de la el feciorul lui pita, au da-i-va piiatra, sau ceare peste, 
au da-i-va sarpe. Iaca voi rei sinte^i si sti^i a da darure buine fe- 
ciorilor vostri, cu cit mai mult tata vostru, ce-i in cer, da-va darure 
buine cine ceare de la el. Obirsi-se luin aceasta prepodobitilor . 

Zise Domnul: Tote ce pohti^i voi se vo faca omini, asa si voi 
se faceti lor. Aceasta iaste leage si proroci. Intrati pre strimta porta, 
ca larga porta si lata cale duce in paguba si mul^i simt ce marg 
pre ea, ce ingusta porta si cu nevoia cale duce-i in viia^a si pu^ini 
simt de ceia ce o afla. 

Marti a doa dumineca 10 

Zise Domnul: Feri^i-vo de minciunosi proroci ceia ce vien la 
voi in vesminte de oi, de lontru iara 11 simt lupi rapitori. De plodul 
lor cunoste-i-vre^i. Au^ culege^i de pre spini au 13 , sau de urzici 
smochine? Asa to|i pomii buini plodure buine fac, iara porno reu 
plodure rele face. Nu pote pomul bun plodure rele face, nece pom 
reu plod bun se faca, To^i pomi ce nu fac plodure buine taia-se-vor 
si in foe se vor arunca. Derept aceia den plodure lor cunoste-i-vreti. 

BAR, Mc 556, fila 14^— 16 r . 

Fragmentul ales face parte din sfirsitul predicii de pe munte 
(Matei 7/1 — 20) si eumuleaza citeva „sfaturi" care, prinse in inte- 
iepciunea popoarelor, au imbracat diverse forme (In basme, pilde, 
snoave, legende, fabule, proverbe etc.), tinzind toate, de-a lungul 
veacurilor, la dirijarea tinutei morale a oamenilor, Distingem mai 
intSi judecata semenilor, care, in literaturile populare, a general 
multiple variante, larg vehiculate. Formula eadem mensura, 'cunos- 
cuta in greaca, latina, franceza, Italiana, spaniola, germana, engle- 
za, invesmintata aidoma sau in structuri diferite, isi confrunta la 
noi vitali'tatea intre aceste prime sau mai tirzii traduced, intre 
fotclor si pagini originale, semnate de M. Costin, Golescu si altii 
(v. Zanne, Proverbe, V, p. 418, 421). 

Reflectiile urmatoare, „grele de continut", dupa cum spunea 
T. Vianu despre atari invataturi morale, dateaza, ca foarte multe, 
din inceputurile civilizatiilor; ele s-au perpetuat, „au prins" si au 
dat nastere unui impresionant numar de „variatiuni pe aceleasi te- 
me", pentru ca precizeaza pozitii filozofice sau atitudini de viata 
universal valabile, in formele artistice ale conciziunii sau ale ex- 



57 



primarii figurate si sugestive (Dictionar de maxime comentat, ed ; 
II, prefata). Asa este, de pilda, explicatia plastica a unei parimii 
din textul de mai sus: i-deea ca orice rasplata trebuie sa se dea pe 
merit (Nil dati svinta cinilor, nede aruncati margaritiariul vostru 
nainte porcilor). Tot astfel indemnul de a-ti vedea mai intii pro- 
priile cusururi si apoi sa-ti iei libertatea sa le judeci pe-ale altora 
(to ma[i] naint[e] birrta dentr-achiul teu, v. si Zahne, Proverbs, V, 
p. 360, 361 s.a.). Ideea din inceputul zacealei 21, des folosita de 
noi (Ce tie nu-ti place altuia mi face) precum si recomandarea ur- 
matoare,' de-a alege in viata drumul eel mai drept si cinstit chiar 
d'aca-i mai greu (ca larga porta si lata cale duce in paguba), sau 
sfatul, metaforic redat, de-a nu te lasa prins in mreaja mincino- 
silor (in vesminte de oi), ci a-i judeca dupa faptele lor (de plodul 
lor cunoste-i-vreti) sint „reguli de viata", precepte cu sprijimil ca- 
rora omul dintcyfeeauna a tins spre perfectiune (v. si Zanne, Pro- 
verbe, VIII, p. 207, 331, 334 — 337 s.a.). 

Urmind punctul de plecare, circulatia si cuprinderea in anumite 
specii literare a povetelor fecate : din indeluoga experienta de viata 
a omenirii, Vianu constata: „Aceste intipariri de limba, adiea inva- 
taturile, normele si iridemnurile, selectate in Imprejurarile succe- 
ssive ale unei societati, intrate in 'circulatia lingvisti'ca sj slefuite 
prin intinsa lor intrebuintare, aduse adica la exprimarea cea mai 
pregnanta, formeaza aspectul paremiologic al limbilor, proverbele 
lor, temelia populara a maximelor culte" (Op. cit., p. 7). 

TEXTE: Evangheliarul slavo-romdn de la Sibiu, 1551 — 1553, [Facsi- 
mile] Studiu introductiv filologic de Emil Petrovici. Studiu introduc- 
tiv istoric de L. Demeny, Bucuresti, 1971; STUDI1: I. Karataev, Opisa- 
nie slaveano. russkih knig, napeceatannih kirillovskimi bukvami, Sanct- 
Petersburg, 1883, [extras din „Sbornik Otdeleniia Russkago Iazika i Slo- 
vesnosti Imperatorskoi Akademii nauk", XXXIV, 1883, nr, 2]; loan 
Be-Efdan, O evanghelie slavond cu traducere. romana din secolul al 
XVI-lea, in „Conv. lit." XXV, 1891, nr. 1, p. 33—40; Ferenc Hervay, 
L'imprimerie du maitre Philippe de Nagyszeben et les premiers livres 
en langue roumaine, in ^Magyar Konyvszemle", LXXXI, 1965, nr. 2, 
p. 119—127; id., L'imprimerie cyrillique de Transylvanie au XVl-e 
siecle, in , .Magyar Konyvszemle", LXXXI, 1965, nr. 3, p. 201—216; L. 
Demeny, Le premier texte roumain imprime, in RRH, IV, 1965, nr. 3, 
p 385—412; id., O tipdriturd slavo-romana precoresiand, in „Studii l \ 
revista de istorie, XVIII, 1965, nr. 5, p. 1001—1038; Ion Ghetie, Consi- 
derafU filologice si lingvistice asupra Evangheliarului din Petersburg, 
in SCL, XVII, 1966, nr. 1, p. 47—79; L. Demeny, Primul text romanesc 
imprimat, in Rev. bibl., XIX, 1966, nr. 6, p. 344—349; Alexandra Ma- 
res, Observafii cu privire la Evangheliarul din Petersburg, in LR, XVI, 
1967, nr. 1, p. 65—75; id., ^Evangheliarul din Petersburg", tipdrirea unei 
maivechi traduceri moldovenesti?, in LR, XVII, 1968, nr. 1, p. 85—87; 
Ion Ghetie, In legdturd cu localizarea „Evangheliarului din Petersburg", 




in LR, XVIII, 1969, nr. 3, p. 279—281; Eva Marza, Un fragment din 
Evangheliarul slavo-romdn de la Sibiu (1551 — 1553), in LR, XXVII, 
1978, nr. 2, p. 173—175; Ion Ghetie, Evangheliarul de la Sibiu si tex- 
tele romdnesti scrise cu litere latine si ortograjie maghiard, in LR, 
XXVIII, 1979, nr. 2, p. 165. 

1 Multa vreme aparitia acestui evangheliar a tost datata la 1580 si atri- 
buita lui Coresi. 2 Textul consemnat anterior, in lucrarile de specialitate, 
tlrept Evangheliarul din Petersburg, dupa locul unde se afla, se citeaza azi 
sub numele de Evangheliarul slavo-romdn de la Sibiu, dupa locul unde se 
considers ca a fost tiparit. 3 Din grafiile cu care ne intimpina textul Evan- 
gheliarului multe sint comune majoritatii textelor secolului XVI si chiar XVII 
si inceputul sec. XVIII (v. nota editiei) ca de pilda — in cazul de fata — 
redarea vocalei a din cj. so prin e; la fel in alte cuvinte: pr. tdu, adj. rdi; 
alteori & este redat prin a tmasurd, frafine etc.; la pluralul unor masculine si 
al unor feminine — marcat prin ierul moale sau nemarcat prin nimic — tra- 
ducatorii cred ca pot nota pluralul articulat printr-un singur -t: omini, pro- 
roci; u neaccentuat redat prin o: porno s.a.; trebuie evidentiate insa citeva 
particularita|i grafice care sint mai rar sau deloc intilnite in epoca: cea mai 
caracteristica este redarea lui wau, aparut inca in romana comuna pentru 
evitarea hiatului, prin v: luva; sau lipsa distinctiei intre -u (final) si -i (fi- 
nal) fiind redate aproape exclusiv prin ierul moale; cj. si este scrisa mereu 
sa; adesea, la sfirsitul unei silabe se face anticiparea unui element palatal 
din silaba urmatoare, dind nastere unor diftongi de tipul ui, di, oi: buine, 
buini; dupa labiale, aproape consecvent apare o in loc de a: rumpe-vo-vor, 
se vo facd etc.; 4 nodisor desemneaza infimul gunoi sau firavul pai, amintind 
de predilectia liricii populare pentru uzul diminutivelor; 5 svinta = cele sfin- 
te; 6 caltind ~ cautind; 7 obirsi-se = se sfirsi; 8 9 10 indlcatii tipiconale, in- 
semnind zilele in care se citesc zacealele respective; n iard = dar, insa; 
12 au (adv. interog.) = oare; 13 omonimul cuvintului explicat anterior (<lat. 
aut) este de asta data aud s. i = strugure (<lat. uva). 



CORESI 



Numele lui Coresi, a carui .activitate a facut „epoca" in revo- 
lutia culturala a neamului romanesc, se inscrie cu „aldine" in is- 
toria me^tesugului de a tipari in limba romana. 

Prin Liturghterul, scris slavoneste de Macarie la 1508 — cea 
dintii carte imprimata pe pamint romanesc — cultura noastra ,adop- 
ta tiparul, fiind, dupa cum se stie, a doua in Europa de sud-est care 
beneficia de miraculoasa inventie a lui Gutenberg. 

Peste 36 de ani, in'cepeau sa iasa de sub teascuri sibiene carti 
in graiul romanesc (Catehismul, la 1544, si Evangheliarul slavo- 
romdn, la 1551 — 1553), care aveau sa marcheze „majuscula" inain- 
tea sirului urmatoarelor titluri de carte romaneasca. 



58 



1 ^'HAIL SADOVEANU 

.BUOURFQ-r, 



59 



Prkitre aceste titluri, care rii s-au pastrat, 10 la numar vor- 
besc de rodnicia activitatii dia'conului Coresi, continuatorul meste- 
rilor tipograf i care au lucrat la Tirgoviste, veniti prin Muntenegru 
de la Venetia (ca Dimitrie Liubavici — nepotul vestitului Bojidar 
Vucovicl — : tipograful Venetian). 

Ixitr-un rastimp de numai doua decenii (1559—1581), Cores! a 
dat la iveala, in consens cu curentele care propagau ideea natio- 
nalizarii serviciului bisericese, o serie de lucrari de baza dm cu- 
prinsul Scripturii: Intrebare crestineasca, Tetraevanghel, Lucru 
aptoistolesc, Tllcul evangheliilor (Cazania I), un Molitvenic, o Pml- 
tire romaneasca si un Liturghier, o Psaltire slavo-romana, o Pvavila 
si Evanghelie cu invatatura (Cazania a Il-a). 

Punindu-«si priceperea de tipograf in slujba aparitiei unui mare 
numar de carti, in slavoneste fi romaneste, pentru cele din urma, 
la care <s-a presupus ca a participat de multe ori si ca traducator, 
avea sa-si declare apartenenta prin permanentul refren din frun- 
tea, de la sfirsitul sau chiar de pe parcursul lucrarilor: ,,mai toate 
limbile au cuvintul lui Dumnezeu in limba lor, numai noi ru- 
manii n-avam". 

Sa fi fost la baza intregii sale stradanii, dupa cum s-a alirmat 
uneori, numai ratiuni de ordin financiar? „Adeziunea" amintita mai 
sus, laitmotivul din profesiunile de credinta, ne sugereaza, daca nu 
limpedea constiinta patriotica din viziunea secolulul XX, inscnerea 
prestigioasa a lui Coresi in contextul orientarilor progrcsiste ale 

vremii sale, 

Daca figura diaconului Coresi a dat nastere unei atit de bo- 
gate si adesea contradictorii literaturi, aceasta se datoreste, in parte, 
si imprejurarii ca lucrarile purtind semnatura sa, sau cele care i-au 
fost atribuite, nu poarta indicatii referitoare la persoana traduca- 

torilor. ' . w ' 

Oamenii de stiinta romani s-au intrebat daca Coresi a fost nu- 
mai tipograful sau si traducatorul cartilor sale. 

Cercetarile mai vechi si mai noi au dovedit ca partea cople- 
sitoare de contributie a diaconului a fost imprimarea, admitindu-se 
ca adesea el a supus tipariturile unei actiuni de revizie si de pre- 
lucrare lingvistica (AL Rosetti, B. Cazaeu, I. Ghetie). 

Sigur ca nu poate fi invocata la Coresi constiinta normarii lim- 
bii literare, dar este unanim recunoscut ca activitatea sa sta la baza 
dezvoltarii romanei literare. 

In privinta distingerii intre tiparire si traducere, unii exegeti, 
urmarind cu minutie formularile din prefete sau epiloguri (Florica 
Dimitrescu) au coiistatat ca insusi Coresi ne usureaza sarcina, uti- 



lizind constant, cind este vorba de tipar, verbele a serie (cu tiparul) 
sau a tipari. 

Mai putin clara este folosirea verbului a scoate, cu sensul de 
„a traduce", atunci cind se refera, inexact, la propria lui activi- 
tate: „scrisu-v-am aceaste psaltiri cu otveat, de-am scos den psal- 
tirea sirbeasca pre limba rumaneasca" . . . (epilogul Psaltirii slavo- 
romane). 

Uneori, neconvenindu-i sa apara ca traducator al unei lucrari 
cu idei contrare dogmelor ortodoxe, marturiseste ca a gasit textul 
gata tradus (v. Cazmia I). 

Daca ne vine greu sa acceptam „ortodoxismul" lui, nu-i putem 
totusi reprosa lipsa de interes pentru difuzarea si receptarea mun- 
cii sale in rindurile acelora carora le era destinata. Cartile iesite 
de sub teascurile tipografiei lui Coresi s-au raspindit nu numai in 
Transilvania; ele au trecut peste munti, difuzindu-se in toate ti- 
nuturile lo^cuite de romani (v. FI. Dimitrescu, Tetraevanghelul . . ., 
p. 19). 

Coresi a si supravegheat unele trans puneri (v. Cazania a Il-a 
unde, e drept, in prefata, trece drept talmacitor), dar activitatea sa 
primordiala s-a consumat in a scoate de sub tipar traduceri rea- 
lizate de altii. Insasi rapiditatea cu care a lucrat diaconul face di- 
ficila ipoteza dupa care tot el sa fi fos't si autorul traducerilor pen- 
tru efectuarea carora se cerea o munca indelungata. 

Despre viata lui Coresi se stiu relativ putine lucruri. Docu- 
mente ale timpului consemneaza mai multi Coresi, fapt ce a deter- 
minat pe unii speciali'sti sa si alcatuiasca o posibila genealogie 
(N. Hodos, St. Ni s colaescu, L. Predescu); familia, s-a presupus a fi 
de origine greaca; dupa alte voci — a fost considerat roman. Ceea 
ce se stie sigur este ca, — dupa cum marturisea singur, cu formula 
asemanatoare aceleia din titulatura voievozilor nostri —, era origi- 
nar din Tirgoviste: „Eu diacon Coresi ot Tirgoviste", implicind in 
maicstatea acestei intitulari o pronuntata marca autohtona. La fel 
de sigur se stie de existenta fiului sau Serban, de asemenea tipo- 
graf. Dupa 1583 'se pare ca diaconul nu mai era in viata. 

STUDIl: N. Sulica, Coresi scriitor sau tipograf?, in „Gazeta Transilva- 
niei", LXIV, 1901, nr. 191, 192, 193, 195, 196, 197, 198, 202, 208, 211, 
213, 214, 215, 217, 218; Nerva Hodos, Un fragment din Molitvenicul 
diaconului Coresi (1564), in Prinos lui D. A. Sturdza, Bucuresti, 1903; 
St. Nicolaescu, Diaconul Coresi si familia sa, in RIAF X, 1909, p. 265— 
291; D. R- Mazilu, Diaconul Coresi, Contribupii, Ploiesti, 1933; Lucian 
Predescu, Diaconul Coresi, Bucuresti, 1933; Dan Simonescu, Diaconul 
Coresi, Note pe marginea unei carfo, Bucuresti, 1933; Francisc Pall, Cu 



60 



61 






privire la activitatea de tipograf a lui Coresi, in SCB III, 1960, p. 
267—272; Florica Dimitrescu, Tetraevanghelul tipdrit de Coresi, Bucu- 
resti 1963 p. 7—20; Ion Ghetie, Coresi si Re forma in lurnina unor 
inierpretdri not, in SCL XVIII, 1967, nr. 2, p. 231—238; Petre Stefan, 
Tipograf ul Coresi logofdt pdmintean, in LL, XVIII, 1968, p. 13—25; 
Alexandru Mares, Note despre Coresi in LR, XIX, 1970, nr. 3, p. 253— 
259; id., Cind a murit Coresi?, in LR, XXI, 1972, nr. 2, p. 155—158; 
Arnold Huttmann, Date vechi si noi privind activitatea tipograf tea a 
diaconului Coresi, in SCB XII, 1972, p. 41—49; Ion Ghetie, Coresi, tra- 
duedtor sau tipograf? in LR, XXVIII, 1979, nr. 4, p. 325. 



1NTREBAREA CRESTINEASCA 



[15 sept, 1559 — 3 mai 1560] 



[Transilvania] 



Este prima carte romaneasca tiparita de Coresi, citata si cu 
numele de Catehism (lucrare care cuprirade explicarea doctrine! re- 
ligioase). Titlul sub care ne-a parvenit explica nu atit eontinutul 
cit mai degraba maniera de prezentare: intrehare si raspuns. 

Ni s-au pastrat din Intrehare crestineasca 11 file (sfirsitul pro- 
logului, decalogul, orezul, tatal nostru, despre rugaciune §i datul 
de har, botez, cuminecatura). 

Cartea a fost descoperita in 1921 de catre A. Birseanu si se 
afla in BAR (ms. rom. 5032, fila 159—169, sau sub cota CRV 10 A). 

Daca in privinta loeului imprimarii, anul stabilirii lui Coresi 
la Brasov (1558) a fost un reper mai sigur, in privinta datarii s-au 
emis mai multe pareri: ca ar fi aparut in 1559 (deci inainte de 
Tetraevanghel), in acelasi timp cu acesta, sau ca i-a urmat — (deci 
dupa 3 ian. 1561); pare a cistiga teren prima ipoteza. 

Drept izvoare ale traducerii s-au adus in discutie modele ger- 
mane, maghiare si slave, sau compilari intre un model si altul; unii 
cercetatori au socotit catehismul coresian drept reproducerea fidela 
a catehismului imprimat la Sibiu in 1544 (A. Birseanu), altii drept o 
reproducere partiala a acestuia (I. Ghetie). 

Cartea a cunoscut o larga raspindire; graitoare in acest sens 
sint §i doua copii manuScrise: una din 1607, apartinind lui popa 
Grigore din Mahaci, cunoscuta sub numele de Catehismul Sturdzan 
(publicata, in 1879, mai intii in chirilica si transliteratie de B. P. 
Hasdeu — CDB II, p. 91—114) si alta rotacizanta, tot din sec. 
XVII, cunoscuta sub numele de Catehismul Martian (publicata pri- 



62 



ma .oara in 1924, de Al. Rosetti, in transliteratie — „Grai %i su- 
flet", I, fasc. 2, p. 251—260). Dupa 1900 a fost editat de mai multe 
ori. 

IPROLOGl 

[. . .]* In pelita 1 den fata curata Mariia. Si invata apostolii, tre- 
mease-i in toata lumea de 2 sa spuie Evanghelia lu Hristos. Si zise 
Hristos apostolilor: „Cine va creade si se va boteza iertat A^a fi, cine 
nu va creade, nece se va boteza perit va fi." Si au ales 4 evanghe- 
listi den limba ovreiasca pre limba greceasca de-au scris Evanghelia. 
De-aciia sfin|i[ij paring Vasilie 3 , Grigorie 4 , Io Zlataust 5 , Atanasic G 
si Chiril 7 filosof si ei socotira si scoasera 8 den cartea greceasca pre 
limba sirbeasca. 

Dupa aceaia neste crestini buni socotira si scoasera cartea den 
limba sirbeasca pre limba rumaneasca, cu stirea mariei lu crai 9 si 
cu stirea episcopului, Savei 10 , Tariei Unguresti. Si scoasem sfinta 
Evanghelie 11 si Zeace cuvinte 12 si Tatal nostru si Credin^a aposto- 
lilor 13 , sa inteleaga toti oamenii cine-s rumani crestini, cum graiaste 
si sfintul Pavel apostol catra corinteani, 14 capete 14 : „ln sfinta be- 
seareea mai bine e a grai 5 cuvinte cu inteles, decit 10 mie de 
cuvinte neintelease in limba striina". Dupa aceaia va rugam toti 
sfinti parinfi, ore 13 vladici, oare episcopi, oare popi, in carora mina 
va veni aceastea carti crestinesti, cum mainte sa ceteasca, necetind 
sa nu judece, nece sa saduiasca 16 , ca nu e intr-insele alte nemica, 
ce numai ce-au propoveduit sfin^ii apostoli si sfin^ii paring. Si in- 
chinam cinste si daruim sfintiei tale arbiereu i mitropolit Efrem 17 
si creadem ca va fi cu blagoslovenie sfintie[i} lu Isus Hristos, min- 
tuitoriul nostru — Amin! 

BAR CRV 10 A l r ^2 r . 

Fragmentul de prolog pastrat furnizeaza o serie de date legate 
de contextul politico-cultural care a facilitat traducerea si tiparirea 
primelor car^i romanesti; catehismul si evanghelia, ca publicatii ofi- 
ciale, aparute sub tutela puterii supreme a statului si a bisericii 
aveau sa autentifice introducerea limbii nationale in biserica. Cu- 
vintele apostolului Pavel, prin care se subliniaza acest postulat, de- 
vin, dupa cum vom vedea, un laitmotiv care revine aproape in toate 
tiparituriie romanesti ale lui Coresi. Indemnul, adresat fe^edor bise- 
ricesti, pentru a citi cartea inainte de a o judeca, era garantia res- 
pectarii dogmelor ortodoxismului, asigurind astfel difuzarea lucrarii. 



63 



Este eel dintii prolog pe care-1 inregistreaza istoria noastra li- 
teral cititorul face cunostinta cu o exprimare eliberata de con- 
strineerea la care e supusa traducerea, dar marcata totusi de traza 
acesteia, prin stereotipia formularilor preluate din textele religioase 
talmacite, printr-o oarecare lipsa de claritate si concizie; apropierea 
de limba vorbita in epoca este insa mult mai sim$ita decit m tra- 
duced, dar mai pu^in evidenta decit in scrisorile oficiale si parti- 
cular e. 

INTREBARE CRESTINEASCA 

Intrebare: Crestin esti? 

Raspuns: Crestin. 

Intrebare: Carele e omul crestin? 

Raspuns: Omul crestin iaste acela om cine in Hristos creade 
si viiaza** cum slnt tocmealele^ lu Hristos. Sava*> ace l a om cine 
creade iertaciunea pacatelor de la tatal sfint, Dumnezeu, ca i se 
va da in har pren Isus Hristos. 

Intrebare: De la cine te chemi crestin? 

Raspuns: De la Hristos! 

Intrebare: Cu ce veri adevara ca esti crestin? 

Raspuns: Cu aceaia ca m-am botezat in numele tatalui si fiiu- 
lui si duhului sfint si crez in Isus Hristos. 

Intrebare: Cu mai mult cu ce veri adevara? 

Raspuns: Cu aceaia ca stiu radacina crestinatatiei! 

Intrebare: Cite lucrure trebuiaste sa stie omul crestin? 

Raspuns: Cinci lucrure. 

Intrebare: Carele -s acealea? 

Raspuns: Dentii — zeace porinceale ale lu Dumnezeu, a doa — 
credinta crestineasca, a treia — tatal nostru, a patra — botezul, a 
cincea — cuminecatura. 

Intrebare: Pre cine-s deade Dumnezeu zeace cuvmtele sale 

Raspuns: Pre Moisi proroc pre doao table de piatra in virhul 
muntelui de Sinae. 

Intrebare: 7A ceale zeace cuvinte. 

Raspuns: Dentii: Eu shit Domnul Dumnezeu al tau pre Hnga 
mine dumnezei striini sa n-aibi. A doa: numele Domnului Durane- 
zeului tau in har sa nu-1 iai pren gura ta ca nevinovat nu veri lu A 
treia: sarbeaza dumeneca. A patra: tata-tau si muma-ta cinsteaste-i 
sa veri sa aibi zile multe si bune pre pamint. A cincea: sa nu ucizi. 
A sase: sa nu fii curvari. A saptea: nu fura. A opta: sa nu fn mar- 



turie strimba vecinului tau. A noa: sa nu poftesti casa vecinului 
tau. A zeacea: sa nu poftesti vecinului tau nece muiare-i, nece fata-i, 
nece feciorul, nece boul, nece asinul, nece nemica ce iaste al lui. 

BAR CRV 10 A, p. 3r— 5'-. 

Ca instrument de educatie religioasa, in special pentru tine- 
ret, catehismul era usor receptat de masele largi prin forma sa dia- 
log ata, foarte bine cuno scuta si simpatizata in literatura populara 
(v. balada Cucul si turturica, Hasdeu, CDB, II, p. 501—566). Folo- 
sirea cifrelor, in facilitarea re^inerii unor no^iuni, adauga, de ase- 
menea, calitati didactice textului; metoda, alaturi de versificatie si 
repetitii, a fost si este Inea in spiritul datinelor literare ale poporu- 
lui nostru (v. Povestea numerelor, care, in comentariul lui B. P. 
Hasdeu, este o adevarata aritmetica poporana, ca „un catehism pus 
in versuri pentru inlesnirea memoriei" (v., CDB, II, p. 567 — 608). 

TEXTE: Andrei Birseanu, Catechismul luteran romdnesc, in „An. 
Acad, Rom.", seria III, Mem. sect, lit., I, 1923—1924, p. 33—40; I. Bianu, 
Intrebare crestineasca, in Texte de limba din sec. XVI, I, Bucuresti, 
1925; I. Craciun, Catechismul romdnesc din 1544 urmat de ceiela'lte 
catechisme romdno-luterane; Birseanu, Sturdzan si Marxian, Sibiu — 
Cluj, 1945—1946. 

STUDII: Andrei Birseanu, Catechismul luteran romdnesc, in ,,Transil- 
vania", LII, 1921, nr. 10—12, p. 900—901; Al. Rosetti, Les catechismes 
roumains du XVI-e siecle, in ..Romania", XLVIII, 1922, nr. 191, p. 321— 
334; N. Draganu, [Recenzie la] I. Bianu, Intrebare crestineasca, in DR, 
IV, 1924—1926, p. 1091—1101; D. R. Mazilu, Diaconul Coresi, Contri- 
bufti, 1933, p. 17—42; N. Sulica, Catechis?nele romdnesti din 1544 (Si- 
biu) si 1559 (Brasov). Precizari cu privire la izvoarele lor, in Anuarul 
Uceului de baieti „Al. Papiu llarian" , Tg. Mures, 1936, p. 47—101; L. 
Onu, [Recenzie la] I. Craciun, Catechismul romdnesc, in DR, XI, 1948, 
p. 286 — 295; Ion Ghetie, Citeva precizari in legatura cu datarea Gate- 
hismului lui Coresi, in SCL, XVII, 1966, nr. 5, p. 547—553. 

* Lipsa text; l pelifd = trup; 2 de = ca; 3 Vasile eel Mare (cca 330—379), 
teolog crestin ram an care a cautat sa fdloseasca filozofia si cultura antica 
pentru fun dam en tar ea crestimsmului; ca episcop in Cezareea (Asia Mica) a 
comhatut erezia ariana; 4 Grigorie (332—398), parinte al bisericii, erudit a 
carui operS cuprinde tratate dogmatice, comentarii ale Sfintei Scripturi, 
discursuri, panegirice, scrisori; 3 loan Hrisostom sau Gura de aur (347—407), 
patriarh a3 Constantinopolului, ale carui scrieri s-au trad us in multe limbi; 
G Atanasie (298—373), patriarh al Alexandriei, parinte al bisericii, invin- 
gator al ereziei ariene in sinodul de la Niceea si autor de texte catihetice; 
7 Chiril (376 — 444), patriarh al Alexandriei, parinte al bisericii; 8 scoaserd = 
tra,dusera; ° loan Sigismund Zdpolya, principe al Transilvaniei (1541—1551) 
(singur, dupa moartea mamei sale Izabela, 1556—1571), care urmarea cu in- 
teres traducerea cartilor de cult in limba romana, sprijinind si chiar tuteland 
aceasta actiune; i0 Sava, episcop al Transilvaniei (1557—1569); n este prima 



64 



5 — Crestomatie de literatura rom&na veche — vol. 1 



65 



indicatie referitoare la data traducerii in romaneste a Tetraevanghelulm; 
v p 67 uieace cuvinte =* cele zece porunci (decalogul); » Credmpa apa+ 
tolttor = crezul (alaturi de total nostru erau textele cele mai important* 
comentate in catehism); u capitolul 14 din epistola intii catre cormtem a 
sXlui apostof Pavel l5 oare = sau; « sa saduiascQ r = sa ponegreasea; 
« Elrem, mitropolit al Tarii Romanesti (1558-1566); « rma ^ trateste; 
19 tocmealele = rinduielile; 20 saua = sau. 



TETRAEVANGHEL 



3 mai 1560 — 30 ianuarie 1561 



Tara Romaneasca 



Este primul text romanesc, tiparit in sec. XVI, de o mai mare 
intindere, pastrat si in exemplare intacte (Budapesta), cu datare si 
localizare certa. 

Cuprinde traducerea din Noul Testament a celor patru evan- 
ghelii (Matei, Marcu, Luca si loan) si un epilog. 

In privinta prototipului traducerii s-au formulat mai multe 
ooinii; s-a ara'tat ca in alcatuirea versiunii acestui Tetraevanghel 
s-a folosit textul romanesc din Evangheliarul de la Sibm , eolatio- 
nat cu un evengheliar slavon de tipul celui imprimat de Coresi m 
1562 (probabil si acesta intr-o traducere romaneasca) si o talmacire 
rotacizanta; unele particularity nordice ale textului presupun lo- 
calizarea moldoveneasea a traducerii. 

Deosebirile intre felul cum a fost tradus un evanghelist sau 
altul due de asemenea la presupunerea existentei a eel putm doi 

traducatori, ,. .„'.''. *■ * +. „*?„ 

Receptarea in epoca pare, dupa unn cercetaton, a fi fost stin- 
ienita de tutela sub care a aparut cartea (din indemnul si_ cu chel- 
tuiala Basilar luterani), dupa altii, ar fi avut credit tocmai datonta 
acesW tutele; difuzarea pe tot teritoriul romanesc poate fi presu- 
pusa totusi prin chiar locul unde au fost gasite exemplarele pe 
care le avem in tara: Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova. 
Printre diver sele copii posterioare, care reproduc mai mult sau 
mai putin fidel textul lui Coresi, un loc aparte H detme copia 
- directa sau printr-un manuscris intermedial- -f acuta in 1574 
cle Radu de la Manicesti; textul se pastreaza in Biblioteca British 
Museum de la Londra,' si a circulat la noi intr-o prima reprodu- 
cer sub numele de Tetraevanghelul diaconulm Coresv d%n 1561 
prelucrat de M. Gaster, Bucuresti, 1929 (publicata cu titlu gresit). 



[EPILOG) 

Cu vrearea Tatalui si cu ajutoriul Fiiului si cu sfirsitul Duhului 
sfint, in zilele mariei lu ianasi crai, eu, jupinul Hanas Beagner- den 
Brasov am avut jelanie pentru sfentele carti crestinesti Tetroevan- 
ghel si am scris 3 aceaste sfente carti de invatatura, sa fie popilor ru- 
manesti sa in^eleaga sa inveate rumanii cine-s crestim, cum gra- 
jaste si sfintul Pavel apostol catra corinteani, 14 capete*: ,,111 sfmta 
besearcca mai bine e a grai cinci cuvinte cu mteles, deeit 10 mie de 
cuvinte neintelease in limba striina". Dupa aceaia va rugam toti 
sfenti parinti, oare vladici, oare episcopi, oare popi, m carora mina 
va veni aceastea carti crestinesti, cum mainte sa ceteasca, necetind 
sa nu iudece, neci sa saduiasca. Si cu zisa jupinului Hanes Beagner 
scris-am eu, diiacon Coresi, ot Tirgoviste si Tudor dhac Si s-au 
inceput in luna lu mai 3 zile si s-au sfirsit in luna lu ghenuane 
30 zile, vu leato 5 7 mie 69 6 , in cetate in Brasov. 

BAR, CRV 10, p. 249r. 

Avem primul epilog al unei carti romanesti vechi; ca si in ca- 
zul fragmentului de prolog de la Intrebarea crestineasca, acesta 
prezinta caracteristicile scrierilor netraduse, cu aceeasi specificate 
care pune alaturi toate textele care preced sau urmeaza scrienle 
religioase (v. Catehism, p. 64). 

Mai intii o fraza mare, in inchegarea careia eel ce o compune, 
reprezentant al clerului, incepe cu invocarea treimii, continua cu 
numele voievodului Transilvaniei sub care se face tipanrea, cu ci- 
tatul din epistola apostolului Pavel care subliniaza cauzele si sco- 
pul tiparirii; se adreseaza apoi fe^elor bisericesti (vladici, episcopi, 
popi), avertisment catre cititori, si, intr-o scrupuloasa indeplmire a 
practicilor religioase, repeta cucernic adjectivul „sfint«: „sfintul 
Pavel"..., „sfinta beseareca" . . ., „sfenti parinti"; cartile de care 
se ocupa sint insa: „sfentele carti crestinesti", cu adjectivul (epitet 
exprimind evlavia) antepus substantivului, iar eel ce da atributul 
de canonicitate lucrarii — postpus; ierarhizarea nu pare intimpla- 
toare in epoca. 

Datele „laice" de la sfirsit (notificatia) ne reamintesc formu- 
lae similare ale scrisorilor: scurte, clare, de certa legitimitate. Pre- 
dominanta cuvintelor romanice a excursului atesta viabilitatea fon- 
dului latin al limbii (A. Nicolescu), chiar daca acesta se impleteste 
cu schemele slavone, incetatenite, de tipul: „ot Tirgoviste". 



67 



66 



mmmmMHi 



Si aici, ca in prefata Intrebarii crestinesti, se pledeaza pentru 
introducerea limbii romane in biserica, sustinindu-se folosirea cu- 
vintelor usor de inteles pentru toti romanii. 

DENTRU MATHEI SFINTA BUNA VESTIRE 
[PREDICA DE PE MUNTE] 5/3—11 

Ferecati measerii cu sufletul | ca acelora e imparatiia ceriului. 
Ferecati ceia ce plingu-se | ca aceia mingiia-se-vor. 
Ferice blinzii, | ca aceia indulci-vor pamlntul. 
Fence flaminzii 

si insetatii pentru dereptate I ca aceia satura-se-vor [. , .] 
Ferice curatii cu inima | ca aceia Domnul vedea-vor 
Ferice pace facatorii | ca aceia fid Domnului 

chema-se-vor. 
Fercca|i gondii prentru 

dereptate | ca acelora e imparatiia ceriului. 
Ferecati seti cind imputa-vor 

voao si goni-vor pre voi 

si zic tot reate cuvinte pre voi mint pentru mine. 

BAR, CRV, 10, p. 6 V — V. 

In privinta ,, virtu tilor" prozodice, unele parti ale Noiilni Testa- 
ment din 1561 prezinta texte mai bine si [< . .] mai constient fit- 
mate decit traducerea moderna din 1938 (L. Galdi, Introducer -e in 
istoria versului romanesc, p. 67). 

Din constructiile paralele, atit de caracteristice lirismului orien- 
tal antic, numeroase se intilnesc in aproape fiecare din paginile 
Tetraevanghelului. Socotit drept singura regula prozodiea certa a 
metricii ebraice, paralelismul a fost descoperit de englezul Robert 
Lowth {De sacra Hebraeorum — Despre poezia sacra a evreilor, 
1753); intilnit si in structura poeziei folclorice, literatura romana 
moderna a preluat si ea tehnica paralelismului biblic (Gr. Alexan- 
drescu, Alecu Russo, Zaharia Stancu — v. Dictionar de termeni li- 
ter art, p. 319—320). 

In versetele citate ne intimpina un paralelism sintetic (dispu- 
nerea ideilor conform unui ritm simetric), al carui efect e sporit de 
anafora (patru versuri incepute cu „ferecati w , intre care sint inter- 
calate alte patru incepute cu „ferice"), precum si de clauzule (or- 
ganizarea ritmica a cuvintelor de la sfirsitul versurilor realizind 
o agreabila impresie acustica). Se retin de asemenea si cele patru 



rime, bazate pe inversiunea formelor de viitor, plasate intre doua 
fraze lungi care se termina cu clauzula: „ca acelora e imparatiia ce- 
riului" (L. Galdi, Op. cit., p. 66 — 67). 

TEXTE: Tetraevanghelul diaconului Cor est, reimprimat dupa edifitt pri- 
ma din 1560—1561, de Gherasim Timus Pitesteanu, cu o prefata de 
C. Erbiceanu, Bucuresti, 1889; Tetraevanghelul tiparit de Coresi com- 
parat cu Evangheliarul lui Radu de la Manicesti, edi^ie alcatuita de 
Florica Dimitrescu, Bucuresti, 1963. STUDII: Mario Roques, L'evange- 
liaire roumain de Coresi (1561), in ..Romania", XXXVI, 1907, nr. 143, 
p. 429 — 434; P. V. Hanes, Evangheliarul romanesc din 1561 in compa- 
rafie cu eel slavonesc, in „Conv. lit.", XLVII, 1913, p. 684—690; 988— 
1007; Ion Ghetie, Raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi si Evan- 
gheliarul din Londra, in SCL, XVIII, 1967, nr. 3, p. 313—324; id. ib. 
1967, nr. 6, p. 641—650; Florica Dimitrescu, Despre raporturile dintre 
Tetraevanghelul lui Coresi (1561) si Evangheliarul manuscris din Lon- 
dra (1574), in SCL, XVIII, 1967, nr. 4, p. 447—454; id. ib. XIX, 1968, 
nr. 1, p. 49 — 51; Alexandru Mares, Precizari in legatura cu traducerea 
Tetraevanghelului lui Coresi, in SCL, XVIII, 1967, nr. 6, p. 651—667; 
Aurel Nicolescu, Observafii asupra limbii scriitorilor, 1971, p. 33—38; 
G. Mihaila, Observaiii asupra manuscrisului slavo-romdn al popii Bra- 
tul (1559—1560), in SLLF, II, 1972, p. 329—330; Alexandru Mares, O 
versiune rotacizantd a celor 4 evanghelii (Un izvor necunoscut al Tetra- 
evanghelului din 1561), in LR, XXIII, 1974, nr. 3, p. 217—222; I. Iones- 
cu, In legatura cu originalul romanesc al Tetraevanghelului coresian, 
in LR, XXVIII, 1979, nr. 2, p. 207—208. 

1 loan Sigismund Zapolya; 2 Iohannes Benkner; 3 am scris = (in accep- 
ts iunea lui Coresi) am tiparit; 4 Epistola intii catre cor intent a sfintului 
apostol Pavel, capitolul 14; 5 vil leato (si.) == la anul; 6 in asa numitul sistem 
de datare al e-rei bizantine, frecvent folosit in epoca, s-a considerat, in mod 
conventional, ca ar avea 5508 ani mai mult decit era noastra; in cazul de 
fata, scazind 5508 din 7069, rezulta anul 1561; 



LUCRUL SFINTILOR APOSTOLI 



[1563?, 1567?] 



[Transilvania] 



Apostolul sau Praxiul lui Coresi, numit de el Lucrul sfintilor 
apostoli, cuprinde „Faptele apostolilor" si „Epistolele". 

La baza textului se presupune un izvor talmacit din slavona 
si un altul romanesc, tradus dupa versiunea luterana. 

Data imprimarii s-a stabilit in functie de afirmatia lui Coresi 
din epilogul Tilcului Evangheliilor, unde se spune ca atunci cind 
incheia aceasta lucrare avea deja tiparita Evanghelia si Praxiul; 



68 



1 



m 



cum insa cercetari ulterioare au demonstrat ca TilcUl evanghelulor 
TZSnt mai degraba in 1566 sau 1567 (v. p. 100) mci datarea, 
m 1563 ™Apos!olului nu mai poate fi acceptata cu certitudme. 

Primul exemplar, foarte defectuos, de Apostol a fost descopent 
in anul 1884. . , ... .. 

Atentia specialistilor s-a indreptat mult timp asupra stabihm 
legaturii dintre versiunea coresiana a Apostolului si cea dm Codi- 
cele Voronetean (manuscris rotacizant). 

Din punctul de vedere al continutului traducerea Praxiulm 
avea sa gaseasca in inimile romanilor interesul profund 91 larg 
pe care-1 putea destepta confirmarea - prin autoritatea carti loi 
sfinte acum intelese de toti - a eultivarii virtutuor sub aspectul 
incidentei dintre creatine populare si textele biblice. 

In privinta expresiei romanesti in care este imbracat acest con- 
tout sigur 2 exigentele cititorului de azi se cer amendate m func- 
e de reSitatile acelor epoci, de scopul si mijloaeele care le-au carac- 
lerizat „Literatura romana", spunea Ovid Densusianu a fos con- 
sfderata in epoca cea mai veche drept simplu mijloc de exprimare 
aceeace era inchis in cartile religioase. Daca limba romana a uta 
pentru raspindirea credintei religioase prin implmirea nevoilor unei 
ffierSgSdul nimanui nu mergea mai dep arte Era un. scop ime 
diat, foarte simplu, foarte practic si in sens crestm" Ovid Densu 
sianu Evolutia estetica a Umbel romane, vol. 11, p. (i). 

De aid n-ar trebui sa se inteleaga asa cum au afirmat umi 
istorici literari, ca aceste texte citite in bisenc a ar ^ ^t ,m m- 
tregime, tot atit de putin intelese de ascultaton ca si textul sla 

vonesc. „ . , x 

Fragmentul de mai jos, si nu numai acesta, nu-si pastreaza, 
credem, „ermetismul" pentru necunoscatorii de slovenie. 

[EPISTOLA SFINTULUI APOSTOL IACOB, CAP. 2/1-26: 
CREDINTA, FARA DE FAPTE, MOARTA ESTE] 

Fratii miei, nu m faerie 1 cautati sa ave? cred inta Dom- 
nului nostru Isus Hristos, slavitul! Ca s-an vem intru gloatele voas- 
tre barbat, inel de aur portind si in vesmintele luminate, vem-va 
ariia si rmsel in scirnave vesminte. $i cautati spre cela ce poarta 
vesminte luminate si ziceti lui: „Tu sezi «cea bine. E , miselu ui z - 
ceti: „Tu sta incolea sau sezi cicea la podnojia* mea . §1 nusivas ju- 
decati intru sine ce seti* judecatori cugetelor reale. Ascultati, fratii 
miei preaiubiti. Au nu Dumnezeu alease miseii lumiei, boga^i in 



70 



credinta si dobinditori im para^iia ce-au fagaduit celora ce iubesc el? 
£ voi ce ocariti miseii! Si aceia tragu-va la judeate 5 , De nu aceia 
hulesc bunul numele ce e zis spre voi. E s-ari vrea amu leagea sa 
se firsasca 6 , imparateasca, dupa Scriptura: iubeaste apropele tau ca 
insu|i' tine, bine veri face. E sa 7 cautaret 8 spre faerie, pacat faci, 
oblicindu-te 9 den leage ca pristapisi 10 . Si amu toata leagea vegheai, 
ce gresi-veri intru una, fi-veri in toata vinovat. Ca zice amu: prea- 
iubire sa nu faci, zice: si nu ucide. Sa preaiubire nu face e insa 
uciseri, fuse si calcatoriu legiei. Asa graiti, asa si face^i, ca leagea 
sloboda va judet sa priimeasca, e jude^ul amu fara mila nu face 
mila. Lauda-se mila la judet [...]. Carele folosu e fratii miei, sa 
credinta graiaste nestine 1 ! ca are, e lucru 12 n-are. Au doara poate 
credinta numai spasi el? E sa s-ari vedea frate-sau sau soru-sa goli 
f iind si lasati de a zileei hrana fiind [. . .] oare zice-i-va nestine de 13 
voi: „Du-te cu pace, incareaste-te 14 si te satura", ce nu-i va da ce 
ari vrea trupul, deaci ce folosu e? Asa si credinta. Sa lucru nu avure, 
nioarta iaste de sines. Ca zice nestine: „Tu credinta ai si eu lucru 
am. Arata-mi credinta ta de lucrul tau si eu tie arata-voiu credinta 
mea de lucrul mieu. Tu crezi ca Dumnezeu unul iaste? Bine faci. 
Si dracii cred si spaminta-se. Veri sa intelegi, o, ome desarte, ca 
credinta fara lucru moarta iaste? Avraam, parintele nostru, au nu 
de lucru se derepta ca inaha Isac, fiiul sau, spre junghiiare intru 
altar? Vezi credinta ajutoriu iaste lucrului si de lucru sfirsaste-se 
credinta 15 . Si sfirsaste-se scriptura ce graiaste: „Crezu Avraam lu 
Dumnezeu si se meni lui in dereptate si sot lu Dumnezeu se zice". 
Vedeti ca de lucru derepteaza-se omul, e nu credinta numai una 1 ® 
[, . .]. Ce ca trupul fara de suflet, mort iaste, asa si credinta, fara 
lucru, moarta iaste. 

BAR, CRV, 12, p. 134—138. 

Condamnarea fatarniciei, a atentiei exagerate acordate boga- 
tiilor „cu vesminte iuminate", care, de cele mai multe on ^tra- 
gu-va la judeate" sau „hulesc bunul numele ce e zis spre voi ( , co- 
incide cu inclinatia ancestrala a oamenilor din popor catre pretuirea 
a ceea ce este bine, frumos, drept. 

Nu e de mirare ca o formulare concisa si expresiva ca: „iu- 
l^easte apropele tau ca insuti tine" a circulat si circula de veacun, 
pe spatii nelimitate de granite statale, intr-o unanima adeziune etica. 
A-ti iubi aproapele insemneaza a-i veni in ajutor, daca-1 vei afla 
„gol« sau lipsit „de hrana**, nu cu sfatul, ci cu „iucrul" [=cu 
fapta]^ pentru ca „credinta sa lucru nu avure, moarta iaste de si- 
nes", sau exprimat mai convingator, printr-o sugestiva comparatie, 



1 



71 



, - 



ca in original, „ca trupul, fara de suflet, mort iaste, asa si cre- 
dinta, fara lucru, moarta iaste". 

Indemnul a fost dintotdeauna, desigur, catre faceri de bine. 

In Panciatantra, culegerea Indiana de povesti, fabule, parabole 
si sentinte, datind de la inceputul erei noastre (care a exercitat o 
mare inriurire asupra fabulisticii orient ale, ajungind sa influen- 
teze, cu incepere din evul mediu, prin intermediul unor versiuni 
arabe si persane si fabulistica europeana), ideea se formuleaza, 
aproximativ, in aceiasi termeni ca in textele religioase: r ,Acela ale 
carui zile vin si se due, lipsite de fapte bune, ca si foalele unui 
fierar desi sufla nu traieste". 17 

Pildele moralizatoare menite sa contribuie la conduita etica a 
oamenilor, la cultivarea respectului pentru munca, adevar, buna- 
tate, cinste, scrise si tiparite in limba poporului, vor avea ecou atit 
in folclor, cit si in tot mai multele pagini romanesti de factura laica. 

„Fataria" dispretuita in proverbe, zicatori, snoave, ca si in frag- 
ments eitat, este incriminata de Miron Costin in Letopisetul sau: 
„Nemica nu strica credinta ase, celora ce scriu letopisetele, ca fa- 
tariia" (cap. XIX, zaceala 6) 18 . 

Intrebuintarea unor fonetisme si cuvinte raspindite pe o raza 
teritoriala mai intinsa a facut, de fapt, din tipariturile lui Coresi 
argumentul considerarii acestora ca baza a limbii literare roma- 
nesti. Sigur ca si in Apostolul coresian, unele aspecte fonetice, gra- 
maticale, lexicale sau de topica nu dezic tributul plat it, cu priso- 
sirita, originalelor, din partea intiilor nostri talmacitori. 

TEXTE- I Bianu, Texte de limba din secolul al XVI-lea, IV; Lucrul 
apostolesc, Bucuresti, 1930; STUDII: Gr. Cretu, Intitul Praxiu sau 
Apostol romdnesc tiparit pe la 1510, in RIAF, III, 1885, vol. V, p. 29— 
57- 4.1 Rosetti Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui 
Voronefean, in „Grai si suflet", I, 1923—1924, p. 100—106; C. I. JCa- 
radja Despre Lucrul Apostolesc al lui Coresi de la 1563, in „An. Acad. 
Rom.", seria III, Mem. Sect, lit, II, 1924—1925, p. 545—555; Al. Ro- 
setti Despre raportul dintre „Codicele Voronefean" si „Apostolul" lui 
Coresi, in Omagiu lui Iorgu Iordan, 1958, p. 745—751; N. Corlateanu, 
In jurul unei controverse filologice (Raporturile dintre „Codicele Vo- 
ronetean" si „Lucrul Apostolesc' 1 al lui Coresi), in SCL, XI, I960, nr. 3, 
p. 443—457; Al. Rosetti, Din nou despre raporturile dintre „Codicele 
Voronetean" si „Apostolul" diaconului Coresi, in LR, X, 1961, nr. 2, 
p 133—134; Al. Mares, Cind si unde s-au tiparit Tilcul evangheliilor si 
Molitvenicul romdnesc, in LR, XVI, 1967, nr. 2, p. 119; Mariana Costi- 
nescu, Raportul dintre Codicele Voronefean si celelalte versiuni roma- 
nesti din sec. XVI ale Apostolului, in SCL, XIX, 1978, nr. 1, p. 51—60; 
I. lonescu, Prohlema versiunilor moldovene din 1532, ale Evangheliei 



si Apostolului, in LR, XXVIII, 1979, nr, 1, p. 83—86; Mariana Costi- 
nescu, Biblia lui Luther, unul din izvoarele Apostolului coresian, in 
LR, XXIX, 1980, nr. 2, p. 127—137. 

1 faparie *» fatarnicie; 2 podnojie = seaunel pentru pus picioarele; 3 nu- 
siva (forma a oron. pers. de intarire, pentru pers. 2 pi.) = insiva; 4 se$i = 
sinteti, 5 este o omisiune in text, pentru care daca apelam la textul din Codi- 




pristdpisi = murisi; n nestine = cineva; n lucru = fapta; 13 de = dintre; 
14 incareaste-te ** incalzeste-te; l5 asadar, fapta este cea care desavirseste 
credinta!;' 1 *' mai explicit in Codicele Voronefean: „e nu de credinta singura"; 
17 Paneiataiitra (ecle cinci tarfi ale infelepciufiii), traducere din limba san- 
serif si introduces de Th. Simenschy, Bucuresti, 1969, p. 215. 18 Miron Costin, 
Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Vodd incoace, editie critica de P. P. 
Panaitescu, Bucuresti, 1944, p. 159. 



[LITURGHIER] 



[1 iunie — 31 august 1570] 



[Transilvania] 



Este prima carte in limba romana care cuprinde rinduiala sluj- 
bei liturghiei. Textul integral se rezuma la Liturghia Sfintului loan 
Gura de Aar (precedata si urmata de alte texte care corespund 
diferitelor momente succesive ale liturghiei) si a fost descoperit de 
N. Sulica in 1927; se pastreaza la biblioteca Arhiepiscopiei ortodoxe 
romane cle Alba Iulia si Sibiu. 

Imprimarea lucrarii s-a facut la Brasov, in 1570, de catre Co- 
resi, dupa o traducere efectuata cu putin timp inaintea tiparirii si 
revizuita. 

La baza transpunerii romanesti se considera ca ar fi stat o 
versiune slavona, probabil alta decit cea tiparita de Macarie in 1508, 
si ca ea s-ar dalora unui traducator care ar putea sa provina din 
regiunea Banat-Hunecloara sau din Transilvania centrala. 

Unele texte din Liturghierul coresian se intilnesc in tiparituri 
romanesti anterioare anului 1570, ca, de pilcla, rugaciunile Tatal 
nostru si Crezul (in Intrebare crestineascd) precum si psalmul 50 
(in Molitvenic si Psaltire). 

Datorita Liturghierului lui Coresi, pentru prima oara in istoria 
poporului roman slujba ortodoxa s-a putut desfasura integral in 



72 



73 






limba romana. Acest lucru a asigurat o larga si repede difuzare a 
cartii, asa incit in 1585 la Brasov nu se mai afla nici un exemplar 

nevindut. 

TOCMEAL[Al SLUJBEEI DUMNEZEIASCA INTRU EA SI 
DIAQOjNSTVELE 1 

De va vrea preutul sa sfirsasca dumnezeiasca taina, datoriu 
iaste intii amu in pace sa fie cu to#, nici sa aiba ceva pizma spre 
cineva si, inema citu-i va fi de tare, sa-s pazeasca cugetul de hitle- 
nie, sa se posteasca putinel de cu searas si sa se trezveasca pina in 
vreamea de slujba [. . .]. Rugaciunea spre cadire [. . .] 

Preutul zica rugaciunea darurelor ce sint puse inainte-i: 
„Doamne, Domnul nostru, cela ce piinea ceriului mincare a toata 
lumea, Domnul nostru si Dumnezeu Isus Hristos, tremease spasi- 
toriu si izbavitoriu si dulce-datatoriu 2 a blagoslovi si a sfinti noi; 
insuti blagosloveaste darurile aceastea si ia-le spre a ceriului tan 
jartavnic 3 . Pomeneaste, ca un dulce si de oameni iubitoriu, aduce- 
rile 4 ce derept ealc adusera si no[i] neosinditi fereaste intru sluji- 
rea dumnezeie[il tale taina". Striga: „Ca sfinti-se si preamari-se 
preacinstit si mare-frimsetat 5 numele tau, tatal si fiiul si sfintul duh, 
acmu si pururea si in veacii de veac". Si dupa aceaia sa cadeasca 6 
insusi popa darurele, sa faca otpust 7 acolo. Si asa sa ia diaconul ca- 
delni^a, sa mearga si sa cadeasca sfinta masa, cruce-obraz 8 , graind 
catra sines acest tr'opari 9 : „ln rnormint cu trupul, e intru iad cu 
sufletul, ca Dumnezeu, iara intru rai cu tilhariul si in scaun erai, 
Hristoase, cu tatal si cu duhul, toate le implusi, nescrisule". 10 S[iJ 
dupa aceaia psalom* 50: „Miluiaste-ma Doamne, dupa mar[e] mila 
ta si dupa multimele eftensugurelei 1 tale. Curateaste fara-legile 
meale, mai virtos spala-ma de fara-legile meale si de gresalele meale 
cura^easte-ma, ca fa[ra]-legile meale eu stiu si gresalele meale 
inainte sint pururea. Tie unuia gresiiu si hiclensug 12 inaintea ta fe- 
ciu, ca sa dereptezi-te intru cuvintele tale si piri-veri cind veri ju- 
deca. lata amu intru fara-leage zimislit sint si intru pacate feaee- 
ma muma mea. lata amu adevar iubit-ai fara stirea si ascunsul a 
preaintelepciuneei tale ivitu-mi-ai. Stropisi-ma cu isopom 13 si cu- 
ratescu-ma; spala-ma-veri si mai virtos de zapada innaibi-ma-voiu. 
Auzului mieu dat-ai bucurie si veselie, bucura-se oasele* 4 plecate. 
Intoarce fata ta de gresalele meale si toate fara-legile meale cura- 
teaste. Inema curata zideaste in mine, Doamne, si duh derept no- 
iaste 15 intru zgaul 16 mieu. Nu lepada mine de fata ta si duhul sfint 
al tau nu lua de la mine. Da-mi bucurie, spasenia 17 ta, si cu duhul 
despoietoriului 18 invirtosaza-ma. Invata fara-Iegiuitorii calea ta s; 



74 



necuratii catra tine intorcu-se. Izbaveaste de cruntii, Doamne, 
Doamne, spasenia mea; bucura-se limba mea dereptajiei tale. 
Doamne, buzele-mi deschide si rostul mieu vesteaste lauda ta. C,a 
de vrea vrea jartva va vrea amu; toate arsele nu bine-vrusi. Jartva 
Domnului duh frimt, inema frimta si plecata Dumnezeu nu uraste. 
Fericeaza, Doamne, cu buna-vrearea ta Sionul si sa se zideasca pa- 
retii Ierusalimului. Atunce bine-veri jartva, dereptate, maltarile si 
toate arsele. Atunce va pune spre oltariul tau vitei Sa cadeasca 
oltariul tot si beseareca, sa mearga aciia in sfintul oltariu Si sa ca- 
deasca sfinta masa si preutul. Cadelnita amu sa o puie la locul ei. 
Insus sa mearga catra popa si sa stea impreuna inaintea sfmteei 
mease, sa se inchine de trei ori, intru ei sa se roage. 

Facsimil ed. Al. Mares, p. l r , 1\ 8^— 10v. 

Vestitul psalm de pocainta al lui David — psalmul 50 ~- 
pastreaza in versiunea coresiana, atit in Liturghier eft si in talma- 
cirile psaltirilor, ceva din organizarea sistematica a membnlor ±ra- 
zei din poezia ebraica, organizare despre care s-a mai pomenit; este 
vorba de un paralelism de tip sinonimic (membrn frazei reiau 
aeeeasi gindire in alte cuvinte), ca in versetele 1-3: „Miluiaste ; ma 
Doamne, dupa mar[e] mila ta si dupa multimele ef tensugurele tale. 
Curateaste fara-legile meale, mai virtos spala-ma de fara-legile 
meale si de gresalele meale curateaste-ma". 

Daca rugaciunile si psalmii recitati de preot sau de dascal pas- 
treaza pe cititor in limita expresiei binecunoscute a textelor reli- 
gioase traduse, in care interesul pentru redarea sensului e secundar, 
fraza, in indicatiile tipiconale, in care se dau indruman preotilor 
cum sa execute 'traditionalul protocol liturgic, cistiga in explicitate, 
folosind cuvinte din viata de toate zilele a oamemlor, pe care le 
rinduieste dupa modul exprimarii populare. Aceste secvente „lmce , 
intretesute cu cele de cult, desi traduse, dau impresia unor inter- 
ventii originale, care, in afara vocabularului strict bisencesc, cu 
uneie cuvinte sau expresii — calcuri dupa slava — iesite azi dm 
uz (a cadi = a tamiia, loc. vb. a face otpust = a se opri, loc. adv. 
cruce-obraz = in forma de cruce) reliefeaza cele doua stilun dife- 

rite. 

TEXTE: Nicolae Sulica, O noua publica$ie romaneasca din secolul al 
XVl-lea- Liturghierul Diaconului Coresi, tiparit la Bra$ov, in 1510, Tg. 
Mures 1927; Spiridon Cindea, Primul liturghier romdnesc tiparit, in 
Mitr Ard., IV, 1959, nr. 9—10, p. 722—771; Al. Mares, Liturghierul lm 
Coresi, text stabilit, studiu introductiv si indice de ~, Bucuresti, 1969. 
STUDTI- Dan Simonescu, Precizdri despre, Liturghierul lui Coresi, m 
LR XI 1962, nr. 4, p. 433—438; Tlorica Dimitrescu, [Recenzie la] Al. 
Mares, ' Litrughierul lui Coresi, in SCL, XXI, 1970, nr. 5, p. 610-614. 



75 



1 Diaconstve = rugaciunile scurte pe care le spune diaconul; 2 o serie 
de cuvinte compuse reproduc mot-a-mot termenii slavi; aici substantiv pro- 
venit dintr-un adj + substantiv; v. si mai jos buna-vrere sau fard-lege 
(< prep. + substantiv), sau un verb < adv. + vb.: bine-vrusi = binevoisi; 
3 jartavnic — masa din altar pe care se pregatesc sfintele daruri; 4 aduce- 
rile — jertfele (este un substantiv provenit din schimbarea functiei morfo- 
logice a unui verb la infinitiv — v. mai jos: arsele din vb. la part.); 5 adjectiv 
in comparativ; c sd cddeascd == sa tamiieze; 7 sd faca otpust <loc. vb.) — sa 
se opreascS; 8 cruee-obraz (loc. adv.) = in formS de cruce; 9 tropar = scurta 
cintare bisericeasca de lauda; 10 nescrisule (epitet in vocativ) = nemaryini- 
tule; u eftensugurile ~ indurarile; l2 hiclensug = pacat, viclesug, fatarnicie; 
13 isopom = reproduce exact instrumentalul Slav: „cu isc-p" dupa ce 11 si 
tradusese (punind prep, romaneasca „cu"); 14 sensul fig. de ,,trup", „fiinta", 
„faptura"; este un pars pro toto; 15 noiaste = innoieste; 1S zgdu = pintece; 
17 spasenia = ispasirea; 18 despoietoriului = stapinului, atotputernicului. 



PSALT1RE [ROMANEASCA] 



6 fevr. 1570 — 27 mai 1570 



Transilvania 



Este prima psaltire tiparita in limb a romana, pastrata pina in 
zilele noastre. Aparitia ei se datora stimulativului curent de tra- 
ducere a cartilor necesare nationalizarii culrului ortodox, sustinut, 
in cazul de fata, prin Pavel Tordasi. 

S-a ajuns la concluzia ca talmacirea psalmilor descinde din 
aceeasi traducere primitiva ca si in cazul celor din Psaltirea Sche- 
iand si Voroneteana (I. Ghetie). In privinta limbii, fonetismele ne 
due spre un grai de tip nordic. 

[EPILOGl 

Cu mila lu Dumnezeu, eu, diacon Coresi, deaca vazuiu ca mai 
toate limbile au cuvintul lu Dumnezeu in limba lor, numai noi ru- 
manii n-avam; si Hristos zise, Mathei 109: „cine ceteaste sa inte- 
leaga"; si Pavel apostol inca scrie la Corinth, 155, ca „intru beseareca 
mai virtos cinci cuvinte cu in^elesul mieu sa graiese, ca si a£al|! sa in- 
va^ decit untunearec 1 de cuvinte neintelease intr-alte limbi". 

Inceputu-se-au a se scrie aceaste sfinte psaltiri in luna lu 
fevruarie 6 zile si se-au sfi[r]sit in luna lu mai 27 zile, in cetate in 
Brasov, \m leato 7078 [1570]. 

BAR, CRV, 16, p. 93*. 



In scurtul epilog al cartii (al doilea epilog pastrat din tipari- 
turile lui Coresi — dupa eel al Tetraevanghehdui) diaconul moti- 
veaza, sustinut de citate biblice, traducerea cartilor sfinte in limba 
romana, drept inscrierea noastra in actiunea popoarelor ce-si croiau 
destine culturale proprii. 

IN SFlRSIT INTELEPCIUNEA FIIUL LU COREU 41 

In ce chip jeluiaste cerbul la izvoarale apelor, asa jeluiaste 
suiletul mieu catra tine, Doamne. 
Insetosa sufletul mieu catra zeul tare si viu; 
cind veni-voiu si ivi-ma-voiu fea^eei zeului? 
Fura lacramele meale mie piine zi si noapte, 
cind zicea mie in toate zile: „io 2 e zeul tau?" 
Aceasta pomenii si varsai spre mine sufletul mieu, 
ca proidii 3 pren loc coperit minunat pina la casa zeului. 
In glas bucuros si ispovedire 4 sunetul sarbatoriului. 
Derep ce scirbit esti sufletul mieu? si derep ce turburi-te? 
Upovaiaste 5 in zeul ca ispovedescu-ma 6 lui; 
spasenie 7 feateei meale si zeul mieu. 
Catra mine insumi suiletul mieu sminti-se; 
derept aceaia pomeniiu-te 

den pamintul lordanului si Iermonului de paduri mici. 
Fara-fund, fara-fundul chem in glas sloatelor tale. 
Toate susurile tale si undele tale prespre mine trecura. 
E in zi zise Domnul meserearea 8 sa, 
Si noaptea cintarea lui de mine. 
Rugaciunea zeului via^a mea; 
Zic zeului: „ajutoriu mie esti, ca ce ma ultasi? 
Si derep ce trist imblu cind dodeiaste 9 -mi dracul? 
Cind fringea-se oasele meale, imputa-mi dracii miei 
Cind zicea-mi in toata zi: „io e zeul tau?" 
Derep ce scirbit esti sufletul mieu? si derep ce turburi-te. 
Upovaiaste in domnul ca ispovedescu-ma lui; 
Spasenie feateei meale si zeul mieu. 

BAR, CRV, 16, p. 44 v — 46 1 '. 

Psalmistul evoca dorul de Sion in tara straina si dusmana; el 
implora ajutorul clivin. Cintul sau este o descarcare a sufletului 
intr-un amestec de regret, dorinta si speranta. 

Imaginea cerbului sugereaza, in simbolica animalelor, ageri- 
mea, iuteala — trasaturi care complinesc firile optimiste, increza- 



76 



77 



■inSRHHHHHRHMHPfclMI 



toare; aspectul maret al cervideului concura la amplificarea semnij 
ficatiilor. „Exista, de altfel, un obicei de a inveli mortii in piei cte 
cerb, desigur datorita rolului de psihopomp al acestui animal" (Miri 
cea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis Han, p. 152). 

Izvoarele apelor cautate de cerbul insetat presupun ele insele 
vioiciunea, curatenia, promisiunea unei forte crescmde. 

Nadejdea reintoarcerii, a revenirii la vechile bucurii nu mai 
lasa loc mihnirii sufletului. 

In dialogul cu alter ego repetarea: „Derep ce scirbit esti sufle- 
tul mieu? si derep ce turburl-te"? apare ca intr-o forma fixa sime- 
trica, revenind ca un refren, mai jos. Tot ca refren care contribuie 
la adincirea ideii poetice apare si: „io [unde] e zeul tau?" Expresi- 
vitatea afectiva si valoarea estetica a acestei repetitii lexicale are 
si aid, ca in retorica antica, o functie patetica. 

Pamintul parintesc este amintit prin apa Iordanului si muntii 
Iermonului. Evocarea peisajelor natale da noi puteri in involbura- 
rile la care este supus eel indepartat de tara. 

STUDII: V. Mangra, Psaltirea romdneasca a diaconului Coresi, publi- 
cata la 1570 in Brasov, in „Tribuna" (Sibiu), VII, 1890, nr. 268, p. 1071— 
1073; Ion Ghetie, Coresi si Reforma in lumina unor interpretari noi, 
in SCL, XVIII, 1967, nr. 2, p. 231—238; Al. Mares, Note despre Coresi, 
In LR, XIX, 1970, nr. 3, p. 253—259. 

i Untunearec = nenumarat; zece mii; 2 io = unde; 3 proidii = trecui; 
4 ispovedire = spovedire; 5 upovaiaste = nadajduieste; 6 ispovedescu-ma = 
ma spovedesc; 7 spasenie = ispasire; 8 mesereare =*= mila; 9 dodeiaste-mi = 
ma nelinisteste. 



[PSALTIREA SLAVO-ROMANA] 



1577 



Transilvania 



Publicata la citiva ani dupa Psaltirea romdneasca, aceasta „psal- 
tire, cu otveat" [raspuns] (cu fragmente de text slavon urmate de 
traducerea in romaneste), va veni in sprijinul „preutilor" sa le fie 
„de intelegatura" (deo'arece tot mai putini cunosteau slavona), pre- 
cum si '„gramaticilor"; psaltirea isi indeplinea, asadar prin aceasta ul- 
tima destinatie prefigurata de Coresi in epilog, si in cultura roraa- 
neasca, ca in atitea alte locuri, menirea didactica ce-i fusese con- 



erita de generatii intregi, care au dobindit primul mestesug al 
■ititului prin intermediul ei. 

Psaltirea slavo-romana, tiparita la 1577, se inscrie printre pri- 
de aparitii bilingve ale cartilor de uz general, pastrind, cu mici 
„iodificari, ' versiunea romaneasca de la 1570. Din punctul de ve- 
dere al traducerii deci, la fel ca si aceasta, descinde din aceeasi tal- 
macire primitiva ca si Psaltirea Scheiana si Psaltirea Voroneieana, 
cu o limba marcata de fonetisme caractertistice dialectelor nor- 
dice (I. Ghetie). 

[EPILOG] 

Cu mila Iu Dumnezeu eu diacon Coresi, deaca vazuiu ca mai 
toate limbile au cuvintul lu Dumnezeu in limba [lor], numai noi 
rumanii n-avam; si Hristos zise, Mathei 109: „eine ceteaste sa in- 
teleaga si Pavel apostol inca scrie la Corint, 155, ca „intru be- 
seareca mai virtos cinci cuvinte cu in^elesul mieu sa graiesc, ca si 
alal^i sa invat decit untunearec de cuvinte neinfelease intr-alte 
limbi". Derept aceaia, f ra#i miei, preu^ilor, scrisu-v-am aceaste psal- 
tiri cu otveat* de-am scos den psaltirea sirbeasca pre limba ruma- 
neasea sa va fie de intelegatura si gramaticilor. Si va rog ca, fratii 
miei, sa cetiti si bine sa socotiti ca veti ve[dea i]nsiva ca e cu ade- 
var, Vu leato 7085. 

BAR, CRV, 19, p. 3l2v. 
RUGACIUNEA LU MOISI, OMUL LU DUMNEZEU, 89 

Doamne, nadeajde fusesi noao in ruda si in ruda. 

Ainte pina codri nu fura si sa se faca pamintul si toata lumea, 

de veac si pina la veac tu esti. 

Nu turna omul in smerenie 

si zis-ai: „Intoarceti-va, fiii oamenilor". 

Ca o mie de anii intre ochii tai, Doamne, 

ca zi de ieri ce trecu si straja noptiei. 

Si ocarirea lor inca va fi; 

demineata ca iarba treace-va. 

Demineata influri-va si treace-va, 

e seara cade, vestejaste si usuca-se. 

Ca cumplimu-ne 2 cu minia ta 

si cu urgia ta turburamu-ne. 

Pus-ai fara-legile noastre intre tine 

si veacul nostru in luminatul feajeei tale. 



79 



78 




Ca toate zilele noastre scazura 

si cu minia ta cumplimu-ne. 

Anii nostri ca painjina invatara-se, 

zilele aniilor nostri intr-insi saptezeci de ani; 

e sa e in virtute, optzeci de ani, 

e mai mult de ei, munci si dureare. 

Ca vine blinzie spre noi si invatamu-ne. 

Cene stie ^inearea miniei tale 

de frica ta basaul 3 tau cura? 

Dereapta ta asa spune-mi 

si ferecatii cu inema in mindrie. 

Intoarce, Doamne, pina cind, 

si rugat fii spre serbii tai. 

Implumu-ne demineaja de milostea ta, Doamne, 

si bucuramu-ne si veselimu-ne 

in toate zilele noastre. Veselimu-ne 

derept zile ce intr-inse plecatu-ne-ai 

si anii intr-insi vazum rau. 

Si cauta spre serbii tai si spre lucrurele tale 

si dereage f iii lor. 

Si fie luinina Dumnezeului nostru spre noi 

si lucrurele miinilor noastre dereage spre noi 

si lucrul miinilor dereage. 

BAR, CRV, 19, p. 175^— 177 v . 



Este socotit drept eel mai vechi psalm (dealtfel e si supranu- 
mit psalmul vechimii) avindu-1 drept autor pe Moise. 

Profetul deplinge scurtimea vi'efii omenesti, pe care o compara 
cu durata unei zile; diminetii — ii este substituita viata („Demi- 
neata influri-va si treace-va"), iar serii ii este substituita moartea 
(„e seara cade, vestejaste si usuca-se"). 

Bossuet a avut probabil acest pasaj in memorie cind a scris 
— in 1648 — incomparabila sa meditatie asupra scurtimii vietii. 

Metonimic fragilitatea pinzei de paianjen desemneaza nestator- 
nicia anilor nostri. 

Virstele — in putere — apar aici hiperbolizate (dupa unii co- 
mentatori, dintr-p nedeplina intelegere a textului ebraic din partea 
celor 70). 

In implorarca divinitatii, care pare a-i fi parasit pe napastuiti: 
„!ntoarce, Doamne, pina cind?", se intrerupe brusc enuntul, fie din 
leama pronuntarii lui in intregime (ca-n vechi le tabuuri), fie pen- 



80 



truea cititorul sau ascultatorul il poate deduce usor (suspendarea 
discursului datorindu-se poate grabei). 

Unii autori deosebesc in primul caz o reticenta, in al doilea o 
aposiopeza . 

Procedeul este valorificat si in poezia moderna, in diverse lite- 
Vaturi (v. Dictionar de termeni literari, p. 371 — 372). La Eminescu 
in Imparat si proletar, proletarul isi lasa in suspensie la un moment 
dat discursul: 

„0! aduceti potopul, destul voi asteptarati 
Ca sa vedeti ce bine prin bine o sa ias' 
Nimic ..." 

SEDEREA* 14. RUGACIUNEA MEASERULUI 5 CIND O^ARASTE-SE 6 
SI INTRE DOMNUL VARSA RUGACIUNEA SA, 101. 

Doamne, auzi rugaciunea mea si strigarea mea catra tine sa viie. 

Nu intoarce fa^a ta de mine; 

in ce zi tinjesc, pleaca catra mine ureachea ta. 

In ce zi chemu-te, curind auzi-ma. 

Ca perira ca fumul zilele meale 

si oasele meale ca uscarea uscara-se. 

V r atamat fuiu ca iarba si usca-se inema mea, 

ca ultai sa maninc piinea mea. 

De glasul suspinilor meale, lepira-se oasele meale peliteei meale. 

Podobii-ma 7 nesaturatul 8 pustiiei. 

Fui ca de noapte corb in turn. 

Prevegheiu si fuiu ca pasarea ce insingura-se in zid. 

In toata zi imputara-mi dracii miei 

si ce lauda-ma cu mine jura-se. 

Derep ce cenuse ca piinea mincai 

si bearea mea cu plingere mestecaiu; 

de fa^a miniei tale si de urgiia ta, 

ca radicasi, aruncasi-ma. 

Zilele meale ca umbra trecura 

si eu ca finul secaiu. 

E tu, Doamne, in veac lacuiasti 

si pamentea 10 ta in neam si in neam. 

Tu intru inviere miluisi Sionul 

ca vreamea sa miluiesti el, 

ca vine vreamea. 



g — Ciestomatie de literatura romana veche — vol. I 



81 



Ca dulce vrura serbii tai pietrile lui 

si prina lui miluira. 

Si spaminta-se-vor limbile de numele Domnului, 

si to^i impara^ii pamintului de slava ta. 

Ca zideaste Domnul Sionul { 

si iveaste-se in slava sa. 

Si cauta spre ruga pleca$ilor, 

si nu trecu rugaciunea lor. 

Sa se scrie aceastea in neam altul 

si oamenii ce se zidesc lauda Domnul. 

Ca pleca-se den naltul sfintiei sale, 

Domnul den ceriu spre pamint cauta. 

Sa auza suspinele ferecatilor. 

Sa dezleage fiii omori^i. 

Spuiu in Sion numele Domnului 

si lauda lui in Ierusalim. 

Cind aduna-se-vor oamenii depreuna 

si imparatii sa lucreaze Domnului. 

Raspunse lui in cale virtutea sa. 

Scadearea zilelor meale spune mie. 

Nu radica mine in premiezare 11 zilelor meale, 

In neamul neamului anii tai. 

Intru incepute tu, Doamne, pamintul urzisi, 

si i aptele minilor tale sint ceriurele. 

Eale pier, e tu lacuiesti, 

si toate ca camasa invechescu-se 

si ca vesmint involbi-le 12 si schimba-se. 

E tu acela esti si anii tai nu scad. 

Fiii serbilor tai intra-vor 

si saminta 13 lor in veac derege-se. 

BAR, CRV, 19, p. 193'— 195^. 

Psalmul 101 se clistinge de la primul pina la ultimul vers mai 
ales prin forma sa poetica externa; versiunea coresiana pastreaza 
succesiunea de armonii care produc impresia unei inchegari ritmice, 
ca-ntr-o compozitie muzicala; cadenza picioarelor, a silabelor accen- 
tuate — produce un placut efect auditiv, complinit emotional de 
multimea figurilor de stil care actioneaza atit asupra structurii for- 
male a frazei (prin repetitii: Jn ce zi tinjesc" . . .. In ce zi chemu- 
te . . ."), cit si — in special — la nivelul structurii notionale a, aces- 
teia, a sensurilor ei (prin metonimie: „Si oasele meale ca uscarea 
uscara-se", prin hiperbola: Jepira-se oasele meale peliteei meale", 



S2 



iprin comparatii: „Ca perira ca fumul zilele meale"... „Vatamat 
■fuiu ca iarba"' . . ., „Fui ca de noapte corb in turn" . . ., fuiu ca pa- 
sarea ce insingura-se in zid"). .,..'.,,./.., 

Aceste semne exterioare nu sint decit efectele si simbolurile 
amaraciunilor sufletesti ale celui aflat departe de pamintul patnei. 

Psalmistul intelege captivitatea ca pe o pedeapsa a lui Dum- 
nezeu, si-n pocainta sa (psalmul 101 este inclus in cei 7 psalmi ai 
penitentei — v. si ps. 50, p. 74—75) priveste antitetic vesmcia divma 
si existenta scurta, pasagera a omului: 

„Zilele meale ca umbra trecura 

Si eu ca finul secaiu 

E tu, Doamne, in veac lacuiasti 

§i pamentea ta in neam si in neam" (v. si sfirsitul psalmului). 

Puterea de sugestie a antitezei a fost incercata de marile con- 
deie ale literaturii culte. Eminescu foloseste antiteza ca prmcipm 
de structurare a unor poeme (Venere si Madona, Imparat si pro- 
letar) dar si ca figura de stil propriu zisa: „Ea un inger ce se roaga. 
— El un demon ce viseaza; Ea o inima de aur — El un suflet apos- 
tat" (Inger si demon). La Arghezi aflam antiteza bazata pe o 
permanenta dualitate interioara: „Sint inger, sint si diavol, si fiara 
si-alte-asemeni. Si ma framint in sine-mi ca taurii-n belciug" (Por- 
iret) care se extinde analogic la raportarea fata de cosmos: „Eu 
veneam de sus, tu veneai de jos. Tu soseai din vieti, eu veneam 
din morti" (Morgenstimmung) (v. Dictionar de termeni literati, p. 

30—31). ' , . _ 

Pentru captivi, in dorul de tara, sint dragi pina si pietrele leru- 

salimului in ruina: 

„Ca dulce vrura serbii tai pietrile lui 

§i tarina lui miluira". 

Se spune ca irlandezii care se indeparteaza de patrie due cu 
ei un bulgare de pamint din solul natal. 

In literatura romana G. Cosbuc dadea glas acestui tulburator 
sentiment: 

„Si-ajuns in tara, eu te rog, 

Fa-mi eel din urma bine 

Pamintul tarii sa-1 saruti 

Si pentru mine!" (Rugamintea din urma) 

O piesa din dramaturgia contemporana romaneasca confirma 
emotia incercata, de cei ce si-au parasit tara, la vederea pumnulm 
de pamint din glia strabuna (v. Un fluture pe lampa de Paul 
Everac). 



83 



Finalul psalmului sugereaza optimismul celor plecaji: Dumne-j 
zeul etern — creator al universului („Intru incepute/ tu, Doamne, 
pamintul urzisi" . . . „tu acela esti si anii tai nu scacj") va reda co-j 
piilor patria lor si-i va mentine neclintiti : 

„Fiii serbilor tai intra-vor 

si saminta lor in veac derege-se". 







TEXTE: Psaltirea publicatd romdneste la 1577 de diaconul Coresi, re- 
produsd cu un studiu bibliografic si un glosar comparativ de B. P. Has- 
deu. Textul. Bucuresti, 1881; Coresi, Psaltirea slavo-romdnd (1517) in 
comparapie cu psaltirile coresiene din 1570 si din 1589. Text stabilit, 
introducere si indice de Stela Toma, Bucuresti, 1976; STUDI1: Al. Odo- 
beseu, Psaltire tradusd romdneste de diaconul Coresi si tipdritd la Bra- 
sov la 1577, in „Revista romana", II, 1862, p. 107—120; I, Ghetie, Cu 
privire la textele slavo-romdne cu traducere interliniard din secolele 
al XVI -lea si al XVIIAea, in LR, XVII, 1968, nr. 1, p. 75—78; .id., Cea 
mai veche atestare a cuvintului „sdpun u si raportul dintre psaltirile 
romdnesti din secolul al XVl-lea, in LR, XIX, 1970, nr. 3, p. 247—251. 

1 Otveat = raspuns; 2 cumplimu-ne = pierim; 3 bdsau = minie; necaz, 
razbunare, ocara; 4 sedere = catisma (fiecare din eele 20 de sectiuni in care 
este impartita psaltirea); 5 measer — sarac; u opdraste-se = se mihneste; 
7 podobii-md = ma asemanai; 8 nesdturatul = pelicanul, 3 bearea = bautura; 
10 pamentea = pomenirea; n premiezare = injumatatire; la jumfitate; 12 in- 
volbi-le = le vei invali, le vei face val; 13 sdmihfa ±= descendenta, semin- 
tia, neamul. 



PALIA [DE LA ORASTIE] 



14 noiembrie 1581 



14 iulie 1582 



Transilvania 



Cu Palia de la Orastie se face cea dintii incercare de a talmaci 
in limba romana Vechiul Testament; traducerea cuprinde primele 
doua carti ale lui Moise (Geneza si Exodul) si a fost mtocmita de 
cinci carturari romani transilvaneni : Mihail Tordasi, Stefan Herce, 
Efrem Zacan, Moise Pestisel §i Achirie. 

Cercetarile (I. Popovici, M. Roques) au stabilit ca traducerea s-a 
efectuat dupa o versiune maghiara a Vechiului Testament (Penta- 
teucul lui Heltai Gaspar, tiparit la Cluj in 1551) si dupa un text 
al Vulgatei (intr-o editie corectata, asemanatoare cu aceea pe care 
a publicat-o, in 1573, Lucas Osiander la Tubingen). Frecventa unor 
cuvinte de origine slava presupune si consultarea unui izvor slavon. 



84 



Imprimarea Paliei se datoreste ucenicilor lui Coresi, Serban si 
Marian, facindu-se cu stirea voievodului Ardealului, Sigismund 
Bathori, si sub patronajul episcopului calvin al bisericii romanesti 
din Transilvania, Mihail Tordasi; cheltuiala a fost suportata de un 
magnat ungur, Geszty Ferenz. 

Provenind dintr-o regiune mai slab reprezentata prin texte (Ba- 
nat) textul Paliei este deosebit de interesant pentru particularita- 
tile lingvistice, indeosebi lexicale, neintilnite in alte manuscrise si 
tiparituri. 

[PROLOG] 

Cu bunavoie si destoiniea mila lu Domnedzeu aceaste carti 
crestinesti [i]asa orindite dupa voia lu Domnedzeu, cu stirea mariei 
lui Batar Jigmon 1 , voivod al Ardealului si a Tariei Unguresti si cu 
stirea si cu voia a toti domnilor mari si sfeatnici ai Ardealului, pen- 
tru intramatura beseareceei sfinta a romanilor, poftind tot binele, 
ispasenie crestinilor romani, care ispasenie numai de la tine, 
Doamne, cearem printru singur sfint fiiul tau, Isus Hristos, doninul 
si ispasitoriul nostru. Amin. 

Si se-au inceput aceste car^i luna noiemvrie 14 si se-au savir^ 
sit in luna lu iunie 14. Vti leato 7090 2 . Rojdestvo Hristovo. 3 

Aceasta e partea Paliei dentil. 

Amu cinci car^i ale lui Moisi prorocul, carele simt intoarse si 
scoase den limba jidoveasca pre greceaste, de la greci sirbeaste si 
intr-alte Iimbi, den acealea scoase pre limba rumaneasca. Cartile iara 
ce se cheama Scriptura Sfinta dentru rostul Domnului dzisa si 
graita si se timi in beseareca sfinta, sintu aceastea numele lor. Den- 
tiniu; 1. Bitia 4 , 2. Ishodul 5 , 3. Levia 6 , 4. Cisla 7 , 5. Thorozacon 8 , [. . .f. 

Den aceastea toate, nu-s multe care n-au iesit in limba ruma- 
neasca den ceale carti sirbesti si grecesti, insa acmu, asupra de- 
aceastea, tl|>aritu-se-au ceastea doo car^i dentiniu a lu Moisi pro- 
roc [. . .] 10 . 

Dupa aceaste 5 car|i a lu Moisi noi folosul celor proroci niuuH 
alalti nu putum scrie, ce care om va ceti-le mai dulci vor fi in 
rostul lui decit stredie; psalom [118/72] 11 catizma, 17 [. . .]. 

Cu mila lui Domnedzeu si cu ajutoriul Fiiului si cu savirsitul 
Duhului sfint, eu, Tordasi Mihaiu, ales piscopul romanilor in Ar- 
deal si cu Herce Stefan propoveduitoriul evangheliei lu Hristos in 
orasul Cavaran Sebesului 12 , Zacan Efrem, dascalul de dascalie a 
Sebesului si cu Pestisel Moisi, propoveduitorul evangheliei in ora- 
sul Logojului si cu Achirie, potropopul varmigiei 13 Henedoriei, |i- 



85 



num intr-una pentru jelanie Scriptureei Sfinte, ca vadzum cum 
toate limbile au si influresc intru cuvintele slavite a lui Domnedzeu 
numai noi romanii pre limba nu avem. Pentru aceaia cu mare 
munca scoasem den limba jidoveasca si greceasca si sirbeasca pre 
limba romaneasca 5 carti ale lui Moisi prorocul si patru cartf ce 
se cheama trstva 14 si alti proroci ci^va si le daruim voo fratilor ru- 
mani si cetiti si mi judecareji necetind mainte, ca veti cu adevar 
a afla mare vistiiariu sufletesc. Noi pentru dragoste lui Domnedzeu 
am ustenit, n-au iara intors mina de inger, ce mina grea pacatoasa, 
sa veti afla ceva gresit pre a ceriului Domnu, cum ca el fie adeya- 
ratur§ ca nu e cu voie noastra acea gresala, pentru aceaia cetind 
toti, vare in ce mina va sosi, blagosloviti cum si Domnedzeu sa bla- 
gosloveasca pre voi. Amin. 

Den mila lu Domnedzeu in dzilele lu Batar Jigmon, voivoda 
Ardealului, daruim den aceaste carti scris[e] a noastre, ceaste doo 
dentiniu: Bitie si Ishodul, celui domn de steag si vestit viteadz 
Ghesti Freanti 15 , alesu hotnogiu 10 Ardealului si Tariei Unguresti, la- 
cuitoriu in Deva, cum aceaste doo carti sa fie pirga pina Domne- 
dzeu va si alalte tipari si scoate si mariia lu Ghesti Freanti f u cu tot 
agiutoriul si le-au scris in cheltuiala multa si cu alti oameni buni 
inca linga sine si le-au daruit voo, frati romanilor. Pentru aceaia 
rugati pre Domnedzeu prentru marie lui. 

Den mila lui Domnedzeu, eu, Serban diiacu mesterul mare a 
tiparelor, si cu Marien diiac dindu in mina noastra ceaste carti, ce- 
tind si ne placura si le-am scris voo, fratilor romani, si le cetiti ca 
ve^i afla intru eale margaritariu scumpu si vistieriu nesfirsit. Cu- 
noaste-veti folosul buneatilor si plata pacatelor de la Domnedzeu 
intru ceaste carti. 

Scrisu-se-au ceaste carti sfinte, anii 7090. 

Po rojdestva Hristovo 17 , 1582, mesta 18 iule, 14. In cetate in 
Orastie. 

BAR, CRV, 30, p. l v , 2-, 3 r , 4?, 6 r — 6 V . 

Nu putem scapa din vedere cum, printre datele „de rutina" ale 
prefetei (aprobarea si sprijinul inaltelor foruri, finantarea, traduce- 
rea, imprimarea, perioada de lucru si cuprinsul lucrarii) se deta- 
seaza insufletitoarele sentimente ale celor care au trudit la reali- 
zarea cartii (,',toate limbile au si influresc intru cuvintele slavite a 
lui Domnedzeu numai noi romanii pre limba nu avem", [. . .] „eeaste 
carti cetind [. . .] ne placura si le-am scris voo fratilor romani"), in- 
clemnul la lectura precum si asigurarea satisfactiilor spirituale pe 



86 



care aceasta le ofera („cetiti si nu judecareti necetind mainte, ca 
veti cu adevar a afla mare vistiiariu sufletesc" sau „cetiti ca veti 
afla intru eale margaritariu scumpu si vistieriu nesfirsit cunoaste- 
veti folosul buneatilor si plata pacatelor de la Domnedzeu intru 
aceste carti"); metaforele si epitetele urmaresc sa dea masura deo- 
sebitei vaiori a cartii (^margaritariu scumpu")^ ale carei inva^a- 
minte sint o necurmata, perpetua comoara („vistierm nestirsit ), 
comparatia dulcetii graiului national cu partea cea mai de cahtate 
a mierii se formuleaza in sfera si cu mijloacele la-ndemina oncarui 
om din popor: , ; care om va ceti-le mai dulci vor fi in^rostul lui 
decit stredie"; ideea o gasim mai intii ™Psaltirea romaneasca de 
la 1570 apoi in cea slavo-romana de la 1577 (sfirsitul psalmului 76) 
si reprodusa aidoma si-n acelasi loc de Serban Coresi in psaltirea 
din 1589. 



BITIE 1 



CARTEA LU MOISI 
6 Cap. 



[VESTIREA POTOPULUI. FACEREA CORABIEI1 

[ ] Ce deaca Domnul vadzu cum oamenilor raiia 19 multa pre 
pamint si tot cugetul inimiei sta spre rau in toata vreamea, cai-se 
el ca au facut pre om spre pamint si fu dor intr-inima lm. §i zise: 
Pierde-voiu pre omul care am facut den fata pamintului, den oa- 
meni pina la jiganii, den ceale ce se trag pre pamint pina la pase- 
rile ceriului, ca ma caiesc ca am facut eale." 

Ce Noe afla mila naintea Domnului. 

Aceasta e ruda lui Noe. Noe era om bun si fara prepus 20 vie 
naintea Domnului in dzilele lui. Si facu trei feciori: Sim, Ham si 
Iafet. Ce pamintul strica-se inaintea Domnului si se implu cu tara- 
leage. Atunce cauta Domnul spre pamint si iaca stricat era, ca tot 
trupul era stricat calea sa spre pamint. 

Si zise Domnul lu Noe: „Siirsitul a tot trupului venit-au nain- 
tea mea, ca se-au implut pamintul cu strimbatatea si iaca pierde- 
voiu ei cu pamintul. Fa tie o corabie de lemn de brad si fa camari 
intr-insa; cleieste cu rasina denlauntru si denafara. §i c j la asa^ 
de lung sa fie trei sute de coti 21 , de lat 50 de coti, de inalta 30. U 
fereastra in sus fa pre ea de un cot mare si usa pren mqloc in 



87 



laturi veri pune; si sa aiba trei podure: unul dedesupt, altul in 
mijloc, al treile in verhu. 22 

Ca iaca eu voiu aduce potopul apeei spre pairs int, sa pierz tot 
trupul in care duh viu iaste de supt ceriu, si toate ce sint spre 
pamint sa piara. Inca cu tine voiu face tocmeala si tu veri intra 
in corabie cu feciorii tai si cu muiarea ta, si cu muierile ficiorilor 
tai. Si tu baga in corabie de tot fealiui de jiganii, den tot trupul 
cite doao, barbatusi si muierusi, cum sa ramine vii la tine. Den pa- 
seri dupa fealiui lor, den vite dupa fealul lor si den toti viermii 
pre pamint dupa fealiui lor si de toate sa intre la tine cite doao, 
cum sa ramine vii. Si tu ia de toate bucatele la tine ce se maninca 
si veri stringe la tine cum sa fie tie mincarc si lor acolo". 

Si facu Noe toate ce porinci Domnedzeu lui. 

BAR, CRV, 30, p. 14v_i5v. 

In ciclul traducerilor romanesti din sec. XVI Palia de la Oras- 
tie ocupa un loc aparte, concretizind efortul atitor decenii, ce i-au 
premers, in cautarile spre desavirsire a expresiei romanesti; lec- 
tura se face, in cea mai mare parte, fara dificultate; ea cucereste 
cititorul prin plasticitatea, armonia si vioiciunea transpunerii, spo- 
rind popularitatea, sau dind chiar nastere, unor „povestiri" si teme 
raspindite in crea^ia populara. 

La numeroase popoare a existat o traditie relativa la o cutre- 
muratoare catastrofa care a pustiit suprafata intregului glob si a 
distrus toata rasa umana — cu exceptia unei singure familii. 

Aparatorii Bibliei fixeaza aceasta catastrofa ca petrecindu-se cu 
aprox. 3000 de ani inaintea erei noastre, din minia lui Dumnezeu 
pentru tot mai multele rautati savirsite de oameni. 

In legendele biblice se vorbeste de o uriasa revarsare de ape 
care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamint 
{afara de cele de pe corabia lui Noe, ales cie Dumnezeu sa supra- 
vietuiasca, impreuna cu ai sai, deaarece „era ora bun"). Raspindite 
in traditiile mitologiei grecesti, in toata Asia occidental^, cele mai 
multe povestiri despre potop, dupa Biblie, circula in foarte multe 
variante, unele generate de chiar varietatea spuselor biblice, altele 
rezultate din numeroasele modificari suferite de-a lungul secolelor, 
modificari corelate adesea cu note specifice din viata si credinta di- 
feritelor comunitati umane. 

Folclorul romanesc inregistreaza, pornind de la potop, fabulatii 
care „sanctioneaza" slabiciuni, vicii, defecte fizice (Boul ce vorbia 23 ; 



HQ 



De cind e corabia; De cind e rachiul; Gresala lui Noe), alteori ex- 
plica anumite fenomene naturale (De ce are hulubul picioarele rosii, 
De ce maninca corbul hoit?), obiceiuri (De cind e toaca), rastalma- 
cind, in tesatura de umor caracteristic popular, „motivele primare", 
nu totdeauna cu un prea strins respect pentru „canonicitatea" lor. 
De altfel, din chiar fragmentul ales, uncle se pastreaza nu nu- 
mai suflul unei naratiuni moralizatoare, dar si cadenta punctarii 
culpelor pentru care vinovatii se cer pedepsiti, amanuntita descriere 
a incarcaturii corabiei (dezbatuta de multi comentatori ai Bibliei), 
incarcatura care de buna seama o va face ,,supraponderabila", n-a 
scapat atentiei si inventivitatii populare (De cind sint soarecii, mi- 
tile, oamenii plesuvi) 24 ; tot astfel o legencla, „brodata" pe fondul 
unei inchipuiri mitice privind pe Noe, explica nasterea calinului 
(Viburnum opulus), arbustul ale carui fructe sint niste boabe rosii, 
spunind ca e facut din singele lui Noe care s-a taiat la deget pe 
cind lucra la corabie 25 . 

TEXTE: M. Roques, Palia d'Orastie (1581—1582), I, Preface et livre de 
la Genese, Paris, 1925; Viorica Pamfil, Palia de la Orastie, 1581—1582, 
Text, facsimile, in dice; editie Ingrijita de -~ Bucuresti, 1968; 
STUDII: Iosif Popovici, Palia de la Orastie, in „An. Acad, 
Rom", Mem., Sect. Lit. S. II, torn. XXXIII, 1911, p. 517—538; 
M. Roques, L'original de la Palia d'Orastie in ..Melanges offert a 
M. Emile Picot u , Paris, 1913; V. Pamfil, Elemente regionale in lexicul 
„Paliei de la Orastie 1 ', in ..Cereetari de lingvistica", Cluj, III, 1958, p. 
227—249; id., „Calcuri romdno-maghiare, in „Palia de la Orastie 1 ', in 
„Cercetari de lingvistica", Cluj, II (1957), p. 209—219; N. Draganu [Re- 
cenzie la] Mario Roques, Les premieres traductions roumaines de VAn- 
cien Testament. Palia d'Orastie (1581 — 1582). Preface et livre de la Ge- 
nese, in DR IV, 1924—1926, p. 1107—1113. 

1 Sigismund Bathory, principele Ardealului {1581—1598, 1598—1599, 1601, 
1601—1602); 2 - 3 (text si.) = in anul 1582, nasterea lui Hristos; A - s numele 
slavone ale cart,ilor Vechiului Testament = Creatiunea, Iesirea, Leviticul, 
Nwmerii, Deuteronomul etc.; a sint insirate in continuare toate cartile cano- 
nice ale Vechiului Testament; 10 se rezuma continutul celor cinci carti ale 
lui Moise; n loc gol in orig.; i2 Cdvaran $ebes = Caransebes; 13 varmi- 
giei = comitatului; I4 prstva ~ regii, Cartea regilor; lb Geszty Perenc, per- 
sona] cunoscut in istorie, comandant militar al Hunedoarei, care, desi vio- 
lent si aspru, a sprijinit viata religioasa si culturala a supusilor sai; 16 hot- 
nogiu = capitan; " (si.) = dupS nasterea lui Hristos; 18 (si.) = luna. 19 raiia = 
rautatea; 20 fara prepus = neprihanit; 21 cofi — (la pi.) mSsura de lun- 
gime egalS cu lungimea bratului de ia indoitura cotului si pina la virful 
degetului mijlociu; ^ verhu ~ virf. n Datinele si credinfele poporului roman, 
adunate si asezate in ordine mitologica de Elena Niculita Voronca, Cernauti 
1903, p. 19—22. M idem; 25 idem. 



39 



NOUL TESTAMENT 



! 648 



Transilvania 



Este prima traducere integrate a Noului Testament si a fost 
tiparita de mitropolitul Simion Stefan la Alba Iulia. 

Talmacirea a fost ineeputa de ieromonahul Silvestru, dupa a 
carui moarte a fost reluata si continuata de un colectiv de tradu- 
catori, cu evidenta formatie carturareasca, ale caror nume nu se 
cunosc. 

Luerarea beneficiaza de mai multe texte originale — expuneri 
ale tradueatorilor — : 25 de prefete (fiecare evanghelie is! are pre- 
fata sa; la fel Faptele apostolilor si epistolele), si de rezumate care 
preced fiecare capitol. 

In primele doua prefete se afirma ca traducatorii au folosit 
versiuni grecesti, slavone si latinesti. Unii specialist! sint de parere 
ca s-ar fi folosit si o versiune maghiara, chiar una ebraica si de 
asemenea vechile talmaciri coresiene. 

Cartea are o deosebita importanta pentru cultura romaneasca 
in general, si, in special, pentru istoria limbii romane liter are. Reu- 
nind intr-un singur torn o serie de tradueeri care aparusera sepa- 
rat, Noul Testament se prezenta cititorilor romani intr-o limba cla- 
ra, accesibila, unitara, promovind, in acelasi timp, citeva pripcipii 
teoretice privitoare la limba literara: notiunea de unitate a limbii, 
limba — instrument de circulate obsteasca, notiunea neologismului 
(V. Predoslovie catra cetitori). 

Numeroasele glose marginale (care explica nu numai termenii 
strain! : latini, maghiari, grecesti, slavoni, ci si termeni existenti in 
limba, dar considerati a fi mai putin cunoscuti) se constituie intr-un 
inceput de dictionar'de sinonime cu un scop practic: accesibilitatea 

(G. T. Pop). 

Tirajul cartii pare a fi fost considerably ea fiind raspindita in 
toate regiunile locuite de romani si pastrata in numeroase exem- 
plare pina in zilele noastre. 

NOUL TESTAMENT 

sau 

Impacarea, au legea noao a lui Isus Hristos, Domnului- nostru, 
izvodit 1 cu mare socotin^a den izvod 2 grecescu si slovenescu pre 
limba rumaneasca, cu indemnarea si porunca, denpreuna cu toata 
cheltuiala a mariei sale GHEORGHIE RACOTF, craiul Ardealului, i 



procia. Tiparitu-s-au intru a marii[i] sale tipografie dentiiu noou, 
in Ardeal, in cetatea Belgradului 4 . 

Anii de la intruparea Domnului si Mintuitoriuiui nostru Isus 
Hristos 1648, luna lui ghenuariu 20, 

PPREDOSLOVIE CATRA MARIIA SA CRAIUL ARDEALULUI 

[. . .] Vazind si in^elegind mariia ta ca noi rumanii carii sintem 
in ta r a mariei tale nu avem neci Testamentul eel Nou, neci eel Ve- 
chiu deplin intru limba noastra, mariia ta te-ai milostivit ca un craiu 
milostiv si mi-ai poruncit sa caut in popii miei preuji cartulari si 
oameni in|elep^i carii sa stie izvodi Testamentul eel Nou, a Domnu- 
lui nostru a lui Isus Hristos din limba greceasca si sloveneasca si 
latineasca; carea vazind porunca mariei tale am si facut si mariia ta 
inca te-ai milostivit de ne-ai adus niesteri streini de ne-au facut 
tipografie si le-ai dat plata din vistiiariul mariei tale. Si pentru 
ca acest lucru bun si sfint iaste inceput din sfatul si din demna- 
tura 5 si cu chelciugul 6 mariei tale pentr-aceaia sa cuvine sa iasa 
supt numele si suptu socotin^a si supt destoiniciia mariei tale pen- 
tru carele sa aiba numele mariei tale pomana neuitata in veaci. 
Derept aceaia noi inca pentru ca ne-ai dat Testamentul cest Nou, 
tiparit in limba noastra, nu vom inceta a ruga pre Dumnezau, pre 
tatal domnului nostru Isus Hristos, sa daruiasca pre mariia ta cu dc 
toate bunata^ile si trupesti si sufletesti si sa-^i inmul^asca anii ma- 
rii[ij tale cum mul^i si anii lui Ezechiil 7 craiu si sa-ti intareasca 
Dumnezau biruin|a in dereptate si in giudecata si in destoinicie si 
in biruire spre to^i pizmasii mariei tale, aminl 

Sluga mai mica si plecata a marii[il tale Simion $tefan 8 , arhi- 
episcop si mitropolit scaunului Belgradului si a Vadului 9 si a Mara- 
murasului si a toata Tara Ardealului. 

PREDOSLOVIE CATRA CETITORI 

Cetitorilor intr-aceasta sfinta carte, mila, pace si sanatate de 
la Tatal, Domnul nostru Isus Hristos. 

Incepeniia cestii sfinte car$i trebuiaste sa sti^i si sa in^eleage^i 
despre ceaste lucruri carele sint scrise pre rindu. 

Acest testament 1-au inceput a-1 izvodi iermonah Selivestru 10 
din porunca si chelsugul mariei sale. Si el s-au ustenit cit s-au pu- 
tut; si curind ii s-au timplat lui moarte, iara noi socotind si luind 
aminte gasit-am multa lipsa si greseale in scriptura lui pentru nein- 



90 



91 



:_ 



telesul limbiei si car^ii grecesti. Pentr-aceaia noi am inceput dintiiu 
a-1 posledui 11 si unde n-au fost bine am ispravit si am implut si am 
tocmlt din cit am putut. 

Ce numai aceasta sa stiti ca noi n-am socotit numai pre un 
izvod, ce toate cite am putut afla, grecesti si sirbesti si latinesti, 
careie an fost izvodite de carturari mari si intelegatori la carte gre- 
ceasca, le-am cetit si le-am socotit, ce mai virtos ne-am \inut de 
izvodul grecescu si am socotit si pre izvodul lui Eronim 12 careie au 
izvodit dintiiu din limba greceasca, latineaste si am socotit si izvo- 
dul slovenescu carele-i izvodit sloveneaste din greceasca si e tipa- 
rit in Tara Moscului. Si socotind aceastea toate varecarea au imblat 
mai aproape de cartea greceasca, de pre aceaia am socotit, insa de 
cea greceasca nu ne-am departat stiind ca Duhul sfint au indemnat 
evanghelistii si apostolii a scrie in limba greceasca Testamantul eel 
Nou si cartea greceasca iaste izvorul 13 celoralalte. 

Aceasta inca vom sa sti^i ca noi in cest testamant intiiu am pus 
suma 14 la toate capetele 15 si in suma sintu stihuri ifi careie arata mai 
pre scurtu lucrurile ce sint scrise intr-acel cap pentru sa sa afle 
mai in degraba ce va vrea sa caute si in toate capetele toate soroa- 
cele le-am pus cu numar, careie sa chiama sloveneaste stih. Pentru 
ca mai in toate limbile vedem ca au acest izvod 17 de scriu cu sti- 
huri pentru ca foarte-i lesne a gasi in degraba ce vcri vrea sa cauti 
in numarul soroacelor. 

De aceasta inca vom sa stiti ca vedem ca unele cuvinte unii 
le-au izvodit intr-un chip, al^ii intr-alt, iara noi le-am lasat cum aa 
fost in izvodul grecescu, vazind ca alte limbi inca le ^in asia, cumu-i 
sinagoga si poblican si gangrena si pietri scumpe, careie nu sa stiu 
rumaneaste ce sint: nume de oameni si de leamne si de vesmente 
si altele multe careie nu sa stiu rumaneaste ce sint, noi inca le-am 
lasat greceaste pentru ca alte limbi inca le-au lasat asea. 

Aceasta inca va rugam sa luati aminte ca rumanii nu graiescu 
in toate tarile intr-un chip, inca neci intr-o tara toti intr-un chip. 
Pentr-aceaia cu nevoie poate sa scrie cineva sa inteleaga toti graind 
un lucru unii intr-un chip, al^ii intr-alt chip. Au vesmint, au vase, 
au altele multe nu le numescu intr-un chip. Bine stim ca cuvintele 
trebuie sa fie ca banii, ca banii aceia sint buni carii imbla in toate 
^arile, asea si cuvintele acealea sint bune careie le inteleg to|i; noi 
drept aceaia ne-am silit den cit am putut sa izvodim asea cum sa 
inteleaga to^i, iara sa 18 nu vor in^eleage to^i, nu-i de vina noastra 
ce-i de vina celuia ce-au rasfirat rumanii printr-alte tari de 19 s-au 
mestecat cuvintele cu alte limbi de nu graiescu to^i intr-un chip. 



92 






Mai apoi de toate rugam pre cetitorii cestii car^i sa nu ne giu- 
dece numaidecit, pina nu vor socoti izvoadele si veti afla pre ce cale 
am lmblat, 

Adevar si noi oameni sintem si am putut si gresi sava- 90 ca am 
silit den cit am putut sa nu gresim. 

t, u*?*? V l rt0S de t0ate pre aceasta ne-am silit sa Jinem intelesul 
lJuliuIui sfint ca scriptura fara in|eles iaste ca si trupul fara su- 
ilet J. . .J. 

BAR, CRV 54. 

Prefata, pornind de la ideea unitatii poporului roman, formu- 
leaza necesitatea unei limbi scrise comune pentru romanii din toate 
proyincule, recomanda evitarea regionalismelor si utilizarea in 
schimb, potrivit criteriului circulatiei, a cuvintelor de larga ras- 
pmdire. Prm^preluarea din original a cuvintelor fara corespondent 
in limba romana, se propune o solutie si in problema neologismelor. 

Un „imprumut" (pe alt plan) — care tinde spre ridicarea ni- 
velului stuntific al cartii romanesti — gasim si in tehnica de carte 
tenmca mentionata in cele citeva rinduri din prefata ce se constituie 
drept scurta „nota asupra editiei": pentru fiecare capitol in parte 
s-a trecut sumarul cu titlurile si trimiterile la pagina: „pentruca 
mai in toate limbile vedem ca au acest izvod [obicei] de scriu cu 
stihuri." 

In acelasi sens, al sporirii responsabilitatii fata de cuvintul scris 
trebme intelese si corectiunile (un fel de erata) inserate la sfirsitui 
tomului sub titlu „gresalele", „sava ca am silit den cit am putut sa 
nu gresim" — spune prefatatorul, parafrazind parca vechiul proverb 
latin errare humanum est — „adevar si noi oameni sintem si am 
putut si gresi", deci „Socoteaste cetitoriule (spune inainte de corri- 
genda) in ceasta carte pentru ca n-au scris ingeri din ceriu, ce au 
sens mina pacatoasa den tarina f acuta". 

Ca stii, a doua prefata se deosebeste de prima. Argumentele 
grupate pe puncte, dupa metoda scolastica, sint redate prin fraze 
scurte clare; o expunere metodica, cu care ne vom intilni si in 
celelalte texte originale similare de pe parcursul Noului Testa- 
ment (v. mai jos: Preadsloviia 1, la corintheani si Preadosloviia ca- 
zra colosaera). 

Cunoscuta comparatie din epistola lui Iacob („ca trupul fara de 
suflet mort iaste, asa si credinta fara lucru rnoarta iaste" v p 71) 
apare extrapolata in aceasta „profesiune de credinta", cu schimba- 



93 



rea unuia dintre termeni („scriptura fara inteles i^a ^bjupul 
fara suflet"), in virtutea curentei simbioze dintre formele preluate 
din textele religioase si limba vie a poporului - haina unor nevoi 
spirituale „mai lumesti"; aici, credinta ca invatatura cupnnsa-ntr-un 
text de neinteles nu foloseste nimanui. 

PILDA SAMANAtURIL MATHEI. CAP. 13. 

\ 1 In zuoa aceaia iesi Isus den casa, sedea linga mare. Si sa 
adunara multime multa catr-insul, atita citu-i fu lui a intra in co- 
rabie sa saza si toata dihaniia 21 sta pre tarmure. 

Si grai lor multe in pilda, zicind: iaca iesi samanatoriul sa sa- 

meT1 Si samanind el, unele cazura linga cale si venira pasarile si le 

"Dark altele cazura pre pietris, unde nu avea pamint mult si 
numaicit 22 rasarira pentru ce nu avea pamint admc. 

Deci rasarind soarele sa vestejira si pentru ce nu avura rada- 

cina sa uscara. „ , ., . , e£" ^i^s 

Altele iara cazura intre spini si crescura spina si le inecara. 

Dara altele cazura in pamint bun si deadera rod; una o suta, 
alta sasezeci iara alta treizeci. 

tela ce are urechi de auzirea sa auza. 

Atunci apropiindu-sa catra el ucenicii lui zisara lui: ca ce gra- 

ie?tl ^ r Vel P raspunse, zise lor: ca voao data iaste sa stiti taina impa- 
ratiili] ceriului, iara acelora nu li-e data. 

(Ca cela ce are da-se-va lui si mai mult va avea, iara carele 
n-are, si ce are inca sa va lua de la el). 

Derept aceasta in pilda graiesc lor, ca vazind nu vor vedea si 
auzind nu vor auzi, nece vor inteleage. 

Si sa sa imple intr-insi prorociia Isaiei carea zice: cu auzitul 
veti auzi si nu veti inteleage, si cautind veti cauta si nu ve$i vedea. 
' Ca s-au ingrosat inima acestor oameni si cu urechile aud cu 
greu: si ochii lor inchisara, sa nu cindva vaza cu ochn ?i cu ure- 
chile sa auza si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca, sa-i vindec 

Pre Tara ochii vostri fericiti-s ca vad si urechile voastre ca aud. 

Ca adevar graiesc voao ca multi proroci si derepti pohtira sa 
vaza ce vedeti si nu vazura si sa auza ce auziti si nu auzira. 

Dara voi auziti pilda samanatoriului. 



94 



Ca tot cine aude cuvintul imparatiei si nu inteleage, vine hitlea- 
nul si apuca ce e samanat intru inima lui; aceasta-i samanatura 
linga cale. 

Iara saminta cea din pietris, aceasta iaste carele aude cuvintul 
si numaicit cu dragoste priimeaste pre el. 

Si nu are radacina intru sine, ce timpuriu fiind iara scornin- 
du-sa fuga si razmirita pentru cuvint numaidecit sa sminteaste. 

Iara saminta ce-i samanata in spini, acesta iaste carele aude 
cuvintul, ce grija veacului acestuia si insalaciunea bogatii[i3 sugru- 
ma cuvintul si fara de rod iaste. 

Dara saminta ce cazu in pamint bun acesta iaste carele aude 
cuvintul si inteleage, carele aduce rod si face: unul o suta, aitul 
sasezeci, aitul treizeci. 

BAR, CRV 54, p. 16^—17^. 

[PILDA DESPRE LUCRATORII TOCMITI LA VIE. 
MATHEI. CAP. 20.] 

Ca aseamenea iaste imparatiia ceriurelor omului casatoriu 23 ca- 
rele iesi dins[de]dimineata sa tocmeasca lucratori in viia sa. 

Deci tocmindu-sa cu lucratorii cite un denar 24 pre zi, trimise 
pre ei in Ama sa. 

§i iesind la al treile ceas vazu pre al^ii stind in tirg fara lucru. 

Si acelora zise: „meargeti si voi in vie si ce ara fi derept voiu 
da voao." 

Dara ei mearsara. Iara iesi in al sasele, si al noaole ceas feace 
asijderea. 

Deci iesind in al unsprazeacele ceas afla pre al^ii stind fara 
lucru si zise lor: „ce stati acicea toata zuoa fara lucru?" 

Zisara lui: „ca nime pre noi n-au tocmit". Zise lor: „meargeti 
si voi in vie si ce va f i derept veti lua". 

Iara fiind sara zise domnul viei viiasului 25 sau: „chiama pre 
lucratori si le plateaste lor plata, incepind de la cei de apoi pina la 
cei dintii". 

JSi deaca venira carii venisa in al unsprazeacele ceas si luara 
unul cite un denariu. 

Iara viind si cei de intii le parea ca vor lua mai mult si luara 
si aceia cite un denariu. 

Iara deaca-i luara rapstira 26 spre domnul casei zicind: „aces- 
tea de apoi un ceas lucrara si i-ai facut aseamenea cu noi, carii 
am purtat greutatea zilei si zaduhul". 



95 



Iara el raspunzind, zise unuia de ei: „soa^e nu fac tie nedirep- 
tate. Au nu te-ai tocmit intr-un dinar cu mine? 

Ia-ti al tau si pasa 27 ca voiu sa dau cestui de apoi ca si $ie. 

Au nu sa cade mie sa fac ce voiu vrea den al mieu? Au pen- 
tr-aceaia iaste ochiul tau rau ca eu bun sint? 

Asea vor fi cei de apoi intii si cei dentii mai apoi, ca multi 
sint chemati, ce putini alesi. 

BAR, CRV 54, p. 25^— 26 r . 

particularitate esentiala a creatiei biblice este caracterul ei 
didactic si alegoric. ,,Pilda instructive reprezinta latura cea mai 
evoluata a artei liter are vechi ebraice, exprimata eel mai frecvent 
in parabole si fabule" (M. S. Belenki, Op. cit., p. 171). 

Parabola este utilizata frecvent ca mod de initiere a vulgului 
in adevaruri ezoterice, atit in religia budista, cit si, mai apoi, in 
cea ebraica si mai ales in cea crestina. Ea cere inventatorului o 
imaginatie bogata si stralucitoare si in acelasi timp ascultatorului 
o mobilitate spirituals — apta sa sesizeze relatia ideilor. 

Poporul iubeste acest limbaj care — ca in fragmentele de mai 
sus — se remarca prin simplitate. 

Dintre vechile texte religioase Noul Testament are cele mai 
multe parabole — unele devenite notorii prin raportarea la ele a 
unor evenimente, stari sufletesti din viata de fiecare zi a oamenilor. 

De aici justificata incorporare a parabolei in literatura bele- 
tristica. O imagine din pilda samanaturii intr-o poezie contempo- 
rana: „Veninul fiecarei Zile ne adapa, iar semintele sperantei Au 
cazut pe piatra" (AL Caprariu, Astjel ne-a fost dat). 

PREADSLOVIIA 1, LA CORINTHEANI 

Despre cartea la corintheani de prima trebuiaste sa stim 5 lu- 
cruri: 

1 Cine au scris aceasta carte? 

Scriitoriul acestii car^i iaste Pavel apostol [. . .1 

[21 Carora fu scrisa? 

Scrisu-o-au corintheanilor. Corinteanii s-au chemat ahaeii 28 . 
Ahaiia 29 iaste tanutul mai de in sus si mai frumos a lui Peloponis 30 
carele sa chiama acum Morea, linga izmul grecesc, aproape de 
Atica 31 . In izmu au lost facut Corinthul intre doao mari, intre 
Egheon 32 si Ioniom 33 . Pentr-aceaia s-au chemat a doao mari, era 
loc de negutatori mare si cu frimseate si cu bogatie multa si vare- 
cum era infrim^esat in bogatate si in frimseate. Asa era vestit si 



96 






in slabiciune si in multe fealiure de pacate. Era facuta in loc tare 34 
intre doao mari, pentr-aceaia sa zice ca nu poate mearge fietecine 
in Corint. Fost-au si rasipita de Mummio 35 , imparatul Romei, pina 
in pamint, pentru ca n-au priimit solii rimleanilor cu cinste. Dupa 
aceaia iarasi o au prenoit 30 Avgust 37 imparat si s-au intemeiat ca 
si mainte [. . .1 

[31 Pentru ce i s-au timplat a scrie aceasta carte? 

Pentru doao lucruri. Intiiu [. . .] 

[41 In aceasta carte scrie apostolul de multe. In ceaste patru ca- 
pete dentiiu cearta pre corintheani pentru osebitura ce era intru 
ei, de sa chiema unii petreani, alti pavleani, al^ii apoloneani, i 
pttrocia. Si-i indeamna la uniciune. Si iara marturiseaste de blin- 
deatele inva(aturii lui si certind pre apostoli insalatori pentru cu- 
vintele lor ceale desarte ce graiia cu maiestrie. 

In 5, 6. Trei fealuri de pacate cearta [. . .]. 

In 7. Da raspuns despre cartea lor in carea scrisease despre 
casatori [. . .]. 

In 8, 9, 10. Cearta pre ceia carii supt sloboziia crestineasca sint 
partnici 38 in jartvele idolesti [. . .]. 

In 11. Cearta doao fealiuri de pacate: unul era despre frim- 
seatea saborului, in carele gresiia muierile si barba^ii, muierile ru- 
gindu-sa cu capetele goale si prorocind in sabor, iara barbatii im- 
potriva cu capetele acoperite sa ruga si prorociia, care lucru nu 
sa~cuveniia si era in aleanul naravului 30 . Altul in cina Domnului, 
ca fiind unii boga^i facea den cina Domnului ospat pina la betie, 
iara pre cei surumani 40 ii obidiia si-i osebiia si-i lasa flaminzi [. . .!• 

[51 In ce vreame si unde e scrisa aceasta carte? [. . .]. Cartile 
grecesti zic ca-i scrisa in Filipus 41 , insa sa mai creade ca-i scrisa in 
Efes 42 si intr-aceasta tin cu noi Hrisostom si Athanasie 43 si Dioni- 
sie 44 , De pre aceastea am scris mai mult la predosloviia rimleanilor. 

BAR, CRV 54, p. 222*— 223^. 

Intr-un stil didactic traducatorii dau interesante lamuriri de 
cultura generala, popularizeaza notiuni de geogralie si istorie an- 
tica. Aceste informatii arata cultura lor umanista si tendin^a de 
evadare, de cite ori li se prezinta ocazia, spre domenii de un inte- 
res general si prof an (G. F. Tepelea). 

Cea mai caracteristica pentru format ia umanista a tradueato- 
rilor este: 



7 — Crestomatie de literatuiS romana veche — vol, I 



97 



PREADOSLOVIIA CATRA COLASAEM 

La intelesul acestii carji trebuiaste sa stim ceaste 4 lucrure: 

1. Cine au lost colaseanii carora le-au scris Pavel. Si de orasul lor. 

2. De indemnatura scrisorii pentru ce s-au indemnat a scrie aceasta 
carte. 3. De summa cartiei. 4. De parole acestii car|i. 

Cine au fost acesti colaseani si unde au fost orasul lor, nu in- 
teleg tofi cartularii intr-un chip; unii zic ca au fost rodoseani, pen- 
tru ca in acel ostrov 45 al Rodosului 46 au fost radical un stilp de 
piatra inaltu si minunat soarelui, carele sa chiama colos 47 si acela-i 
unul de ceale 7 minuni din lume. De pre acel colos s-au chemat 
oamenii acelui ostrov colaseani, cum zic mul^i [. . .]. 

BAR, CRV, 54, 267^—268^. 

TEXTE (fragmente in Crestomafii si Istorii literare). STUDH: I. Ba- 
ian, Limba cdrfilor bisericesti, Blaj, 1914, p. 138—148; G. T. Pop 
[= G. F. Tepelea], Contribufii la studierea limbii si literaturii vechi. 
Sinonimele in Noul Testament de la Balgrad (1648), in BOR 80 (1962), 
nr. 7—8, p. 742—757; G. F. Tepelea, Ctteva precizari in legatura cu 
izvoarele si glosele Noului Testament de la Balgrad (1648), In LR, XII 
(1963), nr. 3, p. 274—282; id., Predosloviile Noului Testament de la Bal- 
grad (1648) in LR, XIII (1964), nr. 2, p. 149—156; id., Alte precizari in 
legatura cu predosloviile Noului Testament de la Balgrad (1648), in 
BOR 83 (1965), nr. 1—2, p. 113—124; M. S. Belenki, Despre mitologia 
si filozofia Bibliei, Bucuresti, 1982. 

1 izvodit — tradus; 2 izvod — original, arhetip; 3 Gheorghe Rdkdczi I, 
principe al Transilvaniei (1630—1648); 4 Belgrad =s Alba lulia (asezare daeica, 
orasul roman Apulum, centra slavo-roman in evul mediu timpuriu si capi- 
tals a principilor Transilvaniei — sec. XVI— XVII); 5 demndtura = indem- 
nare, indemn; 6 chelciug, chelsug = cheltuiala; 7 Ezechil, unul din cei patra 
mari profeti evrei; E Simion §tefan (?— 1656), mitropolit al Transilvaniei; 
9 Episcopia Vadului, din Cimpia Transilvaniei, a fost infiintata de Stefan 
eel Mare; 10 Silvestru Taha, tipograf al lui Matei Basarab, a trecut Carpatii 
cu slove daruite de domnitorul sau pentru Transilvania, dupa ce tiparise 
in 1641 sinaxarul de la sfirsitul Psaltirii slavone de la Govora (1638) si — 
sub controlul lui Udrisle Nasturel — tradusese din slavona rusa Evanghelia 
invafatoare, tiparita, in 1642, tot la Govora; n posledui = a confrunta, a co- 
lationa; 12 Eronim (Ieronim sau Hieronymus) (cca. 336 — 420 e.n.), unul dintre 
cei mai mari invatati ai bisericii latine. Aici este vorba despre versiunea 
latinS tradusa de Ieronim din greceste — cunoscuta sub numele de Vulgata 
si devenita prin hotarirea Conciliului de la Trento (1545—1563) versiunea 
oficiala a bisericii catolice; 13 izvor == sursa, origine; u suma = sumar, cu- 
prins, tabla de materii; aici: rezumat; 15 cap (pi.: capete) = capitol; ie sti- 
huri = versete; 17 izvod = (aici) datina, tradi^ie; 18 sa = daca; 19 de = in- 
cit; 20 sava = chiar daca, cu toate ca; 21 dihanie = suflet, fiinta vie; n nu- 
maicit = numaidecit; 23 casdtoriu = stSpin al casei; 24 denar = moneda a 
carei valoare a variat dupa tlmp si loc si care a circulat in trecut in diferite 



98 



tari; 25 viias = ingrijitor de vie; 26 rdpstira = cirtira; 27 pasa = pleaca; 
2a aheeni, uniune de triburi care au patruns in Grecia la inceputul mileniu- 
lui II i.e.n. si s-au stabilit in Pelopones, intemeind puternice centre de civi- 
lizatie; 29 Ahaia, mic tinut in nordul Peloponesului, locuit de populatiile 
amintite; 30 Pelopones (Moreea), peninsula in sudul Greciei, intre Marea 
Egee si Marea IonicS; reprezinta terminatia sudica a Peninsulei Balcanice, 
de care se leaga prin istmul Corint (explicable autorilor acestor fragmente 
sint asadar absolut exacte); 31 Atica, provincie antica din sud-estul Greciei 
mijlocii, cu central la Atena; 32 Egheon, Marea Egee; 33 loniom, Marea Io- 
nica; 34 loc tare = loc intarit, fortificat (aici: bine pazit prin formele de re- 
lief ce-1 inconjoara); 35 Mummio (Lucius Mummius), consul roman (146 i.e.n.) 
supranumit Achaius; a ars Corintul, reducind Grecia la starea de provincie 
romana; 3S au prenoit = au innoit; 37 Avgust imparat (Caius Iulius Caesar 
Octavianus Augustus) (63 i.e.n.— 14 e.n.), primul imparat roman, nepot al lui 
Iuliu Cezar; 3y partnici = parta$i (prima atestare in Dictionarul limbii ro- 
mane, la Dosoftei); 39 in aleanul ndravului = nu era conforma cu obiceiul, 
cu traditia; 40 surumani = sarmani; 41 Filipus, vechi oras macedonean unde 
Sf. Pavel si-a inceput activitatea de predicator; 42 Efes, vechi ?i important 
oras, in Asia Mica, puternic centra comercial si cultural, intemeiat de io- 
nieni; 43 Athanasie (Athenaios) (sec. al Ill-lea e.n.), scriitor si retor grec a 
carui' opera constituie o bogata sursa de informatii asupra vietii si culturii 
grecesti din acel timp; 44 Dionisie, propagator al credintei; 45 ostrov = insula 
(in mare); 4G Rodos, insula greceasca in Marea Egee care in epoca elenistica 
a cunoscut o remarcabila inflorire culturala; 47 este vorba de Colosul din 
Rodos, statuie uriasa din bronz (cca. 32 metri) reprezentind pe Helios, zeul 
soarelui; statuia a fost ridicata de locuitorii orasului, intre anii 292 si 280 
i.e.n., pentru a comemora victoria asupra lui Demetrios Poliorketes. 



III. LITERATURA OMILETICA §1 POLEMICA 



TILCUL EVANGHELIILOR 



[1 febr. — 5 august 1567] 



Transilvania 



Este cea mai veche colectie de omilii in limba romana; cuprinde 
cuvintari pentru tot anul, explicind textul evangheliilor (care este 
aproape aeelasi ca in Tetraevanghel, in unele locuri imbunatatit). 
Impreuna cu Molitvenicul, publicat ca „supliment" la Tilcul evan- 
gheliilor, cartea, cunoscuta si sub numele de Cazania I coresiana 
s-a tradus pentru romani, se pare, de catre romani, din fndemnul 
si cu cheltuiala calvinilor. Coresi a imprimat-o dupa un text pro- 
curat si pus la dispozitie — probabil — de episcopul si superinten- 
dents Gheorghe de Singeorz. La baza textului romanesc al intre- 
gului volum, unii cercetatori au presupus izvoare maghiare (AL 
Pirn); studii recente au adus corectiuni in aceasta privinta, aratind 
ca este vorba de un original slavon (P. Olteanu), iar pentru cin- 
tece, de texte maghiare (A. Popa, L. Onu); versiunea romaneasca, 
pentru psalmi, a folosit probabil o traducere mai veche manuscrisa, 
dintr-o arie dialectala neprecizata, mareata de elemente nord-tran- 
silvanene si banatene. 

Analiza circulatiei filigranelor a fixat, in urma cu un deceniu 
si jumatate, aparitia Cazaniei cu citiva an! mai tirziu decit 1564 
(cum propusese mai intii Sbiera), aproximativ in 1567 (Pavel Bin- 
der, Arnold Huttmann, Al, Mares). 

Asupra locului imprimarii s-a opinat pentru Alba Iulia, Teius, 
Aiud, Cluj si Brasov. 

Scrisa intr-o frumoasa limba romaneasca, fapt ce a determi- 
nat pe multi specialist! sa o considere, mai degraba, o compilare 
decit o talmacire, colectia de predici nu a beneficiat, in difuzarea 
el, de pe urma acestei calitati, datorita ideilor Reformei; fara a se 
fi raspindit in celelalte provincii romanesti, chiar preotimea transit 
vana a primit-o cu destule rezerve. 

Ca fond lucrarea are meritul raspindirii unor idei laice; con- 
tine cele mai multe elemente de critica sociala; o lupta impotriva 
stapinilor feudali, focalizata spre capii bisericii (papa de la Roma, 
patriarhul de la Constantinopole, popii si calugarii), fatarnici, le- 
nesi, care-au scazut prestigiul manastirilor — lacase de cultura — 



100 



devenind lacomi de averi, exploatatori ai poporului: „sint buni nu- 
mai de-a cerere mila in tara de la miselame"; la fel sint criticati 
clericii erijati in stapini atotputernici pe pamint, care au inventat 
cultul mortil'or pentru a-si crea venituri: „Minciuna e si aceaia ca- 
rei zice ca'pot folosi dupa moarte sufletelor, ca nu se schimba lo- 
cul dupa ceasta viata, ce iaste scornit pentru lacomiia cartularilor" 
(p. 116) (idee de-a dreptul progresista, incriminatorie pentru nebu- 
lara credinta in existenta „umbrelor", cu nevoi lumesti, „de din- 
colo", credinta care — ,*a-ntunecat vederea" „miselamei", in multe 
locuri si pentru mult timp, pina la irefutabiiul: „caci morti sint 
cei muriti" din Eminescu, Imparat si proletar — difuzat, cu preca- 
dere, de literaturile moderne. Se condamna, de asemenea, imoralita- 
tea, superstitiile, practieile obscure: „Noi nebunii deaca ne noi bol- 
navim meargem la nescare muieri, carele pre noi descint. Deaca 
una nu poate folosi, noi ispitim la zeace sau la doaozeci ca nu gin- 
dim cu eale nemica nu putem folosi cu farmacatura, sau cu alta 
dracie" (p. 236). Stilul, in atari pasaje, este polemic, vehement uzind 
de ironie, persiflare. 

Intr-o alta maniera stilistica se lauda si se cultiva taria^rab- 
darea, blindetea, munca, cinstea, imprimind respectul si admiratia 
fata de demn'itatea omului innobilat cu asemenea calitati; sfaturile 
se'dau ca-n biblicul decalog sau ca-n laicele, reguli de buna purtare": 
„nu farmaca, nu descinta, nu vraji, nici mearge la aceia carei fac 
asa w (P- 325); „nu te imbata nicidinioara [. . .] ca prea multe reale 
den betie" (ib.). 

O idee care se detaseaza net, repetindu-se, mai mult sau mai 
putin identic, este aceea circumscrisa in crezul calvinilor, dar ca- 
reia Coresi ii subsumeaza pe toate celelalte, a folosirii limbii po- 
porului in biserica si in cultura; in afara de Dojana cetitorilor (epi- 
log^ Tilcidui evangheliilor) sau de Polojenie (prefata Molitvenicu- 
lui) o intilnim si pe parcursul explicarii evangheliei lui Luca: „In- 
trebare: Derept' [ce] lucrure merg oamenii la beseareca? Raspuns: 
Derept patru lucrure merg oamenii la beseareca. Cum acolo popa 
sa spuie cuvintul lu Dumnezeu, sfinta evanghelie, in limba pre 
carea graiesc oamenii, sa putem in^elege noi miselamea. Ce folosu 
e lor deaca popa graiaste in limba striina, rumanilor sirbeaste de 
nu inteleg sau pre alta limba ce nu vor inteleage ascultatorii" 
(p. 263). 

Daca ideile si stilul acestor talmaciri nu apartin lui Coresi, 
daca chiar si „profesiunile sale de credinta" s-au formulat, uneori 
total, alteori in parte, „sub imperiul" unor „modele", atribuin- 
du-i-se, cu certitudine, numai inlocuirea termenilor privitori la da- 



101 



tele legate de imprimare, atunci optiunea, efortul depus pentru in- 
tocmirea tipariturilor pe care ni le-a lasat, pot fi considerate dalta 
definitorie in. modelarea blocului de marmora (cum numea G. Ca- 
linescu literatura veche romaneasca), in care stateau „inca nenas- 
cuti Eminescu si Creanga, Caragiale si Sadoveanu". 

DOJANA CETITORILOR 

Den mila lu Dumnezeu, eu, diiacon Corese, deaca-am vazut ca 
mai toate limbile au cuvintul lu Domnezeu in limba lor, numai noi 
rumanii n-avem si Hristos zice Mathei 109: „Cine ceteaste sa in- 
teleaga". (Pavel apostol inca scrie la Corintom 155: ca „intru be- 
seareca mai virtos cinci cuvinte cu in^elesul mieu sa gra[ie]sc ca si 
al^ii sa invat, decit untunearec de cuvinte neintelease intr-alte 
limbi"), derept aceaia am scris, cum am putut, Treteevanghelul si 
Praxiiul rumaneaste. Dupa aceaia deaca am vazut jelanie a mul^i 
preuti de Tilcul evangheliilor, cum sa poata si ei propovedui si a 
spune oamenilor invatatura dupa cetitul evangheliei, asa am aflat 
aceaste tilcure ale evangheliilor pre dumineci prespre an, scoase 
den scriptura prorocilor si apostolilor si celor sfin^i parinti. Si deac- 
am cetit, bine am ispitit si socotit si am aflat ca toate tilcuiesc, ade- 
vereaza si intaresc cu scriptura sfinta si mie tare placura si am 
scris cu tipariul voao fra^ilor rumanilor sa fie pre invatatura si va 
rog ca fra^ii miei sa ceti^i si bine sa socoti^i ca veti xedea vol 
insiva cum ca e margaritariul si comoara ascunsa (Mathei 55). Ve|i 
afla intr-inse desvatat, in 20 de car^i atita invatatura cheara 1 nit 
vre^i afla ca in ceasta carte. Si cine va ceti pina la sfirsit ca va 
afla cu adevar ca e asa, ca aceasta carte arata-ne noao pacatele 
noastre si ne invata cumu ne turnam si ne pocaim, si unde putem 
afla iertaciunea pacatelor noastre si pren ce putem mearge la im~ 
paratiia ceriului, si alalte mai toate ce trebuiaste a sti crestinilor. 
Ce frazil miei, unde cearta aceasta carte pre vladici, episcopi, popi, 
calugari si pre domni, nu cearta pre cei buni, ce pre rai. Bunii sa 
nu ia pre sine. §i carii vor fi cu vina certati ei se pocaiasca si sa 
lase rautatea si sa imble cu dereptate. Amin. 

Chelciug si banii pre acest lucru induratu-se-au a da jupinul 
Foro Miclaus 2 . 

BAR, CRV 13, p. 453—454. 

Coresi a consimtit deliberat la tiparirea „tilcurelor", dupa ce-a 
„cetit", a „ispitit si socotit", studiind deci atent, examinind, cu 
de-amanuntul, continutul lucrarii pe care a gasit-o conforma cu 




„scriptura sfinta"; mai mult, declara ca „tare ii placura" si de aceea 
a scris-o „cu tipariul" „fratilor rumanilor sa fie pre invatatura"; 
cunoscindu-i tonul fulminant — „unde cearta aceasta carte" — isi 
avertizeaza cititorii ca „nu cearta pre cei buni, ce pre rai". „Bunii" 
sa nu se simta vizati, iar ceilalti ■ — sa se indrepte. 

Formula „voivodala" din titulatura vechilor hrisoave emanate 
din cancelariile noastre domnesti: „Den mila lu Dumnezeu, eu, 
diiacon Corese" il legitimeaza pe Coresi ca impamintenit; el^ avea 
constiinta marii misiuni pe care o indeplinea, iar ecoul acestei con- 
stiirite este postura pe care si-o ia in partile laice care deschid sau 
inchid cartile sale. 

Indemnul de a folosi limba nationals in biserica (intemeiat, ca 
de fiecare data, pe citarea textelor biblice) se va repeta in prefata 
Molitvenicului cu mai multa energie; 

MOLITEVNIC RUMANESC [. . .1 

Polojenie 3 

Rumaneste am scris acest molitevnic cum sa inteleaga si popa 
ce zice insusu si oameni ce asculta, ca alte limbi inteleg. Si Dum- 
nezeu asa au fost lasat, si prorocilor si apostolilor, sa graiasca in 
limba ciim inteleg si graiesc oam[e]nii. Hristos inca asa ne invata, 
Mathei 55: „Inteles-ati aceastea toate", si Mathei 60: „Auziti si in- 
ieleageti"; Mathei 109: „Cine ceteaste sa inteleaga", si Pavel apostol 
la Corinth 155, cum „mai bine in beseareca cinci cuvinte a grai, cu 
inteles, sa invete si alalti, decit untunearec de cuvinte in limba 
striina". Si cu adevar zice, cum in vint graiaste popa cind nu in- 
teleage, au el, au oamenii. Inca si pacat cum zice Dumnezeu. La 
ishod 20 de capete: „Numele Domnului Dumnezeului tau sa nu iai 
in desert si bine-nu-socotit in gura ta ca nebintetuit 4 nu veri fi**. 
Fratii miei popi, cu bun inteles si mare frica si cinste pomeniti nu- 
mele Domnului. Nu boscoroditi ca va bate voi Domnul. 

BAR, CRV, 13, p. 455—456, 477*. 

Adverbul „rumaneste" — cu care-si incepe Coresi cuvintul 
introductiv — iese in relief nu numai prin antepunerea sa fata de 
verb, ci si pentru ca impreuna preced obiectul actiunii. Ca intr-o ars 
bene dicendi retorica — continutul frazei se concentreaza in de- 
butul ei; sustinerea, „sub pavaza" trimiterilor la Scriptura, a pro- 
povaduirii in limba poporului, este sprijinita aici de si mai multe 
versete: „Daca prin limbi nu veti da cuvint lesne de inteles, cum 
se va cunoaste ce ati grait? Ve^ fi niste oameni care vorbesc in 



102 



103 



m^tm 



vint" (Pavel, I, 14). Plasticitatea ultimei imagini („cum in vint gra- 
iaste popa cind nu inteleage, an el, au oamenii") a perpetuat, in 
intelepciunea noroadelor, zadarnicia oricarui efort fara ecou, 

TEXTE $1 STUDII: I. G. Sbiera, Miscdri culturale si literare la romdnii 
din stinga Dundrii in rdstimpul de la 1504 — 1714, Cern&uti, 1897, p. 57 — 
59; N. Hodos, Un fragment din Molitvenicul diaconului Coresi (1564), 
in Prinos lui D, A. Sturdza, Bucuresti, 1903, p. 235—276; E. Daianu, 
Un molitvenic cdlvinesc pentru romani, in „Ravasur, 6 (Cluj, 1908), 
p. 168—181; VI. Drimba, O copie din sec. al XVH-lea a Tilcului evan- 
gheliilor si Molitvenicului diaconului Coresi, in SCILF IV, 1955, p. 535— 
571; id., Un fragment inedit din Cazania I a lui Coresi, In SCL XI, 
1960, nr. 4, p. 871—880; Pandele Olteanu, Les originaux slavo-russes 
des plus anciennes collections d'homelies roumaines, in Rsl IX, 1963, 
p, 163—193; id., Presupusul original unguresc al Cazaniei I din 1564 
a diaconului Coresi, corectarea unei erori, in Omagiu Rosetti la 70 
de ani, Bucuresti, 1965, p. 645—651; Ferenc Hervay, Uimprimerie ey- 
rillique de Transylvanie au XVI-e siecle, in „Magyar Konyvszemle" , 
LXXXI, 1965, nr. 3, p. 206; P. Olteanu, Postilla de Neagovo in lumina 
Cazaniei I a diaconului Coresi (cca 1564), in Rsl XIII, 1966, p. 105—131; 
Atanasie Popa, Originalul cintecelor din Molitvenicul tiparit de Coresi 
in 1564, in LR XV, 1966, nr. 3, p. 255—265; Pavel Binder si Arnold 
Huttmann, Cu privire la datarea si geneza Cazaniei I tiparita de dia- 
comil Coresi, in LR XVI, 1967, nr. 2, p. 109—117; Alexandra Mares, 
Cind si unde s-au tiparit Tilcul evangheliilor si Molitvenicul roma- 
nesc, in LR XVI, 1967, nr. 2, p. 119—130; Ion Ghe^ie, Unde s-a tradus 
intiia cazanie coresiana, in LR XIX, 1970, nr. 2, p. 121—127; Gemot 
Nussbacher, Coresi — Druck aus Klausenburg?, in „Karpatenrund- 
schau", IV (XV), 1971, nr. 22 (998), p. 9; Pavel Binder, Un fragment 
necunoscut al Molitvenicului coresian, in LR XXII, 1973, nr. 4, p. 301— 
304; Liviu Onu, Precizdri in legdtura cu citeva fragmente gdsite recent 
din Molitvenicul lui Coresi, in LR, XXII, 1973, nr. 5, p. 453—466. 

1 cheard = clara; 2 Forro Miklos de Hdporton, nobil secui, trecut la 
Calvinism, finan^eazi tiparirea Cazaniei; s polojenie = argument editorial; 
4 nebintetuit = nepedepsit; * brosat gresit, si apoi paginat. 



EVANGHELIE CU INVATATURA 




14 dechemvrie 1580—28 iunie 1581 



Transilvania 



Cazania a Il-a coresiana, cum mai numesc specialists aceasta 
evanghelie, este o impunatoare carte veche romaneasca, cuprinzind 
cuvintari pentru toate duminecile si sarbatorile anului. 



Editata din ini^iativa si pe cheltuiala judelui Brasovului, Lu- 
kacs Hirscher, a fost tradusa de Coresi si ucenicii sai, preotii lane si 
Mihai din Schei, si imprimata de diacon in atelierul umanistului 
Johannes Honterus. 

Investigatii mai noi au dus la concluzia ca „luminata carte" 
(de care se vorbeste in predoslovie) care avea sa stea la baza ver- 
siunii romanesti, procurata de Jupinul Hrajil Lucaci" de la Tir- 
goviste, era un intermediar slavon, tiparit la Zabludov, in 1569, 
dupa o varianta greceasca a colectiei bizantine de omilii a patriar- 
hului Constantinopolului, loan XIV Caleca (1334—1347) (P. Ol- 
teanu). 

Dupa unii cercetatori, Coresi ar fi revizuit numai textul, ale 
carui particularitati fonetice si lexicale (care nu se pot explica prin 
graiul din zona Tirgoviste — Brasov, de unde era Coresi si aju- 
toarele sale — preotii lane si Mihai) indrituiesc posibilitatea folo- 
sirii unor traduceri manuscrise banatene si nord-ardelene ale unora 
dintre omilii, daca nu cumva popa lane ar fi fost originar din Ba- 
nat (I. Ghetie). 

Cunoscind soarta primei cazanii, care n-a fost bine primita de 
romani, fiind suspectata de a propaga unele idei contrare orto- 
doxismului, editorii acesteia au tinut, in predoslovie (reprodusa, cu 
mici modificari, dupa textul slav — v. P. Olteanu), sa prezinte car- 
tea cu toate garantiile de autenticitate ortodoxa: avea girul a doi 
mitropoliti, a ,,mult cliros de preuti" si „sfeatnici". 

Textul, destinat sa inlocuiasca limba slavona in biserica, nu 
numai in Transilvania ci si in celelalte provincii locuite de romani, 
va cunoaste o mult mai mare raspindire decit Tilcul evangheliilor; 
Lukacs Hirscher, initiatorul tiparirii, scrie judelui Bistri^ei — Gas- 
par Budacker — recomandindu-i Cazania ■ — despre care afirma ca 
se vinde foarte bine in Moldova si Tara Romaneasca (v. Doc. Hurm. 
XI, p. 656); s-au descoperit dealtfel exemplare in locuri indepartate 
de resedinta imprimarii: la manastirea Bistrita din Oltenia si in 
Moldova. 

Incadrindu-se in lupta atit contra Reformei, cit si contra tur- 
cilor, prin intarirea ortodoxiei, nu vom intilni, aici, atacuri la 
adresa clerului ortodox. 

Stilul, in respectul fata de izvorul dupa care s-a facut talma- 
cirea (care la rindul sau pastreaza stilul principalului izvor bizan- 
tin), va fi cind polemic, vehement, cu fraze de o respiratie mai 
mare, cind sententios, sacadat, cu propozitii scurte, exclamative sau 
interogative, cu comparatii sau asocieri din natura, cu sinonime de 



104 



105 



complinire a intelesului unor termeni (procedeu frecvent si in tex- 
tele originate), fapt care-i confera o nota lipsita de artificialitatea 
ce caracterizeaza, de regula, transpunerile dintr-o alta limba. 

Cartea ce se cheama Evanghelie cu Invatatura den tuspatru 
evanghelisti aleasa si den multe dum[n)ezeiesti scripturi si data be- 
searicei lui Dumnezeu in toate dumineci a se ceti; asijdere si la 
dumnezeiestile praznice si la ale altor sfinti. Spre invatatura cresti- 
nilor oameni catra dereptarea sufletului si trupului si cu ajutoriul 
lu Dumnezeu tiparita aceasta sfinta carte, Evanghelie cu invata- 
tura, in anii si in zilele mariei lu Batar Cristov 1 , cu mila lu Dum- 
nezeu Voevod in toata Tara Ungureasca si in Ardeal si in toti 
sacuii si in zilele marelui de Dumnezeu luminat, arhiepiscopului 
Ghenadie 2 ce-au fost spre tot despusul 3 mariei lui cu mila lu Dum- 
nezeu cirmitoriu legiei crestineasca. Atunce era despuitoriu in 
toata Tara Rumaneasca bunul crestin si dulce Mihnea Voivod 4 si 
spre despusul domniei lui, cirmitoriu legiei crestine, marele Sera- 
fim 5 arhiepiscupul. E cu ajutoriul lu Dumnezeu si cu voia acestor 
tuturor si a sfatului mieu si al altor, eu jupinul Hrajil Lucaci 6 ju- 
de^ul Brasovului si a tot tinutul Birsei, jaluii si ded de le tiparii in 
lauda Tatklui si Fiiului si Duhului sfint in cetatea tinutului dom- 
niei meale in Brasov. Si se-au inceput aceasta carte a se tipari dupa 
intruparea Fiiului si cuvintul lu Dumnezeu, la o mie 580 a ot bi- 
tia 7 7088, in luna lu dechemvrie 14 dni 8 si se-au savirsit lucrul la 
o mie 581 a ot bitiia 7089, in luna lu iunie 28 dni. 

BAR, CRV 29, p. 3. 

Acest titlu, larg, face cunoscut cititorilor; cuprinsul §i destina- 
%ia car^ii, sub ce auspicii s-a tiparit si perioada de imprimare. 

PREADISLOVIE 

[. . .] Derept aceaia eu, jupinul Hrajil Lucaci, judetul den ce- 
tatea Brasovului si a tot tinutul Birsei, foarte cu inima fierbinte si 
cu jale aprinsa, demult jeluiia la aceasta luminata carte. Derept 
aceaia in multe parti am intrebat s-am cautat pana o am aflat in 
^ara Rumaneasca, la arhimitropolitul Serafim, in cetate in Tirgo- 
viste. Iara dupa ce o am oblicit 9 , iara eu foarte m-am bucurat si 
cu multa rugaciune cersutu-am de la sfintiia lui si mi-o au tremis. 
Iara eu deaca o vazuiu, ce invatatura dumnezeiasca si cu folos su- 
fletului si trupului iaste intru ea, iara inima mea se indulci. §i 
foarte mk sfatuii cu luminatul mitropolitul, marele Ghenadie, den 



106 



tot tinutul Ardealuhii si al Oraziei, si cu mult dims de preuti ce 
le trebuiia aceasta carte, inca si cu toti sfeatnicii miei. ^i cu voia 
tuturor acestora, si cu voia mitropolitului, marelui SeraHm, noi o 
deadem lu Coresi,* diaconul, ce era mester invatat intr-acest lucru, 
de o scoase den cartea sirbeasca pre limba rumaneasca, impreuna 
si cu preutii de la beseareca IScheailor, de linga cetatea Brasovului, 
anume popa lane si popa Mihai. Derep ce ca vrum sa se inmul- 
teasca, in multe parti si chipuri, cuvintul lu Dumnezeu si sa se 
adauga spre invatatura legiei crestineasca. Deci deaca vazui ca e 
lucru dumnezeiesc iara eu nu mai crutai, den aveare ce-mi era da- 
ruita de Dumnezeu, a da la acest lucru, ce ded lui si ucenicilor lui 
de sa tipareasca aceasta carte, Evanghelie cu invatatura, intii spre 
cinstea si lauda sfintei Troita, un Dumnezeu, si spre invatatura le- 
giei oamenilor crestini. C-am fost cugetat si aceasta ca sa fie mai 
lesne si mai iusor a ceti si a inteleage pentru oamenii ceia prostii 10 . 
S-am avut foarte grije mare de aceasta, ca sa se tipareasca cum am 
sfatuit, ca nemunui sa fie acoperita, ce sa fie mai lesne spre inteles 
si catra cetit cu folos si cu indemnatura. Mai virtos celora ce vor 
ceti cu grija si cu socotinta 11 , ce vor vrea sa caute, ei vor afla. 
Derept aceaia voi, iubitilor crestinii lu Dumnezeu, cu dragoste si cu 
inima buna sa priimiti aceasta carte. 

Derept aceaia si noi, gresitii si nedestoinicii si ticalosii 12 , carii 
ne-am trudit ackea, noi ne rugam si ne milcuim 13 fiecarora carei 
veti ceti acicea, sau veti propovedui altora, sau veti scrie dentru 
ea ceva, si unde sa veti afla ceva neispravit bine, sau gresit, iara 
voi sa derep tati, sa nu blastemati. C5 ne-am nevoit s-am trudit, 
iara mintea noastra si firea doara nu se-au de toate domirit. C-am 
avut si noi minte nedestula si intunecata, cum doara si^ prc^ voi 
puteti socoti, derep ce ca si voi insiva sinteti oameni cu inima de 
tarina, ca si noi, si cu fire neprecepatoare de toate. Derept aceaia 
muJtemiti si blagosloviti, nu procletireti 14 ca si voi blagoslovenie 
sa aveti de la Domnul Dumnezeu si sa va spodobiti 15 de-a dereapta 
judecatoriului derept a sta cind va zice: „Veniti, blagoslovitii de 
parintele mieu, de mosteniti ce iaste gatita voao imparatie". Si iara: 
„Dulce rob si credincios, pasa in bucuriia Domnului tau!" Si aeeii 
dulceti si noi, pentru rugaciunea voastra, sa ne spodobim cu voi, 
slavind Tatal si Fiiul si Duhul sfint, in veciia veacului, amin! 

BAR, CRV 29, p. 8—10. 

Dupa cum se vede, la fel ca si in Cazania I, si aici se promo- 
veaza aceeasi idee ca orice carte sa fie scrisa in limba poporu- 
lui si pe intelesul lui: „sa fie mai lesne si mai iusor a ceti si a in- 



107 



teleage pentru oamenil ceia prostii" [. . .] „nemunui sa fie acope- 
rita, ce sa fie mai lesne spre inteles". 

Dorinta de a face un lucru „cu folos si cu indemnatura", deci 
util si stimulator se vadeste nu numai din respectarea canonici- 
tatii textului ci si din expresie, prin grija pentru explicarea unor 
termeni, fie prin perifraze, fie prin compliniri aduse de sinonime 
juxtapuse ori legate prin copule. 

Prefetele le-am putea eonsidera ca pe genurile liter are fixe; 
ele au fos't dintotdeauna si au ramas — dupa cum le definesc die- 
tionarele — ,,euvint catre cititori asezat la inceputul unei carti, 
care contine lamuriri, explicatii etc. legate de opera respectiva". 
Daca structura lor e aproximativ identica, „origina!itatea a ne-o dau 
detaliile, mai mici sau mai mari, legate strict de lucrarea pe care 
o avem in acel moment sub ochi si la a carei elaborare trebuie in- 
teles si ,,asentimentul" semnatarului. Daca aceasta prefata repro- 
duce pe cea a textului slavon — ea semanind insa foarte mult cu 
altele neidentificate in tipare straine ■ — este pentru ca expresia ei 
„coincidea" cu atitudinea diaconului Coresi, cu intentiile, cu sco- 
purile sale; daca ideea nu i-ar fi angajat constiinta, ce justificare 
ar putea avea prezenta permanent! a „refrenului": „am scris cum 
am putut" pentru ca „mai virtos cinci cuvinte cu intelesul mieu sa 
graiesc ca si altii sa invat, decit untunearec de cuvinte neintelease 
intr-alte limbi"? 



NEDEALEA 3. EVANGHELIE OT MATHEA. GLAVA 18 ie 

Zise Domnul: Lumina trupului iaste ochiul. Sa amu ochiul tau 
prost fi-va, tot trupul tau luminat va fi. E sa ochiul tau hitlean 
fi-va, tot trupul tau intunecat va fi. E sa amu lumina ce e intru 
tine intunecata iaste, aciia intunearecul cu citu e! Niroea nu poate 
a doi domni lucra: ca sa unul va iubi, iara alaltul va uri, si unul 
va tinea, iara altul a nu-1 socoti va inceape. Nu pute^i lu Dumnezeu 
lucra si lu Mamon 17 . Derept aceaia graiesc voao: Nu va grijireti 
sufletele voastre ce vor minca sau ce vor bea; nece trupurele voastre 
in ce va \e\i imbraca. Au nu sufletul mai bunu e de hrana, si tru- 
pul de vesmintele? Cauta^i spre pasarile ceriului, ca nu seamana, 
nece seacera, nece aduna in jitnite, si tatal vostru den ceri hra- 
neaste eale! Au nu se^i voi mai buni de eale? Cine de voi grijin- 
du-se poate-s adauge crescutul lui un cot? Si de vesminte ce va 
griji^i? Socoti^i crinul satelor cum creaste neustenindu-se, nece 
toarcel Graiesc voao, ca nece Solomon, intru toata slava lui, in- 
vesti-se ca unul de-acealea. E sa finul selistilor — astazi fiind, e 



108 



\. 



deminea^a in cuptori arunca-se — Dumnez[e]u asa-1 inveaste, cu cit 
mai virtos voao, [cei cu] pu|ina crodin^a? Nu va cistigareti amu gra- 
ind: ce vrem minca? sau: ce vrem bea? sau: in ce ne vein imbraca? 
Toate amu acealea limbile cer. Stie tatal vostru den ceriu ca tre- 
buiaste-va de acealea. Ceare^i mainte impara|iia Domnului si de- 
reptatea lui si acealea toate adauge-se-vor voao. Konet nedealea. 18 

INVATATURA DEN CEASTA SFlNTA EVANGHELIE SLOVO 19 23 

Mai virtos de iubirea argintului nemica nu iaste alta mai rea. 
Si de iubirea avutiei nemic mai iute nu iaste. Ca multe case pierdu 
si cetati den temeiu le sparse si multe razboaie mari radica. Si 
fra|i unul pre alalt minie, si tatal spre fecior radica, si blinziia 
firei omeneasca salbataceaste-o, si mii si de alte reale face. Iubirea 
argintului, marele Pavel zice-i, ca e radacina a tuturor realelor, si 
a doa slujire de idoli meneaste-o, ca face oamenii spre avu^ie sa 
nadajduiasca [. . .]. Ce insa, fra^ilor, sa ne nevoim de acea neputin^a, 
ca o radacina a tuturor realelor, den radacina sa o taiem den sufle- 
tele noastre [. . .] (tile) Va Domnul sa slobozeasca pre noi den paca- 
tele iubirei de argint [. . .]. Dupa aceaia si alta pilda aduce, graind 
ca „Iumina trupului iaste ochiul", ca cum iaste ochiul in trup, asa 
iaste si mintea intru suflet. Ca de iaste ochiul sanatos, lumineaza 
trupul, iara de e beteag, intuneca-1 [. . .]. (tile) A doi domni proti- 
vire, zice-le-se, ca nimea nu poate sluji. Ce pre unul sa indrageasca 
si acestuia voia sa o savirsasca, ca altul, sa stie ca are a-1 parasi, 
si unul a-1 iubi. De nu va uri pre alalt, nu va nici putea lu Dum- 
nezeu a sluji si avu^iei. Derep ce ca iubirea aurului nu numai de 
Dumnezeu desparte pre noi, ce si lu Mamon invata pre noi. Ca 
Mamon iaste toata nedereptatea, ca den nedereptate amu mai virtos 
aduna-se avu^iia [. . .] ca nedereptatea amu pohteaste sa rapeasca 
marha 20 striinului [. . .1 iara Dumnezeu si cealea ce sint ale noastre 
si al nostru, zice sa le dam celora ce le trebuiaste. Si inva|a pre 
noi sa ne facem intregi de minte si sa parasim satiul pintecelui [...]. 
(tile) Pasarile pomeneaste Domnul ca sa ne arate, ca si decit acealea 
fara de minte sintem. !Si rusineaza pre noi. Deaciia iara ce au si pa- 
sarile pre fire-s, de nu se grijesc, iara aceasta noi cu vrearea noas- 
tra stringem [. . .] ca nu mincarea multa creaste trupul, ce si nepu- 
tincios mai virtos face-1 [. . .]. (tile) Nu numai cu pasarile rusineaza 
pre noi Domnul, ce si cu f lorile ce vestejasc [. . .] iara noi cit sa ne vam 
griji de mult, fratilor, inca nu ne vam putea infrimseta ca florile 
[. . .]. Derept aceaia tot omulu e ca iarba si toata slava omeneasca 
ca floarea. Si seaca iarba si floarea-i cade. 

BAR CRV 29, p. 245—253. 



109 



Daca temele sint cele comune in inceputurile culturilor, ex- 
presia, chiar cea a talmacirilor, le poate indeparta sau — dimpo- 
triva — apropia de cititor sau ascultator, stagnindu-le sau asigurin- 
du-le difuzarea. 

In fragmentul reprodus, comunicarea este aproape orala, cu 
propozitii simple, nealambicate; intrebarile si exclamatiile nuanteaza 
parabolele, dind impresia ca alegoria se constitute ad hoc, dar, in 
acelasi timp, sub eenzura permanenta a retoricii, cu argumentatie 
bogata si riguroasa; poate de aceea se pierde uneori din vedere ideea 
de dependents subsidiara a acestui text de original; impresia se 
amplifica in ,',invataturile evangheliilor" cind tonul didactic se con- 
funda cu sfatosenia vechilor povestitori de basme, cind vocativele 
„rup" sirul unui ex curs ce poate deveni monoton, cind mtimplari 
ce par luate din via^a de toate zilele, relatiile dintre oameni, as- 
piratiile lor, sint relatate in comparatii cu elementele naturii in- 
conjuratoare. 

TEXTE: Sextil Puscariu si Alexie Procopovici, Diaconul Coresi, Carte 
cu tnv&tatura (1581), vol. I, Textul, Bucuresti, 1914; STUDU: Vasile 
Grecu, Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu invafatura a dia- 
conului Coresi. Omiliile patriarhului loan XIV Caleca. Text grecesc, 
iraducere si introducere, Bucuresti, 1939; G. I. Koliada, Ivan Feodorov 
si tiparul in unele fa™ din rasaritul Europei, in „Probleme de istorie. 
Traduceri din revistele sovietice de istorie", III, 1958, p. 42—44; Maria 
Radulescu, Originalul slav al Evangheliei cu invafatura a diaconului 
Coresi. Versiuni si redactii ale colecfiei de omilii a patriarhului loan 
Caleca, Bucuresti,* 1959; Arnold Huttmann si Pavel Binder, Geneza Ca- 
zaniei a H-a (1581) si legaturile diaconului Coresi cu tipografia latind 
din Brasov, in SLLF, Bucuresti, 1969, p. 243—258; Ion Ghetie, Contri- 
bute la localizarea Cazaniei a II-a (1581) a lui Coresi, SCL XXIII, 
nr. 2, 1972, p. 147—157; Pandele Olteanu, Cazania a doua (1581) a dia- 
conului Coresi, in Sintaxa paleoslavei, Bucuresti, 1974, p. 327—349. 

tKristof Bathory (Irate al lui Stefan Bathory si tatal lui Sigismund Ba- 
thorv), principe al Transilvaniei intre 1576—1582; 2 Ghenadie I> mitropolit 
roman in Transilvania (cca 1579—1585); 3 despusul = stapinirea, puterea; 
4 Mihnea II (Turcitul), domn al Tarii Romanesti (1577—1583); 5 Serafim, mi- 
tropolit al Ungrovlahiei (1577—1584); a hirotonit si pe Ghenadie ca mitropolit 
al Ardealului (1578); 6 Lukdcs Hirscher, primarul Brasovului; 7 ot bitia (si.) 
— de la geneza; 8 dni (si.) — zile; 9 am- oblicit = am aflat; 10 prosti = sim- 
pli; i*i cele doua substantive (grija, socotinfa) legate prin copula „si" exprima 
aici aproximativ acelasi lucru; 12 seria celor trei sinonime nu numai ca con- 
tureaza ideea, dar imprima' si o oarecare metrica expunerii; 13 ne milcuim = 
ne rugSm (acopera) aproximativ acelasi sens ca si cuvintul care-1 precede; v. 
si mai jos: neispravit bine sau gresit, ori: ne-am nevoit s-am trudit; u nu 
proclefirefi = nu blestemati; * 5 sd va spodobifi = sa v§ invredniciti; 16 (text 
si.) „Dumineca a treia. Evanghelie de la Matei, zaceala 18"; 17 Mamon — diavol; 
1S (text si.) „sfirsitul duminecii"; 19 (si.) = cuvintul; » marha = agoniseala. 




FLOAREA DARURILOR 



[1592—1604] 



[Moldova] 



Una dintre primele carti populare laice care au patruns in li- 
teratura noastra este Floarea Darurilor. Deoarece eel mai vechi ma- 
nuscris romanesc dateaza de la sfirsitul secolului al XVI-lea, si el 
nu reprezinta prima forma a traducerii romanesti, aceasta scriere 
poate fi incadrata intre primele texte literare din cultura roma- 
neasca veche, fiind totodata si una dintre primele atestari certe ale 
contactelor literaturii romane cu umanismul italian. Originalul Ita- 
lian al cartii romanesti dateaza din secolul al XlV-lea si in el sint 
manifeste unele dintre tendin^ele umanismului european: pre$uirea 
culturii antice, elogiul ratiunii, eliberarea fiintei umane de bigo- 
tism, toate conducind la cea mai insemnata cucerire a umanismu- 
lui in plan filosofic: antropocentrismul. In plan cultural, contri- 
butia filologiei umaniste este decisiva pentru configurarea patrimo- 
niului antic al literaturii universale, ceea ce intelegem astazi prin 
acest concept fiind in fapt, eel putin pentru spatiul culturii greco- 
latine, rezultatul activitatii invatatilor umanisti din secolele al XIV- 
lea si al XV-lea si al filologiei de traditie umanista din secolele 
urmatoare. Directia laica a miscarii umaniste nu a constat insa In 
negarea absoluta a scrierilor religioase, care la rindul lor pastrau 
muite dintre traditiile literaturii antice precrestine, ci in valorifi- 
carea tendintelor rationale si a invataturilor morale existente chiar 
in scrierile sacre. 

In acest sens antologia de proverbe si exemple Floarea Daru- 
rilor (Fiore di virtu in originalul italian) este o scriere reprezen- 
tativa pentru concep^a umanista. Prin circula^ia ei europeana in 
numeroase editii si manuscrise italiene, ca si prin traducerile lati- 
nesti, grecesti, slavone s.a., care au circulat nu numai in mediul mo- 
nahal, ci mai ales in eel laic, cartea aceasta a avut un rol insem- 
nat In democratizarea culturii. 

In literatura romana veche ea a circulat atit in manuscrise, cit 
si in editii, prima editfe a cartii, tiparita de Antim Ivireanul la 
Snagov in 1700, incadrindu-se in seria cartilor de comportament 
si de educare morala, dar punind in slujba acestui scop, ca si pre- 
dicile acestuia, virtuti stilistice remarcabile. Manuscrisele ante- 
rioare tipariturii lui Antim, desi au avut si ele un rol similar, fiind 
chiar folosite, cele bilingve slavo-romane, in procesul didactic (St. 
Ciobanu), sint intr-o limba mai greoaie, cu multe formulari peri- 



110 



111 







frastice pentru o serie de concepte, dar manifests totusi, cum se 
va vedea si din fragmentul reprodus mai jos, tendinta catre reali- 
zarea unor formulari parimistice pregnante. Ele ofera totodata ma- 
sura posibilitatilor lexicului romanesc din secolul al XVI-iea in a 
echivala notiuni etice si filosofice, ca si pe cea a limbii literare 
romanesti in echivalarea faptelor de stil ale originalului italian. 

[DARUL PREVEDEARIII 

Prevedearea iaste cind va omul sa faca vrun lucru si va intiiu 
sa prevaza cum i va fi lucrul pina apoi si, de va sa graiasca, sa 
vaza unde-i razima cuvintu! si de bine e au de rau e si atunce sa in- 
ceapa sa faca si sa graiasca. Cum si Tulie 1 dzis[a] ca sint trei lu- 
crure: intiiu iaste sa \ie omul minte, a doa iaste minte omului cum 
sa aleaga lucrurele ce va sa faca, ce faci sa fie de bine si binele sa 
aleaga den rau, si a treia iaste prevedearea ca sa cunosti dentiiu 
lucru ce veri sa faci. Aceaste trei darure vin intr-alte doao: svatul 
si nevoin|a, 

Aristotel 2 dzisja]: Poate sa se inchipuiasca darul prevedearei 
furniciei ce iaste lucrator stajit 3 vara, ca sa afle sa gateasca cu ce 
traiaste iarna. Si tine mente cea iarna ce-au trecut, dereptu aceaia 
aduna vara ca sa-i fie la iarna ce va veni, ca vara afla de ce-i tre- 
buiaste si-i preveade de cunoaste vreamea ce va veni. Si sparge in 
mijloc de pamintu si-s face rapaos ca sa nu-1 strice cea vreame 
cu nevoie ce vine. Derept aceaia in bun locu-si pun Iacuita ca sa 
nu le ajunga ploaia. Si asa fac cace au dar de prevad si cunoscu 
vreamea inainte. 

Solomon 4 dzisfa]: Mai buna e invatatura decit avu^ia lumiei 
toata. 

Iisus Sirah 5 dzisja] : Vinul si piinea veseleaste inema omului, 
iara darul lu Dumnadzau iaste invatatura omului. !Si iaras: Robul 
infeleptu cu credin^a lucreaza domnu-sau. Si iaras: Intru tinerea- 
tele tale invata mestersug ca-^ va trebui la batrineate. Si iaras: 
Toata invatatura vine de la Dumnadzau. 

David dzis[a]: Inceputul mindriei 6 — frica lu Dumnadzau. 

Senac 7 dzis[al: Eu s-as fi cu um picior in groapa, iara-mi tri- 
buiaste invatatura. 

Arsie 8 dzislal: Si lumea aceasta si alalta piarde cine nu stie 
invatatura, iara cine iaste in^eleptu, el in^eleage si nu poate sa piiar- 
dza, nice saraceaste. 

Senac dzisja]: Invatatura doarme la inema, e 9 nu intru car^i 
zace. 



Aristotel dzis[al: Inteleage de poarta omul cela mindrulu 10 ar- 
mele dereptu toata protivitura si nebunu e omul cela ce gice 11 ca 
narocul da omului veri 12 bine, veri rau, ce minte lui i da. 

Alexandra 13 dzisjal: Noaptea se-au facut ca sa socoteasca omul 
ce va face prespre dzi. 

Aristotel dzislal: Lucrurele ce-u petrecut dau minte omului, ce 
mai bine e intiiu sa-^i fie ca rusine, decit apoi sa te caiesti. 

Solomon dzis[al: De toate lucrurele te svatuiaste si apoi nu te 
cai. Inca sint trei lucrure protivnice svatului: nevoin^a si miniia 
si scumpeate. 

Si iaras svatul de pripa, apoi are cain^a. Inca: iaste zabava 
grea, iara face omul in^elept 14 . 

Sedechia 15 dzisfa]: Cind veri sa te svatuiesti, cauta cui-ti veri 
da svatul, ca sa \ie mai bine de tine si sa-ti ascunza taina si sa-^i 
intareasca svatul. 

Alexandra dzis[al: Toate lucrurele se intaresc den svat si iaras 
intru lucrure svatuite se cade sa aiba omul frica si in svat sa se 
zabaveasca, sa nu se pripeasca. 

Teopract 16 dzisla]: Nece un lucru nu poate ti nea inaintea sta- 
jitului 17 . 

Sostis 18 dzis[a]: Si apa ce cura, inca are venin. 

Derept darul prevederei, cum am dzis, cine va sa-s aduca amin- 
te de cealea de apoi, in tara Rimulluji incaleca imparatul odata si 
se duse la vinat. 

Si trecind el prentru padure afla un filosof. Si invata el. Si 
strigS imparatul si el nu raspunse. Si imparatul deca vadzu asa, 
el mearse la el si introba de eel lucru ce face. Si aciis grai filoso- 
ful: Eu invatu invatatura. Si imparatul grai: Invata si pre mine 
ceva. 

!Si filosoful luo condeiu si scrise asa: Ce-4i vine se faci, pa- 
zeaste-te si-ti adu aminte ceaia de apoi ce ti se va veni. 

Si imparatul luo hirtiia aceaia si se intoarse in Rim. Si dzis[a] 
de lipi hirtiia aceaia desupra portiei casei inparatest[il. Si statu 
acolo nescita vreame. E unii dentru boiari ai cetatiei facura svat 
se taie pre imparatul. Si fagaduira unii barbiru 19 alu imparatului 
multi florinti ca sa taiecapul imparatului cindu-1 va rade. Si-i fa- 
gaduira sa-1 scoata si den moarte. §1 intr-o zi merse barbirul 
ca sa raza pre imparatul. $i mergind el vazu cartea aceaia lipita 
desupra usiei, unde scriia: „Ce veri sa faci, adu-^i aminte aceaia 
de apoi ce-^i va veni". 

Si aciis barbirul de tot se intuneca si socoti ca imparatul stie ce 
vor ei sa faca si derept aceaia o au pus cartea desupra usiei, ca 



112 



8 — Crestomatie de literatura romaaa veche — vol. I 



113 




stie ce vor imparatului sa faca boiarii. Si atunces niearse la im- 
paratul si cersu iertaciune de catra-nsul si-i spuse de toate. Si im- 
paratul nu stiia nemica de aceastea si s[a] mira. Si trimise de adu- 
sera pre boiarii aceia ce-au fost la svatul mortiei lui si dzise de 
le taiara capetele. Si ierta inoartea barbirului. Jjii atunce trimise pan- 
tru filosoful cela ce-i dedease cartea aceaia si nu-1 lasa sa se mai 
duca de linga elu si-i facu cinste mare. 

BAR, ms. rom. 4620, f. 520—528. 

Capitolul reprodus mai sus dupa eel mai vechi manuscris roma- 
nesc cunoscut pina acum al acestei scrieri este ilustrativ pentru 
principiile dupa care s-a facut antologarea senten^iilor cuprinse in 
Floarea Darurilor. Alaturi de citatele biblice (Solomon, Isus Sirah), 
apare un numar destul de mare, predominant, de citate din filo- 
sofii si oamenii politic! antici (Aristotel, Seneca, Cicero, Alexandra 
Macedon s.a,). Gitate precum cele din Seneca: „Eu s-as fi cu un 
picior in groapa, iara-mi tribuiaste invatatura" sau eel din Arsie: 
„Si lumea aceasta si alalta piarde cine nu stie invatatura . . ." se 
constituie intr-un elogiu ardent, tipic umanist, al intelepciunii. Fe- 
lul cum apar traduse in romaneste conceptele de prudentia, con- 
silium, sapientia prin prevedeare, invatatura, intelepciune (in Codex 
Neagoeanus gasim chiar traducerea hiclenie) este semnificativ pen- 
tru echivalarea acestor concepte care de fapt incercau substituirea, 
inea din originalul Italian, a ideii liberului arbitru divin prin elo- 
giul efortului de cunoastere umana. 

Inceputul capitolului contine definitia darului (virtutii) preve- 
derii, dupa care urmeaza o pilda, o asemanare, luata de obicei din 
Fiziolog (sau din corespondentele acestuia pe teren occidental, Bes- 
tiariile moralizate), scriere cu care Floarea Darurilor este structural 
congenera, apoi o serie de maxime selectate, cum am vazut, atit 
din scrierile religioase, cit si din filosofii antici, finalul capitolului 
fiind menit sa ilustreze conceptul etic printr-o scurta povestire, un 
exemplu, extras eel mai adesea din colectia foarte populara in Evul 
Mediu in intreaga Europa Gesta Romanorum. 

Structura armonioasa pe care o gasim in cadrul fiecarui capi- 
tol caracterizeaza si cartea in ansamblul ei. Capitolele sint dispuse 
opozitiv, fiecarei virtuti corespunzindu-i un viciu (capitolului de 
fata ii corespunde capitolul XIV Pacatul nebuniei), ultimul capitol, 
eel de al XXXV-lea in versiunea care, prin intermediar grecesc, a 
stat la baza majoritatii textelor romanesti, fiind consacrat Darului 
masurii (moderazione in originalul italian). 



114 



I 



Intrucit cartea a slujit si unor scopuri didactice (v. si N. Car- 
tojan, Fiore di virtu in literatura romaneasca, 1928, p. 73—74), mul- 
te dintre formularile parimistice au o structura ritmica, adecvata 
ratiunilor mnemotehnice. Unele structuri ritmice au chiar caracter 
de' versuri (v. infra, capitolul Literatura versificata). Asemanarde 
sau comparatiile care ilustreaza conceptele etice au numeroase lega- 
turi cu pildele despre animale din folclor, dar, intrucit corespon- 
dentele cu folclorul pot fi generate nu numai de circulatia Florii 
Darurilor, ci si de cea a fabulelor, a Fiziologului sau chiar de inter- 
ferentele pe cale orala ale unor credinte populare, este foarte difi- 
cil a'stabili exact caile circulatiei acestor locuri comune literare. 
In privinta comparatiei animaliere din capitolul de fata ne margi- 
nim a arata ca sursa culta antica este indicata exact chiar in text. 

Cit priveste povestire a care ilustreaza capitolul, aceasta provine 
din Gesta Romanorum si contine si ea un motiv cu mare circulate, 
un topos f o ilustrare a ambiguitatii formularii parimistice care, prin 
generalitatea ei poate intra in diverse sisteme de ref erin^a, de unde 
si desele transgresiuni intre genul parimistic si eel enigmistic (v. 
si textul Proorocirea Sibilei, infra pp. 217—221). Se obserya ca 
f luenta textului este mult mai mare in cadrul acestei poyestin fi- 
nale decit in partea parimistica a capitolului, ceea ce, pe linga difi- 
cultatile de echivalare a unor concepte, de care aminteam in intro- 
ducere, arata si ca formularile parimistice au structuri specifice et- 
nic, destul de stabile datorita traditiei folclorice. 

TEXTE- 35 de manuscrise, romanesti si bilingve, descrise in Bibl ana- 
lit a lit. rom. vechi, vol. I, partea a Il-a, p. 265—299; un ms. copiat in 
Transilvania in sec. al XVIII-lea dupa tiparitura din 1700, pastrat la 
Bibl Mitr. Sibiu si, in microfilm, la Bibl. Fil. Acad. Cluj-Napoca; ms. 
copiat de Constantin Balacean, tipograf al Ungrovlahiei, in 1715, (re- 
prezinta o versiune anterioara tipariturii lui Antim), v. Bibl. analit. a 
lit rom. vechi, vol. I, partea a Il-a, p. 305; EDITH, STUDII: idem, 
p 299—306. Pentru filiatia si localizarea mselor, v. Al. Roman Moraru 
in Cele mai vechi texte romanesti, 1982; pentru datare, v. Al. Mares 
in LR, 3, 1983. 

1 Tulie, Marcus Tullius Cicero, om politic si orator latin (106—45 i.e.n.); 
2 Aristotel (384—322 i.e.n.), De animalibus historiae, liber I; 3 stajit = gra- 
bit (aici: vrednic); 4 Solomon in Vechiul Testament, Pildele lui Solomon, 3, 
14- 3 15- 8 11; 16, 16. Tot din acest capitol sint si cuvintele atribuite lui 
David- l' 7*— v infra, nota 6 ; 5 Isus Sirahi 3, 12 (?); 6 mindrie = intelep- 
ciune:' maxima ii apar^ine lui Solomon, Pildele, 1, 7. In Psaltire, ps. 19, 
vers 9—10 si ps. 119, vers. 127 se refera numai la frica de Dumnezeu; 7 - ^e- 
neca (4 i.e.n. — 65 e.n.) filosof roman; 8 Arsie — in prig, italian, Assaron, 
in editii Persio; 9 e = si; 10 mindrulu = inteleptul; n gice = zice; veri — 
ori; 13 Alexandru Macedon; 14 Pildele lui Solomon 1, 32—33; in orig. Italian. 



115 



iiltimele doua ii shit atribuite lui Socrate; 1 5 Sedechie — in ©rig. italian So- 
dechi; w Teopract — * in orig. italian Teobrasco; " stSjft = graba repezi- 
ciune; 1S in orig. italian Santo Xisto; in textul slavon Sistos: & bdrbiru = 
barbier. 

VARLAAM 

? — 1657 

Razes de origine, Varlaam a fost un reprezentant stralucit al 
bisencn ortodoxe din sec. XVII, detinind demnitati insemnate, de 
la egumen pina la mitropolit. De personalitatea sa sint legate citeva 
momente de semnificatie majora pentru cultura romaneasca : infiinta- 
rea unui colegiu, pe linga Trei Ierarhi, dupa modelul celui de la 
Kiev; mtroducerea tiparului in Moldova; introducerea limbii romane 
In bisenca si raspindirea cartii romanesti; sustinerea curentului de 
lupta declansat in Moldova impotriva presiunilor, exercitate in Tran- 
silvama, pentru atragerea romanilor inspre alte confesiuni; elabo- 
rarea si difuzarea, in rindurile poporului, a unor carti structurate 
pe conceptele dominante la acea data. Cartile lui Varlaam au urmat 
traditia bizantina, dar au remodelat trecutul in functie de fondul 
de idei si de necesitatile social-politice ale colectivitatii vremii Ele 
s-au bueurat de o larga audienta la public si, in acelasi timp, au 
contnbuit la dirijarea gustului, la reorganizarea vietii cotidiene si la 
consolidarea schemei mentale ce domina epoca. 



SCABA 



1602—1613 



Moldova 



Scara raiului sau Leastvita este o opera mistica provenita din 
partea asiatica a imperiului bizantin, scrisa inainte de anul 600 
de loan Climax, staretul manastirii Sinai. Ea apartine lucrarilor cu 
caracter isihast, mai precis celor ce trateaza disputa dintre suflet 
si trup si promoveaza un adevarat program de elevare spirltuala 
a omului. 

t Opera lui loan Climax s-a bueurat, in timp, de larga popu- 
lantate: s-a copiat in limba greaca, s-a tradus in siriaca, in latina, 
in spaniola, in slavona. Difuzarea manuscriselor slavone ale Least- 
vitei, pe teritoriul tarii noastre, inca din sec. XV se explica prin 
receptiyitatea culturii romanesti fata de modelul bizantin. Varlaam 
alege, in vederea traducerii, acele lucrari ce corespund atit viziunii 
dominante in epoca, despre om si univers, cit si propriei sale vi- 
zmm morale. Scara lui loan Climax, tradusa de Varlaam se inscrie 



116 



in cadrul cultural romanesc al Evului Mediu dominat de puterea 
monahismului si a bisericii. Desi a pastrat concepte specifice doc- 
trine! teologice, lucrarea lui Varlaam se distinge printr-un suflu 
umanist: este o lucrare de atitudine orientata in directia sprijinirii 
luptei pentru pastrarea integritatii noastre spirituale si teritoriale 
in fata pericolului islamic. Asadar, in viziunea lui Varlaam, con- 
tinutul Scarii lui loan Climax devine modalitate de lupta. In 
felul acesta, lucrarea poarta pecetea propriei gindiri a autorului. 
Ea este scrisa intr-o limba vie, populara, din nordul Moldovei. 

Cea dintii traducere a scrierii Leastvita, in limba romana, rea- 
lizata de Varlaam se pastreaza in ms. rom. nr. 6024 din BAR, des- 
coperit de arhiereul Neofit la manastirea Neamt, in anul 1843. Mult 
timp, textul a fost considerat, incepind cu Aron Densusianu, drept 
autograful lui Varlaam. Cercetari recente au condus la concluzia ca 
el este doar o copie realizata direct dupa originalul care s-a pier- 
dut (Florentina Zgraon). Textul apare pe doua coloane paralele ce 
reprezinta redactiile in limba romana si in limba slavona ale Least- 
vitei. Prin metoda filologiei comparate in studierea izvoarelor ope- 
relor lui Varlaam s-a demonstrat ca textul slavon reproduce un 
manuscris mai vechi, realizat dupa originalul grecesc al lui loan 
Climax, iar eel romanesc continua originalul neogrec al lui Maxi- 
mos Margunios, cunoscut la noi prin filiera slava (Pandele Olteanu). 
Scara tradusa de Varlaam pe cind era egumen la manastirea Secu, 
desi nu s-a tiparit, a avut larga circulatie in copii manuscrise. 

[PBEDOSLOVIE] 

Ca de mult pref si sufletului de folos aciastia carte ce o au 
agonisit cu truda fericitul acela si svintul egumenul de svinta ma- 
nastiria Sinaei. Parinti si fra^i intru Hristos, numai pentru numele 
acestiia carti ce sa chiama Leastvita, adeca Scara poate priceape fie- 
cine impar^irea sufletului omenesc de lucrurile pamintesti si sui- 
rea min^ei intru ceale ceresti. Caci ca aciastia carte area intru sine 
o indireptare oarecare ca sa fuga tot omul de pohte si sa cerce lu- 
crure bune; aduce la mijioc povesti de folos a oameni svin^i si pilde 
si invataturi di in taina Sventelor Scripturi. Si cum dzice pre scurtu: 
arata ca o icoana cu suflet toata viiata crestineasca si mai virtos da 
chip calugarilor celora ce petrec oare in lavra, oare in sahastrie si 
nevoiaste spre viiata cea dumnedzaiasca. Dead cine va lua intru 
nevointa sa inva^aturile acestii carti minunate ca sa le faca, acela 
poate lucra pre ingaduinta lui Dumnedzau intru marirea svinpei 
sale si intru rivna smereniei si altor crestini. Ca si eu smeritul si 



117 



nedestoinicul pentru liubovul ce-am avut catra aceasta svinta carte 
insa mai virtos pentru datoriia talantului ce am carele mi s-au da- 
ruit dintru mila lui Dumnedzau m-am nevoit dupa pu^ina putearia 
mea ca sa ma plec osirdiei meale ce-am avut spre acest lucru. 
Dreptu aceaia nice pentr[u] aceasta sa nu-mi prepuie nestine caci 
ca mai denaintea vreame au avut oamenii osirdie mare spre inva- 
tatura si au fost dascali si stiutori si intelegatori scripturilor si in- 
vataturilor lui Dumnedzau si cu acesta lucru ca cu o lumina au lu- 
minat lumea si au indireptat spre lucrure bune domnii si imparatii. 
Iara in vreamia de-acmu s~au stinsu si s-au intunecat osirdiia aceaia 
de nice stim pre noi inva^a nice pre altii. Derept aceia am vrut sa 
seriu aceasta carte largu si pre lungu ca sa poata in^eleage cine va 
citi insa si asia nu cu leane ce cu nevoin^a si in vreame multa sa 
citeasca cine va vrea sa in^eleaga. Caci ca scrie cu mestesug si cu 
taina de tocmala sufletului si a trupului si inva^a ca lucrurele sufle- 
tului simtu darure si cununi. Iara a trupului simtu munci si osinde 
si de aceia indirepteaza pre toti spre ustovul calugaesc ca sa poata 
scapa dintr-adincul valurilor si grijilor lumiei si sa suie intru linis- 
tea ceriului, acolo cu ingerii sa dan^uiasca. Dereptu aceaia ma rog 
sa priimiti acest dar ce v-au daruit Dumnedzau cu mene nedestoi- 
nicul si sa va ruga^i pentru mene in ruga voastra si sa va sp[ajsiti. 

BAR, ms. rom. 6024, f. 2^—3^. 

In prefata, Varlaam pune in lumina sensurile si semnificatiile 
incifrate ale cartii Scara raiului ca emblema a spiritualitatii cres- 
tine. Ea reprezinta un indreptar ascetic ce infatiseaza, simbolic, ur- 
cusul „sufletului" si al ,,mintii" catre desavirsire, catre asimilarea 
cu divinitatea. Varlaam se concentreaza asupra „conceptelor — che- 
ie" si a imaginilor dominante care ilustreaza ideea de om, de uni- 
vers. In acest fel, urmind modelul cultural bizantin, el transmite 
In epoca un ideal de viata: aspiratia catre divinitate, dar nu in 
scopul atingerii nirvanei ca in misticismul oriental ci, in aceia al 
mobilizarii la lupta, in numele credintei stramosesti pentru apara- 
rea valorilor culturii autohtone. Viziunea sa corespunde mentalitatii 
colective; imaginile sfintilor purtatori de cununa ca simbol al de- 
savirsirii spirituale („lucrurele sufletului simtu darure si cununi" 
precum si cele ale pacatosilor supusi caznelor („iara a trupului simtu 
munci si osinde") sint larg raspindite in literatura apocaliptica sud- 
est europeana (vezi, Apocalipsul Apostolului Pavel, Cdlatoria Maicii 
Domnului la lad etc). Varlaam se mai refera la teoria emanatista, 
difuzata de acelasi model de umanitate, prin care Dumnezeu ca 
lumina reprezinta o energie formativa si informativa si reveleaza 



118 



adevarul: „ ... si cu acesta lucru ca cu o lumina au luminat lumea 
si au indireptat spre lucrure bune domnii si imparatii". Asadar, in 
viziunea lui Varlaam, deificarea individului este si necesara pentru 
perfectionarea sa morala si, posibila, in acelasi timp, prin urcarea 
treptelor unei scari, similara scarii ce atingea cerurile, din visul lui 
Iacob. Dupa cum se stie, aceasta conceptie despre autodesavirsire 
este foarte veche in constiinta omenirii si se leaga de simbolismul 
„centrului sacru"; fiecare civilizatie avea un numar nesfirsit de 
centre sacre, considerate centre ale lumii unde se intersectau Ce- 
rul, Pamintul si InfernuL Cetatile, templele, palatele considerate 
centre ale lumii nu sint altceva decit imagini arhaice ale cite unui 
arbore al lumii, ale cite unui munte cosmic sau ale unui stilp cen- 
tral (Mircea Eliade, Images et Symboles, Collection „Les Essais", IX r 
Paris, 1970, p. 110—140). „Suirea mintei intru ceale ceresti" despre 
care vorbeste Varlaam in prefata, prezinta similitudini interesante 
cu calatoria prin sferele planetare din mithraism, cu zikkuratul sau 
piramidele din Ur si Babilon pe ale caror trepte de piatra urcau 
preotii, in procesiune, pentru a stabili legatura intre zei si muri- 
tori. Taborul, Golgota, Sinaiul, Ceahlaul etc. sint munti sacri care 
ofera posibilitatea comunicarii cu divinitatea. Varlaam a beneficiat 
deci de datele transmise de mentalitatea traditionala si a contribuit 
la conturarea unui model de umanitate cu larga audienta la public, 
pe teritoriile romanesti. Tema scarii paradisului este zugravita^ pe 
peretii exteriori ai manastirilor Sucevita si Risca; este cunoscuta si 
in arta populara sub denumirea de „scara pisicii", mai ales in sculp- 
tura stilpilor de la case sau pe ouale incondeiate (I. D. Stefanescu, 
Arta veche a Maramuresului, Bucuresti, 1968, p. 65.) Pornind, asa 
cum am vazut, de la ideea straveche dupa care intreaga existenta 
concreta se datoreaza emanatiei divine, deci de la intelegerea „lu- 
mii ca dar", specif ica epocii medievale romanesti, Varlaam intro- 
duce, in finalul prefetei, si conceptul cartii ca „dar"; rolul scriito- 
rului, este asadar de simplu intermediar intre divinitate si uma- 
nitate: „ . . .ma rog sa priimiti acest dar ce v-au daruit Dumnedzau 
cu mene nedestoinicul ..." 

TEXTE: Varlaam, Cela ce-i intru svenpi parintele nostru loan, egume- 
nul si mai marele ealugdrilor din mdgura Sinaei, scara raiului de in- 
vafaiura crestineasca, cu care invapa pre fiesicare cretin cumu sa cade 
sa vietuiasca' pentru ca sa sa suie intru desdvirsitul caluganei si vie$ei 
crestinesti, BAR, ms. rom. 6024, 289 f. 

STUDIl': Gh. Ghibanescu, „Leastvita" lui loan Scarariul, traducere de 
Varlaam mitropolitul Moldaviei catre 1618, Iasi, 1915; N. Corneanu, Con- 
tributia scolasticilor la infelegerea „Scarii" Sfintului loan Climax, Mitr. 
Mold., 1957, nr. 8—9, p. 602—606; T. Bodogae, Mitropolitul Varlaam ca 



119 



teolog, Mitr. Mold., 1957, nr. 10—12, p. 775—790; N. SerbSnescu, La 
300 de ani de la moartea mitropolitului Varlaam at Moldovei, BOR, 
1957, nr. 10, p. 1025; G. Strempel, Copisti de manuscrise romdnesti 
pina la 1800, Bucuresti, 1959, I, p. 200; Paul Mihail, ^Leastvifa" (Scara 
raiului) — traducerea lui Varlaam de la Secu, intr-o noua redacfie, BOR, 
1964, nr. 11—12, p. 1069—1084; Pandele Olteanu, Metoda filologiei com- 
parate in studierea izvoarelor si identificarea versiunii neogrecesti a 
operei Scara tradusa de Mitropolitul Varlaam, Mitr. Oil, 1970, nr. 5 — 6, 
p. 551; Izvoare, originate si modele bizantino-slave in operele mitro- 
politului Varlaam, BOR, 1970, nr. 1—2, p. 117—151; Florentlna Zgraon, 
Considerapii filologice asupra primei traduceri manuscrise a Scarii lui 
Ion Sinaitul, LR, 1976, an XXV, 1976, nr. 3, p. 275—289. 



CARTE ROMANEASCA DE INVATATURA 



1643 



Moldova 



Lucrarea reprezinta prima tiparitura ce se realizeaza la Iasi 
si este o sintezd a limbii romdne literare bazata pe varianta literara 
moldoveneasea (vezi particularitatile fonetice ca: hirea, hiti, giudet, 
gios, dzi, astddzi etc.). Ea se incadreaza in curentul de lupta al cle- 
ricilor-carturari pornit in secolul al XVII-lea impotriva tendinitelor, 
manif estate in epoca, de atragere a romanilor spre Reforma sau spre 
catolicism. Slujind deci, interesele ma j ore de atunci ale societatii 
noastre si urmarind ca invatatura ei sa se difuzeze cit mai larg 
in nndurile intregii „semintii romanesti" aceasta opera, „umariist- 
civica" a lui Varlaam traseaza liniile unui adevarat program natio- 
nal si colectiv. 

Pentru realizarea Cartii romdnesti de invatatura, Varlaam se fo- 
loseste de surse bizantine, apartinind unor scriitori neogreci, uma- 
nisti-renascentisti (Calist, Damaschin Studitul, probabil Maximos 
Margunios, Simeon Metafrastul), de cultura slavona, de cea rusa 
si ucraineana, de tipariturile romanesti ale lui Coresi si cle alte tra- 
duceri. 

Lucrarea, structurata pe trei compartimente — omiletica, li- 
turgica, hagiografica — contine numeroase elemente folclorice (obi- 
ceiuri, credint;a ritualuri de inmormmtare") si legendare (miraculoa- 
se, fantastice) provenite din temele predilecte ale spiritualitatii uni- 
versale, cum ar fi: „facerea lumii", „pacatul stramosesc", „cobori- 
rea unei divinitati in infern", „caderea ingerilor", „sarpele ca ade- 
menitor", „viziunea raiului", „sfirsitul lumii", „judecata de apoi", 
„teomahia", „desertaciunea desertaciunilor", „amarita turturea", 



„lauda crucii", „tema luminii" etc. Pildele morale si religioase cu- 
prinse in carte sint orinduite dupa sarbatorile anului. Fiorul de 
cald patriotism ce strabate lucrarea transpare, asa cum s-a dovedit 
recent, inca de la Stihurile la sterna domniei Moldovei (de japt, pri~ 
mele versuri romdnesti tiparite) ce deschid cartea, unde vibreaza 
sentimentul de mindrie al lui Varlaam pentru protectia acordata 
tarii de catre „samnul" „capului de buir". In Carte romdneascd de 
'mvdtaturd sint cuprinse si trei poeme omagiale (doua pe teme reli- 
gioase si unul dedicat domnitorului Vasile Lupu) ce se incadreaza 
in primele incercari de versificare culta in limba romana. 

Prin continutul ei, prin profunzimea sentimentelor pe care le 
exprima prin frumusetea graiului, Carte romdneascd de invatatura 
(cunoscuta in literatura de specialitate si sub titulatura de Cazanie), 
reprezinta prima prozd artistica romdneascd tipdritd in Moldova. 
Sub raport stilistic, Varlaam a suferit inriuriri baroce (D. H. Ma- 
zilu). In realizarea operei, se foloseste de o serie de mijloace artis- 
tice precum: comparatia, metafora, tautologia, anafora, ritmul in- 
terior, repetitia. Lucrarea se mai distinge printr-o aleasa tinuta gra- 
fica. In gravurile cu tema iconografice executate de mesterul ucrai- 
nean Ilia (ce invatase arta miniaturistica de tip baroc la Kiev si 
Lvov) se impletesc armonios motive bizantine si apusene. 

Cazania a cunoscut o larga raspindire, chiar si in copii manu- 
scrise, pe toate teritoriile romanesti (Tara Romaneasca, Oltenia, Ba- 
nat, Crisana, Maramures, Transilvania); ea a constituit baza celor 
peste 15 carti de predici aparute ulterior (Evanghelia invatdtoare, 
1644, Chiriacodromionul, 1699; 1732; 1765 etc.). Prin Carte romd- 
neascd de invatatura Varlaam a contribuit la apararea credintei stra- 
mosesti, la intarirea legaturilor dintre romanii de pretutindeni, la 
formarea limbii literare, la imboga^irea culturii noastre in limba ro- 
mana, la unificarea limbii, la dezvoltarea constiintei nationale ro- 
manesti. 

[PLlNGEREA MAICII1 

[. . .] Cind fu veneri de catra sara, dupa ce-si dede Domnul Hris- 
tos sufletul in minule parintelui sau, cind fugira to^i ucinicii lui 
si de frica jidovilor sa ascunsara si to^i cunostin^ii lui statura de- 
parts di insul, numai singur ramasa pre cruce rastignit intre doi 
tilhari. Atunce veni Iosif ce era din Arimadei, om bogat si de- 
nainte din svatul jidovilor, credincios intru Domnul Hristos. Acesta 
deaca vadzu despuitoriul 1 si inva^atoriul sau pre cruce rastignit si 
de to^i parasit, atunce sa obidui 2 si sa dusa la Pilat de grai: Da-mi 



\W 



121 



Pilate, mortul acela ocaritul si uritul, ce iaste ca un vinovat rastig- 
nit si ca un strein parasit. Da-mi saracul acesta si rastignitul, ce-au 
avut ucinici si 1-au parasit de-au fugit. Nemica Kicru mare nu ceiu, 
ce pupiia rugamente ma rog. Da-mi trupul lui Isus eel batut si fara 
de mila ucis, si schiuopit 3 , si cu cunima de spini incununat, cu o\at 
si cu hiare adapat si cu cuie pre cruce patruns. Soseste-i, doamne 
Pilate, muncile. Soseste-i moartia ce-au luat. lata sa potoli zavistiia 
jidovilor si sa ostoi miniia fariseilor si sa implu voia cartularilor. 
Da-mi acest trup fara de pacate a lui Isus, ce-au imblat pre mare 
ca pre uscat, si vin dintr-apa au facut si cu pu^ina piine pre mul^i 
au saturat. Da-mi trupul acesta ce-au facut orbii cu ochi, ologii cu 
plcioare, dracii din oameni au gonit si mor^ii au invins. Asculta pu- 
tina rugamente si-mi da golul acesta, ca pentru noi sa goli; da-mi 
mortul acesta ca pentru noi muri; da-mi necunoscutul acesta ca eu 
il cunosc cine iaste". 

[. . .] Acolo era atunci si preacurata Fecioara Maria, maica Dom- 
nului, de multa jeale si de mare obida cupriinsa pentru toate mun- 
cile fiiului sau, ce le vadzusa toate insasi cu ochii sai. Ca numai 
sven^iia sa ce fu la toate muncile lui Hristos, ca o maica ce o doare 
inima de fiiul sau. Pentr-aceia mult amar si dureare avu cind po- 
gorira pre Hristos de pre cruce. Vadzind ranele lui si moartea rre si 
groadznica, sa implu de durere inima si trupul ei si cu jeale incepu 
a plinge s-a grai: 

O, iubit fiiul mieu, unde lasi maica ta? Intr-a cui casa ma tre- 
miti? Lasi-ma de-acmu, fiiul mieu si de astadzi ma despart de tine. 
Dara pre cine voiu avea agiutoriu? Pre cine voiu avea mingiiare? 
Ca pre tine, fiiul mieu, am avut nediajde, pre tine tata si ima si 
Bumnedzau, de agiutoriu si de folosire. Dara de-acmu pre cine voiu 
avea in locul tau, fiiul mieu? Amar mie, singurata de mene! N-am 
tras nediajde, fiiul mieu, cind te-am nascut, de una ca aceasta. 
N-am asteptat sa trag atita scirba si dosada, fiiul mieu, nice atita 
amar si duriare. Cind te-am nascut, fiiul mieu, n-am simtit du- 
reare, iara acmu cumplita dureare sim^ intr-anima mea. In loc de 
bucurie, fiiul mieu, iau scirba; in loc de veselie, amar; in loc de 
desvatare, nevoe; in loc de iusiurare, greutate; in loc de dzi buna ? 
fiiul mieu, vadz dzi rea si cumplita; in loc de cit bine am nedejduit 
sa aiub, fiiul mieu, pentru nasterea ta, acmu atita rau si duriare am. 
Unde iaste Gavriil arhanghel ce mi-au dzis sa ma veselesc? Sa-1 
vadz incai acmu sa graiesc catr-ins purine cuvente. Ca el mi-au 
dzis ca ma voiu veseli, iara eu acmu, fiiul mieu, ma amarasc si ma 
dosadasc. Dzisu-mi-au ca imparatiia ta nu va avea svirsit, iara eu 
te vadz, fiiul mieu, nu ca un-parat, ce ca un vinovat. Dzis-au ca 



122 



imparatiia ta nu va avea svirsit, iara eu, fiiul mieu, te vadz mort si 
cuvintul lui nice aicia pre pamint nu s-au implut. O, iubitul mieu 
fiiu, dulce lumina ochilor miei, nedejdia si veseliia mia, deschide-^i 
ochii si vedzi maica ta ce plinge; deschide-^i svintul rost 4 si min- 
giie maica ta. Asculta, fiiul mieu, suspinile mele; caota de vedzi la- 
cramile meale. Unde $i-s ucenicii? Toti te lasara acmu. Unde ti-s 
priiatinii? To$i te parasira. Unde-i Petr-ucenicul tau, ce dzicia ca-si 
va pune capul pentru liubovul 5 tau, iara acmu nice el nu sa afla 
sa plinga cu mene? Toti m-au lasat, toti m-au parasit, Numai loan, 
eel mai tinar de toti, acela te iubeaste si acela-ti iaste astadzi uce- 
nic. O, iubitul mieu fiiu, sabiia cia di imbe parole ascutita, de ca- 
re-mi spunia Simeon staret, astadzi patrunsa inima mia si trecu prin 
trupul mieu, ca te vadz mort, fiiul mieu cela ce inviai mortii, si 
minule tale cealia ce tamaduia bolnavii le vadz patrunse cu cuie 
si ranite, si rostul tau eel cu invaiatura scumpa si dulce acmu-i in- 
chis si tacut, si framsiatia fiatei tale ponegrita 6 si schimosita 7 . 

O, ceriu si paminte, plingeti cu mene pentru moartea cea cu 
obida a fiiului mieu! Plingeti cu mene, maici, ca fiiul mieu si lu- 
mina ochilor vostri sa stinsa acmu! Glasiti cu mene, fecioare ca 
mirele sufletelor voastre gropiei sa da! Plingeti, vonici, ca fram- 
siate voastra sa schimosi, si voi batrini, cu amar tinguiti, ca tariia 
voastra slabi! O, paminte si tu soare, intrestati-va si va spamintati 
de minunata minune, ca tvoretul 8 vostru dzace mort si ziditoriul 
vostru In groapa sa ingroapa! O, ceriu, deschide-ti portile tale, si 
voi ingeri, plecati-va ochii vostri si caotati de vedeti pe tvoretul si 
imparatul vostru pre pamint in mijloc de rod 9 pacatos, lasat si pa- 
rasit in ocara mare si fara de mila ucis si omorit! O, viclesugul ji- 
dovilor si vrajmasiia si fara de omenia lor! O, rod rau si indarap- 
nic, ca nice ca pietrile nu simteti! Ca acealia deaca cunoscura pre 
tvoretul lor ca-i rastignit, iale sa despicara si sa rasipira, iara voi 
nu priciapeti nice atite. Catapeteazma besearecei sa rupsa pre mijloc, 
iara voi nu va umilit. Gropile sa deschisera, si inima voastra nu 
sa obidui. Soarele si luna intunecara, si voi nu inteleaset ca iaste 
Dumnedzeu. Ce voi dupa lucrul vostru veti lua si va veti duce in 
locul eel de munci, unde-i gatat voua impreuna cu Iuda, carele vin- 
du fiiul mieu si Dumnedzaul sau, si acolo in veaci va veti munci 
pentru faptele voastre ce-ati facut asupra Dumnedzaului vostru. Iara 
fiiul miei iaste imparat si biruitoriu, si va zdrobi capetele diavolilor 
in iad. Pentr-aceia, fiiul mieu, catra tine ca catra un mort graiesc: 
Du-te in iad, de izbaviaste sufletele stramosilor nostri si invii a 
trei dzi, cum ai dzis cu svintul tau rost, ca sa te vadz iarasi si sa 
ma mingii §i eu si ucenicii tai. Invii, Doamne, ca tu esti imparat 



123 



in veaci. Biruiaste moartea, calca puterea diavolului, zdrobeste ca- 
pul Satanei si iara sa te ara^i catra maica ta, Ca macar si pentru 
spasenia oamenilor te-ai rastignit, fiiul mieu, si-ai murit, iara pre 
mene m-ai lasat in scriba si in amar mare; si macar numai trei 
dzile ce veri pesti 10 in iad, fiiul mieu, iara mie-mi pare vrearae de 
ai multi. Pentr-aceia, iubitul mieu fiiu invii a treia dzi, cum ai 
dzis de multe ori. Deci Preacista asia tingui si plinsa dupa fiiul sau, 
si trupul lui Hristos f u ingropat de Iosif si de Nicodim. 

[. . .1 Cu unele ca acestia fu ingropat trupul lui Hristos, iara 
liladul gios, de frica si de spaima sta si se intresta de periria sa 
ca sa apropiia sa piardza sufletele ce le avia ^inute si inghhite in 
5500 de ai. Si ce fura cuventele lui? Bine iaste, dupa cum scrie 
svintul Epifanie", sa pomenim si noi den cuventele lui: Oh! oh, 
mare nevoie! Vai, vai, mare greutate! Amar, amar de Isus Naza- 
reul, feciorul Mariei [. . .] Inghititu-1-am pri ins ca pre un mort, 
si ma cutremur di ins ca de un fara-de-moarte. Inghititu-I-am ca 
pre un om, si ma tern di ins ca de un Dumnedzeu. Apucat-1-am ca 
pre un slab si ma intrestedz ca de un puternic. Luatu-1-am ca pre 
un vinovat, si ma spariu di ins ca de un giude^. Inghi{itu-I-am 
pri-ins, ca pre un rob, si mi-i frica di insul ca de-un imparat. Pen- 
tr-aceia, slugile miale, dimoni, incuiati portile iadului, inchideti-le 
si le incuiati cu rateze 12 si cu lacati, ca iata vine, iata sosi periria 
noastra. Ce, cum pricep eu, acesta nu iaste altcineva ce iaste Dum- 
nedzau, si va strica si portile si va zdrobi ratiazele si va calca pu- 
teria noastra. Ce pina cind ne vom feri? Pina cind ne vom strajui? 
Pina cind ne vom pazi? lata veni vremia svrisitului nostru. lata 
sosi pierdzare noastra. Ce veniti sa ne ascundem intr-adincul [i]a- 
dului. Venip sa ne pogorim in locurile acele ascunse si nestiute. 

Iara vorovind aceastia cuvente in iad, diavolii, adeca sosi si 
Domnul Isus Hristos la [i]ad, cu slava multa, cu cintari de ingeri, 
cu lauda de arhangheli. Inaintea lui cadzura portile [iladului cele 
de viaci, si ratezele sa zdrobira, si incuietorile sa rasipira [. . .] 

BAR, CRV 45, f. 113y—X21f. 

Aceasta omilie este una dintre cele mai izbutite creatii ale ge- 
nului oratoric bizantin si cunoaste o larga raspindire, in lumea 
slava si in literatura noastra veche, prin scrierile lui Epifanie din 
Cipru (sec. IV) si Damaschin Studitul (sec. XVI). Ea nu este o 
simpla transpunere, in limba romana, dupa alte texte, ci o opera 
individuala rezultata din imbinarea armonioasa, originala a izvoa- 
relor bizantine cu elemente ale limbajului figurativ si elemente ale 
oralitatii, proprii culturii noastre populare. Omilia poarta pecetea 



124 






viziunii doctrinale si morale a autorului si, in acelasi timp, con- 
stituie expresia intregii rnentalitati colective, specifice epocii me- 
dievale romanesti. Ea este structurata pe teme de circulatie uni- 
versala care dobindesc, sub condeiul lui Varlaam, amprenta speci- 
ficului nostru national. 

Tema sacrificiului („saracul acesta rastignit", „batut si fara de 
mila ucis", „cu cununa de spini incununat" . . .) cunoscuta in epoca 
nu numai prin religia crestina ci si, din universul credintelor popu- 
lare se impleteste, cu cea larg raspindita a minunilor savirsite de 
erou („au imblat pre mare ca pre uscat", „si vin dintr-apa au fa- 
cut", „orbii cu ochi", „ologii cu picioare" etc.). Pentru a evidentia 
tragismul actului infaptuit de erou, Varlaam se foloseste de anafora: 
(„da-mi Pilate mortul" . . . ; „da-mi saracul" . . . ; „da-mi trupul 
lui" . . .). Asadar, printr-un mijloc artistic propriu literaturii (P. Ol- 
teanu, Sintaxa) Varlaam reuseste sa realizeze un adevarat refren 
muzical ce se compune din elemente de masura si tact, specifice 
cintecelor populare bizantine. 

In aceasta omilie, Varlaam dezvolta, mai mult decit predece- 
sorii sai (Epifanie din Cipru, Grigore Tamblac, Damaschin Studi- 
tul, Chiril din Turov) tema, de origine bizantina, plingerea Maicii. 
Ea este foarte frecventa in pictura, in broderie si in decoratia epi- 
tafurilor din perioada medievala a culturii romanesti. Pictura mu- 
rala.din Transilvania dovedeste ca aceasta tema este prezenta pe 
teritoriile noastre inca din secolele XIV — XV si in varianta occi- 
dentala Pietd. 

Bocetul mamei din omilia lui Varlaam, strabatut de un lirism 
impresionant, nu apartine planului divin ci, celui uman; el impli- 
neste necesitatea dialogului intre eel ramas si eel care pleaca. Dupa 
unele opinii, la baza „plingerii Maicii" se afla corespondentul occi- 
dental Stabat mater dolorosa (Galdi Laszlo). Dupa altele, omilia lui 
Varlaam are ca punct de plecare textele originale din care provin 
unele intermediare slavone pe de o parte sivbreatia noastra popu- 
lara,^ pe de alta (P. Olteanu, op. cit.). Analizind bocetul maicii din 
omilia lui Varlaam, in lumina riturilor si a simbolurilor taranesti 
(O. Birlea, Metoda de cercetare a jolclorului, Bucuresti, 1969, p. 3i), 
se va vedea ca el respecta regulile si stereotipia bocetului popular 
romanesc. Acesta este alcatuit din intrebdri ce nu primesc raspuns, 
din evocari biografice ale celui mort (in acest caz, incepind cu nas- 
terea Domnului) si din reaminiirea imprejurarilor in care a murit 
(aid, rastignit, datorita tradarii lui Iuda), din durerea pricinuita 
celor ramasi („o, iubit fiiul mieu, unde lasi maica ta? . . ."). In omi- 
lia realizata de Varlaam se impletesc elemente precrestine, speci- 



125 



fM 



fice spatiului carpato-danubian, cu elemente crestine, proprii cul- 
turii de tip bizantin. Bocetul Mariei prezinta similitudini cu temele 
maica batrina si plinsul oilor din balada Miorita. Aceasta din urma 
a fost interpretata ca o substitute a stravechilor lamentatii funerare 
(Mircea Eliade, De la Zalmoxis) in timp ce, episodul mamei care-si 
cauta fiul este tipic crestin; el aminteste de acele productii folclo- 
rice referitoare la peregrinarile Fecioarei in cautarea lui Hristos. 
Dorinta de a prelungi clipele despartirii da nastere, in bocetul 
nostru popular, invocatiei cdtre zori sau cdtre soare. Maria, din 
omilia lui Varlaam, invoca, din aceleasi ratiuni, cerul si pamintul, 
pamintul si soarele. Mama indurerata se adreseaza nu numai fiului 
ei, ei si elementelor naturii prin vocative ce confera textului valori 
afective („o, iubit fiiul mieu", „o, ceriu si paminte", „o paminte si tu, 
soare . . ."). Prin proiectarea misterului hristologic asupra intregii 
naturi, durerea Mariei dobindeste dimensiunile unui „crestinism 
cosmic", tipic, cum s-a afirmat, crestinismului taranesc al romani- 
lor si Europei Orientale (M. Eliade, op. cit.). 

Anafora urmata de antiteze semantice („[. . .] in loc de bucu- 
rie [. . .] scirba", ,,in loc de veselie, amar [. . .]") si, in special, tauto- 
logia („minunata minune", „in groapa sa ingroapa" etc.), inexis- 
tenta, asa cum s-a dovedit in textele ce au servit drept model, con- 
fera paginilor lui Varlaam ritmicitate si originalitate. (P. Olteanu, 
op. cit.). 

In poezia romaneasca a ceremonialului de inmormintare moar- 
tea nu reprezinta un sfirsit ci, o trecere din lumea terestra in „lu- 
mea de dincolo". De aceea, si in omilia lui Varlaam, moartea este 
conceputa ca o lunga calatorie, o trecere. Indemnul Maicii adresat 
fiului ei „[. . .] du-te in iad [. . .] si invii a trei dzi [. . .]", izvoraste 
din acel scenariu mitico-ritual foarte frecvent in lumea meditera- 
neana si asiatica in care ocultatia si epifania unei fiin^e divine, de- 
tin un loc central. Sa nu uitam ca in cultul lui Zalmoxis obtinerea 
imortalitatii era posibila cu ajutorul unei initieri compuse din 
,,moarte rituala" si „renastere" (Mircea Eliade, op. cit.). Faptul 
este confirmat si de Dimitrie Cantemir: „Dachii sint mai viteji de- 
cit toti varvarii [. . .] caci ei nu cred, precum moartea sa fie sfirsitul 
vietii, ci socotesc ca cum ar fi o trecere la alte lacasuri noaa" (D. 
Cantemir, Hronicul). Trecerea se realizeaza prin adjuvanti ca in 
basme, in cazul acesta prin personaje specif ice mitologiei crestine 
(„sosi si Domnul Isus Hristos la iad cu slava multa, cu cintari de 
ingeri, cu lauda de arhangheli"). Pogorirea in iad este o tema free- 
venta in iconografia ortodoxa, Actul mintuirii oamenilor prin sacri- 
ficiul lui Isus Hristos este infatisat simbolic, de cele mai multe ori, 



126 



prin calcarea de catre Isus a por^lor iadului si eliberarea lui Adam 
si a Evei. Episodul realizat de Varlaam cu privire la pogorirea lui 
Isus In iad corespunde viziunii popuiare: „cadzura portile [ijadului, 
cele de viaci si ratezele sa zdrobira si incuietorile sa r^sipira." Prin 
folosirea inversiunilor sintactice („inghititu-l-am", „apucatu-l-am", 
„luatu-l-am 4 * etc.). Varlaam confera textului ordine interioara si ex- 
presivitate. 

LEGENDA LUI TEODOK TIRON 13 

Intru dzilele lui Maximian 14 si lui Maximin 15 imparat, ce era 
elini si pagini amtndoi acestia imparati, atunci multa frica si ne- 
voie era intru crestini. Caci ca trimisera in toata lumea carji cu 
minie si cu cardie tremisera si domni rai pretutindire: care crestini 
sa va lepada de Hristos mare cinste sa dobindiasca de la imparati, 
iara cine va petreace in credin^a sa si nu va vria sa sa inchine 
bodzilor 16 , rauta^i si munci multe sa pa^a. Deci unii din crestini sa 
ducia si inaintia tuturor marturisea de Hristos cum iaste Dum- 
nedzau adevarat si cu multe munci muriia. Altii iarasi sa temia si 
de frica mergia si sa lepada de Hristos si sa inchina bodzilor. Iara 
ci^i nice cutedza sa marturisasca, nice vrea sa sa inchine bodzilor 
fugiia prein munti si prein pustii, de sa ascundia. Altii iarasi la 
aratare tinea pagineste, iara intr-ascuns era crestini. 

Unul dintr-aceia era si marele macenic Teodor, carele sa pradz- 
nuiaste astadzi. Crestin era si el intr-ascuns si gindiia sa ispitiasca 
in vrun chip, sa vadza care hi-va voia lui Dumnedzau sa marturi- 
sasca. Si cind fu vreame de oaste, sa purceadza cu domnul lor, caci 
ca era si el ales pentru mente si pentru barbatiia lui in ceata ce sa 
chema tironi, adeca cum dzicem noi hotnogi 17 , deci sa scula si pur- 
ceasa cu domnul lor si sa dusara la Anadoli intr-un loc ce sa chiama 
Evhaita. Aproape de acel loc era o padure mare. Si intr-acia pa- 
durj era ascuns un searpe mare si de multa vreame lacuia acolo, 
pina se facuse balaur strasnic. Si nimeni nu cutedza sa triaca pre 
cialia cai, ca si copacii aceiia paduri era rosi si beli^i, pre unde sa 
tragea acel searpe, cit si mulfi oameni de frica lui-s lasase tarinele 
$i viile ce era aproape de acela loc. Si mult rau pa^iia tot locul acela 
de acela searpe. 

Atunci svintul Teodor, vrind sa ispiteasca si sa vadza oare iaste 
voia lui Dumndzau sa marturiseasca de Hristos, sa dusa intr-aceia 
padure si imbla de caota sa afle pre searpele acela. Iara imblind 
calare prin padure, sa trudi caci ca mult loc imblase de-1 cercase. 
Deci sa deade in Iaturi pu^inel de la padure si descaleca sa sa odih- 



127 






neasca, si acolia odihnind, adormi. Iara o muiare giupnneasa, ce o 
chema Evseviia, sa timplfi intr-aceia vreame de trecea pre eel joe 
si deaca vadzu svintul ca doarme, sa dusa de-1 destepta si cu lacrami 
dzise- „0, vonice, scoala si fugi de-aiceea de #-1 voia sa hii viu, ca 
aicia lacuiaste un searpe mare si groadznic, si nime nu cuteadza sa 
imble pre icia. Dara tu cum sedzi intr-acesta loc? Atunci grai svin- 
tul si dzise: „Cine esti tu?" Iara ia raspunsa: „Eu simt crestina si 
am avut aicia ocina 1 ' 8 de pre parintii miei; iara de frica acestma 
searpe eu voi sa o parasesc, caci ca muiti oameni am vadzut cu ochu 
miei unde i-au omorit acesta searpe." Si dzise catr-msa svintul: 
„Giupiineasa, nu te teame, nice plinge, ca Domnul mieu Isus Hm- 
tos va calca puteria acestuia searpe si va va idzbavi de supararia 
lui. Si pentru bine ce mi-ai facut de m-ai desteptat, Dumnedzau 
sa-ti dia iarasi mosiia ta ce-ai avut. 

Asia grail svintul si indata-s facu cruce, si incaleca pre cal si 
iara purciase in padure. Si cit intra in padure asia si audzi sunetul 
searpelui. Si strinsa calul catre sunet si vadzu unde iase searpele 
cu totul groadznic, si para si foe esiia din gura si dm ochu lui. iara 
svintul, deaca-1 vadzu, is feace crucc si indata strinsa calul asupra 
lui si radica sulita si-1 lovi tocma in cap si-1 patrunsa de tr ecu su- 
lita pentr-ins. Iara ' searpele de duriare sa idzbi foarte tare |i sa 
colaci de facu chipuri groadznice si asia muri acolo. Atunci svintul 
iesi vesel din paduria aceia si cunoscu ca iaste voia lux Dumnedzau 
sa marturisasca de Hristos. Ca cum au biruit acel searpe strasmc, 
asia gindiia ca va birui si pre diavolul ce iaste searpe nevadzut. _ 
' Si asia idzbavi acela loc de searpele acela, iara svintul sa dusa 
iara in locul unde era adunata oastia. 

BAR, CRV 45, 1 442'— 45 1' 

Fraementul prezentat mai sus este centrat pe teomahie f pe 
simbolica sarpelui. Prin date istorice exacte cu privire la imparatii 
romani care persecutasera crestinismul se vadeste mtentia autoru- 
lui de a infatisa un fapt veridic; dar traseul eroului, eiteva situatii 
tipice (lupta)' si unele solutii previzibile (uciderea sarpelui), mtro- 
duc textul in universul fictiunii, specific basmului popular. Tiron, 
eroul povestirii, fund in taina crestin se dovedeste a fi un tmptat. 
Cadrul in care se dezvolta actiunile eroului este fabulos: o padure 
mare, pustie, cu copaci „rosi si beliti" in care se cuibanse un sarpe 
mare si groadznic" ce devenise, intre timp, „balaur strasmc . Ac- 
tul uciderii balaurului este o proba a vitejiei eroului. In actiune 
intervine si un adjuvant — jupineasa Evseviia — care implmeste 
functiile zinelor ocrotitoare sau cele a Sfintei Dummici, a Sfuitei 



128 






Miercuri din basme. Chemarea indurerata a Evseviiei debuteaza 
prin vocativ („o, vonice . . .") care, in scrierile lui Varlaam repre- 
zinta un mijloc stilistic de exprimare, cu valoare afectiva, pentru 
descrierea unor situatii dramatice. Gestul lui Teodor — de a-si face 
semnul crucii — indeplineste o functie cu caracter ritual. Voinicul 
dobindeste puteri miraculoase si izbuteste sa ucida balaurul („Iara 
svintul deaca-1 vadzu is feace cruce si indata [. . .] radica sulita si-1 
lovi tocma in cap si-1 patrunsa de trecu sulita pentr-ins")- 

Balaurul are atribute fantastice, ca in basme: „cu totul groadz- 
nic si para de foe iesiia din gura si din ochii lui". Legenda lui Teo- 
dor este reprezentata' si iconografic. De obicei, episodul uciderii ba- 
laurului este atribuit Sfintului Gheorghe. Chiar in aceasta Cazanie 
apare drept frontispiciu o icoana ce reprezinta lupta Sfintului 
Gheorghe cu balaurul. Textul Cartii romdnesti de invafatura do- 
bindeste culoare in prelucrarea lui Varlaam prin folosirea unor ter- 
meni specif ici realitatii social-istorice romanesti din sec. XVII ca: 
„ocina", „mosie" sau 'prin utilizarea unor expresii populare pre- 
cum: „strinsa calul catra sunet". 

TEXTE; Varlaam, Carte romdneascd de invafatura, dumenecele preste 
an si la pradznice imparatesti si la svinfi mari, Iasi, Manastirea Trei 
Ierarhi, 1643; Varlaam, Cazania 1643, (edi^ie ingrijita de J. Byck), 
Bucuresti, 1943; ed. 2, Bucuresti, 1966; 

STUDII: Stefan Dinulescu, Notice despre viafa si activitatea mitropo- 
litului Moldovei Varlaam (1632—1653), Cernauti 1866; Gr. Scorpan, Lo- 
cul Cazaniei lui Varlaam in vechea noastrd Uteraturd omiletica dm 
secolul XVI si XVII, Cercet. 1st., Ia§i, XIII— XIV, 1940, nr. 1—2, p. 
89—120; Atan'asie Popa, Cazania de la Iasi, 1643. Prezentare grafica, 
Timisoara, 1944; Leca Morariu, Cazania lui Varlaam, R£mnicu_ Vilcea, 
1945 • Gh. Papuc, Principii ermineutice in cazaniile romdne§ti, BOR, 
LXXIII, 1955, nr, 3—4, p. 311—324; Gabriel Strempel, Sprijinul acor- 
dat de Rusia tiparului romdnesc, SCB, I, 1955, p. 15—42; Nicolae Ser- 
banescu La trei sute de ani de la moartea mitropolitului Varlaam al 
Moldovei, BOR, LXXV, 1957, p. 1012—1035; Victor Vladuceanu, Mitro- 
politul Varlaam al Moldovei, Mitr. Ban., VII, 1957, nr. 10—12, p. 127— 
144; I. Lupas, Contribufia „Cdrtii romdnesti de invafaturd" de la 1643 
la procesul de evolufie istoricd a limbii noastre literare, Mitr. Mold., 
XXXIV, 1958, nr. 11—12; p. 931—933; Liviu Onu, Observapii cu privire 
la contributia lui Varlaam la dezvoltarea limbii romdne literare, De 
la Varlaam la Sadoveanu, Bucuresti, 1958, p. 35—60; Galdi Laszlo, In- 
ceputurile prozei ritmice romdnesti, LR, X, 1961, nr. 5, p. 462 — 473; 
Paul Mihail, $tiri not privind circulafia Cazaniei mitropolitului Var- 
laam, BOR, LXXXII, 1964, nr. 3—4, p. 372—389; I. D. Laudat, Circu- 
lafia Cazaniei lui Varlaam, Mitr. Mold., XLI, 1965, nr. 7— 8, p. 428— 
429; Pandele Olteanu, Izvoare si versiuni bizantino-slave ale omiliet 
lui Varlaam despre Jnmormin'tarea lui Isus Hristos, Studii de sla- 
visticd, II, Bucuresti, 1970, p. 57—91; I. C. Chitimia, Din vechea rds- 
pindire a cdrfii romdnesti in Tara Oltului, Mitr. Olt, XXII, 1970, nr. 



9 — Crestoma^e de literatura loraana veche — vol. I 



129 



5—6 d 533—542; Octavian $chiau, Circulapia Cazaniei lui Varlaam in 
TransUvania, Mit'r. Olt, XXII, 1970, nr 5-6, p^ 524-532; PandeleOl- 
teanu Sintaxa si stilul paleoslavei si slavonei, Bucuresti, 1974, p. 151— 
152- 207—208; 231 si 336—340; Dan Horia Mazilu, Barocul in literature, 
romana din secolul al XVIl-lea, Bucuresti, 1976, p. 136—137, 

1 despuietor = stapin, atotputernic; 2 obidui = a obidi, a se tingui, a 
se vaicari; 3 schiuopit = scuipat; * rost = gura; 5 liubov = mbire; po- 
ne grit- inegrit, intunecat; 7 schimosit = pocit, stilcit; « tvorep = creator; 
» rod = neam ginta- 10 pesti = zabovi; » Epifan (Epiphamus) dm Cipru: 
(315—403) episcop de Constantia si scriitor, sanctificat; l2 r&teze ± zavoare; 
i* Sf Teodor, se sarbatoreste in prima zi a postului mare; 14 Maximian, lm- 
parat roman cu care, in anul 286 imparatul Dioclitian si-a impact puterea; 
S Maximin (tracul), imparat roman (235-238); lb bodz = idol; * Varlaam 
adapteaza terminologia bizantina cu unele neconcordante; da ambilor termem 
(tiron $i hotnog) acelasi sens, desi: tiron = soldat tinar la romani; hotnog - 
comandantul unei ostiri; * 8 ocind == bucata de pamint mostemta; propne- 
tate, mosie. 



■R.4SPUNS IMFOTRIVA CATIHISMUSULUI CALVINESC 



164g [Moldova sau Tara Romaneasca] 

Se tipareste, dupa unele opinii la lasi iar, dupa altele, la ma- 
nastirea Dealu (Tirgoviste). Este o scriere polemica indreptata im- 
potriva Catihismului calvinic tiparit in 1642 in satul Prisac dm 
Transilvania, in traducerea romaneasca a clericului Gheorghe de 
Seoul dupa o editie de la Heidelberg din 1563, la initiativa super- 
intendentului St. Geley care sprijinea planurile de calvmizare a 
romanilor ale principelui Rakoczi I. 

Varlaam isi axeaza replica pe combaterea tuturor dogmelor cal- 
vine carora le opune principiile fundamental ale bisencn ortodoxe 
referitoare la: pacatul originar, dreptul omului de a se mintui prin 
botez, prin fapte bune, prin virtuti alese, cultul sfmtilor, al icoane- 

lor, semnul crucii. , 

Pentru a-si realiza dezideratul, Varlaam se foleseste atit de 
traditia noastra bisericeasca, cit si de modele ce apartm curentu- 
lui umanist-renascentist de lupta, grecesc ori slavon impotriva pre- 
siunilor reformator-calvine, a celor unioniste-catohce, precum si im- 
potriva iugului otoman. . 

Cercetarile din ultima vreme descopera, in lucrarea lui Var- 
laam numeroase particularitati baroce, sub raport stilistic. Insa, 
prin scopul ei, prin informatia bogata, prin ideile ei majore, ea se 



130 



incadreaza in curentul umanist al unei mari epoci cle cultura. Este 
o lucrare de atitudine deschisa, specifica spiritului romanesc, in 
care se manifesto un mod elevat de a lupta pentru patrie: apararea. 
credintei stramosesti. 

Cartea carea sa cheama Raspunsul impotriva Catihismusnlui 
calvinesc se pastreaza in doua exemplare; unul la Biblioteca Sze- 
csenyi din Budapesta iar, celalalt in BAR sub cota CRV 48 A, com- 
pactat impreuna cu Invatatura crestineasca aparuta la Rimnic in 
1746. O copie a acestei scrieri se pastreaza in Codicele pribeagului 
Gh. Stefan, voievodul Moldovei, ms. rom. 306 aflat actualmente la 
Cluj-Napoca, Biblioteca filialei Acad. R.S.R. A fost copiata de An- 
tonie, arhimandritul manastirii Moldovita, apoi de Grajdean din 
Birlad. O fotocopie a acestui manuscris se gaseste la BAR. 

PREDOSLOVIE 

Varlaam, cu mila lui Dumnedzeu, Mitropolitul Su- 

ciavei si A r hi e p i s c o p ul ^arii Moldovei catre 

crestinii din Ardeal: 

Credinciosi pravoslavnici si adevara^i fii svintei ai noastre be- 
seareci apostoiesti, iubi^i crestini si cu noi de un niam romani, pre- 
tutinderea tuturor ce sa afla in partile Ardialului ce sinte^i cu noi 
intr-o credin^a, cu dreptatea Dumnedzaului s-a mintuitorului 
nostru, lui Isus Hristos, dar vouao si pace sa sa inmultasca intru 
cunostinta domnului nostru lui Isus Hristos, eara de la smerenia 
noastra ca neste fii iubi^i intru Hristos, blagoslovenie, ruga si ier- 
taciune si de vecie de la Dumnedzeu iertare de toate pacatele. So- 
cotind eu diregatoria cia pastoriasca carea mi s-au dat de la Dum- 
nedzeu si aducindu-mi aminte de cuvintele vasului celui ales, feri- 
citului Pavel, carele cu episcopii efeseilor porunceste noao tuturor 
de dzice: „socotiti-va pre sine si toata turma intru carea pre vol 
duhul svint v-au pus episcopi, ca sa paste^i beseareca lui Dum- 
nedzeu carea o au rascumparat cu singele sau". Aducindu-mi aminte, 
dzic, de datoria cia nenumarata ce am sa lupt si sa propovaduiesc, 
sa intaresc svinta Evanghelie si poruncile si tainele besearecei 
noastre carele sint date de scriptura cea de duhul svint suflata, de 
la propovedanicii lui Dumnedzeu, fericitii apostoli, si de la acei 
himinati de duhul svint, cinstiti si svin^i parinti, si in toata lumea 
invatatori ce au tocmit cu duhul svint si au dat la seapte saboara 
crediheioasa si sufleteasca obicina a besearicii noastre cei aposto- 
lesti. Aducindu-mi aminte de datoriia inea cia mare, nevoiesc, uste- 
nesc, Dumnedzeu vede numai cu toata puteria mea si cu toata us- 



131 



ridia lucredz dupa neputin^a mea cea omeneasca ca sa cresc si sa 
adog talantul ce mi-i dat cind si vr-un pacatos si de turma lui 
Dumnedzeu departat voi putea sa-1 intorc sa sa spodobasca a fi 
destoinic si spasit petrecind intru poruncile ceale pravoslavnice a 
beserecei noastre carile din batrini sint date dintr-ntiiu si din in- 
ceput acelea sa le intaresc. Sa nu cumva sa se timple sa fie nestine 
svatuit si amagit de viclesugul searpelui, adeca a ereticilor sa cadza 
si sa se'departedze de acea alinata si cu pace si fericita curte, be- 
seareca noastra cea pravoslavnica, cind ei pentru acest lucru de 
folos sa vor acoperi multimea pacatelor mele [. . ,]. 

Pentr-aceia iubitii miei fii, timplindu-mi-se est timp a fi in 
partile Tarii Romanesti cu trebe domnesti si a norodului in Tirgo- 
viste, cu eel mai de frunte si mai de-a firea vorbind, mai virtos 
cu oarecare boiarin cinstit si siovesnic si a toata destoinicia si inte- 
ieagerea harnic, dreptpravoslavnic crestin al doiiea logotet si frate 
doamnei si bunului credincios si luminatului domn loan Matheiu 
voevod 1 cii mila lui Dumnedzeu, domnul Tarii Romanesti, dumnea- 
lui Udriste Nasturel 2 , carele ca un iubitoriu de invatatura si soco- 
titoriu credintei ceii drepte, in mijlocul altor car^i noao, ce mi-au 
aratat, adusu-mi-au si o cartulie mica in limba noastra romaneasca 
tiparita, si deaca o am citit am vadzut semnul ei scris Catihismus 
crestinesc, carea o am aflat plina de moarte sufleteasca de care 
lucru, iubitii miei fii, marturisesc inaintea lui Dumnedzeu cu firea 
mea, ca mare grija si multa scirba au cuprins sufletul si inima mea, 
pentru care lucru iridata am chemat si am strins sobor dintr-amin- 
doao parole, si din Tara Romaneasca si din Tara Moldovei, nu ati- 
ta, ca doara sa poata ei clati inima voastra, ce-i intarita si radaci- 
nata pre temelia cea buna si tare a besearecei noastre pravoslav- 
nice, cit cuget si socotesc, cind ai cu aceste minciuni si amagituri, 
cu care cearca si ispitesc in tot chipul, sa poata afla pre nestine 
prostan si nestiutoriu, sa-1 sparie cu marturia svintei scripturi, care 
fara de cale le-au pus si rau takuiesc spre a lor perire. Pentru aceia 
am socotit, ca am o datorie mare, sa fac raspuns si sa arat strim- 
batatura si tilcul eel rau al lor, ce tilcuiesc rau si strimbeadza scrip- 
tura svinta. Si aciasta nu ca doara prepuiu ceva intru fapturile ceie 
pravoslavnice ale crestinatatii voastre; ca stiu foarte bine si sint 
adeverit, cum credinta voastra ce ati apucat de intii si din inceput, 
nici unul de voi cardie cele ereticesti si invatatura lor in numar nu 
le socotiti ci numai pentru sa arat intunearecul si neintelegerea lor, 
ce au intru scriptura svinta carea o tilcuiesc pre voie si pre volni- 
eia lor. 

BAR, CRV, 48, f. 3 r — 7*. 



In 1644, aflindu-se la Tirgoviste, cu misiunea de a negocia im- 
pacarea intre Vasile Lupu si Matei Basarab, Varlaam afla de la eru- 
ditul Udriste Nasturel despre manevrele calvinilor din Ardeal de 
atragere a romanilor la Reforma si de aparitia Catehismnlui calvi- 
nic din 1842. Ca urmare, Varlaam a convocat soborul fetelor biseri- 
cesti din ambele tari, in scopul aleatuirii unui raspuns argumentat 
care sa devina o arma de lupta a crestinilor ortodocsi, in fata incerca- 
rilor prozelitismului calvin. Dezbaterile care au avut loc, cit si hota- 
ririle care s-au luat in acea memorabila adunare a prelatilor din 
ambele tari romanesti, au avut un rasunet deosebit in epoca. Ras- 
punsul sinodului, fundamentat pe credinta stramoseasca si mentali- 
tatea romaneasca, a fost socotit drept un act maret si unic in toata 
istoria noastra. Misia de a difuza prin scris, in slova romaneasca, 
raspunsul soborului celor doua tari, i-a revenit mitropolitului Var- 
laam. Dupa cum se vede, in predoslovia car^ii, autorul isi expune 
profesiunea de credinta: ca prelat, se considera investit cu dreptul 
si indatorirea de a se situa pe pozitii de lupta pentru apararea orto- 
doxismului impotriva atacurilor declansate de curentele eretice. Pen- 
tru a-si implini telul, Varlaam se adreseaza, ca un adevarat uma- 
nist, convins de unitatea noastra de neam si de limba, romanilor 
de pretutindeni. Apelul sau la toti credinciosii bisericii ortodoxe de 
a apara credinta stramoseasca, devine un imperativ al vremii si 
contribute la dezvoltarea constiintei na^ionale. Autorul opteaza pen- 
tru interpretarea textelor te'ologice in spiritul traditiei. Dupa pa- 
rerea sa, elementele ce pot asigura mentinerea integritatii noastre 
spirituale sint: izvoarele bizantine ale sf inkier parinti, invataturile 
apostolilor si credintele stramosesti. Talmacirile ce nu se inteme- 
iaza pe aceste radacini sint „pline de otrava", „de moarte sufle- 
teasca" si in disonanta cu „firea", cu mentalitatea romaneasca. Pen- 
tru o explicare mai clara a intentiilor ereticilor care cu „minciuni 
si amagituri [. . .] cearca si ispitesc in tot chipul", Varlaam se fo- 
loseste de motivul sarpelui ademenitor precum in metafora: „Sa nu 
cumva sa se timple sa fie nestine svatuit si amagit de viclesugul 
searpelui . . ." Faptul ca ortodoxismul se sprijina, in formularea dog- 
melor, pe principiul sinodalitatii, spre deosebire de protestantism, 
care tagaduieste infailibilitatea sinoadelor ecumenice, este conside- 
rat de Varlaam un argument in favoarea men^inerii nestramutate a 
credintei ortodoxe. Asadar, in viziunea umanista a lui Varlaam, 
„iubitii crestini si cu noi de un niam romani" au datoria morala 
de a lupta pentru pastrarea valorilor autohtone, aceasta fiind una 
din caile fundamentale de aparare a romanilor in fa^a celor ce „rau 
talcuiesc, spre a lor perire". 



132 



133 






RASPUNSUL SABORULUI A DOAO TARI: 

Si ne miram ca nice are inceput, nice svarsit, ce imbla impie- 
decindu-se si acatindu-se de toate scripturile si nice unul la cap nu 
o scot, cum are hi neste beati sau somnurosi, cind vor sa stea in 
picioare, atunce cad, si de ce sa ating, tot sa vatama. Asa s-aces- 
tia. Unde afla in svinta scriptura un cuvint pre voia lor, alt cu- 
vint mai de sus sau mai de jos, pentru ca sa se arate un adevar nu-1 
pomeneste, ce indata lasa si fuge la aitul si de la cela nu-i sporeste. 

BAR, CRV, 48, f. 29^—30^. 

Varlaam explica metoda de lucru a calvinilor care aleg din 
multimea cartilor sfinte numai acele texte ce se pot remodela dupa 
principiile lor, fara sa tina cont de un anume context si de o anume 
evolutie a ideilor. Varlaam respinge modul individualist al calvinilor 
de interpretare a fenomenului religios. Metafore personificatoare ca: 
beati sau somnurosi" confera textului culoare si valori expresive. 



RASPUNSUL SABORULUI A DOAO TARI: 

Pentr-aceia scripturilor dumnedzaiesti a Svintilor Apostoli si a 
Svintilor oteti, talcul si propovedania tot crestinul cu mintea cu- 
rata sa crcadza si cu gura sa propeveduiasca si cu glas mare sa mar- 
turiseasca si pina la datul suflctului tare si neclintit sa tie aceasta 
credinta. Intiiu. Cugetul a trei feate si intr-o fire si intr-o dum- 
nedzeire unul Dumnedzeu iaste, ca sa-I cunoasca si sa-I creadza toti. 
Intru el sa nedejduiasca si sa iubasca, dup-aceia sa iubasca de-aproa- 
pele sau. Sa aibe credinta vie si lucratoare, fapte bune pentru ca 
sa hie mosneni imparatiei ceriului. A doa, savai vii, savai deaca 
murim a lui Dumnedzeu sintem, in mina si in puteari lui, pentru 
care lucru sintem datori a multami si voia lui a face. A trei a. Cum 
noi am fost feciori miniei pina la botedz, iara deaca ne-am botedzat 
sintem fiii lui Dumnedzeu si uricasi lui Hristos sementia svinta, im~ 
parateasca, preu^asca, oameni alesi, lucrurilor lui Hristos si svinti- 
lor apostoli pentru plinirea poruncilor lui Dumnedzeu. A patra. Po- 
cain^a pentru greseale noastre si spovedanie, cum ne inva^a Svinta 
Scriptura sa facem si agiutor ca lui Dumnedzeu sa ceareni ca sa 
putcm face datul pentru pacatele noastre, dupa inva^atura parinti- 
lor si duhovnicilor nostri. A cincea. Sa stie tot crestinul cum Dora- 
nul nostru lisus Hristos iaste sol intre noi si intre Dumnedzeu pa- 



rintele, pentru cinstit singele lui cu care ne-am descumparat din 
blestemul leagei vechi s-a stramosilor lui Adam s-a Evei, la carele 
cu credinta si cu nedejdia si cu liubovul catra el si catra de-aproa- 
pele sau cu plinirea voei lui Dumnedzeu si cu amaraciunea trupu- 
lui sa cade a sa apropia hie cine catra impacatoriul sau Hristos ca- 
rele au chinuit p[entru] noi si noao au lasat chip ca sa urmam ur- 
mele lui cum dzice svintul Patru. A seasia. Asijderea sa stii ca in iz- 
vodul credin^ei noastre a noa parte marturisim si credem intru una 
svinta si sabornica si apostoleasca beseareca, adeca intru cela ce iaste 
ei cap, ' Domnul nostru Iius Hristos, la care cap sa afla impreunate 
madulare curate si svinte si vii si sanatoase, adeca credinciosii si toti 
svintii cari sa chiama si iaste trupul lui beseareca, pre care lucru 
cu noi intr-agiutoriu ruga a prea curatei a lui Maica si a tuturor 
svintilor catra dinsul si pentru spasenia lumiei, giunghem mieluse- 
lul, Domnul nostru Isiis Hristos, ca sa soleasca pentru beseareca ca- 
tre Dumnedzeu parintele, pentru ca sa chiama sol lui Dumnedzeu 
si oamenilor. A saptea. Marturisim si credem cum Dumnedzeu pen- 
tru slujba cuiva sau pentru vr-un lucru bun sa hie facut firea ome- 
neasca sau altcineva, numai pentru mare si nemasurata mila sa 
ne-au izbavit, de pacatele ce-au fost nainte asupra mosilor, si de 
blestemul leagei vechi, si de muncile iadului s-au gatat mai denain- 
te, fapte bune ca sa imblam adica sa vietuim intr-insa, fara de ca- 
rele numai cu credinta nime nu sa va spasi. A opta. Ne inchinam 
svintei cruci pre carea s-au varsat cinstitul singele sau, Domnul 
nostru lisus Hristos ca de-au fost atitea de vestit asternutul lui Eli- 
sei prooroc, cit si mortul au inviat, dara cu cit mai virtos aster- 
nutul lui Hristos pre carele au murit, adeca svinta cruce. A noua. 
Cinstim pre svinta si pre curata Fecioara [neterminat] 

BAR, CRV, 48, f. 31 v — 32^. 

In expunerea crezului ortodox Varlaam combate, in primul rind, 
cei mai de seama principiu al protestantismului — sola fide — (du- 
pa care mintuirea omului cazut in pacat este posibila numai prm 
credinta, nu si prin implinirea faptelor bune). Mitropolitul opune 
acestui principiu calvin dragostea, rugaciunea, nadejdea si credinta 
in autodesavirsire. Autorul dezvaluie idealul bisericii ortodoxe care 
consta in formularea si in^elegerea adevarului relevat prin partici- 
parea, pe de o parte, a traditiei teologice, iar, pe de alta, a 
ratiunii omenesti iluminata de credinta. Subliniind importanta bote- 
zuiui in transfigurarea omului, relevind insemnatatea savlrsini fap- 
telor bune in desavirsirea sa spirituals, elogiind crucea, simbolul 
jertfei pentru umanitate, aratind ca dragostea si aspira^ia catre gno- 
za constituie temelia crestinismului, Varlaam se dovedeste a fi un 



134 



135 



adevarat „marturisitor" al credintei ortodoxe, al carui crez devine 
un adevarat program si o veritabila chemare la lupta pentru apa- 
rarea credintei stramosesti. 

TEXTE: Cartea carea sd cheamd Rdspunsul impotriva catihismusului 
calvinesc, f acuta de parintele Varlaam, Tirgoviste, 1645; 
STUDII: Ep. Melchisedec, Biserica ortodoxd in lupta cu protestantis- 
mul, in special cu calvinismul, in veacul al XVIMea, si cele doud si- 
noade din Moldova, contra calvinilor, An. Acad. Rom. mem. sect, ist., 
torn XII 1889—1890, p. 1—116; N. Draganu, Codicele pribeagului Gh. 
Stefan Voevodul Moldovei, An. Inst. Ist. Cluj., 1924—1925, p. 181—254; 
Vasile Mangra Cartea carea sd dieamd Rdspunsul impotriva Catehis- 
mului calvinesc, „Biserica si scoala", XVII, 1903, nr. 21—22, p. 165— 
166- Petre V. Hanes, Rdspunsul mitropolitului Varlaam, „Preocupan 
literare", V, 1940, p.' 173—174; N. I. Chi^escu, Trei sute de ani de la 
Rdspunsul iui Varlaam la Catehismul calvinesc 1645—1945, BOR, LXIII, 
1945 nr 11—12; p. 618—638; Alexandra Mares, Data tipdririi „Catehis- 
mului calvin": 1640 sau 1642?, LR, XXIII, 1974, nr. 6, p. 541—542; Mi- 
rela Teodorescu, Unde a fost tipdritd lucrarea lui Varlaam: Raspunsul 
impotriva Catihismusului calvinesc?, LR, XXVIII, 1978, p. 163—172. 

i Matei Basarab, domn al Tarii Romanesti (1632—1654); 2 Udriste Nas- 
turel (sec. XVII), boier carturar din Tara Romaneasca, mare logofat m tim- 
pul domniei lui Matei Basarab. 



CELE SAPTE TAINE 



1645 



Moldova 



Este o traducere din slavona realizata de Eustratie logofatul. 
Se tipareste la IasL Mitropolitului Varlaam ii apar^m stihurile la 
sterna de la inceputul caftii si Predoslovia. Cartea se adreseaza cle- 
rului. In ea sint explicate tainele bisericii ortodoxe, normele de 
ritual si canoanele fixate de sinoade pentru cei ce se abat^ de la 
normejin note sint descrise unele superstitii larg raspindite in fol- 
clor. Lucrarea a patruns si in Transilvania, unde s-a difuzat prin 
copii manuscrise precum cea din 1708 apartinind copistului Vasile 
Sturdze "Moldovanul, sau cele din 1720 si din 1820. 

PREDOSLOVIE 

cu mila Iui Dumnedzeu loan Vasilie Voevoda* 
domnul Tarai Moldovei 
De iaste lumina carea iase si purceade de la soare, de^ lumi- 
neadza si arata lucrurile pre lume, mai virtos pre^ul margaritariu- 
lui si a pietrilor celor scumpe, prea luminate si cinstite milostive 



Doamne, cu mult mai vritos lumina si soarele eel dirept domnul 
nostru Isus Hristos au luminat beseareca sa, inaintea ochilor a tot 
rodul omenesc, cum ca sa poata vedia si sa cunoasca fiecine pre^ul 
odoaralor ei, nu de margaritariu si de pietri scumpe, ce-s lucrure 
moarte, ce de lucrure vii ce-s mai scumpe decit margaritariul si 
pietrile cele scumpe, carile nu numai ochii trupesti ce si ochii sufle- 
testi veselesc cu veselie vecinica si netrecuta si destiapta pre om in- 
tru viata fara de moarte. Pre seapte stilpi iaste intarita casa in^e- 
lepciunii, ca seapte ceate simt a besearicii, cum le numara Pavel 
Apostol: intii apostolii, ai doi proorocii, a treia inva^atorii, a patra, 
facatorii de ciudese 2 , a cincea, vendecatorii de boale, a sesia indi- 
reptatoriii, a seaptia talmacii limbilor. Dup-aceea de seapte oriin- 
tr-o dzi sa lauda Dumnedzau, cum spune David prooroc, cu seapte 
bucine, in seapte dzile cadzura zidiurile Erihonului 3 , seapte cuconi 
naseu Ana cea stearpa, maica lui Samoil prooroc. Asia, intr-acela 
chip seapte ceate facu beseareca, seapte roade rodeste duhul svint, 
cum dziee Pavel Apostol: liubovul, bucuriia, pacia, indelung rabda- 
ria, credint a » blinde^ele, oprirea voei. §eapte daruri simt a duhului 
svint, cum spune Isaiia prooroc; dar de in^elepciune, de in^eleagere, 
de stiin^a, de credinta, de tarie, de svat, de frica lui Dumnedzau. 
Si sveastnicul besearicii legii vechi seapte fufeadze 4 si seapte faclii 
avea de ardea. Intr-acela chip si beseareca lui Hristos seapte taine 
are, cu carile ca cu niste lumini lumineadza si arata toate lucrurile 
si toate trebele besearicei noastre, fara de carele tot omul iaste in- 
tunecat si nu stie pre ce cale imbla. Ca aceaste seapte taine simt 
seapte darure si §eapte faclii, de ard si lumineadza in beseareca lui 
Hristos pre tot crestinul catra cunostin^a credintei ceii drepte, carile 
nu simt de la altcineva, ce-s de la domnul nostru Isus Hristos ara- 
tate si de la svin^ii apostoli date in svinta beseareca. Cu adevarat 
lucru iaste ca rasare soarele zaria si lumina lui, nainte loveste in 
mun^ii cei mari: in turnurile si copacii cei inal^i lumineadza, de-aci 
sesurile si vaile. Asia, intr-acela chip Domniia Marii Tale, cu aceas- 
te seapte taine carile le-ai scos si le-ai dat in tipariul Marii Tale, 
intii agiunge intru data cia inalta sufleteasca, intru arhierei si in 
preo^i, de lumineadza si in diregatoria cea lumasca, in domni si in 
boiari; d-aci si intru cei mai mici ajunge lumina si caldura, de lumi- 
neadza si incaldzeste pre to$i catra voia lui cea svinta, pentru carile 
cinstia si narocul eel de sus si de netrecut agiung impreuna cu gloa- 
tele tuturor svin^ilor intru slava ceriului, imparatiia cea vestita si 
bogata, ce nicedanaoara nu-i schimbata, acolo unde impara^esc to^i 
impreuna, cu domnul nostru Isus Hristos, a caruia-i slava, cinstia 
si mariria intru veaci, Amin. 

BAR, CRV, 48 A, f. 2v— 4 r . 



136 



137 



Interna autorului, exprimata in aceasta predoslovie este de a 
prezenta conceptia crestina despre superioritatea frumusetii morale 
perene data de divinitate („vecinica si netrecuta") fata de cea pe- 
risabila vazuta ca desertaciune (a „margaritariului si a pietrilor ce- 
lor scumpe")- Pentru a-si sustine ideea, Varlaam se foloseste de mis- 
tica numerelor. Sistemu'l cautarii valorilor tainice ale cifrelor a fost 
practicat inca de egipteni, iar in lumea greaca de Pitagora si pita- 
goricieni si a fost dezvoltata, in mod deosebit de gnostici. Cifrele 
reprezentau, in conceptia acestora, inceputul si esenta lucrurilor. 
Crestinismul e preluat conceptia despre iume si a raportat-o la di- 
vinitate. In viziunea crestina lumea este frumoasa, are masura si 
numar datorita lui Dumnedzeu. Cifra sapte este sfinta. Ea simboli- 
zeaza unirea cifrei „trei" care reprezinta perfectiunea divina cu ci- 
fra „patru" care reprezinta ordinea lumii. Deci cifra sapte este siiii- 
bolul comuniunii dintre divinitate si creatia sa. In predoslovia tipa- 
riturii Sapte taine Varlaam explica tainele bisericii ortodoxe in lu- 
mina simbolicii cifrei sapte. In viziunea acestuia, in deplina con- 
cordanta cu cea a spiritului medieval, perfectiunea divina este si- 
nonima' cu conceptul de lumina, De aceea lumina detine, in pagi- 
nile scrierilor lui" Varlaam, un loc central. Lexicul predominant al 
predosloviei la Sapte taine cit si eel al omiliei Plingerea Maicli din 
Cartea romaneasca de invatatura exprima trairea unei adevarate in- 
candescence spirituale. Laitmotivul lumina are, in lucrarile lui Var- 
laam func'tii simbolice. Comparatiile „Dumnedzau cela ce-i imbra- 
cat cu lumina ca cu un vestmint", metaforele „ca cu niste lumini 
lumineadza", „focul dumnedzeirii", „pacatul ars", „seapte faclii 
avea de ardea", „rasare soarele zaria si lumina lui", epitetele ca: 
„soarele eel dirept", simbolizeaza ideea de puritate de maretie a 
divinitatii si evidentiaza sentimentele autorului fata de divinitatea 
vazuta ca pilda, in consonants cu sensibilitatea romaneasca speci- 
fica intregului ev mediu romanesc. Predoslovia lui Varlaam poarta, 
de asemeni, pecetea filosofiei emanatiste a lui Pseudo-Dionisie care 
se inspirase din Plotin: „lumina carea iase si purceade de la soare 
de lumineadza si arata lucrurile pre lume . . .". „ . . . lumina lui nainte 
loveste in muntii cei mari: in turnurile si copacii cei inalti luminead- 
za, de aci sesurile si vaile [...]"; „[...] aceaste seapte taine [. . .] 
agiunge intru ciata cia inalta sufleteasea, intru arhierei si in preoti 
[. . .] in domni si in boiari; de aci si intru cei mai mici". Dupa cum 
s-a mai observat si in alte rinduri in conceptia lui Varlaam exista si 
o egalitate a claselor (AL Piru, Istoria). Cu toate ca aceasta idee 
despre egalitatea claselor este vazuta doar in sfera doctrinei crestine, 
ea constituie totusi un progres pentru gindirea romaneasca din seco- 



lul XVJI-lea. Emanatia „frumosului", a „luminii" asigura, in viziu- 
nea lui Varlaam, ca la to^i precursorii sai din evul mediu, ordinea 
lumii. „Frumosul" partieipa deci la crearea , .frumusetii". El ilumi- 
neaza total si constituie principiul armoniei universale care se fun- 
damenteaza pe cifra sapte. „Casa intelepeiunii" este constituita din 
sapte trefte: „apostolii", „proorocii K , „invatatorii", „facatorii de ciu- 
dese", „vindecatorii", ,,indireptatorii", „talmacii limbilor". Calitatile 
morale sint tot sapte. Tainele bisericii crestine sint sapte. Dealtfel 
si inteleptii Greciei antice preocupati de politica, de reforma legi- 
lor, de explicarea lumii, erau tot in numar de sapte. Contopirea fru- 
musetii divine cu armonia lumii inlesneste cunoasterea, comuniu- 
nea dintre divinitate si create : „. . . agiung impreuna cu gloatele 
tuturor svintilor intru slava ceriului, imparatia cea vestita si bo- 
gata [. . .], acolo unde imparatesc toti impreuna cu Domnul nostru 
Isus Hristos." 

Prin predoslovia la tiparitura Seapte taine a besearicii, bazata 
pe traditia bizantina, Varlaam of era colectivitatii din vremea sa o 
suma de argumente, in sfera doctrinara, ce vin in sprijinul luptei 
constiente a romanilor pentru apararea integritatii lor spirituale, 
amenintate de tendintele expansioniste ale vecinilor calvini si ca- 
tolici. 

TEXTE: Varlaam, Predoslovie la Seapte taine a besearicii, Cu mila lui 
Dumnedzeu, loan Vasilie Voevoda, domnul farai Moldovei, Iasi, 1645; 
STUDII: Nicolae §erbanescu, La trei sute de ani de la moariea mitro- 
politului Varlaam al Moldovei, BOR, LXXXV, 1957, nr. 10, p. 1012— 
1035; Teodor Bodogae, Mitropolitul Varlaam ea teolog, Mitr. Mold., 
XXXIII, 1957, nr. 10—12, p. 775—790. 

1 Vasile Lupu, domn al Moldovei (1634—1653); 2 ciudesa ~ minune; 3 le- 
rihon, orasul de pe malul vestic al Iordanului, considerat de catre unii drept 
eel mai veehi ora? din lume; distrus inca inainte de patrunderea israeliti- 
lor in Canaan; 4 fufeazd — bratul sfesnicului. 



[CUVINTUL DIACULUI TOADER 1 ] 



[1639] 



[Moldova] 



Textul cuvintarii diacului Toader la moartea Sofroniei Ciogolea 
reprezinta unul dintre primele discursuri autonome din literatura 
romana. 



138 



139 




Diacul Toader, originar din Bistrita (Transilvania), din satul 
Feldru de pe Somes, a fost dascal lui Patrasco si Miron Ciogolea, 
fiii boierului moldovean Patrasco Ciogolea din Calafendestj (Sucea- 
va). Revenit in Transilvania, lucreaza un timp in serviciuj sfatului 
orasenesc de la Bistrita, pentru ca apoi, prin 1635 — 16J7, sa fie 
chemat din nou de catre Patrasco Ciogolea ca dascal a! ,! nepotilor 
aeestuia. La moartea sol^iei lui Patrasco Ciogolea, Sofronia 1 , rosteste, 
la 17 martie 1639, o cuvintare cu caracter moralizator si consolator. 
Textul acesteia s-a pastrat in BAR, ms. rom. 167, precum, si intr-o 
variants din 1668, in BAR, ms. rom. 279. Cele doua variante au 
fost publicate de V. Parvan care socoteste textul „printre cele mai 
vechi monumente de limba literara romaneasca". Deosebirile din- 
tre cele doua variante sint minore, ^mind mai ales de domeniul le- 
xicului; opinia lui Parvan ca autorul variantei din 1668 ar fi dorit 
o identitate literara proprie nu credem ca se poate sustine. 

Genul in care se incadreaza discursul este eel al consolatieL - 
In literatura antica greaca si latina consolatiile erau cultivate cu 
pre cad ere de filosofi (de ex.' Seneca, Consolatio ad Polybium) care 
incercau prin argumente din domeniul dialecticii si din eel al eticii 
sa „consoleze", sa sustina rudele indurerate la moartea unui mem- 
bru al f amiliei. Genul Isi va continua cariera si dupa triumful cres- 
tinismului, dar argumentele f olosite vor fi acum mai ales de natura 
religioasa. Totusi persista in operele unor scriitori crestini si unele 
motive care apartinusera antichitatii pagine, de pilda motivul egali- 
tatii in fata mortii, indiferent de rangul social. 

Toate faptele cite-s pre pamint si in ceasta lume, si ceriul si 
pamintul, si sorele si luna si stealele pre ceriu, si copacii cei sterpi 
si cei roditori pre pamintu, numai cu cuvintul au dzis Dumnadzau 
sa fie si toate din nemica s-au facut. Asijderea si fierile si dobito- 
cele numai cu cuvintul au dzis si au iesit din pamintu toate odata 
cu trupul si cu sufletul. Pentr-aceaia cindu mor iarasi cu o data 
mor si cu trupul si cu sufletul. Iara cindu au facut Dumnadzau 
omul,' intiiu au luat lut din pamintu de 1-au zidit singur cu minele 
sale, dup-aceaia au suflat intr-ins suflet de viata. Pentr-aceaia, cin- 
du more omul, trupul, cumu-si iaste din pamintu, mearge iara in 
pamintu, iara sufletul, cumu-si-i lucru din ceriu si de la Dumnadzau 
suflat, mearge iarasi la Dumnadzau. §i nu ca dora au facut Dum- 
nadzau omul sa mora; nu 1-au facut sa moara, ce dintiiu au facut 
pre om fara de morte, fara bole, curat, fara pacate, bun, direptu, 
cu de toate darurile daruit. §i 1-au pus in raiu, intr-acel loc frumos 
si duke, si toate au plecat suptu mina si supt putearea lui, cit 



140 



Davk proroc si imparat sa mira de atita cinste ce-1 cinsti Dum- 
nadzau si dzis§: „Doamne, ce iaste omul ca-1 pomenisi pri-nsul. Cm 
slavaTisi cu cinste-1 cununasi pri-nsul si toate plecasi suptu picio- 
rele M: dobitocele pamintului si pestii apelor, inca si hierile mun- 
tilor si\a cinpiilor si paserele vazduhului, toate aceastea, plecate si 
asculta^ore, le dedesi omului, iubitoriu de omeni, Domne!" 

Pu|inel ca iaste mai mic omul decit ingerii, toate deade Dum- 
nadzau pre voia omuiui, preste toate-1 pusa mai mare si imparat, 
Iara deaca gresi omul si calca dzisa lui Dumnadzau, de-aciia cadzu 
in toate boalele si in toate neputin^ele si fu osindit de la Dumnadzau 
sa moara si intr-insul noi toti murim. Ca mortea alta nemica nu mai 
iaste, fara' numai plata pacatului si samnul osindei lui Dumnadzau 
carea iaste pre tot rodul omenescu. Moartea iaste o cale pre carea 
sa petreace toata firea omeneasca, de domni nu sa teame, de boiari 
nu sa stideaste 2 , de batrini nu sa rusineadza, pre frimsea^e nu cauta, 
tinerea(ele nu le crup, de unul-nascut nu i-i mila, ce pre to^i vine 
intr-u[n] chip. Si moartea nu iaste rea, cum dzise Iov, ca mortea 
iaste odihna om'ului, ca treace din truda in odihna, din scirba in 
bucurie, din valuri in liniste, din tunearec in lumina. De iaste omul 
direptu, el sa duce sa-s ia plata sa din mina lui Dumnadzau, iara 
de iaste pacatos, el paraseaste de-a facerea pacate. Mortea iaste o 
mutare din ceasta lume catra a doa lume. Mortea iaste o porta 
fara de carea nu poate intra nime, nice pote treace din ceasta lume 
trecatore catra viata cea netrecuta. Pentr-aceaia mortul ii petrea- 
cem cu cintari dumnadzaiesti de aratam ca muh:emim lui Dumna- 
dzau; cu vesmente albe imbracam mortul de inchipuim innoirea ves~ 
mintului celui fara de morte; cu lumini-1 petreacem de aratam ca 
din tunearecul acestii lumi sa duce in lumina lui Dumnadzau; cu 
fata catra rasarit il ingropam de samnam Invierea, ca cum apune 
sorele si iara rasare, asea si mortul apune in pamintul si iara sa 
vor scula. Pentr-aceaia noi sa creadem ca va fi invierea, sa nu plin- 
gem mortul prespre masura, ca aceia ce n-au nadeajde sa invie; ace- 
lora sa cade sa plinga. Paginii, necredinciosii sa plinga mortii sai* 
iara noi sa creadem ca va veni un ceas cindu vor audzi mortii 
glasul fiiului [lui] Dumnadzau si ceia ce vor audzi vor invie, cum 
dzice si Isaia proroc: „Invie-vor mortii si sa vor scula ccia ce-s in 
gropi". Dece pentru ca sa vor scula mortii, sa nu facem lucrure 
schimosite pentru morti, sa nu ne rumpem hainele, ce mai virtos 
inimile, ca si pre noi aceasta morte ne astapta. Sa nu ne diraem 3 
obrazele si sa ne rumpem parul, sa nu cumva facem necredinta in- 
vierei. Sa nu graim cuvente de rapsta 4 spre Dumnadzau, sa nu 



141 




\ 









cumva stricam si noo si mortului, cc sa mul^emim lui DumnMzau 
celuia ce au murit pentru spasenia nostra. De veri sa agiuti/mor- 
tului, da milostenie, ca buna so\ie iaste milosteniia intr-aceai^ cale; 
da iumina, fa leturghii pentru dinsul. 

Sa meargem sa petreacem mortul mainte pina nu ne/ petrec 
pre noi altii si sa vedem lucru mare si minunat, sa vedem ccia ce-s 
in gropi. Putea-vei sa spui carele-i imparat si carele-i rob, jcarele-i 
f rumos si carele-i grozav 5 , carele-i tinar si carele-i batrin, /carele-i 
de ruda buna si mare si carele-i de ruda prosta? Au nu-s toti lut? 
Au nu-s to^i tarina? Vedeti, crestini blagoslovi^i, lucru cu pbida si 
plin de spaima, vedeti si va intresta^i si de pacate sa va parasiti! 
Vedeti si unul altuia nu zavistuire{i, nice va invrajbiti! Vedeti si 
poftele iumii sa uriti! Vedeti trupul mortului dzacindu, iara sufle- 
tul sa grijeaste pre calea aceaia ce n-au calatorit nicedinaora, ca 
veade alta lume, alta impara^ie, alte slugi, altu giude{, alta tocmala, 
alte Iucruri carele niciodmaora nu le-au vadzut. Pentr-aceaia nu- 
mai de sine sa grijeaste, cum va da raspunsu de faptele sale. Deci 
si noi carii stim ca fara de gres ni-i a mearge pre aceaia cale, sa 
agiutorim mortul cu ruga catra Dumnadzau si sa gicem: Domne, 
cela ce biruiesti cu mortii si cu viii, rapaosadza robul tail carele 
acmu ai vrut de 1-ai mutat dintru noi, odihneaste-1 in locori fru- 
mose, in locuri luminate, in locuri cu pace si fara de grije, intru 
ceata direptilor tai, in hrana svinjilor tai, intru veselia alesilor tai, 
in curtile ceale veacinice, intru lacasurile ceale nerasipite, intru im- 
partiia ta cea dumnadzaiasca, unde nu-i grije, nice scirba, nice 
suspin, nice lacrami, nice bole, nice morte, fara numai bucurie si 
veselie neincetata. 

Pentru aceaia si dumile-voastre, ci$i ceare^i si voi iertaciune de 
la Dumnadzau, sa iertati si voi pre acest rapaosat de toate, ca au 
gresit ca un om in ceasta lume ce au petrecut cu dumile-vostre de- 
preuna si sa giceti toti: „Dumnadzau-l iarte!". Asijdirea de va fi 
gresit vrunuia de voi, ore cu cuvintul, ore [cu] lucrul, ore intru 
ceva nu va fi putut ingadui cuiva de voi, iarasi sa-1 iertati de la 
tota inima si gi[ce]^i toti: „Dumnadzau-l iarte!". Si ci^i nu s-au 
timplat aicea la pogrebul 6 dumisale acestui rapaosat, iaras acestu 
cuvintu sa le spune^i si aceia toti sa-1 iarte si sa dzica: „Dumnadzau-l 
iarte!". 

BAR, ms. rom. 167, t l r — 5 V . 

Sursele de inspiratie folosite de diacul Toader in cuvintarea sa 
sint scrierile sacre crestine. Autorul isi incepe cuvintarea cu evo- 
carea fortei creatoare a logosului divin si cu elogiul armoniei fi- 



resti\ Ordinea si armonia naturala sint considerate expresii sensi- 
bile kle logicii acestei forte creatoare. Natura duala a omului nu 
contmice logica actului creator. In ciuda faptului ca tendinta in- 
tregulAi discurs este de a arata compatibilitatea mor^i omenesti cu 
logica ^reatiei divine, pentru a-i determina pe ascultatori sa nu 
graiasci „cuvente de rapsta spre Dumnadzau", autorul nu poate 
sa nu ifecurga la explicatia aparitfei mortii prin „pacatui t originar", 
astfel licit moartea este considerata totusi „samnul osindei lui Dum- 
nadzau \carea iaste pre tot rodul omenescu". Intre acest punct a! 
discursului si eel in care moartea este considerata „odihna omului", 
trecereas din „scirba in bucurie, din, valuri in liniste, din tunearec 
in lumi^a" se desfasoara linia persuasiva a discursului. Argumen- 
tele nu sint, fireste,' originale, ideea egalitatii in fata mortii fiind 
in fond un topos "precrestm, dar felul cum se inlantuie ele, in con- 
cordanta deplina cu caracterul consolator al discursului denota, pe 
linga buna cunoastere a surselor, cunoasterea procedeelor oratorice 
si, mai ales a artei compozitionale. Argumentele cu care opereaza 
autorul nu sint luate numai din arsenalul logicii crestine, ci, unele, 
sint de sorgine populara. In mod ciudat diaconul nu face nici o re- 
ferire la Isus Hristos, desi dovada reinvierii se face la crestini in- 
vocindu-se precedentul lui Isus care, de obicei, apare, relationat si 
cu toposul „pacatului originar", drept „calcator al mortii". Argu- 
mente precum apusul si rasaritul etern ai soarelui, desi apar si la 
scriitorii crestini, au in' scrierile acestora o functie alegorica, soarele 
fiind si simbol eristic. La diaconul Toader nu intilnim tilcuirea ale- 
gorica' a acestei imagini, asa cum apare tilcuit ritualul inmormin- 
tarii, semn ca imaginea avea o valoare in sine destul de puternica 
in fata unui auditoriu mai familiarizat cu observarea fenomenelor 
naturale decit cu textele canonice. Astfel de imagini au rolul de a 
convinge auditoriul asupra realitatii reinvierii. Caracteristica lor 
este simplitatea si caracterul popular. Limba discursului atesta a 
minuire sigura a constructiei frazei si a vocabularului. 

Primul editor al textului, V. Parvan a aratat ca unele parti ale 
discursului, mai ales inceputul si sfirsitul sint preluate direct din 
Cazanie, dar ca definitia mortii si tilcuirea ritualului de inmormin- 
tare nu isi gasesc ana'logii in Cazanie. Caracterul moralizator al 
discursului, evident in partea sa finals, apropie textul acestui dis- 
curs de literatura omiletica, acest fapt fiind o consecinta fireasca 
a evocarii imaginii mortii egalizatoare, foarte frecventa in didahii.. 
Modelul compozitional al discursului este insa diferit de eel intil- 
nit in didahii, as'igurind specif icitatea acestuia in cadrul literaturii 



142 



143 



omiletice. Acest discurs inaugureaza o directie care va avea sfralu- 
citi continuatori in secolele urmatoare prin Didahiile lui Antim I 
reanu sau prin Propovedaniile lui Petru Maior. 

TEXTE: (Cuvint la inmormintarea Sofroniei Ciogolea) in VJ Parvan, 
Un vechi wionument de limba literard romaneasca, „Conv, flit,", an, 
XXXVIII, 1904, p. 919—946 si 979—1000. STUDH: V. Parvan, idem; 
M. Anghelescu, Preroniantismul romdnesc, Bucuresti, 1971, p. 58. 



1 In original titlul in limba slavona; 2 stideaste = ru$ine£za; 3 dt- 
raem = zgiriem; 4 rdpstd = ocara; 5 grozav = urlt; e pogrebul h inmor- 
mintarea. 



V 



IV. LITERATURA AULICA 
1. Literatura parenetica 

INVATATURILE LUI NEAGOE BASARAB 
CATRE FIUL SAU TEODOSIE 



Tara Romaneasca 

Dintr^e operele literaturii noastre medievale, asupra Invatatu- 
rilor lui iSFeagoe Basarab (1512 — 1521) s-a scris probabil eel mai 
mult, discutindu-se o vreme mai curind problema paternitatii decit 
a continutului. Dar „chestiunea homerica a literaturii romane" se 
limpezeste daca (pornind de la o buna cunoastere filologica a tex- 
telor) se raporteaza opera la conditiile istorice materiale si la felul 
de a gindi al oamenilor din mediul care a produs-o. 

Pentru a-1 defini pe Neagoe Basarab, s-au facut erudite tri- 
miteri la Xenophon, Vasile Macedoneanul, Vladimir Monomahul, 
Machiavelli, „Marc Aureliu". S-au facut trimiteri la Renastere, 
Umanism si Baroc. S-a spus ca Invataturile ar fi o simpla compi- 
lable fara valoare, sau ca — dimpotriva — modalitatea de selectie 
si imbinare confera textelor consacrate un suflu nou. In plus, par- 
tile neindoielnic „ originate" nu ramin cu nimic mai prejos de cele 
preluate de la inaintasi, adevarate puncte de referinta ale literaturii 
de tip bizantin. 

Selectia fragmentelor pe care le prezentam in continuare am 
facut-o din convingerea ca Neagoe Basarab a alcatuit varianta sla- 
vona si ca specificul ei se datoreaza nu unor interventii ulterioare 
ci unei anumite modalitati de gindire. Voievodul roman consider a 
ca „a cunoaste — a intelege — a actiona" sint trei momente ale 
unui proces de modelare desfasurat dupa norme riguroase, stricte. 
Invatind sa se stapineasca in primul rind pe sine insusi, omul avea 
concomitent indatorirea de a interactiona cu semenii si cu mediul 
natural si social, astfel incit sa le valorifice energiile pozitive, nu 
sa le distruga. Voievodul nu pune in discutie — evident — drep- 
tatea orinduirii sociale in care traieste, insa, cu un specific dar al 
m&surii, incearca sa-i atenueze deficientele, Intre solutiile extreme: 
meditatie si actiune, intristare si veselie, risipa si zgircenie, asprime 
si indurare, vitejie si mestesug diplomatic, el propune o cale a bu- 
nului sirnt, aleasa cu luciditate si discernamint 

Traducerea Invdtdturilor in limba romana s-a facut in prima 
parte a domniei lui Matei Basarab (1632—1654) care se considera 



10 — Crestoma'ie de literatura romana veche — vol. I 



145 



urmas al lui Neagoe Basarab si ac^iona preluindu~i modem! Pen- 
tru ca manuscrisul initial s-a pierdut, am reprodus textul jdupa o 
copie tirzie, desemnata insa de specialisti ca cea mai apropiata de 



lzvor. 



PLlNGERE LA MORMlNTUL LUI PETRU 



Pentru aceea, cu multa umilin^a si cu mare jale si dor graiescu 
si catra tine, fiiul mieu Petru, ca tu erai stilparea mea cea inflorita, 
de carea pururea sa umbrea si sa racorea ochii miei de inflorirea 
ta; iar acum stilparea mea s-au uscat si florile ei s-au / vestijit si 
s-au scuturat, si ochii miei au ramas arsi si pirliti de jalea inflo- 
ririi tale. O, iubitul mieu fiiu Petru, eu gindeam si cugetam sa fii 
domn si sa veselesti batrine^ele mele oarecind cu tinere^ele tale si 
sa fii biruitoriu pamintului. Iar acum, fiiul mieu, te vazu zacind 
supt pamint, ca un trup al fiestecaruia sarac. Intr-o vreme im-erai 
drag, iara acum eu te-am urit; intr-o vreme im-era mila de tine, 
iar acum mie nu-m-iaste mila si n-ai nici o dragoste de la noi. 
Intr-o vreme erai bogat, iar acum tu esti sarac. Xntr-o vreme, fatul 
mieu, te vedeam pre pamintu, iar acum eu te vazu suptti pamintu. 
Si in pu^inea vreme te aratasi ca o floare frumoasa inaintea ochilor 
miei, iara apoi numaidecit, iar te supusesi supt pamintu. Ca eu 
pohteam sa vezi tu pre mine supt pamintu, iara acum, dragul mieu 
iiiu, eu vazuiu intii pre tine ingropat. O, fatul mieu, caci nu acoperi 
mai bine pre mine pamintu! decit pre tine, ce ma lasa la batrine- 
$ele mele. !Si cind fu vremea batrine^elor mele sa s-odihneasca pen- 
tru tine, tu atunce n-ai nici o grija de mine si m-ai lasat sa fie tot- 
deauna inima mea arsa si aprinsa de jalea ta si ochii miei sa fie la 
batrine^ele mele tot plini de lacrame zioa si noaptea. Ca eu as fi 
dat traiul si zilele mele, ca sa fii tu viu. )Si eu i^i gateam haine dom- 
nesti, ca sa te imbraci cu dinsele si sa te impodobesti, ca sa vese- 
lesti inima mea si sa usuci aceste lacrame multe din ochii miei. Iar 
acum trupul tau sa dazbraca de hainele care i-am gatit eu si sa 
imbraca in pamintu, dintru care au fost luat, dupa cum zice Dum- 
nezeu, „ca din pamintu esti si iar in pamintu te vei intoarce". 

Bibl. Fii. Acad. CIuj, ms. 109, f. 125—126. 

Pentru a da glas intristarii profunde de care se simte coplesit, 
Neagoe Basarab foloseste expresii venite deopotriva din literatura 
omiletica si din bocetele orale. Un sentiment real si puternic intra 
astfel de la inceput in tiparul imaginilor consacrate, care, imbinate 
cu insesi cuvintele lui Neagoe, dau una din acele pagini mereu ac-: 



tuale din Invataturi. Remarcam efectul stilistic al antitezelor, in- 
siruite ^ascendent si transformate intr-un adevarat factor de crista- 

lizare a\comunicarii. 

PRIMIREA SOLILOR 

Pentr-aceea trebuie sa te sfatuiesti cu boiarii in tot ceasul, ma- 
car de sinteti si domni si puternici. Ca domnul sa socoteste ca un 
deal mare si nalt, cind are niste pazitori foarte buni de-I pazescu 
si-1 curatescu de toate uscaciunile si secaturile si de alte lucruri 
care nu sint de treaba. Deci, pin ii curatescu pazitorii si-1 pazescu 
di toate rauta|ile si primejdiile, el creste frumos si face multe fe- 
liuri de f lori si sa inalteaza minunat si frumos si sa lauda numele 
lui preste tot pamintul, iar numele pazitorilor lui nimeni nu le mai 
pomeneste. Iar deaca-1 parasescu pazitorii si nu-1 mai pazescu, el 
se pustiiaste si nici locul nu i sa cunoaste si numele lui piiare si 
trece ca o umbra. Asa si domnul: pina il pazescu sfetnicii si boiarii 
lui cei batrini cu sfat bun si-1 curatescu de toate sfaturile cele rele 
si de naravurile cele rele, lauda lui si in^elepciunea i sa intindc 
spre fata a tot pamintul, si numele lui eel bun sa proslaveste pre 
toate tarile* si zic to^i: „Tu esti mai vrednic si mai in^eleptu decit 
toti". Iar nu zic ca fac boiarii vostri acele sfaturi, ci lauda tot pre 
domn si numele lui proslavescu. Iar boiarii, macar desi fac ei sfa- 
turile cele bune, nimeni nu-i stie, nici ii lauda. Pentru aceea iaste 
bine sa priimiti sfaturile cu bucurie [. . .], 

Insa iar va intrebati: „Iata ca sfatul 1-am facut si 1-am intoc- 
mit; dar acum cum sa cade sa cinstim solul? Ospata-I-vom intii, 
au darui-1-vom, au da-i-vom raspunsul, au cum vom face?" Iar ei, 
deaca vor zice: „Ba, doamne, mai nainte sa cade sa-I ospetezi bine 
si frumos, dupa aceea ii vei da raspunsul si-1 vei darui", deacii voi, 
iubitii miei, va tocmi^i paharnici, scoate^i pahara de argint fru- 
moase si sili^i sa asaza^i toate frumos, ca sa se mire si solul de 
acea podoaba si rinduiala buna, care sa nu o fie vazut el la stapina- 
sau niciodata, ci sa laude pretutindinea ce au vazut si sa poves- 
teasca. Pentru ca si aceasta iaste o cinste a domnului aleasa si lau- 
data. Asijderea si masa sa gatesti frumoasa si sa f'aci multe feliuri 
de bucate si sa aduca tot pe rind, unile dupre altele. Si bauturi sa 
sco^i de unde vei avea mai bune si mai dulci [. . .]. 

Si deaca vei gati acestea ce sint de treaba toate si le vei tocmi 
iti inva^a boiarii cum sa vor cinsti. Si sa nu treaca de ici colea, sau 
de colea ici, ci sa stea toti intocma. Apoi eheama citiva voinici, 
oameni frumosi si de folos, si-i trimite sa cheme solul. Si deaca va 



146 



147 



veni, tu ij pune la masa cu boiarii tai si-1 einsteste bine, cuni iaste 




sa-I chemi si-i da raspunsul de toate pre rind. Si de-{i vaffi zis el 
tie cu minie, tu-i zi lui cu blinded; sau de-p va fi grait cu scan- 
dala, iar tu sa-i raspunzi cu cuvinte de pace. Si-i spune tot pre 
amaruntul si-i zi: „Pentru cutare lucru iata, ce'raspunsu dam, si 
pentru cutare, iata ce". §i te nevoiaste sa fie toate raspunsurile tale 
mai bune si sa fie stapinului solului ca niste sageti, deaca le va 
auzi. 

Iar de-^i vor zice boiarii tai toti ca „nu trebuie sa-1 ospetezi 
pre acel sol, doamne, ci-1 daruiaste numai si-i da maria ta raspun- 
sul si sa mearga sanatos!", tu, fatul mieu, sa te nevoiesti sa-i ga- 
testi dar si sa-i trimiti iar pre slugile tale. Si sa-1 chemi la tine si 
sa-i dai raspunsul tot cu blindete, precum iaste obiceaiul si cum 
te-am inva^at si $e-ain aratat si mai sus. 

Bibl. Fil. Acad. Cluj, ms, 109, f. 157^—158, 
160—161. 

Vorbind despre modalitatea de primire a solului unui stapini- 
tor european (deosebita profund de primirea unui sol al turcilor sau 
taterilor), Neagoe Basarab demonstreaza cit de necesare sint insu- 
sirile a caror neintrerupta educare constituie una din temele de 
baza ale cartii: stapinlrea de sine, continua concentrare a atentiei 
la cele ce se petrec „inlauntru" si la cele ce se petrec „inafara", 
cumpatarea, starea de receptivitate la opiniile celor din jur (pre- 
luate insa cu discernamint). 

Domnia asemanata cu o gradina sau cu un deal (munte) „mi- 
nunat si frumos" ne aminteste de formulari asemanatoare din 
Alexandria (ed. 1963, p. 40 si p. 41), sau din Letopisetul lui Miron 
Costin (ed, P. P. Panaiteseu, p. 135). La fel de elocvente sint si cu- 
vintele: „el sa pustiiaste si nici locul nu i sa cunoaste si numele 
lui piiare si trece ca o umbra". Miron Costin, Constantin'Cantacu- 
zino, Dimitrie Cantemir si altii inca au dat acestor vechi imagini 
o noua incarcatura emotionala. Prezenta unor astfel de topoi ne 
intereseaza mai putin pentru dezvaluirea unor surse literare (ar 
putea apartine circulatiei curente) si mai mult pentru dezvaluirea 
unei mentalitati comune. 

^ Receptiv la subtilitati filosofice, Neagoe Basarab nu acorda mai 
putina atentie amanuntelor concrete. Dorinta de masura, rinduiala, 
perfectiune — izvorita din aceeasi cultura care a facut posibila ri- 



dicarea capodoperei de la Curtea de Arges - cletermma si com- 
portlea fata de detalii: „sa asazati toate frumos, ca sa se mire £ 
solul de acea podoaba si rinduiala buna" (sa ne ammtmi ca pe 
atunci cuvintul „frumos« avea un sens cu mult mai bogat decit pel 
din sfera esteticului); „sa nu treaca de ici colea sau de colea ici, 
ci sa stea toti intocma". 

DESPRE PACE SI DESPRE RAZBOI 

Iar de vor fi paginii aceia cu osti mai multe si cu putere mai 
mare decit voi, iar voi intii sa va plecati lor cu cuvinte bune si 
blinde. Deci de va veti putea impaca cu acele cuvmte bune, sa 
stiti ca iaste aceea din ajutoriul lui Dumnezeu; iar di nu vor vrea 
sa s-impace cu voi cu acele cuvinte bune, pentru necredmta lor, voi 
sa 1c datl si bani cit veti putea. Iar sa nu iubiti razmmtile si raz- 
boaile, nici'sa va duca mintea sa va batefi cu dinsu. Macar de v-ar 
indemna cineva si din priiatenii vostri spre vra 3 ba, voi sa nu-i 
ascultati, vazind ca aceia au putere mai multa decit voi. Ca si sve- 
tii Varlaam zice: „Ce pricepi ca nu vei putea face, sa nu sa apuce 
mina ta sa faca, ca vei gresi.jSi^ cuvintul eel mincinos sa nu-1 crezi, 
si deaca f aci bine, nu-ti para rau". 

Deci de vor veni asupra voastra vrajmasii vostri si veti yedea 
ca sint cu putere mai mare decit voi, iar priiatnicii vostri va vor 
indemna sa merged asupra lor far de vreme, sau va yor sperea ca 
sa iesiti afara den pra voastra, sa pribegi^i, pre acei prnateni si 
indemnatori ai vostri sa nu-i credeti, ca nu va voiescu bmele. Ca si 
eu insumi am f ost' pribeag, pentr-aceea vaspuica iaste trm si hrana 
cu nevoie pribegiia, si esti de toti oamenn dosadit, inca si de copm 
cei mici, si de carii sintu mai rai. Pentr-aceea sa nu faci asa, ca 
mai buna iaste moartea cu cinste, decit viata cu amar si cu ocara. 
Nu fireti ca pasarea ceea ce sa cheama cucu, care-s da oaola da le 
clocescu alte pasari si-i scot pui, ci f itf ca soimul si va pazi^i cuibul 
vostru. Ca soimul, fetii miei, are alta pilda si are inima yiteaza si 
barbata intru sine si multe pasari obladuiaste si biruiaste si mci 
de una nu-i iaste frica, nici sa teme si vineaza in toata vremea. ^i 
vinind el asa, odata prinse o pasare sa-i fie lui de nuncare si umbla 
de zbura cu dinsa prin vazduh. Si zburind sa luo dupa dmsul alta 
pasare mare si puternica far de seama, carea sa chiama vultur. ^i in- 
cepu a-1 goni sa-i ia vinatul. Iar soimul deaca il vazu, zise in imma 
lui: „Mie nu-m iaste frica de acest vultur, ca eu multe pasari biruies- 
cu; si pre el il vaz mare si puternic si zlobiv, iar inima lui o stiu ca 
iaste fricoasa. Ci nu-m-iaste frica de dinsul, nici il bag in seama; 



148 



149 



ca de-asi vrea eu, numai ce mi-asi Iovi in arepi o data si m-asi irialta 
tocma pin la cer, deacii m-asi lasa asupra-i si 1-asi daspica cu un- 
ghile, ca-1 stiu cine iaste. Ci numai ma intristez de marirea lui cea 
multa. Pentr-aceea nu ma voi bate cu dinsul, ci mai bine sa im- 
par^u vinatul mieu si sa-i dau si lui si voi fi in pace. Iar eu, deaca 
nu ma voiu satura cu ce-m va mai raminea, nu voi muri, ci voi 
trai pin iar voi mai vina ceva si voi minca de ma voi satura". Si-i 
dede dentr-acel vinat ce prinsese citva si sa impaca cu dinsul. Asa 
si voi, fratilor, sinteti ca si soimul si multe birui^i, si iaste vinatul 
in miinile voastre, adec-avutiia. Deci, de ve\i vedea pre niscare 
limbi pagine sa se porneasca asupra voastra cu osti grele si cu pu- 
tere mare, voi nu va potriviti lor si sa va bate^i cu dinsii intr-acel 
ceas, ci socoti^i ce le yep slobozi din unghile voastre vinat, adee- 
avufie, sa le da^i sa manince, ca sa sa paraseasca de voi, cum si 
vulturul lasa pre soimu. 

Iar deaca veti vedea ca nu vor sa s-intoarca, voi nu va temeti 
de dinsii, nici de ostile lor cele multe [. . .]. 

Deacii sa^i tocmesti toate tunurile si ostile tot pre cete, cum 
le va fi rindul. Iar mai virtos sa te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti fie 
tocmirea si orinduiala ta de la dinsul. Pentr-aceea sa-ti radici gin- 
dul si mintea la cer, sa-ti pogoare si sa-ti fie Dumnezeu intr-ajutor. 
Iar tu sa mergi dreptu fa{a la fa|a spre vrajmasii tai, far nici o 
frica; iar caci vor fi ei multi, nimic sa nu te infricosezi, nici sa te 
indoiesti. Ca omul viteaz si razboinic nu sa spare de oamenii cei 
multi; ci cum rasipeste un leu o cireada de cerbi, si cum omoara 
un lup o turma de oi cit de mare si cum rashira un glontu de tun 
multe cete de ostasi, nu caci iaste el mic, ci caci ca vine cu mare 
rane si cumplire, pentr-aceea rashira si rasipeste multe cete de oa- 
meni, asa si omul viteaz si barbat si hrabor nu sa infricoseaza de 
oameni mul^i. Ca omului viteaz, to^i oamenii ii sint intr-ajutor, iar 
omului fricos, toti oamenii ii sintu dusmani, si inca si de ai sai 
iaste gonit si batjocorit si hulit §i de aceasta, ' f atul mieu, inca te 
invat sa nu umbli cu oamenii cei fricosi, ca sa nu cumva sa pierzi 
cinstea mea si mosiia ta, ca din moarte nimeni nu te va putea iz- 
bavi, far numai unul Dumnezeu. 

Bibl. Fil, Acad. Cluj, ms. 109, f. 169^—171, 
171 v — 172v. 

Neagoe Basarab formuleaza — in limbajul epocii — definitia 
razboaielor de aparare in opozitie cu cele de cotropire. Fara teama 
de a fi acuzat de lasitate, domnitorul isi arata preferinta pentru 
viata pasnica, obtinuta chiar si cu pre^ul unor sacrificii materiale. 



150 



In acelasi timp, in termeni ce amintesc suflul eroic al Cromcii lui 
Stefan eel Mare sau al inscrip^iei de la Razboieni, indeamna la 
vitejie si jertfa de sine, atunci cind lupta nu mai poate fi evitata. 

In rindurile citate se imbina firesc amanuntele concrete date 
de voievod cu raportarea continua la divinitate, intr-un fel charac- 
teristic intregii civilizatii europene medievale, si chiar antichitatii. 
A elimina invocafciile si trimiterile la ideologia vremii, ar echivala 
cu a scoate din Iliada 'sau Odiseea pasajele referitoare la zei. 

Neagoe Basarab, urmind un obicei consacrat, asociaza notiu- 
nilor abstnacte imagini pilduitoare (indeosebi din simbolica ani- 
malelor) care sa impresioneze pe cititor sau ascultator^ si^ sa-i ra- 
mina inscrise in memorie. Nu se cerea ca aceste imagini sa fie ori- 
ginale, ci — dimpotriva — sa fie culese din carti deosebit de in- 
dragite; in cazul de fata: Varlaam si loasaj — sfaturile din pilda 
privighetorii — ; Alexandria — „ca mai buna este moartea cu cin- 
ste", „cum omoara un lup o turma de oi" — ; probabil Fiziolog — 
pasajul despre cue sau acea „alta pilda" cu soimul si heretul (pen- 
tru aceasta din urma a fost adusa in discutie si Fiore di virtu). 

SFATUL DIN URMA 

Ca vazu ochii vostri piini de lacrami si inimile voastre acura 
sint sagetate cu multk jale si obida pentru mine. Si vazu, iubitii 
miei, ca de-ar fi vreo putere, voi mi-ati folosi intr-aceasta vreme 
de nevoie si toata viata voastra a# da pentru binele mieu, ci nu 
puteti nimic sa-mi folo'siti, nici voi mie, nici eu voao. Ca iaste vre- 
mea ceea sa ma despartu eu de voi si voi de mine si ati ramas 
dintr-aceasta zi. 

Si de acum ve^i incepe a sluji altui domn, necunoscut si strein, 
care nu va cunoaste pre voi, nici voi pre dinsul. Deci, boiarii miei 
si slugile mele cele dragi si iubite, eu voi sa va invat si de aceasta. 
Domnului sau stapinului nestiut si necunoscut, nevoie ii iaste a-i 
sluji sluga pin ii va afla obiceaiul lui. Ca sluga ceea ce indrazneste 
catra stapinul nestiut si necunoscut, acela iaste ca omul cela ce sa 
razima pre frunza care pluteste pre fa|a apei. Deci cind va sa 
s»apuce de dinsa si sa-i foioseasca, atunci sa ineaca si piiare. Asij- 
derea si voi, pin veti afla firea si obiceaiul domnului aceluia, multa 
minte va trebuiaste sa ave^i. Ca mintea iaste cap si invatatura dulce 
tuturor bunatatilor si sfirsitul ei foarte iaste proslavit. Mintea iaste 
avutie si comoara netrecatoare, care nu sa cheltuiaste niciodata. 
Mintea cea curata sa urea mai pe deasupra cerurilor si soleste drep- 
tatile sufletului si ale trupului inaintea atottiitoriului imparat. Min- 



151 



tea laste viiata priiatenilor si inipacare frajilor. Mintea treaza iaste 
prnaten mai bun si mai cinstit imparatilor si domnilor decit toata 
avutua si bogatiia lor cea multa. Un barbat injelept multime de 
oameni stapmeste, iar un barbat nebun si far de minte multime de 
oameni piiarde. Mintea cea buna iaste cercare inaintea dimnilor 
celor necunoscuti si trup nevatamat si fa|a nerusinata si neinfrun- 
tata,^ cum zice prorocul: „Cinstiti intelepciunea, ca sa imparatiti in 



veci". 



Bibl. Fil. Acad. CIuj, ms. 109, f. 239^—240^ 



Cel dm urma eapitol din partea a doua a Invatdturilor este 
constant ca o amplificare si o adaptare la o reaUtate personala, a 
Pildei celor tret pneteni din Varlaam si Ioasaf, reprodusa integral 
catre sfirsitul partii Intii si mtregita acolo prin pagini de o frumu- 
se\e antologica din loan Hrisostom si Efrem Sirul. Desi pornit „pre 
calea cea de mtristaciune" si gata sa intre „prin usile strimtarii" 
voievodul ma! are un ultim gind de grija pentru soarta „prietenilor« 
sa ? f. r s . emmflcativ — acest din urma sfat este un elogiu adus 
mmtn luminate, ecou al modelului bizantin, asa cum intilnim si in 
alte pagini ale 1m Neagoe (Cuvint de invdtatura catre dona sluqi 
credincioase ale sale si dragi), precum si in multe alte locuri din 
literatura romana. 

h Modalitatile de expresie, de la constructive sintactice simetrice 
p * n f. x . a re Petitnle ascendente sau la acea dramatica imagine a fra- 
gilitatii „frunzei . . . care pluteste pre fata apei«, dezvaluie rafina- 
mentul stilistic al autorului, care stapinea perfect cultura vremii 
sale. 

TEXTE: Invataturile bunului si credinciosului domn al Tdrii Roma- 
nesti, Neagoe Basarab-voevod catre fiul sau Teodosie voev'od, ed loan 
Eclesiarhiil, Bucuresti, 1843; Slova nakazateliniia voevodi ialasskogo 
fjanna JVeagow ft sinu Feodosiju, ed. si pref. P. A. Lavrov, Petersburg, 
1904; Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sdu Teodosie, ed si 

S!S; i J?— * I ^ d ? MUBte ' 1910; ! ™mturile lui Neagoe Basarab 
domnul Tarn Romanesti, ed. si pref. Vasile Grecu (textul grecesc) 
Bucuresti, 1942; Cronicile slavo-romdne din sec. XV-XVI pubHcate 
re'st ° a i n q5 B Q° g fc^- 7?-^/ com P^tata de P. P. Panaitescu. Bucu- 
Sr flp 9 ?L Z v ^ n } e 1™ Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, 
text ales si stabilit de Florica Moisil si Dan Zamfirescu, cu o noua 
tlv S° e n^ a ( ? rl ^ ialul J li s i avon de Gheorghe MihailS. Studiu introduc- 
er r/mr Trvi* i2?5 Za ? fi resc U ? i Gheorghe Mihaila, Bucuresti, 1971. 
tlazu C «E£S, Z g t n ' Lu ? te J e J om ™ il °r cu turcii pina la Mihai Vi- 
teazu. Cultura veche romana, Bucuresti, 1898; P. Sfrcu, K voprosu o 

ffl^vS^ i H t, ? Ia ?- fcogo s osvodaria Ioanna Nea ^ k 3£X£ 

aosiju, Izvest ja otdelemja ruskogo iazika i slovesnosti imperatorskoi 
Akademii nauk" (IORIAS), V, 1900, nr. 4, p. 1284-1307; A I Ial^ 



152 



mirski, Valasskii Mark Avrelii i ego Poucenija, IORIAS, 1905, X, fasc. 
4, p. 339—374; Demostene Russo, Studii bizantino-romdne, Bucuresti, 
1907; Stoian Romanski, Mahnreden des Walachischen Woywoden Nea- 
goe Basarab an seinen Sohn Theodosios, Leipzig, 1908; Demostene 
Russo, Studii si critice, Bucuresti, 1910; Demostene Russo, Critica tex- 
telor si tehnica edifiilor, Bucuresti, 1912; pentru opinia contrara vezi 
volumele de istorie a literaturii publicate de N. lorga; Demostene 
Russo, Studii istorice greco-rom&ne, vol. I, Bucuresti, 1939, recenzat de 
N. lorga in „Rev. ist", XXVI, 1940, p. 13 — 14; Vasile Grecu, Manuscri- 
sul din 1654 pretins pierdut al Invatdturilor lui Neagoe Basarab, 
„Conv. lit.", LXXII, 1939, nr. 10—12, p. 1851—1865; C. Noica, Pentru 
o altd istorie a gindirii romanesti. In marginea Invatdturilor lui Nea- 
goe Basarab, ..Saeculum", Sibiu, I, 1943; Vasile Grecu, Si totusi Inva- 
taturile lui Neagoe voievod, „Conv. lit.", LXXVII, 1944, nr. 4, p. 477— 
481 si nr. 7, p. 740—767; P. P. Panaitescu, Autenticitatea Invatdturilor 
lui Neagoe Basarab, „Conv. lit.", LXXVII, 1944, nr. 7, p. 733—739; idem, 
Invataturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitdfii, Bucuresti, 
1946 (extras din „Balcania", V 1( 1942); P. S. Nasturel, Invataturile lui 
Neagoe Basarab in lumina pisaniilor mindstirii de la Arges, „Mitr. 
Olt", XII, 1960, nr. 1—2, p. 12—23; Pompiliu Teodor, Doua manuscrise 
copiate pentru biblioteca lui Stefan Cantacuzino, „An. Inst. Ist. Cluj'\ 
V, 1962, p. 229 — 232; Dan Zamfirescu, Invataturile lui Neagoe. Problema 
autenticitatii, Rsl, VIII, 1963, p. 341—401; I. C. Chitimia, Consideratii 
despre Invataturile lui Neagoe Basarab, Rsl, VIII, 1963, p. 309—339; 
P. P. Panaitescu, Invataturile atribuite lui Neagoe Basarab. O reconsi- 
derare, Rsl, VIII, 1963, p. 403—424; Virgil Candea, Dinu C. Giurescu, 
Mircea Malita, Pagini din trecutul diplomatist romanesti, Bucuresti, 
1966; Al. Dutu, ft Le miroir des Princes" dans la culture roumaine, 
RESEE, VI, 1968, p. 437—479; N. Stoicescu, La politique de Neagoe 
Basarab et ses Preceptes pour son fils Theodosie, RRH, IX, 1970, nr. 1, 
p. 19 — 42; Leandros Vranoussis, Les „ConseUs" attribues au prince 
Neagoe (1512 — 1521) et le manuscrit autographe de leur auteur grec, 
in Actes du 11? Congres international des etudes du sud-est europeen, 
(Athenes 7 — 13 Mai 1970), vol. IV, Linguistique et litterature, Atena, 
1978; Neagoe Basarab (1512—1521), Bucuresti, 1972; Dan Zamfirescu, 
Neagoe Basarab si Invataturile catre fiul sau Teodosie. Probleme con- 
troversate, Bucuresti, 1973; P. S. Nasturel, Remarques sur les versions 
grecque, slave et roumaine des Enseignements du prince de Valachie 
Neagoe Basarab a son fils Theodose, „Byzantinisch-neugriechische Jahr- 
bucher", XXI, 1975, p. 249—271; Pavel Chihaia, De la Negru Vodd la 
Neagoe Basarab, Bucuresti, 1976; Catalina Velculescu, „ Alexandria" aus 
der Sicht von Neagoe Basarab und Antonio de Guevara, „Synthesis", 
VIII, 1981, p. 105 — 112; Gheorghe Mihaila, Gindire politicd si expresie 
literard in Invataturile lui Neagoe Basarab, RITL, XXX, 1981, nr. 3, 
p. 163—170. 




2. Literatura juridica 






De origine bizantina, cele mai vechi legiuiri scrise erau folo- 
site de romani in versiuni slavone dupa Sintagma alfabetica a lui 
Mate! Vlastares (1335), ca Pravila gramaticului Dragomir (Tara 
Romaneasca, 1451), sau Sintagma copiata de Gavril Uric (1472). 

Pravilele in limba romana au cunoscut trei tipuri: 1) Culegeri 
rezumative de pedepse pentru diferite abater!, norme pentru regle- 
mentarea raporturilor familiale si sociale si masuri de indreptare 
a vietii morale (Pravila sfintilor oteti imprimata de Coresi, la Bra- 
sov, 1560- — 1562, Pravila ritondui Lucaci, 1581, Pravila Popii Toa- 
der din Ripa de jos, 1610, Pravila din Codex Neagoianus, 1620 si 
Pravila de isprava oamenilor, de la inceputul secolului al XVTI-lea); 

2) dispozitii de drept canonic comentate si amplificate cu notiuni 
doctrinare, invataturi si sfaturi morale (Pravila de la Govora, 1640); 

3) corpuri ample de canoane si norme cu caracter penal si civil 
(Cartea romaneasca de invatatura, 1646 si Indreptarea legii, 1652). 



PRAVILA [RITORULUI LUCACI] 



8 iulie 1581 



Moldova 



Este eel mai vechi maouscris jurddic roniane.se si eel mai vechi 
text literar moldovenesc, cunoscut si sub numele de Nomocanonul 
sain Pravila de la Putna; a fost alcatuit de „ritorul si sholasticul 
Lucaci", daiscal de retorica si logica la manastirea Putna. 

OrigLnalul versiunii romanesti (paistrata la BAR, ms. si. 692) 
este neeunosout, dar Lucaci a imbunatatit aceasta versiune pentru 
scopuri didactiee. Probabil ca ritorul s-s folosit de o pravila sla- 
vona si de o traducere romaneasca (nemoldoveneasca) din care a 
$i las at un fragment sub aceasta forma. Textul pravilei (354 file) 
este in cea mai mare parte slavon, 134 pagini text slavon cu tra- 



ducere romaneasca interliniara si 10 pagini — Pravila sfintilor oteti 
— text exclusiv romanesc. 

Cuprinsul Pravilei este variat: o invatatura despre Trinitate, 
text doctrinar dupa Sf. loan Damaschin, Pravila svintilor oteti dupa 
invatatura a marelui Vasilie, sfatuiri pentru spovedanie (text pasto- 
ral), invatatura despre casatorie, pentru evitarea amestecarii de 
singe, invatatura despre postul launtric, text ascetic, cu citate din 
Pateric (Cartea parinteascd, sau Apophtegmata patrum), Spite de 
semintie si de nunta cu leage etc. 

[POPA ESTE UN VRACI MAlESTRUJ 

Iara popa sa caute si sa soeofeasca cindu va veni omul sa se 
ispovedeasca; si de va fi omul mult pacatos, iara popa se nu-I in- 
greoiadze foarte cu pocaanie 1 dentiiu, ce se dea cite putinel dereptu 
sa nu se spamenteadze, ce sa-i dea cit va pute birui in pocaanie si 
se-I imblindzeasca si sa-i aduca amente de corabie: cindu imple 
corabiia de treace de masura, ea se afunda; iara de-i desarta ea 
gioaca; si de e in vreame impluta binesor para unde-i iaste ei ma- 
sura; ce se-i vie lui in^elepciune si adevara 2 credin^a. Cu invata- 
tura cade-se popeei sa fie ca u[n] vraci maiestru [. . .]. Iara cindu 
va fi omul pu|inu greasitu si va fi im^eleptu, sa-i dai bura invata- 
tura, iara de va fi omul pre[a] pacatos si va fi cu putina mente, sa-i 
dai pocaanie cite putinel dereptu sa nu piara. 

BAR, ms. si. 692, p. 210'— 21(X 

[POSTIREA LAUNTRICA] 

Sa fie la stire si de aceasta a tot crestinnlui ca sa afla si 
aceastea invataturi dintru dumnedzaiestile Scripturi: a nu se posti 
numai de bucate, cum dzisem mainte, ce mai cu deadins fiecine sa 
se nevoiasca a feri postul eel den lontru. Direp ce cum iaste si 
omul indoit, cum ai gice sufletul si trupul, asea i sa cuvine si lucru- 
rele sa aiba indoite. Cum „iaste trupul mort fara suflet", asea si 
chipul Iucrurelor oamenilor din afara, fara de ferirea din lontru 
mort i, adevar. Ce arata si dumnezeiescul apostolul Pavel amin- 
doao de gice: „Lucrul fara de credin^a mort iaste, asea si credin^a 
iara lucrure moarta e". Dead chipul trupului din afara cu nevointa 
sa arata, iara credin^a sa imple cu ferirea omului ceaia din lontru. 
Insa toate cite vrem face noi, eale sa fie dupa simtirea celui om 
din lontru. Dire[p]t ce au intrebat si u[n] frate pre un parinte de ceia 



154 



155 



din Cartea parin^easca, ce au vrut sa stie folosul si lueruriic amin- 
duror, el i-au raspuns de i-au dzis asea: „Omul cela ce va face 
lucrure din afara fara de socotire de la inima el iaste aseamenea 
unui pom ce e vearde la frundza si frumos, iara de poame e sterp. 
Si iara: omul cela ce fereaste socotin{a ceaia den lontru cu lucrure 
din afara, elu e aseamenea unui pom ce are frundze frumoasc si 
poame intr-ins dulci si cu buna mirezma" 3 . Asea au dzis si altul 
dintru sfinti de aceasta, ca trebuiaste omului la toate lucrurele sa 
aiba ferire si fara de aceasta socotinta nu iaste puteare cu nece un 
lucru sa-si duca viia^a bine. Deaci aceastea s-au dzis de la sfinti 
de ferirea din lontru si mai virtos insusi Dumnedzau gice in sfinta 
evanghelie, ca „imparatiia ceriului iaste intre voi", Direp acea cum 
dzisem si mainte trebuiaste omului sa nu tinie numai post din afara, 
ce sa tinie si cela din lontru sa sa fereasca si sa fuga de toate cea- 
lea ce nu-s de f olos, cum invata pre noi si marele apostol Pavel de 
gice: „Cela ce sa fereaste, gice, de toate sa sa socoteasca". Si altul 
dintru sfinti arata mai bine de aceasta de gice asea, ca sa cuvine 
omului a sa feri la postul sau, nu numai de bucate, ce sa se ia 
amente pururea de toate si de alte greseale, cum am gice sa postim 
cu pintecele si cu limba sa ne departam de clevete, de menciuni, de 
cuvente desearte, de ocara, de minie si dirept spuind de toate gre- 
sealele ce ies cu limba. Aseamenea sa postim si cu ochii, sa nu cau- 
tam iara sfiinta pre nestine. Asijdere minule si picioarele a Ie apa- 
ra sa nu cura 4 intr-aseasi, ce sa se veaghe de toate lucrurele ceale hi- 
cleane. Asea postind, cum graiaste marele Vasilie, post iubit, de- 
partindu-iie de toate raotatile cealea ce sa facu cu simtirea noastra, 
noi vrem veni catra sfinta dzua invieriei oameni noi, cura^i, destoi- 
nici sf inteei cumenecaturi, slujbeei lui Hristos. 

BAR, ms. si. 692, p. 234^—238^. 

Primul fragment denota o profunda experienta psihologica si 
cuprinde cele mai vechi indicatii de psihoterapeutica din litera- 
tura noastra (confesorul este un medic, un vraci, omul pacatos o. 
corabie prea plina). Asemenea pasaje dovedesc ca si alcatuitorli 
primelor pravile au simtit nevoia sa adaoge prevederilor canonice 
seci si autoritare, lipsite'de justificarea pedepselor, explicarea ros- 
tului'acestora precum si o serie de Invata turi morale si spirituale 
care dadeau acestor miscelanee si o functiune educativa. 

Se remarca preocuparea conciziei extreme, a notarii esentialu- 
lui. Stilul este aproape oral; ca si in cintecele populare se folosesc 
diminutive (putinel, binesor) cerute de caracterul delicat al spove- 
daniei. 



Al doilea fragment este o pledoarie impotriva formalismului, 
pentru o comportare intemeiata in primul rind pe autocontrol. Per- 
tretul omului sobru, calm, moderat in gesturi, priviri si cuvinte 
evoca idealul kalokagathiei antice si recomandarile stoicilo'r. Reusita 
sub raport literar este eomparatia dintre omul „cela ce fereste so- 
cotinta ceaea den lontru" si pomul roditor, indemn impotriva ipo- 
criziei. Tonul este sententios, ca in literatura sapientiala, autorul 
se intemeiaza frecvent pe autoritatea citatelor biblice'si patristice. 

TEXTS: Pravila ritorului Lucaci, text stabilit, studiu introductiv si 
indice de I. Rizescu, Bucuresti, 1971; STUDII: AL Mares, Prima praviia 
bisericeascd tiparita in limba romana si raporturile ei cu cele mai 
vechi versiuni ale „Nomocanonului" prescurtat, in SLLF, I, 1969, 
p. 269—293. 

1 pocaanie = pocainta; 2 adevara = adevarata; 3 Citate din Pateric, 
opera ascetica* fundamentals din literaturile medievale ale Europei de rasa- 
rit §i Orientului Apropiat; 4 sa nu curd = sa nu fuga. 



PRAVILA DE LA GOVORA 



1640 



Tara Romaneasca 



Se remarca prin caracterul educativ mai pronuntat decit in 
pravilele din prima categorie; ea cuprinde pe linga obisnuitele liste 
de abater!, pedepse si interdictii, comentarii menite sk faca legea 
inteleasa de cei ce cadeau sub incidenta ei. 

Pravila de la Govora este o compilatie tradusa printr-un inter- 
mediar slavon dupa unui din nomocanoanele grecesti care au circu- 
lat in variante numeroase in culturile ortodoxe niedievale. Tradu- 
catorul, Mihail Moxalie (autorul Cronografului romanesc din 1620) 
s_-a folosit si de textul — mai scurt — al Nomocanonului la Marele 
Trebnic, alcatuire slavona datorata carturarului moldovean Pamvo 
Berinda, scrisa la Muntele Athos si care cunoscuse, dupa 1620, nu- 
meroase editii in Ucraina si Rusia. ' 

Initiativa editarii Pravilei de la Govora a avut-o Matei Basa- 
Jjab: : cu „porunca lui u s-a tiparit cartea, cu semnele heraldice ale 
Tarii Romanesti si cu versuri slavone alcatuite de Udriste Nasturel, 
m care e preamarita vitejia, nobletea si guvernarea pasnica a voie- 
vodului. Este vorba de un act al politicii lui Matei Voievod de or- 



156 



157 



dine si reorganizare a tarii care cunoscuse, dupa domnia lui Mihai 
Yiteazul, trei decenii de mari tulburari. 

O editie pentru Transilvania cu o predoslovie in numele lui 
Ghenadie, arhiepiscopul si mitropolitul de Alba Iulia a fost impri- 
mata concomitent, ceea ce dovedeste o constiinta de imitate spiri- 
tuala romaneasca. 

Pravila de la Govora este o opera de seama a afirmarii constiin- 
tei nationale prin scrisul romanesc. 

PREDOSLOVIE CATRA TOTI NASTAVMCI 1 SFINTEI BISEARECl 

[. . .] Socotit-am ca mai toate Hmbiale au carte 2 pre limba lor, 
cu aceai cugetaiu si eu robul domnului mieu lui Isus Hristos sa scot 
ceasta carte, anunie pravila pre limba rumaneasca, sfin^ilor voastre 
frati, duhovnici rumanesti carii sinte^i pastori oilor celor cuvinta- 
toare a turmei lui Hristos. Carea are intru sine multe fealiuri de vin- 
decari sufletelor czestinesti, celor ce sint ranite cu pacate. Insa mai 
virtos si cale la impara^iia ceriului. 

Insa ma rog sfin^ilor voastre cu mare mila la care mina va 
cadea aceasta sfinta carte, acela sa aiba a o $inea in mare cinste, 
si sa se inve^e dentru ea in taina, cum va vindeca sufletele oameni- 
ior de pacate. lara intru mina de mirean 3 sa nu se dea, nice la 
mascarici, sa nu fie tocmealele sfinfilor apostoli si a sfintilor pa- 
rinti batjocurite, ca apoi milostva 4 ta ver da sama, frate duhovnice, 
Eu nu voiu avea treaba. 

Cela ce priimeaste gindurile omenesti datori iaste intru scrip - 
tura invatat a fi, sa se opreasca de pohte, smerit si cu lucrure bune, 
pre tot ceasul sa se roage lui Dumnezeu ca sa-i dea cuvint de in- 
telepeiune ca sa indirepteaze pre ceia ce scapa catra dinsul. lara 
intr-alt chip insus datoriu iaste a posti miercurea si vinerea pre- 
spre tot anui cum porincesc sfintele si duninezeiestile pravile. Cum 
de carele va avea insus sa o dea si altora a face. 

lara de va fi insus nestlutoriu si nepostnic, cum va invata pre 
al^ii a face lucrure bune, si cine e neintelept va asculta pre el de 
carele va grai vazind pre el fara tocmala, si betfv si inva^ind pre 
al^ii sa nu se imbeate, sau alt vreum lucru bun a petreace, carele 
singur nu au fa cut? [. . .] 

BAR, CRV 39, p. V— VI. 

Predoslovia romaneasca, purtind numele mitropolitului Teofil al 
Ungrovlahiei, nu este decit traducerea unei predoslovii slavone sem- 
nata de mitropolitul moldovean al Kievului Petru Movila, In editia 



sa de Pravile din 1629. Se retine obligativitatea exemplului per- 
sonal al duhovnicului (metaforic: al „pastorului oilor celor cuvin- 
tatoare" . . .). 

tNVATATURA DE PACATELE CELORA CE UCIG 

[. . .] Sa nestine va prinde un fur furind si-1 va ucide pre din- 
sul, ucidere mare se cheama, pentru ce ca cu mina 1-au prins, ca 
sa se cearte s-al^ii cu certare. lara pentru ce ucizi prinsul, fie ma- 
cara si sarac. Ca de foame fura, incai asa sa-si sature trupul lui 

BAR, CRV 39, p. 41'— 41^. 

[IARTA PE LUPTATORUL INVINS1 

Ce voinic va iesi la razboiu si se va lovi cu alt voinic si-1 va 
birui si-1 va pleca supt dinsul si acela va sti ca va sa ia moarte 
de la dinsul si de va zice: „Dau-ma, frate, nu ma ucide, lata ca sint 
pre voia ta", iara acesta va fi nemilostiv si-1 va ucide, sa se leapede 
de crestinatate si pocaanie 20 de ai si metanii cite 1000 in zi. Deci 
pentruca-1 plecasi supt tine si intru voia ta fu, pentru ce, tica- 
loase,-l ucisesi? 

BAR, CRV 39, p. 55?. 

[INGRIJIREA $1 BUNA EDUCARE A COPIILORJ 



Oarecine va naste 
dinsii cum se cade, ce 
tunza r , anathema acela, 
va griji de feciorii lui, 
lui Dumnezeu nu-i va 
adeverita, crestineasca, 
caile ceale intoarse 6 , in 
c ari, si in plesnete si 
rin(i ca acestia. 



feciori si nu-i va socoti, nice-i va hrani pre 
va vrea sa-si lase tinerii sa mearga sa se 
Si si cela ce-1 va tunde pre dinsul. Cene nu 
sa-i cearte pre ceia ce i-au nascut, si frica 

invata pre dinsii ca se unable pre calea cea 

ce se vor lasa si se vor instriina intru toate 
curvie, si in furtisag, si in rapire, si in ju- 

intru toate nedireptatile, anatema niste pa- 

BAR, CRV 30, p. 81 r . 



Ca toate pravilele romanesti, cea de la Govora ofera tabloul 
unei societati cu relatii complexe. Se degaja din carte insistenta bi~ 
sericii de a mentine poporul pe calea cea dreapta, prin prescript! i 



158 






;lAHi ' 



■>-?fyc w* 



[BIBUQTcCA MUMJC.^LA 
MJHAfL SADOVSANU 



159 



canonice, tendinta timpului fiind, dimpotriva, aceea de laicizare a 
raporturilor sociale si de liberalizare a moravurilor, tendinta pe care 
clerul incearca sa o reprime. Pravila este tradusa intr-o limba cursi- 
V a } — „pe-nteles", dat fiind caracterul ei didactic, si ^ reprezinta 
un notabil progres in evolutia scrisului in romana. Descrierea delic- 
telor reprezinta adesea adevarate miniaturi ale vietii sociale sau de 
familie, permitind sa se surprinda conceptii si atitudini caracte- 
ristice. 

TEXTE: Pravila bisericeasca, numitd cea mica, tiparita mai intii la 
1640, in mdnastirea Govora; publicatd acum in transcripfiune cu liter e 
latine de Academia Romana, Bucuresti, 1884; Pravila bisericeasca (nu- 
mitd cea mica) tiparita in monastirea de la Govora la anul 1640 si 
Pravila lui Matei Basarab cu canoanele sfinfilor apostoli intitulatd (In- 
dreptarea legei) tiparita la Tirgoviste in anul 1652, Editor: loan M. Bu- 
joreanu, Bucuresti, 1885; STUDII: Gh. Cront, Pravila de la Govora din 
1640, in „Studii'\ 13 (1961), nr. 5, p. 1211—1226. 

1 nastavnici == conducatori, sefi ecleziastici ; 2 carte = stiinta, invatatura; 
» mirean (fig.) = prof an, incompetent; 4 milostva = ingaduinta; * Paginatia 
original^ fiind gresita, trimiterile s-au facut la paginatia continuativa de pe 
exemplarul aflat la BAR; 5 adica sa se calugareasca; se condamna intrarea 
in monahism fortata de paring care isi abandonau astfel copiii; e intoarse =j 
ratScite, gresite. 



CARTE ROMANEASCA DE INVATATURA 



1646 



Moldova 



A treia categorie de pravile, adevarate corpuri juridice, elabo- 
rate pe baza traditiei legislative bizantine (Legea agrard) si a prac- 
ticii occidentale contemporane autorilor (Prosper Farinaccius) este 
inaugurate prin Carte romaneasca de invatatura de la pravilele 
imparatesti si de la alte giudeate, tiparita la Iasi in 1646, cunoscuta 
si sub numele de Pravila lui Vasile Lupu. 

Este prima legiuire laica oficiala sj codificata a Moldovei care 
asaza acest stat inaintea multor tari europene in ceea ce priveste 
istoria legiuirilor tiparite. 

Desi compilata, cuprinzind norme de drept adoptate din teoria 
si practica juridica de citeva secole a societatilor din Mediterana 
orientals (din Bizantul medieval pina in Italia umanistilor si negu- 
tatorilor) pravila respective este o opera de gindire practica — po- 



litica, legislative, morala — romaneasca. Principalul merit pentru* 
o asemenea initiative juridica ii revine, in istoria gindirii sociale si 
a institutiilor romanesti, lui Vasile Lupu, si lui Eustratie Logofatul 
ii ramine titlul de intii alcatuitor al unei legiuri moderne in istoria 
poporului nostru. 

Scopul cartii, dupa cum arata in prefata alcatuitorul ei, Eus- 
tratie Logofatul, a fost asezarea judecatilor in Moldova pe o baza 
legislative unitara. 

Raritatea, datorata probabil unui tiraj mic, a fost remediate 
prin copii manuscrise efectuate in Moldova, dar si in Tara Roma- 
neasca, unde dupa sase ani este in intregime folosita la redactarea 
pravilei muntene, Indreptarea legii. Viabilitatea pravilei (fiind in 
vigoare vreme de aproape doua sute de ani) se justifica nu numai 
prin calitatea sa de a da „invataturi" judecatorilor, atit in pricini 
agrare cit si in penale (fara a inlatura obiceiul pamintului), cit si 
in faptul ca ea reprezinta totodata si un remarcabil monument al 
limbii si culturii romanesti din prima jumatate a sec. XVII. 

T °|i ceia ce simt crest in i pravoslavnici, cine 
v a ceti ca sa in^eleaga. 

Cum izvorasc si ies toate apele den mare si impar$indu-sa sa 
raschira pren toate vinele pamintului de adapa tot pamintul, asea 
intr-acesta chip si svintele scripturi izvorasc si ies dentru injilepciu- 
nea dumnedzairei si alte toate invataturile ceale bune; drept aceaia 
iarasi cum vedem pre to^i injeleptii si putearnicii lumii cu mare 
osirdie si nevoin^a si cu multa cheltuiala cearca si sapa pamintul 
si mestersuguiesc de gasasc de aceale vine de izvor de apa si, daca 
le gasasc, bucurindu-sa foarte, iscusit cu mare mestersug silesc de 
scot acel izvor pana in fa$a pamintului pentru binele si rapaosul a 
mul^i ce lacuiesc pre acel loc; asea iaste si izvorul svi'ntelor seria- 
tim [. . .]. 

Pentru ca cum nu poate nime a lacui in ceasta lume fara de 
apa, asea nu poate fi nice fara invatatura, cum dzice Isaiia proro- 
cul: „Zavistiia cuprinde pre oamenii cei neinvajati". Drept aceaia si 
al nostru prea luminat intru crestinatate si dirept intru credi^a 
loan Vasilie voevoda 1 , domnul si biruitoriul tarii Moldovei, urmind 
urma celor buni si in^elepti domni, socotind neputinta si slabiciu- 
nea acestui loc si imputinarea izvoaralor svintelor scripturi si altor 
jnvapturi si cunoscind nevoia ce va veni si scadearea asupra oameni- 
ior, ce vor fi lacuitori in tara Moldovei, fiind fara invatatura, vor fi 
de pururea insatati si lipsi^i ca si cum are fi intr-un loc secetos 
tara de apa, si mai virtos vadzind nedreptatile si asuprealele misei- 



160 



U 



Crestomatie de IiteraturS romfina veche — vol. I 



m 



lor carele fac cei neinva^i si neintelegatori, diregatorii si giudca- 
tele de pre la toate scaunele Moldovei, drept aceaia cu multa osir- 
die s-au nevoit mariia sa de-au cercat pre multe \aru pana I-au inl 
direptat Dumnedzau de-au gasit oameni ca aceia, dascali si filosofi, 
de-au scos den car$i elinesti si latinesti toate tocmealele ceale bune 
si giudeatele celor buni crestini si svin^i impara^i, carile ca o lu- 
mina lumineadza si arata tot lucrul celor intunecati si prosti si ne- 
inva{a{i ca sa cunoasca sirimbatatea tuturor si sa giudece pre di- 
reptate: carele sa cheama acmu Pravilele imparatesti. Aceastea in- 
telepciuni si aceastea invataturi ne-au dat si ne-au lasat noo tutu- 
ror rodului romanesc, ca sa ne fie noo de pururea izvor de viiatea 
in veaci nescadzut si nesvirsit. 

Dupa tocmala si nevointa marii[i] sale domnului datu-s-au inva- 
^atura si mie unui mai mic si nice de o treaba a marii[i] sale rob, Ev- 
stratie biv logofet, de am scos aceaste pravile si le-am talmacit den 
scrisoare greceasca pre limba romaneasca ca sa poata in^eleage toti. 

BAR, CRV 50, prefa^a. 

Prefata cu care Eustratie insoteste textul si prezinta pravila in- 
cepe cu o parabola (forma in care am vazut ca sint imbracate — 
de cele mai multe ori — invataturile cuprinse in Evanghelii) in* 
care scripturile sint comparate cu captarea izvoarelor de apa de ca- 
ire „inteleptii" care le „scot" spre folosul „a multi". 

Ca mesaj Pravilele imparatesti depasesc hotarele Moldovei nu 
numai prin titlul de Carte romaneasca dar si prin declaratia ca 
„acestea intelepciuni" s-au dat pentru tot rodul [=neamul] roma- 
nesc. 



[DATORIA DE A DA AJUTOR] 

Macar ca are fiecine voie sa agiutoreasca pre eel asuprit si unde 
va vedea ca stau cu razboiu asupra lui, sa-i scoata capul si sa-1 
mintuiasca den moarte; iara acest lucru nu iaste nemarui dat cu 
vreo sila, cum sa fie datoriu sa faca acest agiutoriu; de multe ori 
si cu cuvintul poate sa agiutoreasca nestine pre altul, pana-1 va 
izbavi de vrajmasul carele-i face asupreala; dara nu iaste nime da- 
toriu cu de-a sila sa-1 faca sa faca aceasta, si de vreame ce va 9 
om strein, iara nu de rodul lui si de singele lui, ce sa dzice irate, 

Feciorul iaste datoriu sa agiute tatlne-sau, cind va vedea ca stau I 
cu razboiu asupra lui, sa-1 izbavasca de moarte. 

Slujitoriul iaste datoriu sa agiute capitanului sau. 



Robul eel cumparat iaste datoriu sa agiute domnu-sau; namitul, 
stapinu-sau; muiarea, barbatului sau; cei de loc, giude^ului sau. 

Tara sa cade sa-s socoteasca si sa-s priiasca, si sa acopere de 
asupreale pre oamenii pamintului sau. 

BAR, CRV 50, fila 65^— 65 v . 
[LUPTA CINSTITA E CU ARME EGALE] 

Cind sa va prileji de va fi un cucon micsor si slab si va veni 
asupra lui vreun barbat mare si mai tare la toate puterile decit 
aceia, atunce iaste volnic sa sa bata eel mai mic si mai slab cu mai 
mare arme decit cum sirnt a celuia ce vine asupra lui. Iara de sa 
va afla ca cela ce vine asupra lui si inceape el svada iaste mai mic- 
sor decit dins si mai slab, atunce n-are puteare eel mai mare si mai 
tare sa scoata mai mare arma sa sa bata cu celalalt sau si tocma, 
pentru ce de sa va prileji sa scoata mai mare si sa va timpla de-1 
va ucide pre acest micsor si slab, sa va certa, macar de-are fi si 
inceput razboiul eel micsor si slab. 

BAR, CRV 50, fila 66^. 

De remiarcat limpezimea textului caracteristica stadiului atins 
de scrisul romanesc spre mijlocul secolului XVII. Desi text didactico- 
juridic, alcatuitorul este preocupat de efecte literare comune crea- 
tiei populare: repetitii, diminutive, epite'te. 

TEXTE £1 STUDII: Cartea romaneasca de invatatura, editata de Gheor- 
ghe Sion, Boto^ani, 1875; loan M. Bujoreanu, Colecfiune de legiuirile 
Romdniei vechii si cele noi, vol. Ill, Bucure^ti 1885; S. G. Longinescu, 
Legi vechi romdnesti si izvoarele lor, vol. I, Pravila Moldovei din vre- 
mea lui Vasile Lupu (cu o traducere in limba franceza de A. Patrognet), 
Bucure$ti 1912; Carte romaneasca de invafatura, (de acad, Andrei Ra- 
dulescu si colaboratori), Bucuresti (1961). 

1 Vasile Lupu, domn al Moldovei (1634—1653). 



INDREPTAREA LEGII 



1652 



Tara Romaneasca 



t A fost publicata la Tirgoviste in 1652 si este cea mai ampla pra- 
vila romaneasca alcatuita pina la legiuirile moderne de la sfirsitul 
sec. XVIII, dar, In acelasi timp, prin con^inutul sau bogat si variat 



162 



163 






este o adevarata enciclopedie a gindirii, moralei, normelor de con- 
vietuire si raporturilor juridice din societatea romaneasca a veacu- 
lui precedent. Numita in literatura de specialitate Pravila lui Matei 
Basarab, cartea este de fapt o initiative a lui Stefan, mitropolitul 
Ungrovlahiei. 

Traducerea a facut-o calugarul Daniil Panoneanul (Daniil An- 
drean), carturar din Transilvania, ajutat de doi cunoscuti invatati 
greci, pe atunci profesori la scoala greco-latina, recent infiintata' la 
Tirgoviste de Matei Basarab, si anume Ignatie Petritzis si Panteli- 
mon — Paisie Ligaridis, amindoi originari din insula Hios. ' 

Indreptarea legii este o realizare culturala care depaseste, ca in- 
tense si cuprins, sfera juridica laica si bisericeasca. Momentul alca- 
tuirn cartii si personalitatea carturarilor care au talmacit-o si pu- 
blicat-o explica mesajul ei umanist si civic. Pravila participa la 
programul de organizare si ordonare a tarii realizat de Matei Basa- 
rab,^ ea aseaza „leage si legatura si hotara" tuturor membrilor so- 
cietatn, de la mari la mici, mireni, sau clerici. „Acestiia Indreptari 
de leage ~~ arata Stefan in prefata — ; cine-i va zice de obste vra- 
ciuitoare nu va gresi, pentru ca ameasteca ierbile si leacurile de 
le da bolnavilor de tamaduiaste pe fiecarele de fiece boala". (De 
remarcat limbajul figurat in alcatuirea caruia autorul se foloseste 
cle elemente din credintele si din vocabularul activ al vorbitorilor 
de rind). 

Tara avea nevoie de lege, de norme atit juridice cit si morale, 
asadar, $tefan da o definite a conceptului: 

Paring! au pus numele raspunsurilor si invataturilor lor canon 
sau pravila adeca numele de la lemnul cela ce lucreaza mesterii, ca- 
rele se chiama indreptariu, cind lucreaza leamne sau pietri, fiind no- 
doroase, strimbe si colforoase si neneatede. Punind acel dreptariu, le 
tocmesc si le netezesc si asa le alcatuiesc una cu alta; Pravila se 
chiama si alte mestersugure multe ale mesterilor dascali, adeca carii 
au mestesugit grammatiehia, filosofia si vraciuirea si carii au mes- 
tesugit cintarea; si nu numai acealea ce inca si ceia ce au tocmit 
leagea imparateasca pusu-le-au numele pravile. 

BAR, CRV 61 (prefata II), fila 4^". 

Se observa din fluenta frazei, preocuparea pentru claritate, ex- 
plicitate. Stefan al Ungrovlahiei — care mai tiparise carti in limba 
romana (Pogrebania preotilor in 1650 si My stir io sau Sacrament in 
1651, aceasta din urma tradusa de el insusi) a fost un promo tor al 
mtroducerii graiului poporului in practica bisericeasca si in cul- 



164 



tura, convins de uriasa insemnatate a limbii vernaculare in educatie 
si in crea^ia spirituals a neamului sau. Aceasta explica, desigur, si 
laudele pe care i le aduce, in inchinarea lui, Daniil Panoneanul, el 
insusi un ales carturar, cea dintii pledoarie pentru ideea umanista 
a innobilarii prin cultura si literatura noastra; 

Multi oameni socotesc pentru omul cela ce, cind se naste intr-o 
cetate cu mul^i oameni si vestita, den paring de buna ruda si vesti^i, 
ei zic ca iaste vreadnic si dastoinic unul ca acela sa fie laudat si sa se 
ciudeasca 1 si sa se mire pentru mosia lui si pentru inal^area rudeniei 
lui. Ce unii ca aceia gresesc fara seama si fara de socoteala chib- 
zuiesc, pentru ca bunatatea nu vine nici se trage da pre mosneani 
si da pre stramosi; asijderea si raotatea si via^a cea rea nu mearge 
sa vie sa se pogoare pe strenepo^i, ce fiescine den lucrurile sale (du- 
pa cuvintul stapinului nostra) sau se rusineaza, sau se slaveaste. 
Pentru ca omul cit de-ara fi sa se traga de paring si de ruda de 
oameni mari, vesti^i si imbunata^i, iara lucrurile lui sa fie proaste 
si fara de isprava da nemica si grozave, aceluia atita de mult i se 
cuvine batjocorire si urgisire. Si iaras (impotriva), cind rasare o 
odrasla de buna ruda si creaste intr-un sat prost 2 si da nemica, den- 
tru niste oameni oarecum, si sa se faca cu nevoin^a lui si cu multa 
socotin{a si luarea aminte, minunat intru lucruri si intru indreptari 
si sa procopseasca 3 intru bunata^i, atunce mai virtos se cade unul ca 
acela sa lie laudat dastoiniceaste, cum se cade, de to^i, si luminat 
sa fie laudat. 

BAR, CRV 61 (prefata I) fila l v . 

TEXT: Indreptarea legii, 1652. Editie de acad. Andrei Rfidulescu ($i co- 
laboratorii), Buc, 1962. 

i sa se ciudeasca == sS se minuneze; 2 prost = simplu, oarecare; 3 sa pro- 
copstasca ~ sa propSseasca, sli progreseze. 



V. LITERATURA LAICA §i apocrifa 
■1. Romane populare 



ALEXANDRIA 



[ante 1620] 



[Transilvania] 



Unul din complexele narative cu cea mai larga raspindire este 
alcatuit din relatarile despre viata lui Alexandru Macedon. Acestea 
au circulat sub forma unor lungi scrieri cu existenta autonoma, dar 
si ca scurte povestiri incluse in alte opere literare sau istorice; tra- 
ditia orala le mai pastreaza inca amintirea si le intilnim urmele in 
artele plastiee. Dar intimplarile ce i se atri'buie si semnificatia lor 
difera dupa timpul si poporul care si le-a asumat. Contributfa fie- 
carei culturi eonsta tocmai in accentuarea cu mijloace artistice pro- 
prii a unor anumite insusiri ale imparatului macedonean. 

Romanii au cunoscut „istoria" lui Alexandru Macedon din ma- 
nuscrise redactate in slavona; mai mult decit paginile din crono- 
grafe, le spunea Alexandria, reflex indepartat al romanului ce fu- 
sese alcatuit in Egipt in secolul III i.e.n. Una din formele sirbesti 
ale variantei denumite „Pseudo-Callisthenes" a fost tradusa in lim- 
ba romana; cunoastem doar o copie tirzie, f acuta in 1620 de popa 
loan Romanul — „Vlahul" — probabil din Transilvania. 

Pentru a reconstitui semnificatia atribuita de romani povesti- 
rilor despre regele macedonean, trebuie sa comparam numeroasele 
manuscrise ale Alexandriei cu stir! din cronici, cronografe, insem- 
nari ale cititorilor si copistilor, cu marturii ale culturii orale ajunse 
pina la noi si cu ilustratii de manuscrise, picturi murale, picturi pe 
lemn etc. Alexandru-imparat nu apare nici ca un cuceritor insetat 
de glorie si stapinit de patima puterii, nici ca un perfect cavaler, ci 
ca un personaj de basm, plecat in lume sa-si implineasca soarta, 
lipsit de „hybris", devenind — pe masura ce actiunea Inainteaza — 
tot mai sigur de apropierea sfirsitului, refuzind sa transforme in dez- 
nadejde umbra de tristete ce-1 insoteste pretutindeni. De la o epoca 
la alta si chiar in aceeasi epoca, de la un cititor la altul, romanul 
indeplineste functii diferite. El poate fi pilda nestatorniciei „cestii 
lumi desarte si minginoase", dar poate fi si un indemn la rezistenja 
antiotomana (persii lui Dane, desemnati cu numele de „turci", sint 
invmsi, desi se credeau invincibili, de un popor balcanic). Alteori 
pe prim plan trece frumusetea drumului strabatut de Alexandru dupa 



c e „iesi din lumea mirului si ajunsa le pustie, la locul gadinilor sal- 
bateci", frumusete izvorita din asocierea unor vechi motive, cu o 
semnifi'catie necunoscuta cititorului contemporan, dar intuita de ci- 
titorul sail ascultatorul din vechime, educat in lumea unei culturi 
orale pe care o recunoaste in paginile cartiL 

SFlRSITUL LUI DARIE SI NUNTA RUXANDREI 

Darie vazu oastea lui sparta si pleca a fugi. Si plingea cu jale 
mare si graia: 

— O, nevolnice Darie, cum te potriviiai lui Dumnezeu din cer, 
iar astazi nici unui om de pre pamint nu te potrivesti. Ci cum 
fuses! imparat a toata lumea iar acuma nici la mosiia ta nu \i sa va 
prinde a muri. 

Si-1 ajunsera doi boiari ai lui, pre nume Candracos si Razvan. 
Si-1 lovira amindoi cu suli^ele si-1 junghiiara si-I surpara jos de 
pre cal si-i luara tot ce gasira la el. Si zacea Darie in pulbere. 

Alixandru zise lui Filon: 

— Sa goniasca pre indiiani si sa strige sa nu fuga, ci sa sa in- 
chine mie! Si deaca sa vor inchina mie, sa le iai caii si armele si 
sa-i dezbraci si sa-i lasi. 

Si incepu Filon a-i goni si le striga sa nu fuga, „ca tot vet 
peri!". Si-i ajunse Filon si statura indiianii si sa inchinara lui Fi- 
lon. Iar Filon le lua caii si armele si le zise Filon deaca-i slobozij 

— Sa zicet lui Por imparat sa nu mai dea ajutoriu altuia, ca 
nu-i va mai vedea. 

Si sa dusera la Por far arme si far cai, citi ramasera de sabiia 
lui Alixandru. 

Iar Alixandru goniia pre persi. Iar Darie vazu pre Alixandru 
si-1 striga din pulbere si zise: 

— Nu trece, AHxandre, nu lasa pre Darie imparat sa zaca in 
pulbere, supt picioarele cailor, ca nu esti asa nemilostiv. 

Alixandru auzi pre Darie strigind si sa abatu si-1 vazu zacind 
pre Darie in pulbere. Alixandru zise: 

— Cine esti tu? 
Darie zise: 

— - Eu sint Darie imparat, cela ce sa potriviia lui Dumnezeu si 
sa vaznesiia pina in cer. Si acuma ma pogoriiu jos pina la iad si zac 
in pulbere. Eu sint Darie, cela ce eram marit de multe mii de 
oameni. Astazi sint supt picioarele cailor. Eu sintu Darie, soarele 
persilor, Eu sint Darie imparat, cela ce eram imparat a toata lumea, 
Iar astazi nici la mosiia mea nu mi sa prinse moarte. 



Eu sint Darie 



166 



167 






imparat al persilor, cela ce eram slavit de multe limbi si de mult! 
oameni. Eu sint Darie imparat, iar astazi sint junghiiat de persii miei 
Ce si tu, Alixandre, adu-ti aminte si nu ma Iasa sa zac eu asa pre 
pamint gol. Si tu nu esti asa nemilostiv si vazut-ai imparatiia mea 
Ahxandru descaleca si-I gasi cu putfntel suflet, si-1 luo in brate 
si-1 puse in carita lui de aur si-I sterse cu mahrama lui si-I invali 
cu plasca lui si-i zise: 

— De nu vei muri, mare cinste-t voi face! 
Si zise: 

— Sa-1 aducet incatenel pina la Persida cetate. 

Iar Alixandru mergea dupa ostile lui Darie si striga persilor sa 
nu fuga, „ci sa sa inchine mie, ca Darie au perit". Si staturg ostile 
si sa inclnnara lui Alixandru. Si mersera tot persii pina la Persida 
cetate, la scaun. Si intra Alixandru in cetate; si sazu in jatul lui 
de aur; si-s puse stema de.aur in cap, si-s luo toiagul de aur in 

f??i ?V me T r3 P er ? U cu machidonenii denpreun si sa inchinara 
to; iui Alixandru si zisera: 

— Mnoga Ieata, 1 Alixandre, imparatul persilor! 

Si adusera si pre Darie imparat, cu putintel suflet si vazu pre 
Ahxandru sazind in jatul lui. Darie zise sa aduca pre fata lui pre 
Ruxanda, si pre imparateasa mea**. Si adusera pre Ruxanda si 
merse la Dane. Si o apuca pre fie-sa Ruxanda in brate, Darie, si 
o saruta dulce si plinse cu jale si zise: 

— O, dragul mieu suflete si inima mea si lumea ochilor miei, 
draga mea, Ruxando! astazi cistigasi barbat far de nadejde de la 
Machidonie, nu cu voia mea. Iar eu nu cugetai a-\ face nunta asa 
degrab, ci vream eu sa fac si sa string la veseliia ta tot craii si tot 
oomnu, de la rasarit pina la apus. Iara astazi cistiga-t tie Dumnezeu 
parbat pre cela ce 1-au pus Dumnezeu imparat persilor si a toate 
imparatiile no istre. Si la nunta ta mult singe sa varsa machidonescu 
?i al persilor. Si astaz persii cu machidonenii sa infratira ca fratii 
Iar Dumnezeu nu vru cum vruiu eu. Ce-t zic eu tie, fata mea, Rul 
«?fli°w e ~ ' "Winte sa cinstesti imparatul tau si sa-1 iubesti ca 
sufletul tau pre Ahxandru, cum sa cade, ca pre un sot al tau si 
pre domnul tau. * * 

Si o luo pre Ruxanda de mina si o duse la Alixandru si zise: 

— Priimeste, Alexandre, sufletul mieu si fata mea, Ruxanda, si 
inuna mea dar de la mine. Si sa stii ca iaste buna si inteleapta si 
frumoasa. |ie imparateasa sa-t fie, ca iaste milostiva. Si cu jale ti-o 
dau. Si sa-ti fie sot Pina la moarte. ' 

Si zise lui Alixandru: 

— Sa cinstesti pre socra-ta, ca pre muma-ta Olimbiada. 



168 



Si saruta Darie pre Ruxanda de trei ori si o dede lui Alixan- 
dru. Si o luo Alixandru de mina si o saruta dulce si o pusa Iinga 
dinsul in jatu de aur al lui Darie. Si puse stema lui' in capul ei; si 
scoase inelul lui si-I puse in degetul ei. Si luo Alixandru stema ei 
? i o puse in capul lui; si luo inelul ei si-1 baga degetul lui. 

Si zise Alixandru: 

— lata, Darie, de astaz-nainte iaste fata ta imparateasa mea! 
Darie vazu asa si zise: 

— Imparafiti cu Dumnezeu, ca eu mergu la iad, unde mergu 
tot, den veac. Iar pre Candracos si pre Razvan sa-i judeci cum va fi 
cu dreptul. Si raminet cu Dumnezeu si fi^i sanatosi. 

Si muri marele imparat Darie, iar Alixandru petrecu-1 pina la 
mormint si cu tot Persii si cu machidonenii si-I ingropara cu mare 
cinste. Si sa savirsi marele Darie imparat si muri in luna lui Avgust, 
in 15 zile, la Persida cetate si-I petrecu. 

Alixandru chiema pre Candracos si pre Razvan si le zise „ca 
ci uciset 2 pre domnul vostru, pre Darie, cela ce v-au boierit si v-au 
miluit si v-au facut mult bine? Dar mie, strein ce nu v-am facut 
nici un bine, ce-m-veti face mie?" 

Ei zisera: 

— Moartea lui Darie te puse pre tine imparat persilor. 
Alixandru zise: 

— Sa-i spinzure! 
Si zise: 

— Proclet sa fie cela ce va hrani uclgatoriul de domni si curva 
dm casa si vinzatoriul de cetate. Ce sa zice: „sa ueizi pre raul sau 
sa-i scurtezi raotatea". 

Alixandru sazu acolea in scaunul lui Darie, imparat al turcilor 
si al Persidii tot. 

BAR, ms. rom. 1867, f. 71 v — 75. 

Se presupune ca aceasta parte a naratiunii se gasea chiar in 
lorma mitiala a romanului. Cele trei fire principale (Razvan si Can- 
aarcus — Candracus in transcrierea unor copisti romani — isi tra- 
aeaza si ucid imparatul, dar sint neindurator pedepsiti de Alexan- 
«ru; Darius, considerat invincibil, pierde batalia cu 'macedonenii; 
^exandru o ia de sotie pe Ruxandra, fata lui Darius) au gasit fie- 
'-are m parte o rezonanta deosebita intre cititorii romani. 
t ,¥ ee ? ca »domnul, bun sau rau, de la Dumnezeu este« si nu 

eouie sa~l tradezi, se n3stea nu numai ca o consecinta a credintei 
nn i ? $ divina, ci si ca o necesitae de a asigura stabilitatea 

ucieelor sociale. Ea a fost afirmata de numeroase ori — sub forme 



169 



diferite — in cronicile romane; o hiaina evident apropiata de cea 
din Alexandria, imbraea in Cronica lui Mihai Viteazul si in poemul 
Inchinat aceluiasi domnitor, de Stavrinos. Mai importanta chiar de- 
cit in literatura,' este prezenta acestei atitudini in viata reala a lui 
Mihai (care, asemeni lui Alexandria, i-a pedepsit pe ucigasi, apoi 
si-a ingropat cu deosetaite semne de cinste adversarul, pe cardinalul 

Andrei Bathory). , . - , -i 

Prin victoria asupra lui Darius, numit cind imparat al persilor, 
cind imparat al turcilor, Alexandru eel Mare devenea in ochii citi- 
torilor romani prototipul domnitorului luptind pentru libertate. Ne- 
indurator in batalii, el se pleaca intelegator spre suferinta dusma- 
nului care, odata invins, devine un simplu om ce se chinuieste, pilda 
graitoare a nestatorniciei gloriei. j 

Cit despre Ruxandra, oferita de tatal ei ca sotie invmgatorului 
pentru a salva ceva din maretia familiei si a imperiului, ne amm- 
teste de soarta multor domnite romane, indeosebi a unei alte Ru~ 
xandre, fata lui Petru Rares, sotie a lui Alexandru Lapusneanu. 
Cuvintul de jale al lui Darius pus in fata cu propria sa pra- 
busire, cu prabusirea regatului si cu so-arta trista — desi in apa- 
renta stralucita — a fiicei lui, aduce acel aer de sensibilitate fata 
de sentimentele omenesti, specific Alexandriei „sirbesti", care va 
fi sunat impresionant in tarile romane silite mereu sa faca fata raz- 
boaielor si navalirilor. Aceasta parte din copia lui Ion Romanul s-a 
pierdut, deci am reprodus textul unei copii ulterioare care deriva ] 
din aceeasi traducere. 

OAMENII CU UN PICIOR §1 CU O MlNA 

Si de acole purcese si merse 10 zile nainte si ajunsera la o tara 
cu'neste omeni cu un picior si cu o mina si cu un ochiu si cu code 
de oie; si sarie diin piiatra in piiatra [. . .] Si prinsera ostile de ace 
multi si-'i dusera 1-Alexandru. Si graira omeneste: 

— Imparate, ce veri cu noi? lacata ca simtem neste omem ne- 
puternici si slabi si ne bat tote gadinele si pintru ace am fugit noi 
din lume la postie, si ne hodinim aicia, si ne hranim cu nevoie; ce 
te milostiveste, imparate, si ne slobozeste. 

Alexandru, daca auzi asa, el sa milostivi pre ei si-i slobozi. 
Si sa dusera si sa suira pre un munte nalt. lar Alexandru, pantru 
morte lui, zise ca tot omul fuge de morte. lar acee omeni cu un pi- 
cior, ei sa strinsera multi si statura pre munte si strigara tare: 

— O, Alexandre imparat, cit f usesi de mindru si noi te inselam. 
Alexandru statu si zise: 

— Intreba^i-i cumu ma inselara. 



^i intrebara: 

— Cum in§elat pre imparatul? 
Ei graira: 

— Carne nostra este mai duke de totea carnile pre lume; si 
piele nostra nice un fier nu o pote taia, nici pusca nu o trece; 
si matele nostre pline simt de margaritariu si de pietri scumpe; s-ini- 
ma nostra este cit oul de ginsca, piiatra nestemata. 

Iara Alexandru rise si zise: 

— Adevar, toata pasare pantru limba ei piere. 

Si zise Alexandru ostilor sa ocoliasca muntele calarasi; iar pe- 
destrasii sa se suie pre munte cu 10000 de lei si cu pardosi si cu 
sampsoni si cu ogari si cu cotei. Si sa suira si prinsera 100000 de 
acee; si puse tabara si-i belira. §i gasira ma^ele lor pline de mar- 
garitariu si de pietri verzi; s-inima lor, cit oul de ginsca, piiatra 
nastemata. §i le pune in sulita si lumina nopte priin osti ca zioa. 
Si carne o dede tatarilor de o mincara; si zisera ca mai dulce de 
toate carnurile pre lume; si pieile lor, deca sa usca, nice sabie 
nu o taia, nice pusca nu o trece; si-si facura velin^e, si-si invalira 
pava|ele si sulije cu pieile acele. 

BAR, ms. rom. 3821, f. 22^— 24 v . 

Episodul despre „oamenii cu un picior si cu o mina" face parte 
din adaugirile tirzii, de dupa secolul VIII, la romanul grecesc, si 
exprima intr-un chip elocvent gustul pentru fantastic ce a deter- 
minat asamblarea in partea a doua a cartii a unor relatari (cu cir- 
culatie anterioara independenta) despre locuri si fiin^e ireale. Aceste 
relatari sint construite de obicei pe aceeasi schema: unui element 
cu posibila existenta istorica (aici: deprinderile canibalice ale unora 
din contemporanii lui Alexandru), li se adauga foarte vechi mo- 
tive epice, cu valoare simbolica (aici: monstrul om-animal; pietrele 
pretioase din marunta&le unor vieta^i; epiderma impehetnabila). 
Sensurile primare ale acestor motive se estompeaza cu trecerea tim- 
pului: pe de o parte, fiecare popor le apropie de propria sa epica 
(populara sau culta); pe de alta parte, accentul trece treptat de la 
simbolic la pitoresc. 

Exprimarea simpla, in fraze scurte, fara subtilitati stilistice, cu 
o tehnica a dialogului ce aminteste epica populara, se diferentiaza 
clar^ de modalitatea de expresie a celuilalt roman popular, la fel 
de indragit ca si Alexandria, Varlaam si Ioasaf. Mai mult decit 
iaptul ca traducerea s-a facut in medii culturale deosebite, inter- 
Vl *ie adecvarea stilului la continut, hotaritoare din moment ce nu 
^e fac simplificari in copiile din mediile populare ale romanului 
Varlaam si Ioasaf, 



170 



171 



TEXTE: Istoriia a Alexandrului celui Mare din Machedonia $i a lui 
Darie din Persida Imparatilor, Sibiu (tipografia Petru Bart), 1794 (cu 
numeroase reeditari ulterioare); Alexandria-Esopia. Text revazut de 
Mihai Sadoveanu, pret I. C. Chitimia, ed. Il-a, Bucure$ti, 1966. 
STUDII: N. Cartojan, Alexandria in literatura romdneasca, Bucuresti, 
1910; idem, Alexandria in literatura romdneasca. Noi contribupi (Stu- 
diu si text), Bucuresti, 1922; M. N. Botvinic, I. S. Lurie si O. V. Tvo- 
rogov, Alecsandria, Moscova — Leningrad, 1965; I. C. Chitimia, Romane 
populare romdnesti patrunse prin filiera slavd: Alexandria, Rsl, XIII, 
1966, m\ 13, p. 93 — 103; R. Marincovici, Srpska Alecsandrida, Belgrad, 
1969; G. Tepelea, Studii de istorie si Umbo. Uterard, Bucuresti, 1970; 
Ines K5hler, Der neuhulgarische Alexanderrman, Amsterdam, 1973; Al. ; 
Cizek, Metamorfozele unui erou si ale unei carpi populare; Viata lui 
Alexandru Macedon, „St. lit. univ.", XVIII, 1974, p. 100—108; Mihai 
Moraru, Structuri narative in literatura romdna veche, RITL, XXV, 
1976, nr. 1, p. 5—19; Willem Noomen, Aspects of the Narrative Speek 
of the „Alexandria" (1620), ..International Journal of Romanian Studies", 
1, 1976, p. 63—80; Helmut van Thiel^ David J. A. Ross, Ines Kohler, 
Rudolf Schenda, Alexander der Grofle, in Enzyklopddie des Mdrchens, 
Berlin, New-York, 1975—1977, vol. I, col. 272—291; Alexandru Dutu, 
Modele, imagini, privelisti, Cluj-Napoca, 1979. 

1 mnoga leata == multi ani; 2 uciset = ucisera^i. 



VARLAAM SI IOASAF 



[1649] 



Tara Romaneasca 



Afirmatia aproape general acceptata ea romanul Varlaam si loa-r 
saf ar deriva dintr-o culegere de legende despre viata lui Budha M 
.fost recent reluata in discutie si pusa sub semnul intrebarii. Se pare 
c| locul de nastere al romanului se situeaza mai curind in Asia 
Mica. Prezenta unor motive din cultura indiana denota asemanari, 
nu dependence, pentru ca astfel de motive fie au calatorit din India 
spre Europa prin Asia Mica, fie s-au format independent la dife- 
rite grupari omenesti, inainte de a se stabili un contact direct sauf 
indirect intre ele. 

Insusi punctul de plecare al romanului (fiul unic, nascut dupa 
o indelungata asteptare, stind sub semnul unei preziceri ce-i neli- 
n^steste pe parinti) coincide cu inceputul multor basme. Urmeaza 
izolarea intr-un loc greu accesibil (turn, cetate, tinut pustiu), izo- ; 
lare depasita prin calearea interdictiei si contactul direct cu „pri- 
mejdia". La acestea se adauga o multime de teme sau motive intil- 
nite in epica populara: calatoria in „lumea cealalta"; raclele al 
caror eontinut le contrazice infatisarea; cetatea (sau insula) perfec- 



tiunii; fata unchiasului cea in^eleapta; disputa — sau ghicitoarea — 
al carei pret este viata ori moartea; proba purita^ii (prin piatra ne- 
stemata, prin puntea ingusta etc.); craiul calatorind incognito, mai 
ales noaptea (vezi ciclul despre Harun al Rasid); drumul in Y, la 
a carui bifureatie eroul trebuie sa ia o hotarire decisiva pentru soar- 
ta sa; etc.; etc. 

Discutiile filosofice, rezumind de fapt un intreg sistem, erau 
usor receptate la orice nivel cultural, pentru ca se integrau unui 
adevarat compendiu de literatura populara. Notiunile abstracte se 
asociau cu o imagine concreta care ajuta nu doar memorarea, ci 
si ac^iunea lor continua in mintea celui care le citise sau auzise. 

Motivele de naratiune populara sau culta incluse romanului ca- 
pata o valoare noua (prin intinderea, accentul, semnificatia ce li se 
acorda) si se leaga intr-o opera unitara, in care prezenta lor apare 
ca o necesitate, nu ca o ingramadire intimplatoare. 

S-au pastrat manuscrise slavone din tara noastra, cele mai vechi 
datind din sec. XV. Graitoare pentru raspindirea romanului este re- 
flectarea lui in artele plastice (picture murala, pictura pe lemn, ilus- 
tratii de manuscrise), in cultura scrisa (sa ne amintim doar de In- 
vatatarile lui Neagoe Basarab) ca si in toponimie, onomastica sau 
in cultura orala. 

Prima traducere in romaneste i-o datoram invatatului Udriste 
Nasturel (la mijlocul sec. XVII), traducere raspindita apoi in nu- 
nieroase copii. In sec. XVIII a circulat o alta varianta (provenita, 
se crede, dintr-un izvor bielorus). 

Tot dintr-un izvor est-slav vine si textul din Vietile sfintilor 
tiparite la Neamt in 1811. Versiunile datorate lui Vlad Botulescu 
si Samuil Micu au ramas izolate. 

Reproducem in continuare fragmente din cea mai fidela copie 
a lui Fota Gramaticul dupa traducerea lui Udriste Nasturel, tradu- 
cere care a circulat cu functia de carte populara. 

PILDA CU FATA MOSULUI CEA 1NTELEAPTA 

— De \er face aceasta, potrivi-te*ver unui voinic tinar, foarte 
chipzuit, de carele auzit-am cum sa fie fost de in oamen boga^ 
si slavi^i, caruia tata-sau fostu-i-au logodit o fata, a unu-om foarte 
mare si de ruda, si de avu^ie; si fata foarte frumoasa. Dici, facind 
cuvint de nunta catra coconul lui, ca un tata ce avea grija de fe- 
ciorul lui, fusease-i spus de logodna aceea. Iara el, auzind, asa im- 
Pmse si lepada acel lucru (adeca insurarea) ca cum ara fi un lucrut 
«e lepadat si fara de cale, si fugi de lasa pre tata-sau. Dici, mer- 
ged el pre o cale, gazdui in casa unui unchias sarac, vrind sa se 



172 



173 



rapaose de zaduhul zilei. Iara fata unchiasului, carea-i era numai 
aceea una nascuta, ea sedea-naintea usii, de lucra cu miinile, iara 
cu gura neincetat binecuvinta si lauda. [. . .] Iara acea cintare au- 
zindu-o, tinerul zise: 

— O, muiare, ce poate fi aceasta a ta nevoin|a? Pantru ce, 
fiind tu asa de mica si de saraca, multumesti ca de neste darure 
prea mari, cintind datatoriului? 

Iara ea raspundea catra dinsul: 

— Dara nu stii ea de multe ori o mitiutea ierbasoara, de mari 
boale izbaveaste pre om? Asa si de ceale mici a multemi lu Dum- 
nezeu, face-se tocmeala a mari bunata}. Si eu dara, fiind fata aces- 
tui sarac unchias, multemesc de aceste mici; si binecuvintez pre sta- 
pimil, stiund ca cela ce au a dat acestea, poate da si mai mari [. . .] 
Insa acestea sint de ceale denafara, nu de-ale noastre '[. . .] 

Iara intru ceale ce sint mai de treaba si mai bune ale lu Dum- 
nezeu darure, foarte de multe si mar-induicitu-m-am, cari nu-s au 
nici intr-un chip numar [. . .} 

Dara deaca nu voiu aduce si aceasta putinea cintare daruitoriu- 
lui, ce raspuns as avea? 

Iara tinarul, mult mirindu-se de in^elepciunea ei, chema pre 
tata-sau si-i zise: 

— Da-m (zice) pre fie-ta, ca foarte indragiiu mintea ei si cres- 
tinatatea ei. 

Iara unchiasul zise: 

— Nu \i se cade a o lua, ca iaste fata de sarac, iara tu esti 
fecior de paring bogati. 

Iara tinarul numaidecit zise: 

— Ba eu adevarat (zice) o voiu lua, numai de nu te veri sfii 
tu de mine. Ca mie-mi era logodita o fata a oamen de buna ruda 
si bogati, iar eu pre aceea nu o am vrut si am plecat fuga. Iara 
pre fata ta, eu o indragiiu pantru buna a ei credinta ce are catra 
Dumnezeu, si pantru chipzuita minte si pohtiiu a ma impreuna cu 
dins a. 

Iara unchiasul zise catra el: 

— Nu-m-iaste cu puteare a ti-o da sa o duci in casa tatiine-tau 
si de Iinga sinul mieu sa o dezlipesti, ca mi-e una nascuta (cum 
ara zice: „numai pre dinsa am"). 

Ce tinarul zise: 

— Crez eu cu voi voiu sa fiu si traiul vostru voiu sa iau. 

Si asa se dezbraca de haine luminate ce avea si cersu la un- 
chias de se imbraca ca dinsii, saraceaste. Iara unchiasul ispitindu-1 
mult si in multe chipuri cercind gindul lui, deaca-1 cunoscu ca iaste 



virtos si statator in cugetul lui, si deaca pricepu ca nu-i ceare el 
fata cace ca doara fu cuprins de pohta nebuniei, ce pantru dragostea 
crestinatatii vru a trai in saracie iubind pre dinsa (adeca pre fata 
lui) mai mult decit cinstea lui si decit rudeniia lui cea mare, lua-1 
de mina unchiasul si-1 baga in ascunzatoarea lui si-i arata multa 
avutie ce zacea acolea, si galben — multime fara numar — atitea 
C it niciodata nu era mai vazut tinerul. Si zise catra dinsul: 

— Fatul mieu, acestea toate tie le dau, de vreame ce vois a 
fi mostnean avu^iei meale. 

Dici, luind tinarul acela acea mostnenie, intrecu si covirsi pre tot 
slavitii si pre tot bogatii pamintului cu slava lui. 

BAR, ms. rom. 593, 1 141— 144^ 

Iii povestirea despre „femeia in^eleapta" a fost inserat motivul 
, ? casatoriei refuzate" (intilnit si intr-o alta carte populara: Viata 
sjintului Alexe) si eel al „prob'ei petitului" (prin aparenta saracie) ; 
Cu ajutorul acestei pilde se da o forma concreta, usor de inteles si 
de retinut, ideii ca intelepciunea si bogatia sufleteasca apartin In- 
deosebi celor cu viata ' materials saraca si aspra, priviti pe nedrept 
cu dispret de cei ce detin puterea si avutia intr-o societate. 

Dintre insusiri, mai presus de toate este pretuita „chipzuita 
minte", pe care' omul „virtos si statator in cugetul lui" si-o pas- 
treaza mereu atenta la „cele dinlauntru" si „cele dinafara". 

Intilnim si aici doua enunturi fundamentale din Invataturile 
lui Neagoe Basarab: elogiul adus ratiunii (in terminologia epocii) 
si indemnul de a descoperi adevarul sub aparentele inselatoare. 

Udriste Nasturel, traducatorul, apartinea marii boierimi si este 
unul dintre umanistii eruditi ai secolului XVII. Dar formatia lui in- 
telectuala a izvorit deopotriva din Mteratura scrisa ca si din cultura 
locala orala, a carei pecete se recunoaste — intre altele — in rezo- 
nanta populara data echivalentelor rom&nesti pentru cuvintele sla- 
vone; „tata-sau fostu-i-au logodit o fata", „mititutea ierbasoara", 
„ putinea cintare", „ pantru buna a ei credinta". 

FORMAREA PROASTELOR DEPRINDERI 

Berept aceea nici intr-un chip nu lasa sa te obladuiasca obi- 
ciaiul eel rau. Ce inca fiind tu tinar, rumpe-t de in inema radacina 
pea rea, ca sa nu creasca si sa-s-intinza radacinile intr-adinc, ca apoi 
in multa vreame si cu multa truda-t-va fi a to osteni sa o dazrada- 
cinezi. 



174 



175 



Pantru aceea, pururea pacate mai mari intra in noi si fac sila 
suf etelor noastre cace socotindu-Ie noi ca sint mfci flaS ca cum 
sint: cugetele reale, cuvintele cc nu se cad, vorbele desarte far™ 
de folos) cu acelea nu se poate agonisi indereptarea ? 

Ca cum iaste si in trupur carii nu grijesc dc neste bube mirl 
Tarfe J,C1Une ^ '^ de m " lte °* Se ^imp^de le ad™ si 

Asa iaste si de suflete: cari suflete, patimele ceale mici ce se 
z.ce pohtele nu le baga in seama, la mar pacate le aduc^ Si' deaca 

Z \ P P - Cate 6 C6ale mai mari la dinsel « («dec3 la suflfe) su- 
fletu de-acna elu-s-ia narav si obiccaiu, si deprinzindu-7e intr In 
sele (adcca in pacate) cade intru negrije, de nu mai Ste Cum au" 

tate^de a C r a "" neCUra tUl , deaCa r -" tra in adincul rIo"S n U u m gr" 

,„,. 5 Iara de u ? e /' a ,? i ™ dka vreodata, tirziu, sa-s vie intru simtire 

raluri U S^1 ?' Sud ° are se ^»"ozeaste de intr-ace™ rele nt- 
ravuri, carora de a lui voie se-au inchinat robi. 

Derept aceea cu toata putearea te delunga de tot gindul si de 
ot cugetul eel rau si de tot naravul eel bllstamatrsi mai Xtos 

lucrure " Unat5,i '' ? * ^« ° Weeaiul lor fii ?« te P^« "« 

BAR, ms. r. 588, f. 171—172. 

r^, 01 ^? 1 ? dG terminol °gia neobisnuita pentru un cititor contem- 
a proastelor deprmderi si dau sfaturi de inlaturare a lor 

ma, tnziu, and s-a tradus m romaneste — scopul cartii era mi Hp 
iectarea" si „zabava« ; adica petrecerea placutfa S c for" 

S^^T 01 ^^ Umane - Pe atUnCl ***» lectura SS tor J 
fel anume. cititorul nu parcurgea in mare graba, de la un capat la 

altul pagmUe ce-i stateau in feft d se oprea asupra fiecar^a in- 
Mca" ° "^"^ ?1 - Pe dt P ° Sibil - - ° ^loseascT in viata 

Doar amintindu-ne aceste amanunte de tehnica a lecturii intJ 
legem msemnatatm pasajului de mai sus, in care exprimarea ne- 
<Tutatoare * eolomta slujea unui scop etk, desi noi, ce Te astS 
sintem mclmati sa-i receptam mai ales poten^ialul estetic 

176 



DISPUTA CU MIZA MARE 

Oici, deaca sezu imparatul in scaun-nalt si prea innal^at, po- 
runci si fiiu-sau sa saza cu sine. Iara el, cu smerenie, si cu cinste 
cc facea tatiine-sau, nu vru sa faca acel lucru, ce sezu pre pamint, 
aproape de dinsul [. . .] 

Stind de-aciia acestia toJ inainte, zise imparatul ritorilor (sau 
uratorilor) lui si filosofilor — sau mai bine le-am zice prelastitori- 
]or de oamen si necbipzuitilor intri-inima: 

— Iacata ca va zace inainte nevoin^a; si nevoin^a nu mica, ce 
mare. Acum, de in doao, una va cauta sa face^i: sau ale noastre in- 
tarindu-le si invirtosindu-Ie, pre amagetorul Varlaam de impreuna 
cu carii sint cu dinsul sa-I biruit, si de la noi si de la tofi boiiarii 
nostri mare slava sa nemeri^ si cu cununa de biruin^a sa va cunu- 
nati, sau, de va vor birui, cu toata rusinea cea rea, rau sa fi^i omo- 
rit. Ca pomana voastra de tot se va stearge de pre pamint, ca tru- 
purile voastre da-le-voiu mincare gadinelor, iara pre feciorii vostri 
face-i-vor robi nescumparati. Fiind accstea graite de imparatul in- 
tr-acesta chip, fiiu-sau zise: 

— Judecata direapta ai judecat, o, imparate! Tntareasca Dom- 
nul voie ca aceasta a ta! Ca si eu ca acestea zic dascalului mieu. 

Si se intoarse catra Nahor cela ce se facea ca e Varlaam, si-i 
zise: 

— Stii, Varlaame, intru ce slava si dezmierdaciune m-ai aflat. 
Si cu multe cuvinte m-ai plecat a ma dezlipi de legea si de dum- 
nezeii parin^ilor si a sluji a Dumnezeu necunoscut. Si cu fagSduin- 
tele a unor nespuse bunatatf de veac, tras-ai mintea mea a mearge 
pre urma poruncilor tale si a miniia pre tatal si domnul mieu. Acum 
dara asa sa te gindesti cum ca stai in cumpana. Dici de ver birui 




cei de demult ce-au fost, si te ver chema propoveduitor adevaru- 
lui. Si eu intru inva^atura ta voiu trai si voiu sluji lu Hristos, cum 
mi-ai predecaluit, pina la iesitul sufletuliii mieu. 

Iara de ver fi biruit, savai cu vreo inselaciune, savai cu ade- 
yarul, si-m-ver fi astaz intocmitoriu de rusine, eu insumi-m-voiu 
izbindi ocara mea. Ca ma voiu pune cu picioarele meale pre piep- 
+u-\i, si cu miinele meale rumpe-^-voiu si inema, si limba, de le 
v oiu da ciinilor, impreuna cu alalt trup al tau. Ca s3 se inveate cu 
tine to^i a nu mai insela pre feciorii imparatesti. 

Iara Nahor, auzind cuvinte ca acelea, era scirbit foarte si trist, 
vazindu-s« ca au cazut in groapa ce au facut si fu vinat cu cursa 



I* Crestomafie de literaturi romanS veche — vol. I 



177 



/ 



ce ascunsease. Si intelegind ca-i intra arma sa intr-inema, gindi 
intru sine si cunoscu a fi mai bine sa se lipeasca de feciorul impa- 
ratului si sa intareasca lucrurile lui si asa sa scape de nevoia ce-i 
era gindita. 

BAR, ms. r. 588, 1 212— 213*. 

Proba intelepciunii prin intrecerea in iuteala si corectitudinea 
cu care se raspunde la intrebari-cheie, des intilnita' in epica popu- 
lara, alcatuieste schema multor carti venite din Asia Mica sau 
Egipt. Din cele cunoscute la noi sa ne amintim Sindipa sau Archirie 
si Anadan, ca si unele pasaje din Viata lui Esop, sau — pentru o 
epoca mai tirzie — Bertoldo. PretuI cistigarii (sau pierderii) acestei 
probe este nu o data viata (sau moartea) celor implicati; de aici 
tonul dramatic, in ciuda „stagnarii" actiunii. Disputele pe teme de 
religie au avut de altfel si o existenta reala, cu urmari tragice 
pentru cei considerati invinsi. 

Subliniem ca, in timp ce varianta romaneasca a Alexandriei se 
caracterizeaza prin formulari simple, in traducerea romanului Var- 
laam si Ioasaf, facuta de Udriste Nasturel, s-au pastrat fraze bo- 
gate si savante — presarate insa pe alocurx cu expresii populare. 

CUVINT IMPOTRIVA IDOLILOR 

Dara nu va e rusine, blastamatilor, ceia ce sinte^i mincare fo- 
cului neadurmit, chip neamului haldeesc, nu va e rusine a va in- 
china moartelor si scobitelor lucrur a miini ornenesti? Ca scobind 
voi pliatra, sau cioplind lemnul, chematu-i-a| dumnezei. De-aciia, 
luind de in cireada boilor vifel sau altceva de in dobitoace, pus-at 
parte acelui lucru mort, nebunilor. Mai de cinste iaste acea vita" 
junghiata, decit idolul tau [. . .]. 

Ce chemi Dumnezeu pre carele rnai daunaz vedeai-I cu fiiara 
batut, si foe turnind preste dinsul si cu ciocanul lovit; pre carele 
cu argint si cu aur invescindu-1, de ia pamint ridicatu-1-ai si in loc 
nalt pusu-1-ai. Dupa aceea, cazlnd tu naint.ca lui la pamint, zaci, 
o, piiatra, mai blastemat decit piiatra, inchinindu-te aceluia, iara 
nu lu Dumnezeu, ce lucrurilor miinilor tale, faptuirilor moarte si 
fara suflet Si inca nici mort nu e cu direptul a se enema idolul, 
crez cum ara fi mort carele niciodata viu n-au lost. Ce se-ara cadea 
sa i se afle oarecum un nume desert si vreadnec de atita nebunie. 
Ca eel de piiatra, el se zdrobeaste; iara eel de lut, el se sfarima; 
iara eel de lemn, el putrezeaste; iara eel de arama, maninca-1 ru- 
gina; eel de aur si de argint, topeaste-se si se varsa si se sleiaste. 



178 




Si sint si vindut dumnezeii tai; unii in pret mai de jos, altii 
cll pret mai mult Ca nu dumnezeirea le da sa fie de mult pret, ce 
jnateriia de in carea sint facut [. . .3- 

Rusineaza-te, nebune, laudind unele ca acestea! 

BAR, ms. r. 588, f. 248 r ~ v . 

Cu exprimarea taioasa, care nu ocoleste cuvintul dur, se intil- 
neau adesea romanii in traducerile din literatura bizantina (sau din 
izvoarele ei), dar si in alcatuirile unor oratori ai locului, avind 
vorba neiertatoare (cum ne apare Stefan al Ungrovlahiei — contem- 
poran cu Udriste Nasturel — sau urmasul lui de mai tirziu, Antim 
Ivireanul). Aceasta modalitate de a scrie corespundea unei trasa- 
turi temperamentale a inaintasilor nostri, de vreme ce o regasim 
la autori care altfel se dusmanesc de moarte, precum Stoica Lu- 
descu si Radu Popescu sau — in alt context — la Neculce si la nu 
putini altii. A 

Prezent inca la scriitori din secolele I— II e.n., acest Cuvmt 
impotriva idolilor (al carui prototip se gaseste in Psalmul 113; vezi 
vol. II. Crestomatie: Psaltire 1651) a circulat in variante de di- 
ferite dimensiuni,' fiecare prelucrator imprumutindu-i ceva din in- 
deminarea (sau neindeminarea) sa in arta oratoriei. 

TEXTE: Manuscris roman din secolul XVII. Viata sfinfilor Varlaam 
si Ioasaf (traducerea lui Udriste Nasturel), ed. P. V. Nasturel, Bucu- 
resti, 1904. , 

STUDII- I D StefSnescu, Le roman de Barlaam et Joasapli illustre 
en peinture, „Byzantion'\ VII, 1932, fasc. 2, p. 345—369; Dan Simo- 
nescu, Incercari istorico-literare, Cimpulung Muscel, 1926; Emil Tur- 
deanu, „Varlaam si Ioasaf. Istoricul si filiatiunea redactiunilor roma- 
nesti, „Cercet. lit/', I, 1934, p. 1—46; idem, Varlaam si Ioasaf, BOR, 
LIT 'l934, nr. 7—8, p. 477—481; Zytvot Barlaama i Iozafata, ed. critica 
Sebastian Piskorki, studiu introductiv de Jan Janow, Lwow, 1935; 
Emil Lazarescu, O icoand pufin cunoscuta din secolul al XVI-lea, 
SCIA „seria arta plastica", XIV, 1967, nr. 2, p. 187—199; Dan Horia 
Maziiu, Udriste Nasturel, Bucuresti, 1974; Radu Creteanu, ^influence 
des livres populaires sur les beaux-arts en Valachie, ..Synthesis", III, 
1976 p 101—120; Irmgard Lackner, Barlaam und Josaphat, in Enzy- 
klopddie des Marchens, Berlin, New-York, 1975—1977; Pavel Chihaia, 
Sjirsit si inceput de ev, Bucuresti, 1977, p. 37—69; Felix Karlmger, 
Irmgard! Lackner, Romanische Volksbilcher, Darmstadt, 1978 (Barlaam 
und Josaphat, p. 23—97); Catalina Velculescu, Parable of the Unicorn 
and the Man who yearns for apples, ..Synthesis", 1979, VI, p. 139—144 
(vezi si RESEE, 1980, nr. 4; 1981, nr. 3); Amita Bhose, From Bodhi- 
sattva to Ioasaph. A historic and comparative study, RITL., XXX, 1981. 
nr. 2, p 223—232; Catalina Velculescu, Les copistes de Transylvanie et 
les parables de Barlaam, RESEE, XIX, 1981, nr. 4; Dan Horia Maziiu, 
Varlaam §i Ioasaf, Istoria unei carti, Bucuresti, 1981. 



79 






2. Literatura istoriografica 



CRONOGRAFUL LUI MOXA 



1620 



Tara Romaneasca 



Cronograful lui Mihail Moxa (semneaza si Moxalie) este prima 
scnere istoriografica in limba romana. Pe deasupra este singura din 
Jiteratura romaneasca veche care s-a pastrat in intregime in auto- 
graft autorum. _ Manuscrisul, incheiat in 1620, la manastirea 
Bistrita dm Oltema, a intrat in 1845 in miinile cercetatorului rus 
V Gngorovici. Dus de acesta in Rusia, a fost depus la Muzeul 
, Rumiantev" din Moscova (azi in Biblioteca „Lemn« de aci, Fondul 
V I. Grigorovici, nr. 64). Manuscrisului ii lipseste fila de titlu, In- 
ert nu se stie care ii era exact titlul. Cuprinsul s-a pastrat insa in- 
,. gr T" *. Un Veac s_au des coperit doua copii din secolul al XVIII 
(si ele fara inceput), una in 1943, la Cotofeni-Dolj, de catre C Ni- 
colaescu-Plopsor (actualmente la Muzeul Olteniei din Craiova 
nr 52) alta, datata precis 1728, fiind semnalata de Klaus-Kenning 
Scnroeder m Biblioteca Centrala Universitara din Iasi, nr III 20 
(vezi „Limba romana", 5/1971, p. 527). 

Valoarea literara particulars a textului nu a fost remarcata in 
mod special. Cu oricita varietate, stilul istoriografic romanesc cu 
radacmi chiar in inceputurile slavone, s-a impus printr-o anumita 
sobnetate si echilibru de exprimare literara. In tot acest context 
Moxa face nota aparte, printr-un limbaj degajat, total liber, anec- 
dotic si burlesc, in exprimare populara nuda, uneori aparent vul- 
gara._ Este un limbaj viu, cu forme regionale si vocabular din eel 
neuzitat inca in scris, pentru a plasticiza ideea'in spiritul si vorba 
localnicilor. Meritul lui este, dupa cum vom vedea, folosirea unor 
^lZ\ ver ^ ale no1 Autor ?i al traducerii Pravilei de la Govora 
(1640), probabil ca a deprins unele libertati de exprimare din lite- 
ratura jundica, unde, fara nici un ocol, se spune notiunilor pe nume. 
In general, Cronograful lui Moxa este un amestec de legenda, 
pamflet, comedie bufa si drama, intr-un stil personal. Fragmented I 
reproduse mai jos invedereaza acest lucru. Desi a avut ca izvor 
pentru scnerea sa, Cronograful lui Constantin ' Manasses in ver- 
smne slavona, Moxa 1-a concentrat si prelucrat intr-o noua struc- 
tura, m partea .finals intrebuintind alte izvoare, identificate de loan 



Bogdan. Alte date, inexistente la Manasses, fac dovada culturii lui 
m ai mari decit s-a crezut de catre unii cercetatori. A cunoscut si 
alte cronografe si scrieri. 

In fine, trebuie precizat ca, in smerenia lui de calugar, n-a la- 
sat date despre viata sa, iar in cronograf n-a fost interesat de isto- 
ria lumii, ci de istoria bisericii, intrata in incercari grele pe vremea 
imparatilor bizantini iconoclasti, pe care ii satirizeaza crud. Ori- 
cum, au ramas de pe urma lui pagini de literatura memorabila. 

DE INCEPUTUL RlMLEANILOR 

Sa inceapem a scrie de acum tariia si putearea rumanilor 1 , de 
unde s-au inceput si au tinut pamintul tot si tari. Deci dupa prada 
Troadei, Enia, ginerele lu Priam Crai, s-au scapat 2 sau-1 deslobo- 
zise 3 ostianii 4 . EI se muta cu toata ruda 5 lui, cu ci{i scapase, in Tara 
Vene^iei. Deci Enea cu ciji notase 6 cu nunsul 7 feacera vraje 8 si 
luara plazuit 9 , ca le zise script 10 : sa noate de acolea spre apus pina 
vor sosi la un cimp si de se va umplea masa lor de hrana, acolo sa 
descalece }ara, iara unde va muri o vita fugind de ostenita, acolea 
sa faca cetate, Si luara acest phiz* 1 [. . .]. 

Deci vrura sa faca sfara 12 , cu scroafa groasa, iara ea se zmiei de 
in mina Eniei. El o goni tocma 4 mile pina osteni. §i scroafa obosi 
de cazu. Si nascura 13 odata 30 de purcei. Enia intelease ca se vor 
multi 14 pre acolo. Si auzi glas de-i zise sa zideasca acolea cetate. 

Deaca incepu a zidi, timpla-se de vazu foe de-ntru acel loc. Si 
vene un lup den padure si purta gatejii 15 de baga in foe, iara un 
vultur batea cu arepile si aducea vint 16 de-1 a^Ja. Iara o vulpe 
hitleana nemeri de-si uda coada in apa si scutura pre foe de vrea 
sa-1 stinga: ei-1 aprindea, iara ea stingea; insa apoi biruira ei, iara 
ea fugi, 

Deci pricepu Enia ca, cu multe svade 17 si indelungata vreame, 
ei se vor inalta pre alte limbi 18 . !§i zidi Cetatea Alba si Lunga 19 , 
s-alta cetate, anume Leon 20 . §i au avut sfada multa cu domnul la- 
tinesc, cu Latin, Favno si Turnos Savaitul, si cu alti domni de im- 
prejur. Si totu-i 21 batea Eniia. Apoi se impacara si impartira loc 
de tara. 

Deaca muri Enia, el, statu domn fiiu-sau Ascanie, nascut de in 
Creusa, fata lui Priam Crai. Dup-insul statu fiiu-sau Tever 22 , si era 
mindru si muri necat. Deacii ramasera doi feciori, Nemitor si Amu- 
He. Nemitor lua domniia, Amulie avutiia. Si se scula Nemitor de 
ucise feciorii lui Amulie toti 23 , iara pre o fata el o puse popa 24 . §i 
puse leage: featele ce vor fi popi sa nu se marite. Iara ea se ames- 



130 



181 



tecase cu oarecine 25 . Deaca auzi Nemitor ca e grea, puse de o paziia 
pina cind nascura doi gemeni. Deci pre densa o bagara in temnita, 
iara pre coconii-i lepadara cu un cin 26 in apa Tiveriei, sa piara. Iara 
Dumnezeu-i cruta, ca-i gasi un porcariu, anume FestuI, si feace 
bine ca-i duse acasa-si. Iara muiarea lui, Lupa, nascuse un cocon 
mort [. . .]. Deaciia-i puse sugasi, in loc de feciori. Deaciia le zise 
nuine: Rom si Romil. Deaca crescura, lor le era viafa cu porcarii, 
de pastea turme si fura. Cu nestiutul, stricara turma lu Amulie, ce 
le era mos, tata mini-sa 27 . Deaci-i prinsera si-i dusera la Amulie. 
Elu-i vazu voinici si frumosi si aila ca-i sint nepoti. Si adunara 
gloate de scoasera pre Nemitor den domnie si deadera 'lu Amulie 
domniia. Iara Amulie deade avutie multa nepo^ilor, de radicara osti 
si dobindira domnii si ^ari. 

Dupa aceaia zidi Romil cetate prea 28 mare si frumoasa, (de la 
Adam pina s-au facut Rimul: 4708 de ai 29 ). Si cu'glas de bucin ura* 
sa asculte toata lumea de cetatea ce i se puse numele Rim. Deci citi 
les de acolea, ei se cheama rumani. 

Hasdeu, Cronica, 354—355. 

Desi Moxa nu insista asupra originii latine a neamului roma- 
nesc, el sugereaza clar aceasta idee prin unificarea numelor de ro- 
mani (nmleni) si rumani, atit la inceputul cit si la sfirsitul capito- 
lului, ceea ce este semnificativ si, fireste, nu putea sa existe si nu 
exista in Cronograful lui Manasses. In acelasi timp, timbrul' pri- 
melor lui cuvinte, de-a dreptul inspirate: „Sa inceapem a scrie de 
acum tariia si putearea „rumanilor", de unde s-au inceput si au 
tmut pamintul tot", pare ca sint iesite de sub pana lui Miron Costin 
in De neamul Moldovenilor: „Inceputul tarilor acestora si a neamu- 
lui moldovenesc si muntenesc, si citi sint in tarile unguresti cu 
acest nume romani pina astazi, de unde sint si din ce semintie etc." 

Observam ca Moxa introduce date inexistente in Manasses, deci 
dm alte surse, precum conflictul lui Enea cu „Latin, Favno si Tur- 
nos Savaitul", fiind vorba de Latinus, regele Latiumului (erou mi- 
tologic eponim), fiul lui Faunus (Favno din text). De fapt, Latinus 
1-a primit bine pe Enea, i-a oferit mina fiicei sale Lavinia, si re- 
gatul. Cu pretentii la mina Laviniei, Turnus, regele rutulilor a 
pierit in lupta cu Enea. 

Informatia lui Moxa, din alte surse, se vede si din citarea nu- 
melor proprii. El zice Cetatea Alba si Lungd (pentru Alba-Longa), 
lar Manasses are numai Grad Alva, el vorbeste de FestuI „porca- 
nu" (Faustulus), iar Manasses de Festil. 



182 



Pentru legenda intemeierii Romei, autorul nu refine din Ma- 
nasses partea intiia cu alaptarea copiilor Rhea Silviei, Romulus si 
Remus, de catre o lupoaica (probabil ca neverosimila, desi nu o 
data asemenea fiare s-au dovedit ocrotitoare fata de copiii rataciti), 
ci partea a doua a mitului, cu hranirea lor de catre sotia pastorului 
Faustulus (in text FestuI), motivul copiilor, aruncati in apa intr-o 
albie, fiind de circulate folclorica. 

Limba este plina de elemente vii populare si traditionale, de 

la lexic la structuri sintactice: plaz, sfara, gateji, ai (ani), script; 

tata mini-sa"; „timpla-se de vazu foe"; „si veni un lup den pa- 

dure"; „ei-l aprindea, iara ea stingea (focul), insa apoi biruira ei, 

iara ea fugi" etc. 

Cu toata influenta textului de tradus, Moxa se desprinde de el 
si-1 toarna frecvent in forme autentic romanesti, uneori de grai re- 
gional. 

i Identificarea intentionata a romdnilor cu romanii („rimleani"), ca o 
vie constiinta a descender^; 2 s-au sedpat = s-au salvat; 3 deslobozise (in 
text Hasdeu: de slobozise! = eliberase; 4 ostasii greci; 5 ruda = neam; 
6 notase = inotase, navigase; 7 cu nunsul = cu dinsul; 8 feacera vraje = 
consultara oracolul, zeii; 9 pldzuit (la Plopsor: pldzuita) = raspunsul (ora- 
colului), proorocire; 10 script {la Plopsor: scriptd) = in sens; plaz = pla- 
zuit (v n 9); 12 sfara = jertfa; 13 nascura = nascu (lolosirea frecventa a 
pi in loc de sg.); 14 mulfi = inmulti (multe formatii fara pretix); lD gateji = 
surcele- * 6 aducea vint = facea vint; 17 svade = certuri, lupte; 18 pre alte 
limbi = peste alte neamuri; 19 Cetatea Alba si Lungd (in Manasses: Grad 
Alva) = Alba-Longa (ridicata in fond de fiul sau Ascanius); M Leon (Ma- 
nasses: Leum) = Lavinium (aceasta ridicata, se zice, de Enea); totu-i bar 
tea = tot ^ batea; n Tever f= Tiberinus, domnitor mitic al Albei (socotit, 
de fapt fiul lui Capetus), inecat in riul Albula, numit dupa aceea Tiberis 
(Tibru)- 23 Actiunea este in realitate inversa: Amulius persecuta pe urmasii 
lui Numitor, Rhea Silvia etc. (gresit si in Manasses); 24 Rhea Silvia f acuta 
vestala (in Manasses ierei, de unde 'popa'; 25 cu zeul Marte; 26 cm = luntre, 
albie; 21 „mos, tata mini-sa" le era Numitor, confuzia deci continua, dar_ aci 
Manasses vorbeste de Numitor, nu de Amulius); 28 prea = foarte; ai — 
ani (anul 4708 gresit; exact: 4755, adica 753 i.e.n.). 

IMPARATIIA LU COSTANTIN, FIIUL LU LEU, §1 MAICA-SA IRINA 1 

Leu 2 trecu curind den lume. Irina soata lui, si liiu-sau Costan- 
tin, nascut dentr-insa, iasa-i imparatiia. Insa el era atunce tinerel, 
deci purta Irina cirma. 

Acesta aduna sabor a toata lumea, in Nicheia, 318 parinti sfinti. 
Deci maracinii ceia ce dariia 3 sfintele icoane den radacina-i zmul- 
sera si noira pamintul ^elenit [. . .]. 



183 




Deacii se intoarse in lucrure SitiSlI* 6 "* ma -, de ,m P 3ra tie. 
si se amestocfi cu alta T ZT f t^J 1 ^' calugari mui *™ 
pre muma-sa sa "ndarapieaze termed ^-'.H ?i W che "> a 
fiiul cu rnaica-sa InZt^^Znt ""»*"**#■ De « P^ecea 

Deacii se lov & greeU ? u SSSl ? / ^ ™ ul t* « reci ?' »^iari. 
meani. Si c„ aravleanii' i.'cTau facu hET.* S^ mUlti ar " 
M dW schienesc, 1^*Eta£ff aSTS^MS 

bmes j»«&a»* * prsda & pS ifs 

tine ca sint t^^^acU e S "ra uni "^ r^T VOi Veni eu '• 
ca se spariara scheaii de fug" ra [ ] '" ° ? ' " "" Se l0Vira ' 

p a pa I tul7eTe e ni S e aC c e u i Ca I rui ], den P S„ m0a, ;! ea 1 ,U 1 ^^ * Statu 
Acela scoase intaiu eresa^ "atitasH? V "' ^j' C " ema Formos ' 4 - 
grecii de rim leani. SiTeacii au avut sfall ±,r ^ S_aU J**""* 
au intrat intre ia,e sabiia, ^51^35^^^^^ ** * 

^5«"Stii^ ° rbi - pre ««*«.'>-»■ « 

Dumnezeu de [a Z a , S T i S£ ' '?• Sa paata urni fflinia ] « 
amarslpelinat H; ? '~' *"' pU ' ,n putearea ?> >>eu pahar 

Si domnira de tot, cu fiiu-sau, 14 ani". 

Hasdeu, Cronica, 381—382. 
bucnFrt tVgurfsm^tS otntf "» ^ -^ Stapinit '* ^ M 



esti, nu te osteni, ce vol veni eu la tine ca sint tinar«. Ostile s-au 
intilmt, dar „viteazul" Kardam a luat-o la fuga. 

Pentru ca imparatul si mama sa au revenit la cultul icoanelor 
autorul le trece cu vederea orice fapta urita, chiar si crima Irinei 
de a-si fi orbit fiul ca sa-i ia tronul, spunind dear cf devise mi- 
lostiva si se caia, mcheind expresiv: „si-i trai putin putearea si beu 
pahar amar si pelmat" (termenii si la Manasses dar nu in aceste 

CLllori Vll). aLCbit? 

Si in acest capitol exista date in plus fata de scriitorul bizantin 
desi^ condenseaza naratiunea), ceea ce dovedeste informatia J 
larga a autorului. ■ 

Moxa intrebuinteaza un scris variat de la capitol la capitol. 

i Konstantinos VI, 780-797 (a restabilit cultul icoanelor prin sinodul 

de la Nicheia din 787); Eirene (Irena), 797-802; * Leu = Leon IV 775 7«n 

» a d&rh = a dirii, a scrijeli, a rade; * arumitok = inselatorl * a m&auJ- 

a imgli 9 i (pop), a lingusi; • nepotrebnice = ne la locul lor'de nimk rele^ 

sc/iez = bulgan; 8 Rumele == Rumelia- s aravleni ~ n^nhZ w7' , ' 

Saretmplrat in fZvt ^ a ^eon III, 795-8 l6 (a proclamat P pe Ca?ol eel 
ppf m^a is V 800) ' Caru ^ den $P ama (Manasses: knjaz Karul) = Carol 
eel Mare; if Formos = papa Formosus, 891-896; V eresa = erez ia- ^ f ^ 

Si S " aU deS ^ r ^ ^ schi — ^ 1054); » iAexact (vezi n'TIs de'S 

IMPARA^HA LUI THEOFIL 1 

Theofil, cind vrea tata-sau MihaiP sa-I insoare, el aduna feate 

vCT? £ C Pre % t0at5 ^ a J a intr "° cas ^ i mearse^sa-si aleaga? El 
vazu o fata prea frumoasa si inteleapta. Deci grai catr-insa cu is- 

— Pentru muiare au yenit raul in lume. 
Ea raspunse catr-insul: 

cumT- A ? eV§r ia ^ te, ?i Pentru muiare au intrat binele in lume, 
cum ai zice: «pentru Eva raul si pentru Precista Mariia binele». 

Auzi imparatul si se mira, de zise: 
ml Z 5 U mai in t eIea Pta muiare de mene nu voi Iua; si deade ma- 

cel de aur, ce era semn de nunta, unii feate, anume Theodora. 

Casiia zise catra Theodora: 
ratea"si. DObindi?i impara * iia lumea sea; si eu voi nevoi sa fiu impa- 

dora^? " SC ? CU "S? 8 ^^ ?i s ' au inchis intr "° chilie [■ • * Theo- 
««** se cununa cu Theofil. De aimintrea era om bun si nu iubiia 



184 



185 



strimbatatile [. . .], iara icoanelor nu se mchina 3 . §i pre ceia ce se 
inchina, elu-i valuiia 4 [...]. A , 

Asa-i era lui Theofil viata incremenita de a se mchinare icoant- 
lor iara dereptate avea. Ca veni o muiare vaduo de jelui pentru un 
boiarin ca s-au facut casa si i-au astupat ferestrile cascioarei de 
sade in mtunearec. Imparatul cerceta de af la bine. Deci zise de ra- 
sipira 5 casa lui Petrov 6 boiarinul pina la temelie. Si pre-nsul scoa- 
sera in mijloc de tirg de £u batut foarte. 

Alta inca sa spunem cum nu avea lacomic pre avutie. La pre- 
viia pre mare dentr-un foisor. El vfizu o corabie viind prea mcar- 
cata. Veniia cu mare nevoie. Si stiu ca iaste negotul imparateasei. 
Si o chema atuncesi de o certa si-i zise: 

— O imparateasa! In ce viata esti cu cinste! Si cununata' de 
imparat! Au nu-ti soseaste 8 ? Ci ai luat hrana saracilor de negote- 
toresti si precupesti! 

Si zise de aprinsera corabiia si arse cu totul negotul. 

De va vrea nestine sa se adevereasca eftensugul 9 lui, sa auza: 

Cazu odata o iarna prea geroasa de inghe^a marea pina intr- 
adinc si curind veni caldura de se dejgheta. Deacii se rupsera slon 
si se ezi marea Iinga cetate. §i se naltara sioi pre sloi pina covirsna 
turnurile. Si era trasnete si urlete de-ti parea ca piare lumea. Cind 
se slobozira in jos [sloii], ei sparsera o bucata mare den zidul ceta- 
tiei. Iara Theofil atunce abatu 10 de nu cauta sa ramne ceva avutie-si,| 
ce pazi de noi 11 acea spartura de cetate [. . .]. 

Si au domnit Theofil 12 ani. 

Hasdeu, Cronica, 385 — 386. 

Acest capitol evidentiaza si mai bine deosebirea lui Moxa fata 
de Manasses, caci legenda cu care incepe (cunoscuta sub numele de 
Leqenda Casiei) nu se afla in cronograful acestuia dm urma 

N Cartojan a spus lucrul acesta prima data (Fiore di virtu 11) 
si tot el a afirmat, pe buna dreptate, ca opera lui Moxa nu este o 
traducere ci o prelucrare a lui Manasses (Legendele Troadei, 38). ; 
In orice caz, cronograful lui este o scriere mai personala. 

Nefiind in Manasses, legenda se gaseste in unele redactii si 
versiuni ale cartii populare Fiore di virtu (Floarea darunlor), pre-, 
cum si in unele cronografe bizantine. S-a aratat (Psichan) ca mo- 
tivul marului de aur, oferit la alegerea miresei, tine cle mitun an- 
tice fapt neindoielnic (marul de aur acordat de Paris Afroditei,! 
spre minia zeitelor Hera si Atena, care se razbuna asupra Trou). 

Sintem deci in plina literatura cu aceasta legenda, dar si cu 
celelalte relatari din domnia lui Teofil, in structura narativa cle 



poveste populara romaneasca (veche), ca fonetisme (rasipi, nestine, 
atuncesi), dialog sau asocieri de vocabule, uneori de inventivitate 
proprie: „asa-i era viata incremenita" (indaratnica) ; „si era trasnete 
si urlete de-ti parea ca piare lumea" etc. 

In general scrisul este evoluat spre limpezime fata de o serie 
de capitole anterioare. 

1 Theophilos, 829—842; 2 Michael II, 820—829; 3 Revenirea lui Teofil la 
iconoclasm, Indepartat de tatal sau Mihail II; 4 valuiia == invaluia, izola; 
5 a rasipi = a distruge; y Petrov, in realitate Petrona (Manasses, 165: Petro- 
nas); 7 cununata = incoronata; 8 nu-fi soseaste = nu-ti ajunge; 9 eftensug =-- 
omenie, echitate; 10 abatu = se abatu, alerga; u de noi = de innoi. 

IMPARATIIA LUI NICHIFOE FOCA 1 

Nichifor era voinic si cu indraznire buna, tare in mini 2 si mi- 
lostiv. Si se lipi de Theofana imparateasa 3 . Pre coconii lui Roman, 
pentru liubovul 4 lui, elu-i ^inea cu cinste. Avea Nichifor pre linga 
barba^iia trupasca si cea sufleteasca, ca avea impreunata dragoste 
cu sveti Athanasie den Sveta Gora Athonului 5 [. , .]. §i multe osti 
si razboaie cu multe limbi au batut [. . .]. 

Asa era Foca de toate bun, ce numai ce-1 smintiia ca t me a 6 
muiare pre Theofana si-i era cumatra 7 [. . .]. 

Foca arunca urgie pre Timishi 8 pentru ca-1 vadise oarecine cu 
niste cuvinte reale, deci il goni de la dins. Iara imparateasa foarte 
tinjiia dup-ins, de nu-i vrea vedea fa^a sava o zi. Deacii ruga cu 
hitlensug pre Foca de-1 chema iara, §i era prea voinic si frumos 
Timishi; deci vrea sa moara Teofana de nu-1 vedea. §i Foca foarte 
se paziia de Dumnezeu [. . .]. Si asternutu lui era de olovirne 9 , el 
se culca jos pre rogojina; si psaltirea nu-i trecea in zi; la muiare-si 
mergea rar. Ce nu-i placea asa [Teofaneil, deci se inso^i cu Timishi 
si sfatuira 10 rau pre imparatul, ca Dalida pre Sampson si Tindarida 
barbatuluisi. Deacii-1 pazira de-1 gasira durmind jos pre un tol si-I 
jungheara acolea. 

Si domni Nichifor Foca 6 ani. 

Hasdeu, Cronica, 393—394. 

Capitolul contine romanul popular din evul mediu, al lui Ni- 
chifor Focas pastrat in copii slavone, cu raspindire in sud-estul 
Europe!: Macedonia, Serbia, Bulgaria, Romania, Rusia. El se inscrie 
fo tenia femeilor infame care si-au ucis barbatii sau amantii, de- 
v eniti indezirabili (vezi intre aitele Istoria secreta a lui Procopius 
di n Caesarea). 



186 



187 



Drama lui Focas „de dragoste, intrigi, purpura si singe" (E. 
Turdeanu, Le dit de Nicephore) a trezit interes literar si stiintific. 
Pe linga scrierile vechi, s-a creat pe acest subieet teatru dramatic 
modern, mai ales grecesc, intre altele, la noi, piesa lui Mircea Ra- 
dulescu, Bizant (1924). 

Prin comparatie cu Manasses, Moxa ii face domniei tragice a 
lui Focas o prezentare concentrate, insa plina de expresivitate prin 
punctarea limbajului cu note particulare: „impreunata dragoste"; 
„numai ce-1 smintiia (strica) ca tinea muiare pre Theofana"; „im- 
parateasa foarte tinjea" (dupa Tzimiskes). 

Totul suna ca un fragment de roman criminalier. 

1 Nikephoros II Phokas, 963—969; 2 tare in mini = cu mina tare; 3 Teo- 
fana, so^ia imparatului Roman II (959—963), decedat; * liubovul (si.) — dra- 
gostea, devotamenttil (fata de Roman); 5 Sveta Gora Athonului = Sfintul 
Munte Athos; 6 tinea = avea (autorului I-a stat in minte locutiunea popu- 
lara „a se tine cu cineva"); 7 cumdtrd = (aici) nesincera, cutra; 8 fimishi = 
Joannes Tzimiskes (imparat, 969—976, dupa uciderea lui Foca); 9 olovirne — 
materie scumpa de olofir, purpura (dar el se culca pe rogojina, ca un schim- 
nic); 10 sfcituira rau = puse gind rfiu. 

imparAtha lui manoil paleolog 

Statu in loc fiiu-sau Manoil imparat 1 . Atunce se scula multa 
rnultinie de turci si incepura a prada si a lua $ari si cetati. Luara 
si Amorea 2 si Draciul 3 pina la Dalmatiia si toata pta arbanasilor 4 . 
Si incepura a scadea putearea crestineasca, ca nu avea nime puteare 
sa le stea inainte. Deacii se dusera si la sirbi si feacera acolo razboi 
mare 5 . $i mult singe s-au varsat, si mul^i fara numar au perit 
atunce. Un voinic, anume Milos Kobilici 6 , viteaz si barbat bun, deci 
mestersugui de se apropie si spinteca cu un hangeariu pre Murat- 
beg 7 , si asa peri. Pre acea vreame ucise si §usman 8 , domnul scheai- 
lor, pre Dan voievod 9 , domnul rumanesc [. . .]. 

De-acii se radica Baiazit cu turcii spre rumani. Deci se lovira 
cu Mircea voievod si fu razboi mare, citu se intuneca de nu se ve- 
dea vazduhul de multfmea sageatelor, si mai pierdu Baiazit oastea 
lui cu totul. Iara pasii si voievozii perira to{i 10 . Atunce peri Constan- 
ts Dragovici si Marco Kralevici. Asa de se varsa singe mult, cit 
era vaile crunte 11 . Deci se spar6 Baiazit si fugi de trecu Dunarea. 
Si puse socotitori pre la toate vadurile, si prinse pre §usman, dom- 
nul scheailor, de-1 taie, ani 6903 [1395]. 

Atunce luara turcii {ara scheailor cu totul, 6905 [1397]. 

Jicmon, craiul unguresc 12 , aduna toata tariia despre Apus: 
domnii, voievozii, boiarii, neam^ii si frincii, si pre uscat si pre Du- 



pare, cit nu se vedea apa de multimea corabiilor; Mircea voievod 
cu rumanii, si de la Manoil Paleolog venira corabii multe, pline de 
\oinici den Tarigrad, si den Venecia 30 de corabii. Deci mergea 
craiu pre uscat in jos, pre Dunare, cu hvala mare si cu osti tocmite, 
implat ? 3 ^' poleiti, si scripiia de-t parea ca rasare soarele. Si cind 
sosi la cetatea de Necopoe, el vrea sa ia Necopola. Iara Baiazit 
strinse turcii cu totul despre rasarit. Si pazira curind de se lovira 
mlm cu cei despre apus, si fu sfada mare, in multa vreame, ce in- 
vensera turcii pre unguri, iara craiu scapa intr-o corabie. Iara Baia- 
zit i-au gonit pina la Dunare si mulp se necara in Dunare. Deci 
craiu cu cita hvala venise, cu mai mare rusine se intoarse, ca-si 
pierdu voinicii cu totul si lasa oase de oameni, cit nu-si putea ara 
oamenii pre acei cimpi [. . .]. 

Hasdeu, Cronica, 402—403. 

De aceasta data, Moxa scoate stirile din alte izvoare decit Ma- 
nasses. Se foloseste in special de Cronica bulgara, descoperita si 
publicata de I. Bogdan. Desi pusese capat cronografului (sau cum se 
exprlma el frumos „odihna condeiului") mai de vreme (1078), auto- 
rul reveni si-1 complete cu noi evenimente sud-est europene, pina 
spre sfirsitul secolului al XV-lea (1489), 

Intre relatari cuprinde si domnia lui Manuil Paleolog in Bi- 
zantul ravasit de expeditiile musulmane, inscriind si pe cea a lui 
Baiazid de la Rovine (1394), prezentata in culori excelente („Si fu 
razboi mare, citu se intuneca de nu se vedea vazduhul de multimea 
sageatelor" etc.); tabloul a fost reluat magistral de Eminescu in 
Scrisoarea III, dupa cum au subliniat la timp I. G. Sbiera (Miscari 
culturale), N. Cartojan (1st lit., ed. II, 244) si E. Turdeanu (Lift, 
bulgare). 

Dealtfel, intregul fragment are calitati literare prin limba 
fluenta si armonios structurata sintactic (nu se mai intilnesc potic- 
nelile din alte capitole de pina aci), prin figurile de stil de plastici- 
tate avansata: „vai crunte" (pline de singe); „deci craiul [Sigis- 
mund de Luxemburg] cu cita hvala venise, cu mai mare rusine se 
intoarse", pentru ca isi „pierdu voinicii cu totul" pe cimpiile Du~ 
n arii,l a Nicopole, unde le ramasesera „oasele de nu-si puteau ara oa- 
menii acei cimpi". Lexicul si el este descarcat de elemente neviabile, 
afara de unele arhaisme (crunt, hvala), care mai mult dau culoare. 

Desi Cronograful se inscrie intre primele scrieri incercate de 

Moxa (1620), din indemnul episcopului Teofil al Rimnicului, auto- 

r iu lui nu se impotmoleste in transpunerea izvoarelor, ci de la in- 

^ e Put preface textul avut in fata si-1 toarna intr-o limba autentic 

°maneasca, folosind mereu si progresiv tot felul de expresii vii 



188 



189 



populare.Moxa nu este un chinuitor al limbii romane, de studiat 
filologic, ci un literat care are darul cuvintului potrivit pentru a 
istorisi, pentru a blasfema sau lauda. 

In prima jumatate a sec. XVII, Moxa este, prin teme si motive,! 
prin asocierea episoadelor si prin prospetimea si naturaletea lim- 
bajului, un scriitor cu merite de luat in considerable. 

TEXTE: V. Grigorovic, O Serbii v ee otnolenijach k sosednim derza- 
vam, Kazan, 1859, pribavlenie I, p. 1 — 45 (partea finala); B. P. Hasdeu, 
Cronica lui Mihail Moxa, in Cuvente den batrini, t. I, Bucuresti, 1878, 
p. 337—443 (text integral: p. 345 — 406, restul introducere si comentarii); 
M. Gaster, Chrestomafia romana, t I, Leipzig — Bucuresti, 1891, p. 56—' 
62 (citeva capitole dupa Hasdeu); B. P. Hasdeu, Cuvente den batrini,' 
texte alese, introd. si note de J. Byck, Bucuresti, 1937, p. 25—45 (frag- 
ment); Hronograful lui Moxa, introd., text si note de N. Simache si Tr. 
Cristescu, Buzau, 1942; C. S. Nieolaescu-Plopsor, Hronograful lui Moxa, 
in „01tenia'\ IV, 1943, p. 1 — 28 (copia publicata de Plopsor contine 
numai o prima parte din cronograful lui Moxa, pina la Iulian Aposta-'; 
tul); Cronica lui Constantin Manasses (traducere mediobulgara), text ' 
si glosar de loan Bogdan, prefata de I. Bianu, Bucuresti, 1922; I-Iasdeu, J 
Cuvente, ed. G. Mihaiia, t. I, p. 304—400. 

STUDII: I. Bogdan, kin Beitrag zur bulgarischen und serbischenj 
Geschichtschreibung, in „Archiv fur slavischen Philologie", XIII, 1891, 
p. 481 — 543 (studiu si texte); Margareta Stefanescu, Cronica lui Manas- \ 
ses si literatura romdno-slavd si romana veche, Iasi, 1927 (extr, din 
„Arhiva"); N. Cartojan, Legendele Troadei in literatura veche romd- . 
neascd, in Anal. Acad, Rom., mem. sect, lit., seria III, mem. 3, 1925, 
p. 36—38 (raporturile cu Manasses); idem, Fiore di virtu in literatura: 
romdneasca, ibidem, t. IV, m. 2, 1928, p. 9 — 11; K. Krumbacher, Kasia, 
in „Sitzungsberichte der Akademie der Wissenschaften zu Munchen", 
sec^ia filosofica-filologica si istorica, t. I, 1897, p. 305; J. Psichari, Cas- 
sia et la pomme d'or, in „Annuaire de l'Ecole Pratique des Hautes 
Etudes", 1910—1911, Sectia de stiinte istorice si filologice, Paris, 1910, 
p. 5 — 53; Charles Diehl, Preafericita Teodora, in Figuri bizantine, trad, 
de Ileana Zara, prefata si tabel cronologic de Dan Zamfirescu, Bucu- > 
resti, colectia BPT, 1969, p. 285 — 304; Emil Turdeanu, La litterature 
bulgare du XlVe siecle et sa diffusion dans les Pays Roumains, Paris,, 
1947, p. 162 — 163; Lucian Predescu, Mihail Moxa si opera sa, in BOR, 
1960, nr. 9 — 10, p. 907 si urm.; Emile Turdeanu, Le dit de VempereuW 
Nicephore II Photos et de soil epouse Theophano, Salonic, 1976; G. > 
Mihaiia, Cronica lui Mihail Moxa (1620) si izvoarele ei bizantino-slave, 
in Raporturi literate romdno-slave, Bucuresti, 1976, p. 22 — 44; Idem, 
Siirsele sirbesti ale „Cronicii universale" a lui Mihail Moxa (1620), in . 
Actele simpozionului romdno-iugoslav, Bucuresti, 1979, p. 347 — 356; I. C. 
Chitimia, Stil istoriografic: Moxa, in RITL, 2/1982, p. 171—175. 

1 Manuel II Palaiologos, 1391 — 1425, fiul lui Joannes V Palaiologos, " 
1341 — 1391; 2 Amorea = Moreea; 3 Draciul = Durazzo (azi Durres, in Alba- 
nia); 4 arbdnasi = albanezi; 5 lupta de la Kossovopolije (1389); e Milos Ko- 
bilici = Milos Obilici; 7 Murad I (1359 — 1389), era sultan nu simplu beg; 
8 $ u ? man = $isman; 9 uciderea lui Dan I Basarab in 1386; 10 lupta de la| 
Rovine (1394); n crunte ^ pline de singe; r2 Jicmon = Sigismund de Luxem- 
burg (1387—1437). 



3. Literatura legendara 



[CUVINT PENTRU ADAM SI EVA] 



[Sec. XVII (mijloc)] 



[Transilvania] 



Legenda despre Adam si Eva, considerata text bogomilic (I. 
Ivanov, N. Cartojan s.a.) datorita mai ales episodului privitor la 
zapisul incheiat intre Adam si diavol, este, in forma editata aici 
dupa eel mai vechi manuscris romanesc al legendei, legata de ideea 
generala a Paliei istorice si anume de prefigurarea evenimentelor 
din Noul Testament prin cele ale Vechiului Testament. Aceasta idee 
apare deosebit de pregnant chiar in centrul episodului despre zapi- 
sul lui Adam si arata, prin felul cum este inglobat acest episod in 
textul legendei, ca atit episodul cit si intreaga legenda au fost pre- 
lucrate in spiritul Paliei istorice. Textul legendei contine, cum se 
stie, material al sectei sabeice (purificarea in apa Tigrului si a Ior- 
danului), al sectei mandeilor (infruntarea Evei de catre Gorgonie) 
si, in episodul zapisului, ca o reminiscenta, material al unei secte 
maniheiste; important^ este insa ideea generala a textului si 
aceasta nu tine de conceptia dualista. Faptul ca textul Paliei isto- 
rice editat de Vassiliev nu contine legenda despre Adam si Eva si 
ca textele grecesti gasite pina acum nu contin episodul zapisului 
lui Adam nu poate fi un argument peremptoriu pentru a considera 
legenda ca fiind bogomilica. Aceasta din mai multe motive: in pri- 
mul rind textul grecesc publicat de Vassiliev nu este nici complet 
si nici eel mai vechi, in al doilea rind, chiar titlul reprodus de Iva- 
nov dupa unul dintre cele mai vechi texte manuscrise slavone ale 
legendei specified faptul ca aceasta provine din Palie, denumire sub 
care era inteleasa Palia istorica (Slovo ot Paleje o Adamja i o 
Evdzja ot zacela do suvrusenija; cf. si titlul romanesc, infra), in al 
treilea rind, in cele mai multe manuscrise slavone si romanesti tex- 
tul legendei apare alaturi de alte texte din cuprinsul Paliei istorice. 

In afara ideii generale comune, textele Paliei istorice au intre 
ele si numeroase legaturi de trama narativa: pomul cunoasterii din 
legenda lui Adam si a Evei si din episodul Caldtoriei lui Sith la rat 
reapare in ciclul solomonian, prezentat sub forma de intrebari si 
r &spunsuri (Templul lui Solomon, Intilnirea lui Solomon cu regina 
din Saba — Savila) si in Legenda lemnului crucii (v. infra); episo- 



190 



191 



dul Pocaintei lui Lot din ciclul de legende despre patriarhul Avraam 
din Palia istorica reapare in Legenda lemnuhii crucii; moartea lui \ 
Adam din finalul legendei despre Adam si Eva se leaga si ea atitj 
de ciclul solomonian, cit si de Legenda lemnului crucii. De altfel '■ 
eel mai important argument pentru apartenenta acestor legende, 
cafe nu figureaza in textul grecesc editat de Vassiliev al Paliei 
istorice, la aceasta scriere se afla chiar in textul Paliei istorice, dupa 
episodul Pocaintei lui Lot: Avraam auzind ca, in urma penitentei : 
lui Lot, lemnele udate de el cu apa din Iordan au infrunzit, se duce 
sa le vada si „deaca vadzu leamnele ca sint precum ii spusese lui 
Lot, sa inchina lui Dumnedzau si dzise: Adevarat acesta lemn va 
fi de dezlegarea pacatelor" (pentru ca in Legenda lemnului crucii] 
se povesteste ca pe acest lemn a fost rastignit Mintuitorul). ,,Si 
agiunsera aceaste leamne pina la imparatul Solomon, ce de acest ; 
lemn vom aduce-vd aminte intr-alta scrisoare" (s.n.) (ms. rom. 
BAR 469, f. 57 v — 58 r ). Intreg pasajul, absolut identic, figureaza si 
in textul grecesc al Paliei istorice editat cle A. Vassiliev, Anecdota 
graeco-byzantina, 1893, p. 219. Deoarece majoritatea elementelorl 
din legendele privitoare la alte personaje din Palia istorica isi au ■ 
sursa in prima legenda, cea despre Adam si Kva, se mtelege ca pre-] 
zenta ei in cuprinsul scrierii era ceruta si de logica naratiunii. 

Atit manuscrisele romanesti derivate din Palia istorica, cit si 
cele slavone contin absolut toate, in episodul zapisului lui Adam, 
mentiunea faptului ca Adam semneaza pactul tocmai pentru ca 
,,stiia Adam ca va sa pogoara Dumnedzau pre pamint si sa va naste* 
din svinta si prea curata fecioara Mariia", ceea ce leaga figura lui; 
Adam de asa numita ,,galerie a prorocilor" din V echini Testament, 
care, alaturi de Sibile, prevestesc nasterea Mintuitorului. Motivulj 
pactului cu diavolul are o tratare specif ica, ceea ce il dif erentiaza ; 
si de tratarile moderne si de felul cum apare pactul in Pilda paririm 
telui Eladie din Paterice; e vorba, cum se vede din text, mai de- 
graba de un ,,fals juramint", topos prezent mai ales in literaturile 
orientale, dar si la Cervantes (intre pildele de intelepciune a lui 
Sancho P.anza ca guvernator, probabil tot dintr-o sursa orientals). 
Pe de alta parte, prezenta motivului iconografic al sfarimarii za- 
pisului lui Adam la botezul lui Hs. nu numai in pictura bisericeasca, 
ci si in ilustratia cartii religioase tiparite, arata ca nu era vorba 
de un motiv care sa fi fost considerat de provenienta eretica, ci 
doar de un element parabiblic care nu contravenea canoanelor, de 
un auxiliar pentru a demonstra legatura dintre cele doua parti ale 
Bibliei. 

Cealalta versiune romaneasca a legendei, din care reproducem 
unele pasaje in comentariul la text, are o alta sursa decit A'ersiunea 



din Palia istorica, facind parte, din asa-numitul Apocalips al lui 
]\4etodie Patareanul, dupa cum se poate vedea din compararea ver- 
siunii romanesti din ms. BAR 5047 cu cea de a doua versiune publi- 
cata de Iv. Franko dupa un manuscris slavo-ucrainean din 1743. 
^tit manuscrisul romanesc cit si eel ucrainean nu contin episodul. 
zapisului lui Adam. Textul romanesc, desi reprezinta numai un 
fragment, cu caracter relativ autonom, din Apocalipsul lui Meto- 
die . . • , contine mai multe adausuri datorate unui copist inzestrat 
cu darul povestirii; adausurile nu aduc elemente noi in continutul 
legendei, ci tin numai de tehnica naratiunii. Fragmentul, asa cum 
apare el decupat din Apocalips . . . constituie de f apt o legenda a 
sarpelui sau, mai exact, a dusmdniei dintre om si sarpe (intilnita 
mai rar intre credintele folclorice romanesti legate de sarpe, dupa 
cum releva raspunsurile la chestionarul folcloric al lui Hasdeu). 

Din aceasta a doua versiune a legendei despre Adam si Eva 
pare sa derive si Versul ltd Adam la izgonirea din rai, deoarece, 
eel putin asa cum o arata versiunea ucraineana, episodul plingerii 
lui Adam in fata raiului este mai dezvoltat in versiunea desprinsa 
din Apocalips . . . decit in cea din Palia istorica. Dintre nenumara- 
tele versiuni ale acestui Vers . . . exists probabil si unele create pe 
teren romanesc, in metru popular, pornindu-se de la textul in 
proza al legendei (sau care au capatat, datorita mai ales circula- 
tiei alaturi de colinde si de alte produc^iuni versificate ale folclo- 
rului ritual, un ritm asemanator celui popular), dar exista, in ma- 
nuscrise, si altele care au fost traduse dupa variante versificate din 
alte limbi (sirba, ucraineana). (v. Turdeanu, Apocryphes, p. 125.) 

Datorita problemelor pe care le ridica atit istoricul, cit si cir- 
culatia acestui text, am socotit ca publicarea lui in intregime va 
oferi un material interesant nu numai din punct de vedere filo- 
logic, ci si istorico-literar. 

INCEAPEM DE LA ADAM PlNA IN SVlR§IT 

TOATE CUM S~AU FACUT. 

BITIIA 

Adam era in rai m[ai na]inte de gresala si era lui toate pre voie, 
adeca toate pre voia lui i[mbla; det.], iara deaca il . . . [del] se din 
rai, sedea in Edem inaintea portei raiului si vazu in vis cum va 
naste Cain si Avel si in care an va ucide Cain pre Avel, fratele 
sau. Si-1 conteni ingerul sa nu spuie Evvei. Si acolo petrecu 9 sute 
de ani si saptezeci si cazu intru boala de inima. Si nu stiia ce iaste 
boala. Si sa adunara marii si micii to^i si sa mira si graia catra 



192 



13 — Crestomatie de literatura romana veche — vol I 



193 



Evva: O, maica noastra, Ewo, tu ale Iui toate Ie stii, spune noao de 
ce boleaste parintele nostru. 

§i era pregiur Adam 6000 de barbati. Evva zise: Spune-voi voao, 
fiii miei. 

Cind facu Dumnezau raiul si toata lumea si facu pre p[arintje!e 
vostru Ad[a]m si pre mine si deade noao r[aiii]l si toate dobitoacele 
si gadinele si toate pasarile zburatoare, Adam socotia partea despre 
rasarit si despre miazanoapte, iara eu socotia partea despre [a]pus 
si despre amiazadzi. Asa aceastea toate ne deade noao Dumnezau 
si ne zise noao: Din toate sa minca{i din cite sint in rai, iar dintr-un 
pom sa nu mincati. Si arata noao pomul. Si sa sui Dumnezau in 
[ce]ri. Iara ce era in rai biruia tot noi. Si f ara zisa Iui Adam si a 
mea toate fiierile si gadinele si dobitoacele nu cuteza sa imble sau 
sa pasca ceva pi [na] nu ziceam no[il lor. Atuncea veni diavolul hi 
minos ca un inger si zise catra noi: Ce v-au zis voao Dumnezau sa 
mincati sau sa nu mincati in rai? 

Adam zise: Din toate ne-au zis noao sa mincam, numai dintr-un 
pom sa nu mincam. 

Diavolul zise: Mult im pare rail de voi ca nu inteleaget ca de ad 
minca voi dintru acelas pom, voi at fi dumnezai. 

Aceastea zise diavolul si sa duse si afla pre sarpe, Sarpele, deaca 
vazu pre diavol, ii paru si Iui ca iaste inger. Si veni sarpele la 
mine si-m arata o poama din pom. 

Eu, deaca vazui si stiia ca sarpele iaste mai drag Iui Dumnezau 
decit toate facerile, luai poama de la el si mincai. Si deaca minca! 
inema mea sa turbura intru mine de naprasna si intru latorea mea 
cazu frunza pomilor toata. Eu intrai supt pomui cela ce dintr-insul 
mincase si strigai pre Adam si zis: Adame, vino aicea de vezi ciu- 
desa mare. Eu rostul mieu deschis, iara limba mea insas grai din- 
tru mine : ca sa manince si Adam. Asijderea luo si Adam si minca. 
Indata sa deschisera ochii nostri si ne vazum goli si dezbraca|i si 
inimile noastre sa aprinsera spre pohta. Si fu asea ca cazu frundzl 
dm tot pomii citf era in rai, numai a smochinului ramase de nu 
cazu. Si cusum frunza de smochin de ne facum vesminte si ne im- 
bracam. 

Atuncea auzim glas din ceri graind ingerul si chiemind pre tot in- 
gerii zicind: Venit c » graiaste Dumnezau sa pogorim in rai, ca 4*dam 
au gresit. 

Asea pogori Domnul cu to^i ingerii sai si statu scaunul in mijlocul 
raiului si striga Dumnezau cu glas mare de zise: Adame, Adame, 
unde esti? 
[Adam ?] raspunse si grai mult. 



194 




Si ne luara pre noi ingerii si cumplit ne batura si ne scoasera din 

Adam sa ruga ca doara sa va milostivi Dumnezau pre noi sa ne 
jarte si sa ne lase. 

Iara arhanghelul loil neincetat sa ruga pentru noi catra scaunul 
parintelui. a 

Asa ne scoase pre noi din rai. Si deaca ne lasa, sedeam in Edem 
ca niste streini. Adam cazu cu fata sa la pamint si plingea. Si pe- 
trecum acolo 15 zile. Si asea slabi sufletul mieu de foame. Eu zis 
catra Adam: Scoala, domnul mieu, si mergi de cauta ceva hrana 
noao, ca inema mea de foame s-au micsurat si sufletul mieu s-au 
imputinat. Adam suspina si zise: O, Ewo, [d?]e n-as cauta de pu- 
tinei gindescu la inema mea a sparge fata ta, ce nu am cu cine hi 
si ma tern de Dumnezau [. . . det.J ca inema m[ea . . . detj nu sa 
imparte [. . . det] tine. 

M ne sculam si incungiuram pamintul si nu aflam nemica mmcare, 
Aumai palamida iarba de arina. Si iara venim in Edem si plingind 
am varsat lacrami. Si zise Adam: Doamne, slobozi-ne o floare din 
rai, ca sa te pomenescu. Atuncea Dumnezau trimise Iui tamiie si 
livan si ladan. Si luo Adam si feace ruga catra Dumnezau. Atuncea 
sa milostivi Dumnezau si arhanghel loil imparti a seapte parte 
din rai si o deade noao. $i mainte [a dlat din poamel[e] spinujui 
in 10 zile. Dupa aceaea am luat griul si miarea si laptele si mincam 
si ne saturam. Si scoase toate gadinele si dobitoacele si toate fierile 
din rai si le deade Iui Adam. Adam le imparti si feace unele salba- 
tece, altele dfujmeastece si sa hie de hrana si le zise tuturor pre 
nume. Asijderea si celor ce zboara. 

Si zis[e] Dumnezau Iui Adam: Spin si scai sa creasca dupa in pal- 
mele tale. 
Si luo Adam boii si ara. Si veni diavolul si statu inaintea boiior. 

Si nu lasa pre Adam sa are. Si zise Iui Adam: Nu te voi lasa sa 
iucrezi pamintul, ca pamintul iaste al mieu, iara a Iui Dumnezau 
sint ceriurile si raiul. Deci de veri sa hii al mieu, tu lucreaza pa- 
mintul, iara de vei sa f ii a Iui Dumnezau, tu mergi in rai. 
Adam zise: A Iui Dumnezau sint ceriurile si pamintul si toata lu- 
mea. Si iaras diavolul nu lasa pre Adam sa are, ce zise Iui Adam: 
Scrie-m zapis de la mina ta si-m da mie, si atuncea veri ara pa- 
mintul. 

Adam zise: Al cui iaste pamintul, al aceluia sint si eu si feciorii 
miei, ca stia Adam ca va sa pogoara Dumnezau pre pamint si sa 
va naste din svinta si prea curata fecioara Mariia. 
Diavolul sa bucura foarte si-i zise: Asa scrie mie. 



195 



Si luo Adam o leaspede de piatra si scrise a sa scriptura si zis^j 

asa: Al cui iaste pamintul, al aceluia sint eu si feciorii miei, cal 

stiia. 

Si luo diavolul scriptura dela Adam si o tinea in tarmurile Iordanu- 

lui, in loc tare si ascuns. Si paziia scriptura aceaea patru sute de 

draci. 

Iara eu zis catra Adam: Doamne, sa ne pocaim cumva, doara Dum- 

nezau ne va izbavi pre noi de diiavolul acesta. 

Adam zise: Sa ne posthn 40 de zile. Eu zis lui: Doamne, tu te pos-J 

teaste 40 de zile, iara eu ma voi posti 44. Si-m zise mie: Intra tu 

Intra apa Tigrului si tine o piatra in capul'tau, iara alta supt pi- 

cioarele tale si intra intr-apa pina in grumazi si nu asculta de ni- 

mea ca sa nu te prilasteasea. Iarasi facu mie samnu ascuns si zise 

catra mine: Nu iesi pina nu voi veni eu la tine. 

§i sa scula Adam si sa duse in Iordan a sa pocai. 

Acolo sa adunara toate fierile si pasarile si muh;ime de ingeri de 

plingea de Adam. 

Adam sa cufunda cu totul intr-apa Iordanului si acolo petrecu 40 I 
de zile. Iara diavolul veni la mine luminos ca un inger. Si varsa 
lacrami pina in pamint. Si graiia catra mine: O, Evvo, auzi Dum- 
nezau ruga ta si pre noi, ingerii sai, ascultatu-ne-au rugindu-ne 
pentru tine. Si iata acum ma trimease Dumnezau la tine ca sa iesi 
dintr-apa. 

Iara eu nu crezui. Si iata veni si a treia zi, luminat ca si mainte. 
Si sa facu in chipul lui Adam. Si mult sa nevoiia a ma prilasti. Iara 
eu nu iesii dintr-apa pina nu vazui samnul ce-m facuse mie Adam. 
Deaca savirsi Adam patruzeci de zile, iesi din Iordan si venind 
agiunse pre diavolul pre cale viind catra mine si sa temu foarte 
gindind ca ma va fi prilastit diavolul. Iara vazindu-ma pre mine 
intr-apa, sa bucura foarte. !Si cind veni, eu nu crezui ca iaste dom- 
nul mieu, pina cind arata mie samnul ce facuse. Atuncea iesii din- 
tr-apa si crezui ca iaste domnul mieu. Si atuncea ne izbavi pre noi 
Dumnezau de diavolul acela. 

Si sezum intra Madiam si acolo nascum pre Cain si pre Avel si amin- 
doi ne pastea dobitocul. Iara intr-o zi sa scula Adam dintru aster- 
nutul sau si zise catra mine: O, muiare, implutu-s-au 14 ani de 
nascutul lui Avel; spre ucisul lui Cain fu astazi. Ci-m da asinul sa 
ma due sa-1 aflu pre dinsul. Eu deaca auzii aceasta, sa aprinse ine- 
ma mea. fncaleca Adam si sa duse si afla pre asin [corectura marg. : 
Avel] giunghiat. Si nu-i zise lui Cain nemica, precumu-i zisease lui 
ingerul. Si aduse pre Avel si-1 puse in locul ce sa chiama Kion. 
Atuncea nascum pre Sith si zisei catra Adam: Nu-| paie rau, dom- 



196 



nul mieu, ca iata, in locul lui Avel, nascum altul. Si-i pusera nu- 
mele lui Sith. 

Atuncea Adam sa rasti si zise: Taci, tu muiare, ca sufletul mieu sa 
imputina intru mine. 

Iara Sith zise: Domnul mieu, eu ma voi duce in rai si de acolo voi 
aduce oaresce. Vedea-veri si te veri odihni. 

Adam zise: O, fiiule, cum sa intri tu in rai. Nu asea, nu asea, ce 
pasa impotriva raiului si plingi, doara cumva ne va da Dumnezau 
din pomul maslinului, sa vazu ca doara mi s-are mai potoli boala. 
Fiiul sau Sith zise: De ce bolesti, o, parintele nostru? 
Adam zise: O, fiiule, mare boala am. Cind gresii eu si maica voastra, 
atuncea zise Dumnezau: inmul^i-sa-vor suspinile tale si pururea in- 
tru griji ca sa petreci da-t-voi tie 72 de boale, una, boala de inema, 
a doao, boala de ochi, dupa acealea, alalte toate. Iara maicai voas- 
tre ii zise: Pururea barbatul tau sa te biruiasca. Si cind veri naste 
coconul, cu moartea sa ti sa cumpaneasca. 

Si sa scula Sith si sa duse cu maica sa in rai. Si vazu Evva o fiara 
cumplita ce sa chiama Gorgoniia gonind pre fiiu-sau Sith. 
Si statu de zise catra dinsa: O, fiara, nu-t aduci aminte cum te-am 
hranit cu minile meale. Cum cutezi tu deschide gura ta spre omul 
ce iaste facut pre chipul lui Dumnezau sau cum poti rinji dintii 
tai asupra lui. Atuncea fiara raspunse catra Evva si zise: O, Evvo, 
din tine s-au inceput [relele]. Cum cutezas tu deschide gura ta spre 
mincare ce-t zise tie Dumnezau sa nu maninci, derept aceaea si eu 
de voi vrea si pre feciorul tau voi minca. 

Iara Evva unde incepu a plinge, glasul ei sa auziia de la rasaritul 
soarelui pina la apus. Si zise Evva: O, amar mie, Domnul mieu, de 
acmu si pina in veac blastama-ma-vor toate limbile. 
Si incepu a plinge inaintea raiului cu fiiu-sau, cu Sith, si-s arunca 
tarina in capul sau. 

lar ingerul li sa arata lor si le zise: Ce strigati? 

Sith zise: Doamne, parintele mieu iaste bolnav si doreaste de dul- 
cea|a raiului si pof teaste sa vaza din pomul maslinului, doara cumva 
i s-are mai potoli boala lui. 

Iara ingerul zise: O, Sithe, parintele tau, Adam, nu are leac cace 
ca s-au apropiiat zilele lui catra moarte si svrasitul i-au venit. 
Si irimse din pomul cela ce dintr-ins mincase Adam, pentru carele 
pom fu gonit din rai, si deade lui Sith. Sith duse la Adam. 
Adam vazu si cunoscu si suspina tare si impleti cununa si-s puse in 
cap. Si vazu mina lui Dumnezau luind sufletul lui. Si vazu Evva 
cadelnita cu ladan cadind trupul lui Adam. Si vazu trei ingeri tiind 
lumini aprinse in minile sale. Si cauta Sith spre ceri si vazu sufle- 
tul lui Adam stind aproape de Dumnezau si multime de ingeri sa 



197 



ruga pentru Adam. !Si cind sa scula arhanghel Mihail, atuncea toti 

ingerii tacura. 

Atuncea sa milostivi Dumnezau si-s tinse mina sa de apuca sufle- 

tul lui Adam si inva^a pre Sift de luo trupul lui si-1 duse in locul 

ce sa chiema Gherosia Plata. Si cind sapa groapa, ingeru! sarana 

groapa si fu glas din ceri de grai: Adame, Adame! 

EI zise: Ce iaste, Doamne? 

Dumnezau zise: Crez spusu-^-am tie ca din pamint esti si iara in 

pamint veri mearge. 

Iara pamintul zise: Al tau dintr-ale tale \ie aduce de toate. 

Asa ingropara pre Adam cu cununa ce era in capul lui. 

Evva cu glas smerit sa ruga catra Dumnezau si graiia: Doamne, pa- 

rintele mieu, priimeaste sufletul mieu. 

Si asa, dupa Adam a sasea zi, pleca capul sau si-s deade sufletul sau 

lui Dumnezau. 

Si acolo ingropara pre Evva linga fiiul sau Avel. 

Si acolo crescu un lemn din cununa ce era in capul lui Adam. 

Slava Domnului Dumnezau si Mintuitoriului Nostru Is. Hs. 
intru veaci de veaci. 
Amin 

BAR, ms. rom, 469, f. 384—407. 

Textul legendei, compozit prin elementele sale constitutive, are, 
in versiunea din Palia istorica, o structura coerenta. Naratiunea pro- 
priu-zisa este facuta la persoana I — modalitate narativa mai rar 
intilnita in textele de acest tip. Intreg episodul „pacatului originar" 
este incadrat intre momentul agoniei lui Adam si eel al mortii sale, 
ceea ce confera tensiune dramatica povestirii. Visul premonitoriu 
pe care 1-a avut Adam cind „sedea in Edem, inaintea portei raiului" 
[. . .] cum „va naste Cain si Avel si in care an va ucide Cain pre 
Avel, fratele sau", precum si interdict! a de a povesti Evei acest vis 
' („si-l conteni ingerul sa nu spuie Evei") sint trasaturi similare unei 
reprezentatii dramatice de tip antic in care interesul spectatorului 
nu este incitat de dezvoltarea intrigii, ci de indeplinirea implacabila 
a premonitiei. Pina si momentul expierii lui Adam nu se intimpla 
clecit dupa o ultima moralizare si, dupa nararea despartirii sufletu- 
lui sau de trup, „ingerul samna groapa", iar „un glas din ceri" il 
striga: „ — Adame, Adame! El zise: — Ce iaste, Doamne? Dumne- 
zau zise: — Crez spusu-t-am tie ca din pamint esti si iara in pa- 
mint veri mearge!". 

Cu titlu de exemplu, citam aici pasajul corespunzator dupa ver- 
siunea romaneasca derivata din asa-zisul Apocalips al lui Metodie 



198 



patareanul (BAR, ms. rom. 5047, f. 8 r ): ,Jar cind au fost dupa ami[a- 
za] in plecatul soarelui, cum s-ar ziee in chindie, auzira glasul lui 
Dumnazau, unde umbla prin raiu, iar ei ca niste vinovati s-au si 
ascunsu. C[hema] DumnazSu si zisa: Adame, Adame, unde e$ti?; nu 
caci doara n[u] stie Dumnazau unde era, ca bine stie sfin^iiasa ca 
i-au insalat sarp[ele] si au trecut peste invatatura, ce numai 1-au 
strigat indeadinsu [ca'sa] iasa inainte si sa sa piece sa zica: Gre- 
sit-am, Doamne, ins[ala]tu-m-am, imparate, sparietu-m-am, urzito- 
riul mieu, cazu[t-am] din tot binile pentru gresala mea, ca am tre- 
cut priste invatatura ta. Ce pentru aceasta caz cu laerami fierbinti 
[ina]intea milei tale si nu ma lepada de la fata ta, nici ma o[sa]bi 
de darul tau . . .". 

Pasajul reprodus arata si caracterul interventiilor copistilor in 
transcrierea textelor de card populare. 

Totodata, comparatia intre cele doua texte provenind din ver- 
siuni diferite permite observarea unei alte caracteristici a acestor 
carti si anume faptul ca, de foarte multe ori, atunci cind versiunile 
cartilor populare prezinta diferente structural importante, nueste 
vorba numai de o prelucrare pe teren romanesc, ci si de originale 
sau intermediare straine diferite. Intre manuscrisele romanesti ale 
legendei, manuscrisul BAR 2183 din sec. XVIII reprezinta, dupa su- 
pozitla lui Cartojan, „o alta versiune, intr-o limba mai curgatoare, 
cu mici variante de amanunt, ceea ce ne-ar indemna sa admitem 
o noua traducere", datorita si faptului ca textul legendei „se gaseste 
alaturi de alte texte, care au fost traduse din limba greaca" (Cut- 
file populare . . ., ed. a Il-a, p. 76). Daca aceasta a treia versiune 
reprezinta numai alta traducere, facuta tot dupa textul Paliei 
istorice, primele doua versiuni provin insa din scrieri diferite. Intre 
acestea s-au produs contaminari, ceea ce reprezinta o alta caracte- 
ristica a circulatiei textelor de car^i populare. Versiunea din Palia 
istorica este cea' ale carei urme pot fi observate in textul versiunii 
derivate din Apocalips . . ., deoarece, urmarind in ordinea cronolo- 
giei manuscrisele romanesti si straine ale acestei din urma versiuni, 
observant o serie de interpolari marunte care se gasesc numai in 
versiunea romaneasca: de exemplu, in fraza urmatoare din ms. BAR 
5047, f. 7 V : „Iar diiavolul cela ce nu va binile nici unui om, ce 
de purure este vrajmas omului, vazind pre Adam cu atita cinste si 
ca niste ingeri luminosi (s.n.) umblind prin mijlocul raiului fara 
nici o grija si fara nici o truda, gindi cum ar face sa-i instreineze 
dintr-acel bine mult ce le era si sa-i scoata din raiu", expresia 
subliniata de noi reprezinta o reminiscenta a lecturii versiunii din 
Palia istorica si o modificare operata de un copist (pasajul lipseste 
cu totul din versiunea slavo-ucraineana). Acesta socoate comparatia 



199 



cu ingerii luminosi mai potrivita pentru Adam si Eva in starea de 
dinaintea pacatului, decit pentru diavol; aceasta cu atit mai mult ; 
cu cit el nu mai cunoaste sursa comparatiei (diavol-Lucif er-inger j 
luminos), al carei sens disparuse inca din versiunile slave. In lite- 
ratura romana legenda lui Lucifer, din care in versiunea roma- 
neasca din Palia istorica a legendei lui Adam si a Evei nu mai in- 
tilnim decit acest rudiment de expresie cu sensul obturat, patrunde 
in seeolul al XVII-lea prin traducerea din greeeste a cronografelor; 
un manuscris al traducerii romanesti a cronografelor grecesti a fost' 
dupa cum se stie (M. Gaster, I. D. Stefanescu, Al. Elian, Paul Cer- 
novodeanu, Emil Turdeanu, Dan Zamfirescu s.a.) in posesia lui 
Eminescu. 

Deoarece contaminarile intre versiuni se produc in special la 
nivelul episoadelor, putem vorbi de unitatea stilistica a unor scrieri 
din literatura veche numai atunci cind reunirea unor episoade nu 
este intimplatoare, cind se pot decela in plan stilistic urmele unei 
preocupari pentru unitatea de sens si de stil a operei. Date fiind 
elementele disparate din care este constituit textul legendei despre 
Adam si Eva, ne-am astepta la o diferentiere stilistica mult mai 
pregnanta. Urmarind insa persoana naratorului in episoadele legen- 
dei, vom observa ca, exceptind episodul Calatoriei lui Sith la rai, 
momentele naratiunii si perspectiva naratorului sint concordante cu 
logica desfasurarii epice a textului. De la fixarea cadrului narativ 
Si pina la inceputul povestirii Evei sint figurate urmatoarele mo- 
mente: izgonirea lui Adam, visul premonitoriu, boala lui Adam. Din- 
tre aceste trei momente, primul confine in germene, intr-un enunt 
scurt, intreaga povestire a Evei, al doilea prefigureaza episodul uci- 
clern lui Avel, iar al treilea episodul mortii lui Adam. Avem de a 
face cu un tip de debut narativ in medias res (care apare si lM 
Etiopicele lui Heliodor sau in Istorla ieroglifica). Se considera ca ■ 
acest tip de debut mareste curiozitatea lectorului, dar atentia lee- ' 
torului are un sens etiologic, conform cu caracterul de legenda al 
textului, pentru ca ea nu este indreptata spre deznodamintul ac- I 
tiunii, ci spre explicarea cauzelor care au creat o anumita stare 
de lucruri. De aceea legenda pacatului originar este de fapt o le- ■'* 
genda (explicate) a aparitiei mortii; cum se stie, si textele de tipul 
Istoria mortii carea iaste in lurae incep toate cu un episod care 
nareaza pe scurt pacatul originar. 

^ Episodul Calatoriei lui Sith la rai apare ca fiind colateral atit 
fata de legatura narativa dintre introducere si final, cit si fata de 
interpretarea textului ca legenda a aparitiei mortii in lume, Acest 
episod este menit insa a face legatura cu celelalte texte ale Pallet 
istorice, prin intermediul Legendei lemnului crucii. Interpolarea lux 



200 



In cadrul legendei despre Adam si Eva este dovedita §i de schim- 
barea persoanei naratorului. Daca' la inceputul legendei, povestirea 
Evei, la persoana I, este in sensul logicii narative, schimbarea per- 
soanei naratorului la inceputul episodului Calatoriei lui Sith . . . 
apare in mod destul de neasteptat: „Atuncea nascum pre Sith si 
zisei catra Adam: — Nu-t paie rau, domnul mieu, ca lata, in locul 
lui Avel, nascnm altul. Si-i pusera numele lui Sith. [. . .] Si sa scula 
Sith si sa duse cu maica sa la rai. Si vazu Evva . . .". Faptul ca locul 
episodului in cadrul legendei difera, in unele versiuni (v. Ivanov, 
Bogomilski knigi . . ., p. 211—213) el fiind situat la inceputul legen- 
dei, in altele, intre care si cea romaneasca, inaintea episodului mor- 
tii lui Adam, arata si ei caracterul relativ independent al acestui 
episod fata de restul legendei. In manuscrisul slavon copiat in 
Moldova de nord in sec. XVI, ca si in primul dintre textele editate. 
de Iv. Franko, ordinea episoadelor este cea pe care o regasim si 
in textul romanesc. Comparativ cu alte manuscrise romanesti ulte- 
rioare si cu varianta slava editata de Ivanov, textul romanesc din 
ms. BAR 469 si versiunea slavona din care deriva (cf. ms. 740, Ar- 
hivele Statului, Bucuresti si prima versiune editata de Franko) nu 
contin intervertiri in ordinea fireasca a naratiunii. 

Simplitatea expunerii bazate in special pe verbe, predominanta 
dialogurilor si lipsa epitetelor (in tot acest text nu intilnim decit 
urmatoarele epitete: mare, tare, ascuns, cumplit, smerit, in doar 
sase contexte: ciudesd mare, glas mare, mare boala, loc tare si as- 
cuns, fiara cumplita, glas smerit, si numai doua comparatii, este 
drept amindoua f oarte pregnante : sedeam in Edem ca niste streini 
si Evva unde incepu a plinge, glasul ei sa auziia de la rasdritul soa- 
relui pina la apus, cea de a doua, care are caracter hiperbolic, con- 
stituind de fapt un topos intilnit si in hagiografii) imprima textului 
caracter dramatic, de reprezentare a unor actiuni, caracter concor- 
dant si sub raport stilistic cu celelalte texte ale Paliei istorice. 

TEXTE- Manuscrise romanesti mentionate in N. Cartojan, Carfile popu- 
tare , ed. a Il-a, p. 76—77: BAR, ms. rom. 469, text reprodus supra, 
2183, 3813, de ia inceputul sec. al XVIII-lea §i 2158, de la inceputul 
sec. al XlX-lea. Alte manuscrise romanesti: BAR, ms. rom. 5047 copiat 
in Moldova in 1769, reprezentind o versiune diferitS; 1255, fragment, 
Tara Romaneasca, sec. XIX, 4104, fragment copiat in Moldova, cea 1777— 
1784, 3275, copiat de IonitS dascal in Tara Romaneasca la 1799, 5299, 
copiat la 1832 de loan Felea in Transilvania, acestea din urniS repro- 
ducind, ca si cele mentionate de Cartojan, versiunea din Palia istorica. 
Manuscrisele slavone sint descrise in I. Ivanov, op. cit., p. 207—210, 
la care se adauga versiunile publicate de Iv. Franko, Apokrifi i legendi 
z ukrainskih rukopisiv, I, Lvov, 1896, p. 18—26. Dintre versiunile sla- 
vone interes deosebit reprezinta ms. 740 de la Arhivele Statului Bucu- 



201 




resti copiat in Moldova de nord in sec. al XVI-lea si studiat de Hasdeu 
Miletic, Iatfmirski, Sirku, Turdeanu. TextuI romanesc al legendei nu 
a lost editat in intregime pina acum. Un fragment coiitinind episodul 
Calatonei lui Sith la rai a fost editat de M. Gaster in Rev pt ist arh 
si filologie, 1(1883), p. 78—80 si Chrestomatie romana, I, p. 63—65 Pentni 
alte versiuni: grecesti, etiopiene, siriace, armenesti s.a. v bibliografia 
in N Cartojan, op. cit, p. 77—78; pentni versiunea latineasca v W Me- 
yer, Vita Adae et Evae, in Abhand. der philos.-philol. Classe der kon 
bayer. Akad. Munchen, XIV(1876), III Abtheil, p. 187—220. 
STUDII: M. Gaster, Literatura populara romana, p. 270—284- N Carto- 
3 f-v ? & l nie P°PJi lare ■ ■ ■> ed - h P- 50-59, ed. a Il-a, p. 66-78'; o'analiza 
stihsticS aphcata unei versiuni dramatizate occidentale a legendei a 
publicat Willem Noomen in ..Romania", LXXXIX(1968), p. 154 sq stu- 
% £P*P» $ l n traducere romaneasca In culegerea Poetica si stitistica 
alcatuita de M. Nasta si S. Alexandrescu, Bucuresti, Univers, 1972, p . 
499-518; studiu fundamental: E. Turdeanu, La Vie d'Adam et d'Eve en 

t a ^ e L en J 0U uT' *? V ft A p°crtphcs-.-. P. 75-144; analize texto- 
logice in „Starobulgarska literatura", 11(1982), p. 35-55 si 56—66 A 
Miltenova si D. Dimitrova. 



[CUVINT PENTRU LEMNUL CRUCII] 



[Sec. al XVH-iea (mijloc)] 



[Transilvania] 



TextuI acestei legende reprezinta o urmare fireasca a legendei 
despre Adam si Eva. Legatura intre elementele narative este facuta 
prin intermediul ultimei fraze din legenda despre Adam si Eva in 
care se mentioneaza ca „din cununa ce era in capul lui Adam [. . .] 
crescu un lemn"; aeesta este, dupa cum se arata in legenda de rnai 
Jos, lemnul din care ca fi facuta crucea rastignirii lui Isus. Tendinta 
de a prezenta personajele si intimplarile din Vechiul Testament 
drept prefigurari ale celor din Noul Testament caracterizeaza, dupa 
cum s-a aratat mai pe larg in comentariul la legenda despre Adam 
si Eva, Palia istorica. TextuI legendei lemnului crucii apare in cu- 
prmsul asa-numitului Razumnik (sau Lucidariu), culegere de in- 
trebari si raspunsurl cu un numar incalculabil de versiuni, lucru 
firesc daca ne gindim la faptul ca nici nu este vorba in cazul aces- 
tor mtrebdri si raspunsuri de un anumit text, ci de o modalitate 
de prezentare a unor episoade narative si a unor explicatii de na- 
tura legendara ale unor intimplari, denumiri, fenomene, etc. Com- 
bmate adesea cu gnomele numerice, aceste Joca monachorum cum 



m ai sint numite textele de acest tip, au in mod frecvent o menire 
didactics ori de popularizare. 

Intre numeroasele versiuni ale acestor texte exista o grupa cu 
caracter relativ unitar in care eel mai vechi text se afla intr-un 
manisscris grecesc din sec. al XH-lea, contemporan cu eel mai vechi 
manuscris grecesc cunoscut pina acum al Paliei istonce. In acest 
text studiat de V. Moculskij in legatura cu Palia istorica (sau BiUia 
v0V ulara y cum o numeste el), intrebarile si r&spunsurile sint asezate 
sub numele lui Vasile eel Mare si al lui Grigorie Teologul. Prima 
intrebare din acest text, privitoare la ziua crearn lui Adam, are 
urmatorul raspuns: „Luna decembrie, 25, in ziua a 6-a", ceea ce este 
un indiciu destul de elocvent asupra tendintei textului, aceeasi cu 
cea a Paliei istorice. Deoarece in unele titluri ale acestui text apare 
si numele celui de al treilea dintre parintii bisericii care alcatuiesc 
cunoscuta triada (Trisfetitele cum apar in denumirile romanesti de 
sursa slavona), loan Teologul, textul a fost cunoscut, mai ales in 
literaturile est-slave, unde a si avut o circulatie foarte mare, sub 
denumirea de Besjada treh svjatitelej. Forma primara a acestui 
grup de texte este insa, asa cum o dovedesc versiunile grecesti si 
cele sud-slave, legata direct de textul Paliei istorice. Apar referin 
la legenda lui Adam, la cea a lui Melhisedec, la ciclul de povestin 
despre patriarhul Avraam (unde, in Intrebari si raspunsuri dm Pa- 
lie, apare si episodul originii incestuoase a ismailtenilor) s.a. Dintre 
aceste referiri mai ample sau mai scurte, cele privitoare la lemnul 
crucii au caracterul unui text unitar, desi in cadrul naratmnii in- 
ter vin de mai multe ori intrebarile si raspunsurile. Faptul ca aceas- 
ta legenda este la origine o scriere cu caracter unitar din cuprin- 
sul Paliei istorice este dovedit prin aceea ca ea este mentionata in 
cursul expunerii din textul grecesc al Paliei istorice (v. supra, p. 
192). Din cuprinsul textului in forma actuala se vede ca intrebarile 
sint cele care au fost introduse in cadrul legendei. 

In versiunile slavone copiate la noi (cele in care se afla si le- 
genda despre Adam si Eva si inca doua manuscrise din sec. XVI— 
XVII descrise de loan Bogdan) si in versiunea romaneasca de ace- 
lasi tip din ms. BAR 469 al Paliei istorice textul este atribuit unui 
singur autor, lui Grigorie Bogoslovul (Teologul). Intrucit in versiu- 
nea romaneasca din ms. BAR 469 lipseste, datorita probabil unei 
alte lacune de circa o fila din versiunea primara, o parte a episo- 
dului privitor la gasirea capului lui Adam, parte existenta insa in 
manuscrisele slavone copiate la noi, cit si in alte manuscrise roma- 
nesti care reproduc aceeasi versiune, am intregit lacuna respectiva 
dupa un alt manuscris romanesc, indicind in nota limitele pasajului 
respectiv si sursa dupa care a fost reprodus acesta. 



202 



203 



CUVINT ALES AL LUI GRIGORIE BOGOSLGV 

DE CINSTITA CRUCE A LUI HS. SI DE CEALE DOAO CRUCI 

A CELOR DOI TlLHARI 

Cind ingropara pre Adam cu cununa ceaia ce o impletise insusi si o 
pusease in capul sau, ce era facuta din tilparile 1 cealea ce dedease 
ingerul lui Sith, feciorul lui Adam, cealea ce le luase ingerul din 
rai din pomul cela caruia gresise Adam si pentru gresala lui fu go- 
nit din rai, deci deaca-1 ingropara pre Adam, din cununa ce era in 
capul lui crescu un copaci mare si inaltu si minunat intru creastere, 
ca crescuse in trei si intr-una sa impreuna si iara intr-una crestea 
si iara intr-una sa impreuna, tot asea pina a sapte rlnduri. Si fu 
mai inalt de toate leamnele in lume, 

DE ALT LEMN CE PRE DlNS S-AU RASTIGNIT 
TlLHARIUL CEL CE CREZU 

Dintru acelas lemn scoase apa Tigrului din rai si sta intr-un pruiid. 
§1 cind vru sa pomeneasca Sith pre tata-sau, pre Adam, arata lui 
mgerul lemnul. Si facu foe linga apa Eloisului. Si facu pomana pa- 
ruitelui sau, lui Adam. Si acolo iaste focul nestins, fi-va si pina in 
veac si tot intr-un chip va arde. Si va arde nepreastanno* in veaci 
si tocul acela il strajuescu niste fieri cumplite si hn;i. Deci cind 



~ linga apa * 

Mearse Lot si afla adurmite pre aceale fiara ce pazia focul si apuca 
trei taciuni si-i duse la Avraam. Si deaca-i vazu Avraam, cunoscu-i 
|i_ sa mira. Si-i zise lui sa-i inhiga intr-o movila si sa-i ude cu apa. 
bi-i zise: Cmd vor creaste acesti taciuni, atuncea veri fi iertat de 
pacatele aeealea. 

Si atita era apa departe, cit numai de trei ori putea duce intr-o 
zi de-i uda. Si asea crescura taciunii si crescu lemnu minunat si 
irumosu foarte. 



DE AL TREILE [LEMN], CE PRE DlNS SA RASTIGNISE 
TlLHARIUL CEL NECREDINCIOS 

Dintru acelas lemn din rai scoase apa potopului. Si deaca scazu po- 
topul, lemnul ramase la prundul apei ce o chiema Merra, ce sa spune 
Amara. Deci cind scoase Moysi proroc iis[rai]Iteanii din Egypet, ei 
nu avea apa sa bea, ca era apa amara. Moysi imbla scirbit si cauta 

204 



apa. Si sa ruga lui Dumnezau si indatas veni ingerul si-i arata acel 
lemn ce zacea in prundul apei aceia si inflorise foarte frumos. Si 
luo Moysi din lemnul acela in crucis si puse intr-apa si sa indulci 
apa de acel lemn. Si crescu lemnul mare si minunat si frumos foarte. 
Vapros: Cum sa incepura aceale leamne sau cum crescura asea? 
Otveat: Cind rasadi Dumnezau raiul, atuncea nu era acolo nici in- 
ger, nici alt nimea, numai Dumnezau si Satanail. 
Si ce zicea Dumnezau sa sadeasca, iara Satanail fura de toate semin- 
^ele dela Dumnezau si arunca prin mijlocul raiului. Dumnezau 
zise: Acolo va fi trupui mieu si eu insum voi fi acolo spre gonirea 
la. §i iesira afara din rai. §i zise Satanail catra Dumnezau: Doamne, 
blagosloveaste cite am sadit. Dumnezau zise: Acolo sint eu in mijlo- 
cul raiului. 

§i cind iesi Satanail sa vaza pomii sai, pomii lui il scoasera pre dins 
din rai. Si indata innegri Satanail si f u drac 

Pomul crescu in trei stilpi: un stilp Adam, al doilea stilp Evva, al 
treile stilp in mijloc insus Dumnezau. 

Deci cind gresi Adam si Evva, atuncea dintr-aceale trei par^i din 
pomul acela ce era in rai, partea lui Adam cazu in apa Tigrului si 
o scoase apa afara din rai. Iar partea Evvei cazu in rai. Deci cind 
fu apa potopului, atuncea iesi. Si deaca saca apa, lemnul ramase 
linga apa ce sa chiema Merra, ce sa spune amaraciune. 
Vapros: Cum sa impreunara iara leamnele in Ierusalim? 
Otveat: Cind vru Solomon sa faca casa lui Dumnezau Svintul Sion r 
slobozi Dumnezau lui Solomon un inel din ceri si cu dins sorociia 
dracii si to|i asculta de dinsul. Si zidi beseareca lui Dumnezau Svin- 
tul Sion. Si, cautind lemn sa acoapere beseareca, spusera lui Solo- 
mon lemnul cela ce pusease Moysi in Merra, adeca in apa cea amara. 
Deci mearsera de taiara lemnul si-1 luara cu 80 de bivoli si sa no- 
roira in Iordan; fu o bura 3 mare, atita cit sa ineca lemnul in Iordan 
atita de afund cit nu-1 aflara. Iara un lemn ce [era] insamnat, ca era 
narod mult, de to$i trei mil de oameni, de credea si sa inchina ace- 
lui lemn, acest lemn foarte facea ciudesa 4 mari si slavite, cit ie 
parea acelor oameni ca pre acel lemnu sa va rastigni Hs. Cind vru 
Solomon sa taic lemnul, acei oameni ce credea in lemnul acela nu 
lasa pre Solomon sa-1 taie, ce-i graia lui: O, Solomoane, nu te vom 
Iasa sa tai lemnul acesta a vietei. Unde au vazut cineva trei taciuni 
sa creasca si sa faca ciuda 5 mare, ca multi au aflat sp[a)senie din- 
tru dinsul, pentru ce ca Hs. pre dinsul sa va rastigni. Iara Solomon 
pre multi dintr-insi rani si taie lemnul si-1 adusera in Ierusalim. 
Iara oamenii ce credea intr-acel lemn sa adunasa pregiur lemn. Si-I 
dusera in Ierusalim si plingea si cauta spre lemn. Si duse Solomon 
lenmul in Ierusalim in bes[ea]reca si-1 masura si nu agiunse unde 



205 



vrea sa-1 puie. Solomon sa intrista. Iara Savila auzi de acest lemn 
si veni sa-I vaza. Si sezind pre lemn o arse lemnul ca focuL Atun- 
cea Savila zise: O, proclete lemn! Iara oamenii toti intr-un glas stri- 
gara: O, dc trei ori fericit lemnu ce pre dinsul sa va rastigni impa- 
ratnl Hs.! Asa Solomon radica lemnul si-1 masura in beseareca. 
Iara un om ce-1 chiema Esei, el cioplea la lordan niste leamne si-i 
scapa sacurea in lordan si sa afunda si cazu pre lemnul acela ce 
sa inecase in lordan. Si veni si spuse lui Solomon. Si mearsera de-1 
scoasera. Si-1 cunosetira si-1 adusera in Ierusalim. Si-1 masurara la 
bes|ea]reca si nu sa prinse. Si-1 rastornara catra ce'la lemn. Si zise 
Solomon: Mare ciuda! Aceaste leamne minunate suit inalte si fru- 
moasasi nu sa prinsera. Si unde am afla lemn mai inalt decit aceas- 
tea? Si intreba de diavolii carele-i biruia cu peceatea lui Dumnezau. 
Diavolii zisera: Stim noi un lemn departe intr-un loc in Edem, mare 
si minunat si frumos. Si ne iaste noao frica a grai de lemnul acela. 
Solomon zise: Legu-va pre voi cu peceatea Domnului Dumnezau din 
ceri ce mi-au dat mie, duceti~va de aduceti lemnul acela aicea. 
Diavolii sa dusera si apucara lemnul de virh si-1 zmucira din ra- 
daclna si Iuara si capul lui Adam in radacinele lemnului si-I adusera 
in Ierusalim. Si ratezara lemnul din radacini, si-1 masurara la pa- 
mint si-1 radicara sus pre beseareca si nu agiunse. 
Iara marel[e] Solomon zise: Oh, mare minune si marc ciuda, trei 
leamne aflai, ca aceastea nu s-au aflat nicairea. Si mare ciudese au 
facut. Pre pamint le-am masurat si toate ca dintr-un lemn sint. 
Si Je masuram si sus pre beseareca si nu agiunsera. 
Si puse oameni de strajuia aceale leamne. 
Vapros: Cum fura aceale leamne si de unde le luo ingerul si le 

deade lui Sift? 

Otveat: Ceale ce furase Satanail de la Domnul. Si-i zise lui Dum- 
nezau: Tu furi de la mine, de acolo va fi tie goana. Si asa il intari 

pre dms si crescu pomul acela in trei: partea lui Adam si partea 

Evvei, iara in mijloc insus Domnul Dumnezau. A lui Adam parte 

scoase apa Tigrului din raR Iar partea lui Dumnezau deade inge- 

ru] lui Sift. Sift aduse lui Adam. Adam impleti cununa si puse in 

cap si muri. 

Si din cununa aceaia crescu lemnul acela. 

Iara partea Evvei cu apa potopului iesi din raiu. 

Deaca cunoscu Solomon ca iaste acela capul lui Adam, il aduse in 

mijlocul Ierusalimului si trimise de aduna to^i oamenii si le zise 

lor: Cum voi face eu, asa sa face^i si voi to^i. 

Si luo Solomon o piatra si sa inchina catra cap si zise: Inchinu-ma 

tie ca cei f apturi dintii a minilor lui Dumnezau. 

$i svirli cu piatra in cap si zise: Ucidem pre tine ca pre un calca- 






tori si neascultatori de Dumnezau. Si tot narodul aruncara cu pietri 
si faeura lithostroton, ce sa chiama jidoveste ucidere. 
Ca aceaia fu zborul 7 a tot Ierusalimul. 

Deci cind vindura pre Hs. il dusera inaintea lui Pilat si cu doi 
tilhari. Pilat invata si faeura dintr-aceale trei leamne trei cruci si 
rastignira pre Hs. din leamnele ce crescura din capul lui Adam. 
Iara tilhariul ce crezu rastignitu-1-au pre lemnul ce era samnat si 
crescut din taciunii ce sa pocaise Lot; si-1 rastignira de-a dreapta 
lui Hs. Iara eel tilhari necredincios, il rastignira de-a stinga lui Hs., 
pre lemnul ce crescuse intru apa cea amara, ce-1 pusease Moysi de 
indulcise apa cind scoase pre iis[rai]lteani din Egypet de la Faraon 
imparat. 

ISPBAVIRE DE CEI DOI TlUTARI 

Cind cerca Irod pre Domnul Nostru Is. Hs. sa-1 uciga, iara Iosif 
si cu lacov, fratele Domnului, Iuara pre Pr[eajcista si cu Hs. si 
fugiia in Eghipet. 

Si, trecindu printr-un munte, intr-acel munte era doi tilhari cu 
muieri si cu coconi. Muiarea unui tilhari avea numai o \i\st. Si avea 
amlndoao muerile tilharilor coconi mititei. Iara muiarea unuia til- 
hari bolea de inima rau foarte intr-o saptaminfal, iara ceaia muiare 
a celuia tilhari era cu [o] \i\a, deci numai ce hraniia pruncul sau. 
Iara muiarea ceaialalta nu putea sa-s hraneasca pruncul, ce muria 
de foame. 

Atuncea prinsera tilharii pre Preacista cu Hs. si cu Iosif si cu Ia- 
cov. §Ji zisfe] tilhariul eel ce-i era muiarea bolnava: Sa nu facem 
rau acestor oameni, nici acestii muieri, ci sa-m apleace coconul mieu, 
ca sint 6 zile de cind n-au supt nemica. Asa ii Iuara si-i dusera la 
colibile lor. Si apleca Preacista coconul tilhariului in sase zile «?i-l 
seal da. Si sa vindeca si muiarea tilhariului. !Si le fu bine. 
Si zisera tilharii: Crez mare ciudesa, ca n-are fi venit aceasta mu- 
iare cu pruncul sau sa-m invie pruncul, are fi murit de foame. 
Si petrecura tilharii pre Iosif si pre Mariii cu pruncul si-i daruira 
foarte bine cu daruri scumpe. 

Iara pruncii tilharilor crescura si fura tilhari ca si parintii lor. §i-i 
prinsera si-i dusera la Pilat. Si zise Pilat sa-i rastigneasca de amin- 
doao partile lui Hs., pre eel ce-1 apleca Preacista de-a dereapta, 
iara pre celalalt de-a stinga. Iara [? det] eel de-a dereapta striga: 
Adu-ti aminte de mine, Doamne, cind veri veni intru imparatiia ta! 
Iara celalalt grai rau si peri. 

Slava Parintelui si Fiiului si Duhului Svint, acum si pururea si 
intru veacii netrecut si nesvirsit. Amin. 

BAR, ms. rom. 469, f. 407—427. 



206 



207 



In pofida dimensiunilor sale reduse, textul reuneste o sum^ de 
episoade si de motive literare de larga circulate: cununa lui Adam 
din legenda anterioara, focul facut de Sith pentru pomenirea lui 
Adam („focul nestins" care „fi-va si pina in veac si tot intr-un chip! 
va arde" si pe care „ii strajuiescu niste fieri cumplite si iuti"), -: 
pacatul lui Lot cu fetele sale si pocainta acestuia f acuta conform 
prescriptiilor lui Avraam, potopul biblic, traversarea marii „amare", 
fragmente din geneza, construirea templului lui Solomon, intilni- 
rea lui Solomon cu Savila (regina din Saba in Biblie), puterile lui I 
Solomon asupra demonilor, gasirea capului lui Adam, lapidarea ca- 
pului lui Adam, judecata lui Pilat, fuga in Egipt si intilnirea cu 
cei doi tilhari. Intreteserea elementelor biblice cu cele apocrif e este 
evidenta, mai ales in asa-numitul episod al „capului lui Adam". 
Daca partea privind lapidarea capului lui Adam este o tipica le- 
genda etimologicd, provenita probabil din incercarea de explicare 
a cuvintului Golgotha -capatina, cea de dinainte, privind aducerea 
capului lui Adam in Ierusalim, constituie o legenda cu caracter fa- 
bulos pe care o gasim mentionata, intr-o forma asemanatoare, in 
paragraful de „carti mincinoase" din indexul tradus de Staico gra- 
maticul de la Tirgoviste: „Capatina lui Adam ce doisprazeace slujj 
jitori intr-insa si saptezeci de imparati supt dinsa au sezut". Asa 
cum apare in manuscrisele slavone copiate la noi si in unele ma- 
nuscrise romanesti, episodul acesta, fara a fi intru totul identic cu' 
eel mentionat in index (indexul fiind o traducere nu se refera dej 
cit in mod intimplator la textele sau versiunile care circulau in 
literatura romana) se rem area prin proiectia fabuloasa. Legat si de 
credintele folclorice in ,,uriasii" sau „jidovii" care au trait „in vre-ji 
mea inceputurilor, episodul reprezinta un topos al figurarii univer- 
sului mitic, pe care il intilnim si in legendele din cronografe, ca si 
in basmele si legendele populare. Intrarea in caverna-osuar este dei 
asemenea un topos care in basmul fantastic marcheaza o etapa a 
calatoriei initiatice in lumea de dincolo, pe tarimul mortii. 

Notabila este in realizarea literara a acestui topos intrepatrun- 
derea planului real cu eel fabulos. 

TEXTE: Inedit. In afara ms-elor romanesti semnalate de N. Cartojan, 
C&rpile populare , . . , I, ed. a Il-a, p. 171, o versiune fragmentara, ase- 
manatoare celei din BAR, ms. rom. 3813 mentionat de N. Cartojan, se 
afla in BAR, ms. rom. 3275, t 4 r — -5 r . 

STUDII: M. Gaster, Literatura populara romana, 1883, p. 284—290; N. 
Cartojan, Carfile populare}..., I, ed. a II-a, p. 155 — 172; E. Turdeanu, 
Apocriphes, p. 110 — 114; A, Miltenova, loc. cit. supra, p. 202. 



i tilpari — ramuri, stilpi; 2 nepreastanno = neintrerupt; 3 burd = fur- 
tuna" 4 - 5 ciuda, ciudesa = minune, 4; e Aici in ms. rom. 469 lacuna; repro- 
duced pasajul lipsS dupa BAR, ms. rom. 3275, 1 4*— t; 

PENTRU CAPUL LUI ADAM 

jar capul lui Adam sta in r5d&cina aceia ce o adusese cu copaciul. §i ni- 
m eni nu o stia. Iar Solomon au iesit la vin&toare si 1-au lovit o ploaie na- 
prasnica. Iar o slugS care purta haina cea de Pe deasupra a imparatului nu 
s-au intimplat linga imparat intr-acea vreme a ploi[i]. Si au vSzut o pestera 
si au intrat intr-insa. Si era la el un soimu si un leu. Si au vazut cind sadea 
in pestera ca era de os acea pestera, iar nu de piatrS. Iar deaca au incetat 
ploaia, au iesit si aflind pre imparat i-au zis [acesta]: — Omule, cum tu cu 
haina mea n-ai lost lingS mine, ci m-au ploat ploaia? 
Si i-au [mail zis: Cum esti neplooat, spune-m! 

Iar sluga au zis: — Doamne imparate, am vazut o pestera si am intrat in ea. 
Iar caiul mieu au st5tut afarS, numai eu cu soimul si cu un leu am intrat 
in ea. Si am vazut cS era de os pestera. 

Iar impSratul a doa zi iesind au pus de au curStit-o de radacini si de ta- 
ring. Si au cunoscut ca este cSpatina lui Adam si au priceput ca au fast 
adusa cu lemnul acela ce-1 adusese dimonii de l[a] Edem si cum ca arhanghel 
auiost dat lui Sith acel lemnu din raiu cind au murit Adam. 

7 zborul == sotaorul, adunarea. 



LEGENDA DUMINICII 



cea. 1630(?) 



Transilvania 



Cele trei texte din Manuscrisul de la lend, si anume Legenda 
Duminicii si doua omilii (una pentru joia Pastilor si alt a pentru 
duminica Pastilor), prezinta o importanta deosebita, atit din punct 
de vedere liiigvistic cit si literar. Literar, valoarea cea mai mare o 
are Legenda Duminicii, prin originea si raspindirea acestei scrieri 
apocrife, din vremuri vechi, in diferite literaturi medievale. 

Acest apocrif la Noul Testament a luat nastere in primele 
veacuri dupa oficializarea crestinismului si instituirea Duminicii ca 
zi de sarbatoare de catre imparatul Constantin eel Mare, in locul 
Simbetei de traditie mozaica. Simbata nu era insa parasita ca zi de 
sarbatoare, iar Duminica, cu tot decretul, nu era respectata. Atunci 



208 



J4 — CiestomaUe de literatura romana veche — vol. I 



209 



s-a imaginat caderea din cer, la Ierusalim, a unei epistole a lui tsu 
Cristos, care s-ar fi adresat, pe aceasta cale, in termeni duri si plif 
de amenintarea cu aspre pedepse, credinciosilor care nu respectau 
regula. Scrierea redactata intii in limba greaca (altii sustin priori- 
tatea versmnii latine) s-a raspindit, in copii si traduced, in Asi 
in Europa pina in Anglia, in Africa latina. Din cauza continutuli, 
plm de imprecatii, a expresiilor si amenintarilor infricosatoare car, 
nu se potriveau cu invataturile blinde ale Nonlui Testament ofi 
cialitatea religioasa a luat pozitie impotriva scrierii, declarind-o 
apocrifa. Cu toate acestea Legenda Duminicii n-a incetat sa se ras- 
pmdeasca tot mai mult, iar, Intre literaturile orientale si occiden- 
tale, literature romana poseda o multime de texte din secolele vechi 
si de mai tirziu, semnalate in cea mai mare masura de N. Cartojan 
(Cartile populare, I, 105—106; ed. IP, I, 135—137). 

Intre toate aceste texte romanesti si in comparatie cu ele, co- 
pia din Manuscrisul de la Ieud este dintre cele mai valoroase prin 
structurile de limba si prin ingenuitatea si prospetimea expresiei 
de tip viu popular in forme vechi. Desi textul este'o copie datata 
ca realizata, pe baza de filigranologie, aproximativ in deceniul trei 
sau patru al secolului al XVII Iea , se vede limpede ca traducerea in 1 
sine s-a efectuat cu mult timp inainte, cind limba romana isi in- 
cerca statornicirea in scris, iar grafia sunetelor, categoriile morfo- 
logice sau topica exprimarii (grevata si de originalul tradus) sint 
in cautare si exercitiu. Dintre toate cele trei texte ale Manuscrisu- 
lui de la Ieud, Legenda Duminicii este singurul care intercaleaza 
alternate, in textul slavon, versiunea romaneasca, in frinturi de 
exprimare. Cele doua texte, slavon siroman, sint separate, cu re- 
gularitate, prin punct. In acest sens, datele clar marcate la incepu- 
tul textului: va leat 6900 [1391 sau 1392] si va leat 6000 [491 sau 
492] se leaga, in chip indubitabil, prima de textul romanesc care ii 
urmeaza, a doua de textul slavon care ii urmeaza acesteia. Dealt- 
fel, prima data, 6900, n-ar putea fi legata de versetul slavon, care 
o preceda si care vorbeste de caderea epistolei la Ierusalim, fiindca 
acest fapt este in general dat ca avind loc intr-un an din primele 
veacuri ale e.n. si nu pe la 1391 sau 1392 (n-are nici un text vreo 
data atit de tirzie). Dimpotriva, a doua data, 6000, adica 491 sau 
492, se refera la acest eveniment al aparitiei legendei, inscris in 
textul slavon care ii urmeaza: „pravoe slovo satvori ciudo i spo- 
veadati o velikom ciude" (intiiul cuvint [adica epistola] fu< de mi~ 
nune si yorbi despre mari minunatii). Intr-adevar datele notate nu 
pot fi distnbuite altfel in textul slavo-roman, iar 491 sau 492 se 
potnveste cu primele aparitii ale scrierii. In acest caz, data 1391 
sau 1392 (dupa calculul bizantin) si interpretarea ei ramin deschise, 



210 



fiindca scrisul in limba romana, eventual la sfirsitul sec. XIV, nu 
pare o imposibilitate, iar textul in sine, cu oricite revizuiri ale co- 
pistilor intermediari, a mai pastrat mecanic urmele unui scris de 
epoca destul de veche. In nici un caz, limba romana de aci, cu 
forme de rara autenticitate, nu este a unui ucrainean care stia ro- 
maneste, cum s-a afirmat (oricare slav nu descifra si nu copia me- 
canic si gresit unele cuvinte slave, precum pokoa in loc de pokoi 
etc.). In consecinta, textul primar pare sa aiba o vechime mai mare 
clecit i s-a acordat. El se bazeaza insa pe graiul autentic al celor 
multi si de aceea apare ca un scris evoluat si inteligibil, desi uneori 
in formatiuni greoaie. 

Poslanie G[ospod]a B[og]a nasego Ifsu]s[a] Ch[rist]a sii nibse 
spadsee v Ierusalim. 

[Epistola Domnului Dumnezeului nostril Isus Cristos de intru 
ceriu cadzu intru Ierusalim]. 

Povest 1 byvsaa divna va svetem grade Ierusalime. Va leat 6900 
[1391 sau 1392] poveaste fu de demult intru sfinta catate lerusali- 
mului intru ati^ia ai. 

Va leat 6000 [491 sau 492] pravoe slovo satvori ciudo i spove- 
dati o velikom ciude. Intiiu cuvint feace si spuse di mare minune. 
Eze byst va svetem carkvi va gnade Ierusalime. Ce fu intra sfinta 
beseareca intra cetate Ierusalimulu. 

Asculta^i oameni iubitori la oameni, adincul si blindea|ele ce 
feace Dumnedzau derep lucru[re]le noastre cele hitleani. Cadzu o 
piatra mica si rece de intru ceriul intru Ierusalim si de greutatea 
ei nime nu piitea spuni. Intru dzilele, patriarhul lerusalimului feace 
sabor si feacu ruga in tri dzile si in trei nop^i si sfinta bdeanie 1 . Si 
glas fvi a patriarhului. §i piatra o deschise si afla intr-insa scrip- 
turi: 

„Vedeti, hii omenesti, ca intiiu si a doa oara tremisu la voi 
scripfuri si voi nu credzut, adeca si a treie tremeatere de la tatul 
nostru nevazut arata voao si nu credzut de ce inva^aiu pre voi, voi 
nu credzut, nice va luat amente de ce spusi voao. 

Si asa nu credzut, nice ascultat evanghelia mea cum greieste. 
Ccriiil si pamintul va treace, iara cuvintul miu nu va treace! Lasa- 
voiu pre voi omet si geru greu si foame^i si para si lacuste si ga- 
selniti si omor oamenilor si dobitoacelor si de toate gadinele si 
broaste si carabusi. Si vor cadea de ceste seamne multe, derept 
sfinta dumeneca, invicrea lui Hristos, si derep chinurile domnie- 
saile, derept venerea. 



211 



Si asea doara va ve^i pocai. Si v-am dat voo griu si vin si ur 
si va saturaiu si iara mai mult rau inciput a face. ISi gindescu 
piarde to$i oamenii de pre pomint, derept sfinta dumeneca si derept 
siinta venerea. Si iara ma milostivascu derep sfimti mii apostoli si 
derep ingeri si derep ruga prea sfintei maice. Aceaia ma roaga de- 
rep voi. Si-mi intors minie despre voi. 

Vaduole si saracii cura catra voi plingindu, iara voi pri-nsi ne- 
iniluiti! Pomeatele a me dat-a voao rod, iara voi saracilor nu da^i! 
Ce prentru rautatele voastre ele voiu saca. 

In^elege^i, oameni nebuni, inimi oarbe, ca limbile pagine ce mi| 
stiu leagea inca dapa leagea lor imbla! 

Eu dediu leagea mea si botedzul meu, iara voi nu ferit. 

Nu stitij oameni nebuni, ca venerea zidiiu om si feciu om, pre 
Adam, in chipul miu? Nu sti^i, railor si facatori rai, ca sfinta dume- 
neca bineveasti arhanghel Gavriil cu bucurie a Domnului nasca- 
toare intru Nazaret? Nu sti^i ca sfinta dumeneca luaiu butedzul 
intru Iordan? Nu stiti ca sfinta dumeneca invis 2 den mor$i, ca 
mor$ii sa invie cu mene? Cu[m] voi nu in^eleasetu lege! mele si 
scripturilor mele, ca sfinta dumeneca voiu giudeca si vii si mor$i? 
Nu sti^i ca venerea rastignire-ma cu o^et si cu heare adepara-ma 
si-mi gavozdira 3 minule si-mi prigvozdira picioarele si cununa de 
spini in capu-mi pusera, cu suli^e in coaste ma impunsera-ma» de- 
rep voi si derep pacatele voastre? 

Deci cene nu va cinsti sfinta veneri si o va lucra el in dzi, sa 
lacuiasca intru focul netrecut, unde-s viermii neadurmi^i si scrisca- 
rea de din^i! Iara cine va cinsti sfinta veneri si o va posti curat, 
acela om va ave via^a netrecuta si lumina va mearge aprinsa 
na[i]nte si la giudet nu va veni! 

Ce ma voiu giura cu bra^ele mele ceale inalte si cu curate olo- 
vire 4 ce-mi umbreadza sfint creastetul miu; si iara ma voiu giura 
cu scaunul miu cela infricatul. Iara de nu veti feri sfinta dume- 
neca si sfinta veneri si nu ve$i cinsti praznicele mele am a trimeate 
pre voi heri cu doo capete si serpi cu do[o] arepi, de vor minca 
inimile muierilor voastre derept sfinta dumeneca si derept sfinta 
venerea si derept sfintele praznicele mele. 

Blastarnat sa fie omul acela ce nu-si va lasa lucru[re]Ie saile 
de simbata den a noole ceas, ce lucreaza pina luni in rasaritu soa- 
relui. De nemica se nu se atinga! [. . .]. 

Si voiu avea a face in luna lu faurar 11 dzile intunerecu mare, 
de se vor giunghea sot cu sot intru tunerec. Si vo[iu] avea a ploa 
in luna lu prier in septesprazeace dzile, in loc de ploie, singe si foe 
si spudza, ca sa se pustiiasca viile voastre. Si voiu ave a lasa pre 
voi here venenuase si vor ave capete de leu si arepi de vultur; in 



locul peanilor par muierescu. Si vor fi gateati ca u[nj voinic spre 
razboiu si vor minca trupurele voastre. Si asea veti inceape a sapa 
gropile mor^ilor si veti grai: «Lua^i si pre noi, fra^ii nostri, ceia ce 
se[tU nior^i de in veaci, ca nu putem rabda de herile aceastea ca-su 
iuti foarte» [. . .]. 

Si cine nu o va priimi aceasta trimitire si scriptura cu osirdie 
si va zici ca-i menciuna si nu-i adevar, multa scirba va avea omul 
acela! O, amar aceluia ce va ocareaste pre popa sau pre calugherul. 
O, amar celuia ce greaiaste in beseareca! Nu ocareaste pre popa ce 
pre besereca lui Dumnedzeu. O, [a]mar celui om ce greieste neda- 
rept! O, amar celuia om ce sfadeaste vicin cu vecin sau frate cu 
irate sau hie pre cini! O, vai de omul cela ce-si da argintul seu in 
camata, ce da al sau iara sa ia si acela sa va chema cristin! O, 
[ajmar celuia giudej ce giudeca saracii nederep! O, amar meneiu- 
nosului! O, amar celuia ce curveasti in manastire! O, amar celuia 
ce-si da peanigii 5 sai intru aslam 6 si cu tariia sa mearge la sfinta 
beseareca! Acela urmadza blastamul! Blastemat acela popa ce nu 
va priimi aceasta tremeatere cu osirdie! Blastemat acela preut ce 
nu va vre sa o prociteasca inaintea saborului sau va cuperi vrifunj 
cuvint de rusinea sa [. . J. 

O, amar acelupl fecior ce-si amareaste parintele sau! O, amar 
popei ce nu-si inva^a fiii cei de ispoveada! Fericit cela ce inva^a 
oamenii! Nu stiti, fiii mii, ca eu va lucredzu, iara vo[il va laudati? 
Nu stiti, oameni nebuni, de nu voiu da eu ploaie, dara ce vefi avea 
a secera? C[a] eu marea si apele voiu seca! Nu stiti, railor si faca- 
tori rai, ca eu sint in toate dzile? Cumu va ginditi a va inchina si 
a fugi de la mene? Sau cine va va pre voi mintui de la mene? O, 
amar celuia om ce are avufie si nu face pamete sventilor! O, [a]mar 
ceei proscorniti 7 ce-si framinta prescurile cu minie! O, amar aceluia 
popa ce cinta liturghie cu minie si poarta sfinta priceastenie 8 si se 
pricestuiaste! O, cum nu se palesc usnele lu[i] si nu arde limba 
lui, ca nu cinta insusi popa leturghie, ce si ingerii cu nusul [. . .]. 
0, amar ceiuie om ce-si cearta 10 datoria in sfinta dumeneca si nu 
lasa in rapaos miselul! O, amar ceiuie om ce nu va creade acestei 
trimeatere si scripturi si va dzice ca nu iaste de la Dumnedzeu [. . .]". 

Mirela Teodorescu si Ion Ghetie, Manuscrisul de la leud, 
p. 153 — 158; textul comparat (si revazut) cu facsimilele ms. 
rom. BAR, nr. 5032, reproduse ibidem, p. 211 — 238. 

Am transcris inceputul Epistolei lui Isus sau Legendei Duml- 
nicii, cu alternarea de text slavon si romanesc, pentru a sesiza mai 
bine formularea titlului (in ambele versiuni), explieatiile introdue- 



212 



213 



II 



live ale scrierii si cum se plaseaza logic datele (de care am vorbit 
mai sus) in contextul acestor explicatii ale epistolei. 

Textul are intr-adevar forme, in dispozitia lor primara ir 
limba, inca necontrase in unitati lexicale, precum „de intra cerii 
cadzu", sau alternante fonetice nelimpezite, prinse in grafii diverse 
mai ales vocale, in anumite pozitii, cu timbru variat: catate si ce-f 
tale; pomint, pamint, pamint, pimint; pogin si pagtn; botedz si bu- 
tedz, a saca si a seca etc.; tot de percep^ia primara a cuvintelor si 
sunetelor lor tin forme ca: derep in loc de derept (cu sensul de 
„pentru") si nederep sau contractu tipic si vechi populare, precum 
steti sub forma se[ti], adica sinteti, de asemenea a cuperi (a aco- 
peri, a ascunde) sau un pi. foameti de la foamete si altele. Grai- 
toare pentru vechimea textului sint si unele forme vechi: spus (spu- 
sei), invis (inviai), intors (intorsei), vdduo (vaduva), misel (sarman), 
a certa (a cauta), a cur a (a alerga), de origine latina. 

Asemenea fenomene si forme lingvistice marcheaza o anumita 
anterioritate a textului primordial tradus, ceea ce nu este de prisos 
in considerable generate, dar in totalitatea lui textul dispune de un 
limbaj viu si viguros si acesta este f aptul de retinut. Lexicul are 
seva trainiciei indelungate, lasind de o parte elementele livresti si 
cu iz de artificialitate. Tintind la o cistigare sau infricosare a multi- 
milor crestine, cuvintele curg in torent de blesteme sau de tablouri 
terifiante, a caror calitate literara este incontestabila. Napustirea 
peste oameni si dobitoace „de omat si geru greu, de foameti si para 
[foe], de lacuste si gaselniti si de toate gadinile" nu este un lucru 
fara inventivitate de expresie si fara cutremurare pentru cei multi 
si simpli din trecut. De asemenea, blestemul pentru eel ce nu va 
pazi sfinta vineri si nu o va cinsti cu post (este deci si vinerea in- 
vocata linga duminica) „sa lacuiasca intru focul netrecut, uride-s 
viermii neadurmi^i si scriscarea de din^i", aminteste de blestemul 
din Neculce, zis de o batrina in fata si impotriva lui Duca Voda (nu-1 
cunostea) „sa-l manince viermii iadului cei neadormiti", pentru ca 
el mincase vacile poporului. Alte tablouri sint de apocalips, cind 
se spune: „Si voiu avea a face in luna lui faurar 11 dzile intune- 
recu mare, de se vor giunghea sot cu sot intru intuneric, $i voiul 
avea a ploa, in luna lu prier in septesprazeace dzile, in loc de 
ploaie, singe, si foe, si spudza, ca sa se pustiiasca viile voastre. Si 
voiu ave a lasa pre voi here venenoase si vor ave capete de leu si 
arepi de vultur; in locul peanilor par muierescu". Aci varianta din 
Codex Sturdzanus foloseste, ca intr-o scriere idilica, „co$ita de mu- 
iere despletita", ceea ce ridica o data mai mult naturaletea si pro- 
prietatea exprimarii din varianta de fata. 



214 



La fel, invocarea „amarului" pentru cei pacatosi are dinamis- 
mul unei retorici usor cintate: „0, amar celuia om ce sfadeaste vi- 
cin cu vecin sau frate cu frate sau hie pre cini! O, vai de omul 
cela ce-si da argintul seu cu camata [...]! O, amar celuia giudet ce 
giudeca saracii nederep! O, amar menciunosului! O, amar celuia ce 
curveasti in manastire! O, amar celuia ce-si da peanigii sai intru 
aslam si cu tariia sa (cu indrazneala) mearge la beseareca! [ v .]. 
O, amar celuie om ce-s cearta (cauta) datoria in sfinta dumeneca si 
nu lasa in rapaos (pace) miselul!". Textul are, fara indoiala, si cm. 
racter de invatatura morala binevenita. 

Fireste, pe linga asemenea stil limpede si curgator, Legenda 
Duminick cunoaste si structuri primitive, care provin dintr-un 
lucru primordial,' in unele locuri dificil: „§i iara ma milostivescu 
derep sfinti mii apostoli si derep ingeri si derep ruga preasfintei 
maice. Aceaia ma roaga derep voi si-mi intors minie despre voi. 
Vaduole si saracii cura catra voi plingindu, iara voi pri-nsi nemi- 
luiti! Pomeatele [pometurile] a me[le] dat-a voao rod, iara voi sa- 
rac'ilor nu dati! Ce pentru rautatele voastre ele voiu saca" (in loc 
de: voi saca pre ele). 

Daca prin asemenea elemente (si prin altele) textul se dove- 
deste de provenienta veche si daca el dispune totusi de imagini 
plastice, virtutile literare ale' scrisului romanesc sint evidente de 
la inceputurile lui. 

Prin sorgintea si continutul ei, Legenda Duminicii nu putea sa 
fie, in chip logic, decit una dintre primele scrieri cu circulate in 
masele popoarelor devenite crestine, inclusiv, bineinteles, din vre- 
muri indepartate, la romani. 

TEXTE: I. Bianu, Manuscript de la leud, Bucure§ti» 1925, p. 1—28 (edi- 
tie facsimilata); Mirela Teodorescu si Ion Ghe^ie, Manuscrisul de la 
leud, Bucuresti, 1977 (textul romanesc transcris si textul integral ro- 
mano-slav facsimilat, studiu introductiv si indice de cuvinte); o va- 
rianta, datata 1600 t din Codex Sturdzanus a fost publicatS de B. P. 
Hasdeu in Cuvente den batrinz, vol. II, Bucuresti, 1879, p. 43—55; va- 
riantele si versiunile strSine, cele mai importante, mentionate de N. 
Cartojan, 'Cdrfile populare, 1, p. 106—107 (ed. II a : I, 137). 
STUD1I' Andrei Birseanu, Catehismul luteran romanesc, in „Anal. 
Acad. Romane", seria III, Mem. sect, lit., I, 1923—1924, p. 33—40; Mar- 
gareta f?tefanescu, Un produs al Scoalei lui Ion Exarhul la not: Ma- 
nuscriptul al 111*** din Sbornicul de la leud, in „Arhiva w , XXXV, 1923, 
p 45_55; Maria Zdrenghea, Slavona „Legendei Duminicii" din Codicele 
de la leud, in „Cercetari de lingvistica" (Cluj), III, 1958, p. 109—117; 
idem, „Legenda Duminicii" din Codicele de la leud (Citeva consideratn 
cu privire la traducere), ibidem, VII, 1962, p. 93—96; idem, Problemes 
souleves par les premieres traductions roumaines du slavon au XVI?, 



215 



in Rsl., XVI, 1968, p. 305—309; P. Olteanu, Contribufii la studiul e]M 
mentelor slave din cele mai vechi traduceri romdnesti, in LL, VI, 1962, 
p, 67—97; Al. Mares, Datarea Manuscrisului de la feud, in LR, XXIV, 
1975, p. 306—311; Ion Ghetie, Baza dialectald a rom&nei literare, Bucu- 
resti, 1975, p. 310, 316 — 318; D. $ertm, Manuscrisul romdnesc din „Co-i 
dicele de la Ieud", in „Tribuna", nr. 8 din 24. II. 1977 si nr. 9 din 
3. III. 1977; pentru studii straine asupra Legendei Duminicii in gene- 
ral, vezi N. Cartojan, Carfile populare, I, 107 (ed. II a : I, 137—138). 

1 bdeanie — denie, slujba religioasa de seara, la ortodocsi, in saptamina 
patimilor; 2 invis = inviai; 3 gavozdira = pironira; 4 olovire = stofa scumpa 
de olofir; 5 peanigi — bani; G aslam = camata; 7 prosco T nifa = prescurarita, 
femeia care face prescuri (termenul luat din slava: proskornica); 8 priceasie- 
nie = pricestanie, impartasanie; fl usne (si.) = buze; Ui a certa ~ a cere. 



4. Literatura oraculara 



216 



PROOROCIREA SIBILEI 



[Sec. XVII (mijloc)] 



[Transilvania] 



In Legenda lemnului crucii apare si un scurt episod privitor 
la intilnirea lui Solomon cu Savila (regina din Saba in textul biblic). 
Episodul este, in spiritul Pallet istorice, legat de oracolele priyi- 
fioare la nasterea Mintuitorului. In cuprinsul acelorasi manuscrise 
rare contin'si Legenda lemnului crucii si diverse parti din Palia 
istorica s'e afla si un text mai dezvoltat, Cuvint de prea inteleapta 
Savila, cunoscut si sub denumirile de Legenda Sibilei, Proorocirea 
Sibilei s.a. Acest text se pare ca nu face parte direct din cuprinsul 
Paliei istorice bizantine (nu s-au gasit pina acum versiuni grecesti 
ale acestui text), dar este, prin directia sa, similar celorlalte texte 
care intra in componenta Paliei istorice. 

Textul este interesant nu numai prin valoarea sa literara, ci si 
prin faptul ca reprezinta, intr-o atestare mai veche, realizarea li- 
terara a unui motiv prezent mai tirziu intre scrierile lui Dosoftei 
sau ale lui Milescu. Ca motiv literar si iconografic sibilele, textele 
sihiline reprezinta una dintre importantele reminiscente _ antice 
in cultura medievala. O deosebita raspindire a avut-o motivul in 
literatura emblematica, datorita legaturii dintre caracterul oracular 
al „zicerilor" sibiline si eel al multor devize medievale.^ In cultura 
romaneasca veche motivul patmnde prin mai multe filiere si este 
destul de raspindit in cursul sec. XVII si XVIII (v. comentariul la 
text). 

Data fiind polisemia si ambiguitatea textelor oraculare, inter- 
pretarea lor le apropie, ca modalitate a receptarii, de genul enig- 
mistic, fapt care explica si coagularea unui important numar de 
enigme cu caracter literar in jurul episodului Solomon — regina din 
Saba si, in general, in asa-zisul „ciclu solomonian", cu numeroase 
ramificatii in literaturile europene din evul mediu si pina acum. 

CUVINT DE PREA INTELEAPTA SAVILA 

David prorocul lui Dumnezau avea pohta mare cit iesiia virtutea 
iui, adeca plodul lui; si punea un vas si pica in vas. lara intr-o zi 
un inas 1 al lui stearse plodul cu niste buruiane si-1 arunca afara. 



217 




§i iesi o ginsca si minca buruianele. §i cum le minca, indata oo un 
on, si crepa oul si din ou icsi o prunca parte muiereasca. Si pre as- 
cuns spusera lui David imparat de aceasta. David bine injelease 
precum sa facu aceaia si zise de ascunsera fata aceaia intru pamin- 
tul Ugorscului. !Si crescu si invap carte si fu in^eleapta mai virtos 
decit to|i oamenii ce petrecea in toata lumea. Si cu intelepciunea 
ei dobindi ^ara Ugorscului toata si impara^i in Rim. Si socotiia zi- 
sele prorocilor, cum zise Dumnezau lui David: Din samin^a ta vol 
pune spre scaunul tau. Si al altor proroci {si al altor proroci) zise 
le socotiia. 

Numele ei era Mariia, si pentru intelepciunea ei ii zisera Sivila. 
Si tragea nadeajde ca dintru dinsa sa va naste Hs, si feri fecioriia 
sa in 50 de ani pina cind vazura o suta de boiari mari tofi un vis. 
Atuncea in^elease Savila ca nu iaste aceaia ce nadajduiaste. 
Si sa adunara to$i boiarii si zisera: Blama|i la imparateasa sa spu- 
nem visul ce am vazut. Si venira catra insa si zisera: Si ier|i, im- 
paratiia ta, iata cum am vazut noi o suta de boiari ai tai un vis. 
Sivila zise: Spu[ne]-{ visul si eu il voi dezlega. 
Domnii zisera: Vazut-am noao sori rasarind. 
Iara Sivila zise: Spune^i-m cum era acei sori. 

1 Ei zisera: Soarele dintii curat si lin rasariia si noi foarte cu drag 
il asteptam si-1 socotiiam. 

2 Al doile soare de trei ori intuneca si-s ascunse lumina. 

3 Al treile soare, cu zari neagre pre giur dinsul. 

4 Al patrule soare, ca o para de fum neagra. 

5 Al cincile soare, ars si fierbinte era noao a-1 socoti. 

6 Al sasele soare, lumina avea ca zapada, 

7 Al saptele soare, cu zare rosie si in mjiloc min-avea. 

8 AI optule soare, zarile lui era line si curate. 

9 Al noaole soare, de to^i era mai groaznic, spaimat era si fier- 
binte. 

Sivila zise: Noao sori sint noao rodure. 

1 Cel soare dintii iaste rodul balgarilor, buni si iubitori la oaspeti 
si credinciosi; si cea dereapta credin^a crestineasca lui Dumne- 
zau au inchinat. 

2 Al doile soare sint grecii, ca ei de trei ori credin^a sa au lepadat 
si cu toate limbile sa ameasteca, iubitori de argint si luotori de 
adamana, imparafiia lui Dumnezeu deadera. 

3 Al treile soare sint frincii ce ei vor calca toate limbile; iesi-va 
dintru dinsi om de 2 roduri si numele lui va fi Constantin si 
acela va calca toate limbile si va face razboaie mari pre pamint. 



218 



Si sa vor arata lui seamne pre ceri, §i va radica grecii si va zidi 
intru dinsii cetate si sa va chiema Ierusalimul Nou, ograda gre- 
cilor si rapaosul svintilor; si mini-sa i sa vor arata crucile lui 
Hs., ce eale vor face seamne multe pre pamint. 

4 Al patrule soare, acestia sint arcadei, ce vor birui frincii si vor 
calca Rimul, si iara va fi Rimul; si acela om intr-apa va muri. 

5 Al cincile soare, acestia sint saracinestii ce vor pustii Ierusali- 
mul si vor calca Siriia. 

6 AI seasele soare, acestiia sint siriianii ce tinura Ierusalimul si 
pierdura scaunul sau si pamintul lor va fi pustii trei sute de ani. 

7 Al saptele soare, acestia sint jidovii. Iesi-va o muiare dintru 
dinsii si va naste fii din ceri si vor zice numele lui — Isus. Si 
fata ce-1 va naste va fi tot fecioara curata. Scaunul lui iaste ce- 
riul, iara pamintul iaste asternut picioarelor lui. Numele fe- 
cioarei va fi Mariia. Aduna-sa-vor to^i domnii si to^i giudeca- 
torii si-1 vor da spre rastignire. Ingropa-I-vor pre dinsul si a 
treia zi va invie si sa va sui in ceri. Si va trimite 12 barba^i si 
aceia leagea noastra vor rasipi si a lor leage vor intari si aceaia 
leage va impara^i de la rasaritul soarelui pina la apus. Atuncea 
zisera popii jidovesti si to|i boiarinii: Taci, imparatiia ta, ca inca 
una te vom intreba, poate aceaia a fi ca sa pogoara Dumnezau 
din ceri si sa s[a] nasca din fecioara si sa sparga leagea noastra? 
Atuncea Savila zis[a]: Oh, nebun rodul mieu eel mare si minunat^ 
nu va miraret de aceasta, ci socoti| cu intelepciunea voastra 
{ci socotit) pre ce sta ceriul aninat si pamintul intarit si necla- 
tit, iara leagea voastra nu spre bine sta. Ca si eu, pina acuni 
m-am nadajduit ca dintru mine sa va naste Hs. si mi-am ferit 
fecioriia mea in 50 de ani. Iara acmu cunosc ca nu-s eu aceaia. 

8 Al optule soare, acestia sint iverii, derep^i si iubitori la oaspeti,. 
beseareca pazascu, de Dumnezau sa tern si cuvintele svin^iei sale 
cearca. Si petrec fara de rautate. Unora ca acestora le zice Dum- 
nezau: Ferice de ceia ce sa pleaca, aceia vor dobindi spaseniia. 

9 Ai noaole soare, aceia sint tatarii ce varsa singe pre pamint sii 
nimea inaintea lor nu vor sta. Minca -vor toate ^arile si pina la 
o vreame atita puteare vor avea cit inaintea lor din limbi nimea 
nu sa va putea protivi. Iara cind va fi mai pre urma, cu numele 
lui arhanghel Gavriil» iar de oameni vor peri. 

Slava Parintelui si Fiiului si Duhului Svint, acum si pururea 
si intru veacii de veaci. 



219 



Textul reprodus mai sus dupa ms. rom. al Paliei istorice sei 
mai pastreaza si In alte doua vechi codice miscelanee: Codicele de 
la Cohalm (intr-o versiune identica sub raportul continutului) si 
codicele copiat de Costea dascalul din Scheii Brasovului (versiune | 
diferita patrunsa la noi prin filiera sirba, dupa cum presupune De 
Simonescu). Acest text se afla de asemenea si in ms. slavon copiat 
la noi al Paliei istorice. 

Ceea ce leaga textul Ciivintidui despre prea inteleapta Sivila \ 
cu eel al Paliei istorice este mai ales tilcuirea facuta celui de al 
saptelea soare, tilcuire in care Sivila vesteste nasterea, rastignirea 
si invierea lui Isus si raspindirea credintei crestinesti prin cei M 
apostoli. Cum se stie, textele sibiline care circula in literatura me- 
dievala apar fie in cadrul unor scrieri cu caracter apocaliptic, fie 
in scrieri care, prin incercarea de arata concordantele dintre Vechiul 
si Noul Testament, au si un implicit sens polemic. In versiunea de| 
fata a Proorocirii Sibilei predomina cea de a doua tendinta; intil- . 
nim un pasaj a carui prezenta in textul Proorocirii . . . este ilustra- 
tiva in acest sens: „Atuncea zisera popii jidovesti si toti boiarinii:'! 
— Taci, imparatiia ta, ca inca una te vom intreba, poate aceaia aj 
fi ca sa pogoara Dumnezau din ceri si sa nasca din fecioara si sa 
sparga leagea noastra? 

Atuncea Savila zisja]: — Oh, nebun rodul mieu eel mare si mi- 
nunat, nu va miraret de aceasta, ci socotit cu intelepciunea voastra 
pre ce sta ceriul aninat si pamintul intarit si neclatit, iar leagea 
voastra nu spre bine sta.", 

Alte pasaje, precum eel referitor la greci, din tilcuirea celui dej 
al doilea soare („ . . . ei de trei ori credinta sa au lepadat, si cu toate 
limbile sa ameasteca, iubitori de argint si luotori de adamana") sau •? 
ultimul pasaj, referitor la tatarii „ce varsa singe pre pamint si nimea 
inaintea lor nu vor sta", caci „minca-vor toate tarile", dar mai 
apoi „iar de oameni vor peri", apropie textul Proorocirii . . . de 
scrierile oraculare cu directie politica. In categoria acestor scrieri - 
intra mai putioi gromovnicele, trepetnicele sau coliadnicele care sint ■ 
relativ contemporane cu patrunderea acestei forme a textelor sibi- 
line in literatura romaneasca, cit scrierile care patrund mai tirziu, 
la sf irsitul sec. XVII si in cursul celui urmator : calendarele de ti- 
pul Foletului Novel si mai ales Agathanghelul. 

Din punct de vedere formal textul Proorocirii . . . se apropie 
mai mult de Cele 12 vise ale lui Mamer, fiind amindoua organizate, 
dupa o introducere narativa scurta, in versete cu caracter oracular 
si enigmistic. Diverse tratari ale motivului sibilelor vor mai apare 



si in cronografe, in Parimiile ... lui Dosoftei, in traducerea roma- 
neasca a scrierii lui loanichie Galeatovschi Cer nou, iar Milescu, 
pe cind se afla in Rusia, a dedicat si el o lucrare cu caracter didac- 
tico-politic profetiilor sibiline. 

. TEXTS: Versiunea din BAR, ms. rom. 469 a fost reprodusa, cu mai 
multe lectiuni eronate, de catre E. Miletic in „Sbornik za narodno 
umotvorenija nauka i knizina", Sofia, an. IX, 1893, p. 161—210, in pa~ 
ralel cu versiunea slavona din actualul ms. slav. 740 de la Arh. St- 
Bucuresti. M. Gaster republics textul romanesc in „ Journal of the 
Royal Asiatic Society", 1900, p. 609—623, dar nu pe baza ms-ului, ci 
folosind editia lui Miletic si indreptind unele erori evidente. Versiunea 
din Codicele de la Cohalm a fost editata de E. Simionescu in Codicele 
de la Cohalm, Iasi, 1921, p. 47—49, iar cea din BAR, ms. rom. 1436 
copiat de Costea dascSlul a fost editata de D. Simonescu {v. infra, 
Studii) . 

STUDII: M. Gaster, The Sibyl and the Dream of One Hundred Suns, 
loc. cit. supra; D. Simonescu, Sibilele in literatura romaneasca, Buc, 
1929; N. Cartojan, Cdrfile populare . . . , I, ed. a Il-a, p. 149—155. 

1 inas == argat. 



[VISELE LUI MAMER] 



[1636] 



[Transilvania] 



In sec. XIII a patruns in limba slavona un text provenit din 
literatura Indiei. Utilizind elementele unei traditii ancestrale, po- 
vestirea a cunoscut o raspindire considerabila pina catre sfirsitul 
secolului trecut. Din slavona a fost tradusa in romaneste si a cu- 
noscut si la noi o circulatie notabila. 

Usor de asimilat prin similitudinile sale cu legendele biblice, 
povestirea este transformata intr-o viziune apocaliptica a timpului 
dinaintea judecatii de apoi. 

Desi a fost considerat un fragment din celebra culegere de 
apologuri orientale Qalila si Dimna (prelucrare din sec. VIII dupa 
Panciatantra, tradusa din versiunea araba in greaca si apoi in sla- 
vona), textul Visele lui Mamer difera in substanta sa narativa de 
lucrarea amintita cu care a fost comparat. Motivul viselor lui Ma- 
mer nu pastreaza nimic din exotismul oriental. El a circulat inde- 
pendent, in citeva manuscrise, ca parte a traditiei culturale roma- 
nesti din sec. XVII. 



220 



221 



CAZANIE LUI SEHANCI IMPARAT CUM AU VAZUT INTRO NOiVPTE 

DOUASPREZECE VISURI 

Era o cetate de o chema Varchonul si intr-insa era un imparat 
de-1 chema Sehanci si intr-o noapte vazu douasprezece visuri si 
foarte se infricosa de dinsele si se temea si nu se putea pricepe ni- 
meni ce va fi, nici sa afle nimeni sa-i ghiceasca visurile. Ce s-au 
aflat de un om carturar, ce-1 chema Mamer, si-1 chema imparatul 
si-i spusera visurile care le-au vazut. Si zise Mamer: 

— Imparate: Mari sint visurile tale si nu sint spre raul tail, ce 
aceste se vor izbindi la vreme de apoi, Ce-mi spune visul dintii 
cum 1-ai vazut? 

Imparatul Sehanci zise: 

— Vazui un stilp de aur din pamint pina la cer rezemat. 

Si grai Mamer: 

— Aceia va fi la vremea de apoi, rau peste tot, de la rasarit 
pina la apus, peste tot pamintul, si va fi rau in toate cetatile. Si 
intr-aceia vreme nu va fi nimeni cu dreptate intre oamem, nici vor 
grai cuvinte dumnezaesti, ce vor fi unul pre altul, ca dracii, si se 
vor scula giudet si batrini pre batrini si nu va fi nici un bine. Si 
oamenii bine nu vor grai si vor sa ia unul de la altul tot ce va avea. 
Si carturarii vor inva^a putin pre lege si ei legea nu vor ^me. Si 
unul eatre altul nu va grai bine si vor face tot rau. $i vor fi foal 
me$i adesea, si va intra toamna in iarna, iara 1 ierna va fi pina ini 
za vara si vara sa conoste nomai pre fronza se vor samana onienii 
de toate semen^ele si rriolte vor samana si po^cne le vor sacera si 
omenii inses sa vor sablazni 2 dupa invatatora dracoloi si omenii le 
va parea ca facu bine ei vor face tot rau si insisi sa vor maesira si 
no vor precepe ca fac rau. Intr-acia vrame ficiorii pre pari[n]ti no 
vor cinsti se toati omenii de aproape sa vor loo si no se vor cauta si 
[. . .] vele vor f i f eciori si no-i vor loa-s vor lasa si fecioriii no vor po- 
meni parinti. Intr-ace vreme si judeci si boiarii no le va ajonge 
nimic ci sa vor face precope^i si caile cile departe ele vor fi aprope 
si lege veche vor lasa si alta vor loa si intr-aceia vreame sorele no-s 
va da lomina in locol eel batrin nice stele no vor lumina ci vor into- 
nica si zelelia sa vor micsora si molte znamenie 3 vor fi cu naduh sa 
vor ivi si tresnete si cotremore vor fi si m[u]lte ceatati vor cade 
insa de potere loi Dumnezeu si lona si stelele sa vor asconde si 
domnii vor fi pre come^i si popii no sa vor conoste dein omeni prosti, 
se vor fi minciuni m[u]lte ier deriptate no va fi si dop ce le toat[el 
va peri — 2 vis. 

— Al doilea vis, ier zis Mamer catra eel imparat, com vazusi? 



222 



— Ai doile vis si zis imparatul vazuiu o minestergora 4 unde 
spmzor den cer pin in pamintu. 

Si zis Mamer imparatoloi: 

- ."7 P, ndu Va Veni vreame ce de apoii va fi rau prespre totu 
pam[i]ntul; Ieage cia departe vor lasa si alta vor radica si toti 
crestmn de slojba lis Domnezeu no vor cauta si no vor ascolta si 
vor lace scopete* si omenii de nemul de aprope' ei sa vor lepada si 
de al|i sa vor apoca si misii vor uita. 

: ™ A] 3 vis, iar zis Mamer imparatoloi, al treile vis cum va- 
zu se r 

Si zis imparatul: 

— Vazuiu trei caladari ferbindu asa sta inderepto de rfilndul 
si mtr-o una unto, intr-alta apa si intr-alta seu; si firbe untul si sa- 
ne in seu, ier seul sarie in unt; ier in apa no cadea nimic. 

Si grai Mamer: 

— Cindo va veni vreamea de apoi iar oamenii vor fac[e] sate pre 
unde sate n-au fostu, ier satele cel[e] bratineele vor parasi si sa vor 
lace dromore § i cai pre unde dromore n-au fost si dromorile si caile 
ciale batrinile le vor postii si besearicile vor posti intr-aceia vreame 
va h u[n] om bogat intr-o margine de sat, alto om bogat intr-alt 
capo de sat, si in mijloc de sat va fi in om sarac si va chima eel 
bogat prea ci bogat iar pri eel sarac no-1 va chima; macar sa i-ar 
li trate si vor fi toti omenii fatarni^i si vor fi scompi si nici unol 
de nem no-s va cauta; si barbato va nevali sa e moiere corvare si 
moiere de parinftJi no va intreba ci va loa roda-s de aprope Si 
omolo va ea iubi nemo moierii, iar al loi-1 va ur[i] macar sa i-ar 
ti irate. §i moienle batrine vor looa joni tiniri si vor iubi altii si-s 
vor lajsaj fecioni. Si intr-acee vreme no sa va afla nici o moiere 
coratfa] si nici un barbat corat si nici o fata coratfa]. 

— Al 4 vis, [det] e zis Mamer imparatoloi, com ai vazuti? 
Si zise imparatul: 

— Vazuiu o iapa batrinfal unde rode fin iar minzul rinchiza 
demtr-ins[a]. 

Si zis[e] Mamer: 

-- Cindu va veni vreme de apoi iar moma-si va votri^ fata sa 
o marite si vor votri sor pre sor si sa vor inchide fetele co jonii in 
cas si rosme de nime no vor ave. Si intr-acee vreame de intru 1000 
de moien no sa va afla nici una corata. Si toate moierile vor fi far 
ros>iie si nici a sapte fata no sa va afla corata. 

Al 5 vis. Iar zis Mamer catra imparatol: 

— Al 5 vis com 1-ai vazut? 
Si zis imparatul: 

— Vazui o cafe zacindo in gonoi si catei letra de intr-insa. 



223 



^ 



Si zis Maimer, 

1- Cindu va veni vreme de apoi atonce parintele-si va cirt 
feciurul si-1 va bine. Iar feciorol no-1 va ascolta ci va zice tatini-sai 
si mini-sa: taceti voi ca no sti^i nimic ci grai^i ca v-au tricot minte 
co bratinetile si no va pricepiti ci graiti. Iar parintilor li va fi ro- 
sine, dici vor tacede-i vor lasa. 

Al 6-le vis. Iar zise Mamer catra imparatul: 

— Al 6-le vis cum 1-ai vazut? 
§i zise imparatul: 

— Vazuiu m[u]lti preao^i si iara in timpana in gromazi. 

J3i zise Mamer: 

— Cindo va veni vreme de apoi iar preotii vor invanta oinenii 
prea legi, ier ei lege no vo[r] tine ci-i vor prilasti 7 dracol, ase vor 
adona avotie molta iar sofletul la vor baga in foe. 

Al 7-le vis. Iar zice Mamer catra imparatol. 

— Al 7 vis cum vazus? 

Si zise imparatul: 

— Vazuiu u[n] cal fromos si ave doo capete; unol denainte, 
altul deinapoi; co unol paste, iar alto el graie. 

Si zise Mamer: 

— Cindo va veni vreme de apoi atonce boiarii ci sintu jodica- 
tori vor jodeca strimbu dirptu mita de no-s vor cauta de soflet ni- 
mica ci va cauta mitei si sofletul va mergi in foe de yeac. $i intr-o 
acee vreame si vladicii vor popi popii nefiind de[s]to[i]n[i]ci de fire 
de popoe ei vor cauta si i sa vor popi. !Si popii vor fi molti si domnii 
inca vor jodica strimbu. Ca de Domnezeu no le va fi frica si de 
omeni boni no le e rosene si el no se va adoc[e] aminte ca va fi 
intro-ntonerecol cela moncitu derept mita, iar pre nevo[i]tol strim- 
ba-l-vor. 

— Al 8 vis com vazos? 

Si zis domnol: 

— Vazoiu preste toto lome rasipit margaritar si pietre neste- 
mate si cazu foe de le arse tot. 

Si zis Mamer: 

— Cindo va fi vreme de apoii toji omeni vor fi pricopeti si 
cei boga^i vor mem;i pre cei mise[il se vor jora strimbu pentro bo- 
gatie si sofletele si le vor perde si atonci vor fi po^ini vesele si mai 
molto plinsu. 

Al 9-le vis. 

Ier zis Mamer catra domnul: 

— Alu 9-le vis com vazus? 



si ave 



strige 8 



Si zise imparatul: 

— Vazuiu locratori molti uncle focra derepiu pre lege si d'eCa* 
locrara ei mersera sa-si cei[e] pre^ul, iar ei nemica no le ded'era. 

Si zis Mamer: 

— Cindu va veni vreme de apoi un om va duce avotie la alio 
\ ecino sa i-o tie, ear acela o va loa avotie celoe si va parea bine si 
cindu va veni pre potina vreame el va merge sa-si ia avotie iar ve- 
cinoloi va prinde a tagadui ca no i-au dat nimica si va jora strimbu 
si sa va lapada in focol nestinsu insa in monca vecoloi. 

Al 10-le vis. Iar zis Mamer catra imparatul. 

— Al 10-le vis cu[m] 1-ai vazut? 
Si zis: 

— Vazut-am zece moieri unele merge ca un pareate 
niste obraze grozave. 

§i zis Mamer: 

— Cindu va veni vreame de apoi eale sa vor radica a 
molte si fermecatori m[o]lte si mincini molte si moieri si barbatii. 

— Al 11 vis cum 1-ai vazut? 
§i zis domnol: 

— Vazuiu niste fete molte si porta niste flori impiartite in ca- 
petele lor si avea mfujlta mirosenie. 

Si zis Mamer: - 

— Cindo va veni vreame de apoi nici un om no va spone de- 
repto si toti omenii vor loo mita si vor fi clefetnici si vor fi fori si 
niiubiti se coi va mori nemol no-1 va mai jeli pre nime si intr-aceae 
vreame va ucide frate pre frate si va fogi feciorol de ia paring si 
se va bate joe densii si coventele derepte no vor ascolta si va grai 
bogatul covente strebe acele vor fi derfejpte macara niboii sa fi, ei 
vor zice ca e intelepte si bogatul sa ar minca serpe ei vor zice ca 
manaca de lacome si de bogatie, iar sa ara vede pre eel misal min- 
cindu ei vor zice ca moare de fome ce le este. 

Al 12 vis ier zis Mamer catra domnul: 

— Al 12 com 1-ai vazot? 
!Si zis: 

—■ Vazuiu omeni molti co niste ochi intonicati si era vederile 
ascotite si cauta jos. 

§i zis Mamer: 

-- Acee omeni slojesc dracoloi si cei bogati e vor pedepsi prea 
cei misei si molto rau le vor face in tote parole si ei vor plinge co 
amar si vor blestema unlo pre alaltu si vor [. . .]. 

BAR., Filiala Cluj-Napoca, ms, rom 4390 

p. 30r—35^. 



224 



15 — Crestomatie de literatura romana veche ~ vol. I 



225 



Substanta epica a ceior douasprezece vise este construita pe 
principiul intrebare si raspuns, avind ca sursa visele imparatului 
care, nestiind a le tilcui, il roaga pe filozoful Mamer sa i le talma- 
ceasca. Carturarul Mamer va satisface curiozitatea imparatului, 
marturisindu-i ca visele sint profetice si prevestesc mult rau oame- 
nilor si pacoste oraselor. 

Avind ca model simbolul visurilor, si interpretarea lor, textul 
celor douasprezece vise nareaza despre o cetate numita „Varchon tt 
in care traia un imparat pe nume Sehanci (Sahaisi). 

Termenul de implinire a viselor nu este verificabil, ci prelun- 
git pina in „ziua de apoi", caci filozoful Mamer, insoteste vorbirea 
sa de cuvintele „cind va veni vremea de apoi", e limpede ca visele 
apar ca niste pretexte ale scenelor apocaliptice ale lumii. 

Visele imparatului Sehanci (Sahaisi) sint in numar de 12. In 
vechime cifrelor li se atribuiau functii simbolice si magice ce aveau 
puterea sa exprime multitudine, imensitate, infinitate. Reprezenta- 
rea puterii prin intermediul unei cifre constituie un pas inainte ca- 
tre cristalizarea notiunii de for$a; for^a conceputa prin cifre, sub 
raportul miilor sau a zecilor de mii. 

Pentru cifra 12, unii cercetatori au incercat sa explice simbo- 
lul fatidic si biblic al cifrei, legind-o de cele 12 munci ale lui Her- 
cules sau de cei 12 apostoli din Biblie; de asemenea, ea apare in 
Cartea raiului cu cele 12 usi, 12 ingeri, 12 fructe. 

In aceea^i ordine de idei, putem urmari utilizarea cifrei 12 in 
speciile literaturii populare, in basme, de exemplu: 12 man si fari, 
balaurul sau zmeul cu 12 capete, 12 fiice ale imparatului, 12 picioa- 
re sau aripi ale calului, 12 vise ale imparatului etc. Multiplicitatea 
picioarelor sau a aripilor nu este nimic altceva decit rapiditatea de- 
plasarii exprimata metaforic, iar pluricefalitatea balaurului sau a 
zmeului, sau cu alte cuvinte, multiplicitatea gurilor poate fi inte- 
leasa ca imagine hipertrofiata a inghitirii. 

Conexiunea cu reprezentarile celor douasprezece vise explica 
un alt aspect al cifrei si anume — cifra prevestitoare a apocalipsu- 
lui. Simbolica cifrelor caracterizeaza un aspect alstilului cunoscut 
drept aritmologic. 

Pentru masurarea timpului s-a folosit cifra 12 cu cele 12 luni 
ale anului, apoi s-a trecut la ciclul animalier din care se desprind 
cei 12 ani, purtind, in mitologia turca, urmatoarea denumire: $oa- 
recele, Boul, Tigrul, Iepurele, Balaurul, $arpele, Calul, Oaia, Mai- 
muta, Gaina, Ciinele si Porcul. 

,. In. primul vis este semnalat stilpul care ajunge de la pamint 
pina la cer. Probabil aceeasi idee a inariparii catre inal^imi a stat 



la baza Coloanei Infinitum a lui Constantin Brancusi angajind si 
o nota a optimismului caracteristic poporului roman. Motivul apare 
ca un simbol al inaltimii si la popoarele turcice. Altaii, de exemplu, 
cred in existenta unui brad inalt care ajunge pina la cer, iar in 
virful lui isi are lacasul Divinitatea Bai Ulghen. Copacul are noua 
ramuri, la stinga lui se gaseste luna, iar la dreapta — soarele. Evi- 
dent ca aici apare in plus motivul celor doi astri: luna si soarele. 
!n interpretarea primului vis, filozoful Mamer, alaturi de alte semne 
ale calamitatilor naturii, ca trasnete si cutremure, introduce si acesti 
doi astri ca prevestitori ai sfirsitului lumii. 

Sint numeroase marturii care atesta existenta unui cult puter- 
nic al soarelui si al lunii atit la daci cit si la diferite popoare tur- 
cice. Popoarele ' turcice depuneau adesea juramintul pe soare; la 
daci, pe vremea foametei, soarele era invocat spre a-si arunca ra- 
zele binefacatoare peste ogoare; in credinta vechilor turci, soarele 
era mama, iar luna — fatal muritorilor, desi in literatura umver- 
sala fenomenul apare invers, luna fiind de genul feminin, iar soa- 
rele de genul masculin. ' 

In visul al saptelea intilnim motivul calului bicef al mtr-o^ for- 
ma mai putin obisnuita. Calul bicef al, calul cu mai multe inimi sau 
mai multe picioare, apare ca o reprezentare a rezistentei fizice ^i a 
iutelii in alergare, imagine ce evoca desenele de animale in miscare, 
ramase din preistorie, pe peretii unor pesteri. 

Mitologia turca nu cunoaste motivul calului cu doua capete: 
aceasta imagine a animalului bicef al apare transferata la pasari: in 
vechile pietre funerare ale triburilor turcice, datind din secolul al 
Vl-lea, s-au descoperit insa desene ce reprezentau simbolic vultu- 
rul bicefal. 

In literatura universala, vulturul apare adesea ca prevestitor 
de victorii. Credinta ca aceasta pasare simbolizeaza victorii, cuce- 
riri este foarte veche. La greci, pe vremea lui Alexandru Macedon, 
la romani, pe vremea lui Augustus imparat, precum si la alte po- 
poare, a existat o astfel de credinta in prevestirea si puterea vultu- 
rului. Trezind temere la toate popoarele si in toate timpurile, vul- 
turului i-au fost inaltate temple, venerat fiind ca o pasare stapina 

a cerului. 

Talmacirea visului in care apare calul bicefal este direct core- 
lat cu faptele din vis: aci apare o interpretare mai reala, simpla 
ce este legata de judecata, de credinta si de faptele bune ale oa- 

menilor. 

Ca exprimare liter ara, textul are o anumita aroma de grai dia- 
lectal, transilvanean, pe care scriptorul il noteaza aproximativ, !n- 
cit grafia lui nu trebuie luata aidoma, ci interpretata; mai ales vo- 



226 



227 



cala u (in special accentual) are o emisie deschisa, de aceea este no- 
tat cu regular! tate priii o, fara a fi vorba chiar de identitate: dro- 
mori (drumuri), moma (muma), corata (curata), moieri (muieri), no 
(nu), a scompi (a scumpi), lot (lui), cindo (eindu) etc. 

Asadar, pe linga calitatea evidenta a naratiunii si dialogului in 
formulari tipie populare, pronuntarea dialectala da textului o sa- 
voare specials. 

TEXTE: BAR, ms. rom. 6036; BAR, ms. rom, 6040; BCU Cluj-Napoca, 
tns. rom. 4390. Textele nu au fost publicate pina acum. 
STUDII; A. N. Veselovski, Slovo o dvedcati snah Sachaisi, ,,Sbornik ot- 
delenija russkogo jazyka i slovesnosti Akad. Nauk.", t. XX, 1879, p. 
1—69; T. Cipariu, Principia de limbd si scripturd, Blaj, 1866, p. 114; 
M. Gastery Literatura populard romana, Bucure^ti, 1883, p. 58—60; L. 
Stoianovici, Katalog rukopisa i starich stamnanich kniga, Belgrad, 1901, 
p. 192; B. Tonev, Opis na slavijanskich rukopisi i staropeciati knigi v 
plovdivskata biblioteka, Sofia, 1920, p. 83; N. Draganu, Pagini de lite- 
raturd veche, „Dacoromania", III, 1923, p. 238; N. Draganu, Manuscrisul 
liceului graniceresc „G. Cosbuc" din N&saud si sdsismele celor mai vechi 
manuscrise romanesti, „Dacoromaiiia", III, 1923, p. 472; F. S. Oldenburg, 
Sny Keida, caria Kandojakogo sny caria Sahaisi, „Istorikp-literaturnyi 
sbornik posviasciaetsja V, I. Sreznevskomu", Leningrad, 1924, p. 47—54 
Al. Mare?, Cel mai vechi „Gromovnic" romdnesc, LR, XXIII, I, 1974 
p. 29; M. Anghelescu, Literatura romana si Orientul, Bucuresti, 1975 
p. 48. 

1 Inceputul primului vis lipseste din iextul pastrat de la 1636, fiind 
transcris pinS aici dup£ un text din anul 1761 (BAR., ms. rom. 6036, p. 38v_ 
46 r ); 2 sabldzni = suparare, necaz; 3 znamenie = semn; * minestergord — 
stergar; 5 scopete — scumpete; 6 a votri = a prostitua; 7 vor prildsti — vor 
amagi, vor pacSli; 8 strige = fiinte imaginare cu chip de femeie, 



GROMOVNIC 



1639 



Transilvania 



Gromovnicele fac parte din literatura astrologica si de preves- 
tire. Genul este foarte vechi, originile sale situindu-se in Mesopota- 
mia asirienilor si apoi cunoscind o deosebita circulatie in Egiptul 
ptolemaic si roman, de unde s-a raspindit in tot Imperiul roman. 
Scrierile oraculare au avut o mare raspindire in Bizant si in lumea 
slava, iar in epoca dominatiei turcesti in Peninsula Balcanica se 
observa recrudescenta genului in literaturile _ din aceasta zona. La 



228 



noi texte cu caracter oracular precum rojdanice sau zodiace, tre~ 
petnice s.a. inttlnim in manuscrise si tiparituri romanesti incepmd 
cu sec. XVII. Cea mai veche scriere de divinatie s-a pastrat m copia 
din 1620 a popei Ion Romanul din Codex Neagoeanus. 

Gromovnicul utilizeaza ca modalitate divinatorie keraunoskopia 
adica prevestirea viitorului prin observarea zodiei in care cade tu- 
netul Gromovnicele pretindeau ca ofera si buletine meteorologice 
care interesau munca cimpului. Stilul gromovnicelor, asemenea ce- 
lui al tuturor scrierilor cu caracter oracular este complicat si ambi- 
guu, frazele putind fi aplicate unor contexte diferite sau chiar opuse. 

GROMOVNIC ANUL 1639 AL LUI IRACLIE IMPABAT 
PE 12 ZODII. 

De va tuna in numarul leului, intre oameni mari va fi moarte 
si grinelor stricaciune, iara intru alte hrane va fi rodu. Si in latu- 
rarea despre apus va fi durere intru oameni, insa mai virtosu zgaibe, 
si pecingine si riie si spre oameni mai foarte rau; si va fi iarna mare 
si plouasa si' celor Helepti paguba. Iara sa va tuna sau va fulgera 
intru amiazazi, ploaie va fi multa si va fi foamete, nunle si vane 
de ape imple-se-voru si mare se va tulbura si de boare voru ti rau- 
tati celoru ce imbla pre ea. La Roma va fi mult bine si rodulu 
pamintului intr-ace lature unde va tuna mai mult. Iara se va li 
cutremuru, atunci mult! impara^i se vor turbura si boiarii vor pien 
in razboi si cei saraci se vor imbogati si se vor inah;a si se va arata 
un imparat despre rasaritu si va fi grije in laturea despre apus si 
rod va fi pe tot pamintul si intru acel locu unde se va cutremura 
pamintul, iarna va fi grea; si se va scula oarecine unu om foarte 
puternic. Iara se va tuna noaptea sau va fi fulgeru, atunce va fi 
pline multa si rodu multu si vinturi tari, izvoarele si nunle voru 
saca. 

Ambiguitatea f ormulelor oraculare, asa cum se vede si din scur- 
tul fragment reprodus mai sus, se realizeaza si prin folosirea expn- 
marii metaforioe. Intrepatrunderea amanuntelor aparent foarte 
exacte cu formule ale indeterminarii spatiale si temporale sau cu 
determinari de maxima generalitate apropie textele literaturn ora- 
culare de textele poetice. De asemenea folosirea categornlor socmle 
si etice (cei saraci, cei intelepti etc.) in locul numelor sau al altor 
determinari, precum si folosirea frecventa a pronumelor si artico- 
lelor nehotarite (oarecine, un imparat, un om foarte puternic etc.) 

229 



fac ca textul sa aiba o structura similara celei a naratiunilor cu ca- 
racter fabulos. Folosirea acestor structuri fiind intentionala, se poate 
afirma ca scrierile oraculare, chiar daca aveau o finalitate practica, 
contin totusi, la nivelul textului, valori poetice intrinseci. 

TEXTE: Al. Mares, Cel mat vechi Gromovnic romdnesc, in LR, 1974, nr, 
2, p. 29—43. 

STUDH: N. Cartojan, Carfile populate,.., I, ed. a 11-a, p. 217—235; AL 
Mares, art. cit. supra. 



VI. LITERATURA versificata 



[CARTE DE ClNTECE] 



[1570—1573] 



[Transilvania] 



Este eel mai vechi text romanesc tiparit cu litere latine — cu- 
noscut pina astazi — si care este socotit de istoriografia noastra h- 
terara drept cea mai veche incercare din domeniul versificatiei culte. 
Fragmentul de 8 pagini, continind 10 cintece religioase de orien- 
tare calvina, mai este denumit, In literatura de specialitate, frag- 
mentul Toclorescu" (dupa numele posesorului, Iuliu Todorescu, bi- 
bliofil roman stabilit la Budapesta, unde se afla si azi originalul 
lucrarii) sau Psaltire in versuri. 

Textul este tradus din ungureste dupa o editie a cartii de cin- 
tece a lui David Ferenc, dupa un graduate tiparit la Oradea in 1566 
si in cea mai mare parte, dupa Cartea de cintece a lui Szegedi Ger- 
gely. 

" Locul tipariturii se crede a fi fost Clujul (dupa unii cercetatori 
Oradea), dar lucrarea a circulat mult in regiunea Caransebesulm si 
a Lugojului, fiind copiata, cu 60—70 ani mai tirziu, de preotn re- 
formati care pastoreau printre romanii de aici. 

Li'mba textului are un vadit colorit banatenesc ca si Palia de 
la Orastie (Iosif Popovici), ambele lucrari datorindu-se romanilor 
calvini' din Banat si Hunedoara (Ion Ghetie); ortografia este ma- 
ghiara saseasca. 

Plasata la originile poeziei culte in limba romana, Cartea de 
cintece nu constituie in tentativa de inova^ie metrica „o faza de 
evolutie, ci numai o incercare de adoptare a unor anumite tipare de 
origine apuseana" (L. Gaidi). 

Deoarece lucrarea era destinata sa fie cintata, aceasta exigents 
de ordin muzical a impus traducatorilor, in primul rind, un anumit 
ritm si nu imitarea rimelor si asonantelor pe care le oferea origi- 
nalul maghiar. Din acest punct de vedere s-au remarcat pe par- 
cursul cartii 5 tipuri de texte (L. Galdi); rima, chiar daca apare m- 
timplator (D. Strungaru), se evidentiaza prin similitudinea ei cu so- 
noritatile versului popular. 



231 



A KI AKAR IDUOZUJLNI 1 



f. . .] Tatal Domnul, zau noi credem 
Ca-i noua roditoru 
Si-inea-n toate agiutoru 
Meserernicn 2 grijitor. 
lesus Cristas ispasitor 
Si de pagfujba slo'bozitor 



Si meserernicu feritor 
La tatal sfintu graitor 
Duhul sfintu-i inva|ator 
Pre izbava indereptator 
Tristilor veselitor 
In sufiete hraboritor 3 . 



BAR, CRV 13 A, p. 1—2. 

Dupa cum se vede, mai multe versuri sint unite aici de aceeasj 
rima gramaticala — prin coincident desinentelor flexionare. 

EMBER, EMLEKOZZEL A SSOMO* & C. 5 

Ome 6 , pomeneste-te 7 despre cea moarte trisia, 

pomeneste-te despre ceasul a mortiei 8 tale; 

pomeneste-te om cristinu 9 ca vei acmusu muri. 

Omu se schimba ca si floareja] cimpului: demineata infloreste, 

iara sara ea saca. 

Ponieneste-te om cristinu ca vei acmusu muri. 

Despuiat ai venit den trupulu mini-ta; den pamint esti, iara 

in pamint acmusu te vei schimba. 

Pomeneste-te, om etc. 

Nime aceia nu sti[e] iunde-i va fi 10 sa moara, nice ceasul, 

nice timpul, nime nu poate sti. 

Pomfeneste-te] . . . 

Insa va preveghiati cum au Christus noua zis 11 ca noi nu 

stim sa 12 demineata au sara va veni. 

Pomeneste-te . . . 

Christus este viata, elu-i si sculatura 13 ; cine asteapta 

den creden^a el nu sa va rusina. 

Pome[neste-te] ... 

Despre aceste, ome, zau ca te pomeneste; 

asteapta vesel pre moarte[a3 ta, fiul lu Domnezeu. 

Pomeneste, om crestinu, ca vei acmusu muri. 

BAR, CVR 13 A, p. 1—2. 

Rugaciunea dezvolta ideea psalmistului privind sfirsitul omului, 
pregatirea pentru acest inevitabil sfirsit, despre care nimeni, nicio- 
data.nu poate sti cind va veni (Rugaciunea lui Moise, ps. 89/5— -6- 
ps. lui David 102/14—16). „Pregatirea« a fost dirijata insa in cre- 



132 



dintele popoarelor pe doua coordonate diferite — opuse chiar: pe de 
o parte indemnul la desfatare, risipa, desfriu, pe de alta parte In- 
demnul catre echilibru, masura, demnitate; prima atitudine porneste 
de' la „cei ce cugeta nedrept", numiti astfel in Cartea intelepciunn 
lui Solomon (Cap. 2/1); cea de-a doua, din „cenzura« ratiunii, atit 
de" cunoscuta in morala antica, est modus in rebus, care preconiza 
masura ca pe unul din principiile ei fundamental. Diverse patun 
sociale „s-au inspaimintat" prea tare de zadarnicia vietii acesteia, in- 
chinindu-se idolului earpe diem si au recomandat celor multi recom- 
pensa vietii vesnice pentru privatiunile cotidiene; numeroasele crea- 
tii folclorice au decantat, cu optimismul caracteristic, normele-de 
bine ale existentei. 

Compararea vietii omului cu floarea cimpului fixeaza poetic 
perpetuarea ciclica din univers: in inceputuri infloresc dimineti, 
sfirsiturile le seaca seara. Refrenul rugaciunii subliniaza nu numai 
imuabilul finis (pomeneste-te despre cea moarte, pomeneste-te des- 
pre ceasul a mortiei . . .} ci, in reformulari, devanseaza parca mo- 
mentul final („ca vei acmus muri"), prefigurind definitiva stare de 
apoi (in pamint acmus te vei schimba). Memento mon, devenit in 
sec. XVII salutul calugarilor catolici trapisti, si-a exercitat timoran- 
ta-i presiune in ignoranta; remediu nu era insa necunoscut: „Toate 
in lume zadarnice la om, asa a zis Solomon, afara de inteXepaune. 
De ea sa te tii a (subl. ft.). Zanne, Proverbe, VIII, p. 218. 

TEXTS: Copii: Mihail Halici-tatal (Caransebes cea . 164t*J; Gergely San- 
dor de Agyagfalvi (Hateg, 1642); o versiune anonima de pe la 1660; loan 
V°sM (1697); Sztripszky Hiador si Alexics Gyorgy, Szegedi Gergely ene- 
keskonyve XVI szdzadbeli romdn forditdsban. Protestans hatasok a ha- 
zai romdnsdgra, Budapest, 1911; 

STUDII SI REFERIRI: Iosif Popovici, Cel mai vechi monument de Um- 
ba romdneasca tipdritd cu litere latine, in „Tribuna" (Arad), nr. 77, 
ion D 7- rst Metes], Monumentul de Umba Todorescu, o descopervre 
Inleremntk in „Tribmia« (Arad), XV, 1911, nr. 81. ^f^l^SJ^ 
ianu O noua carte calvineasca romaneasca, Fragmentul Todorescu, in 
TlSrea" fBUi XXI 1911 nr. 30, p. 287-289; I. M[atei] [Recenzie la] 
SztrpsWmaL^i'Alecsis Gyorgy, in „L UC eafarui; (Sibiu) 1911 nr_ 
24 P 557-558; Nicolae Draganu, [Recenzie la] Sztripszky Hiador Ji 
Alexks Gyorgy! in „Transilvania" nr. 43 (1912), p. 273-277; ^ L. GJIdi, 
Esquisse d'une histoire de la versification roumazne, Budapesta, 1964, p. 
46" id Introduces in istoria versului romdnesc, Bucuresti, 1971, p. 
fi9-73 : 'Diomid Strungaru, Versificatia romdneasca pina la Dosoftei m 
Actele celui de-al XII-lea Congres international de iMVisticfi §i filo- 
fogie romanica, II, Bucnresti, 1971, p 463 (nota 1) si P- 46 9; }<?&*$* 
■ ' fnceputurile scrisului in Umba romana, Bucuresti, 1974 p. 25 Alexandi a 
Roman Moraru, Prlmele versuri laice romanesti, in Lh, xxvii, i»/o. 



233 



nr. 2, p. 155—161; Ion Ghetie, Fragmentul Todorescu, text stabilit, stu- 
diu filologic, studiu lingvistic si indice, in Texte romanesti din sects- 
lul al XVI-lea, Bucuresti, 1982. 

1 tnceputul fiecarei rugaciuni este scris mai intii in original; (text magh.) 
^Cui voia a ispa^i viata"; 2 meserernic = milostiv; 3 hraboritor — incuraja- 
tor; 4 (text magh.) „Omule, aminteste-ti de trista"...; 5 & c. = et caetera; 
6 vocativ obisnuit in sec. XVI; 7 pomeneste-te = aminteste-ti; 8 genitivul atri- 
butului cu articol proclitic; 9 scris: christinu, grafia cuvintului aminteste de 
etimonul latin, ca si mai jos omul, scris: homulu; dupa cum se vede, cele 
dintii preocupari etimologice ale romanilor nu sint straine de scrierea limbii 
romane cu alfabet latin (I. Ghetie, Alexandra Roman Moraru); « scris: sti; 
11 S-a afirmat c5 topica la majoritatea formelor compuse verbale, din textul 
propus, este ca in graiurile sfisesti; 12 sd = dacS; 13 sculatura = inviere. 



LAMENTATIE LA MOARTEA LUI ALEXANDRU 



[1592—1604] 



[Moldova] 



In cuprinsul unor capitole ale Florii Darurilor din versiunea 
pastrata in BAR, ms. rom. 4620 apar citeva formulari parimistice 
versificate. Data fiind vechimea acestui manuscris in care se ga- 
seste cea dintii versiune romaneasca pastrata a Florii Darurilor 
(v. comentariul la cap. respectiv, supra), aceste versuri pot fi con- 
siderate primele versuri lake cunoscute in literatura romana culta. 
Aparitia lor in cuprinsul traducerii romanesti a Florii Darurilor 
poate fi explicate atit prin functia lor mnemotehnica (dat fiind fap- 
tul ca textul bilingv al cartii populare a fost probabil folosit in pro- 
cesul didactic), cit si prin posibila influenta a intermediarului deo- 
camdata neidentificat care a stat la baza versiunii romanesti a cu- 
noscutei carti populare. In ms. rom. citat exista insa nu numai pa- 
ri mii versificate, ci si versuri precum cele reproduse mai jos, cu 
un pronuntat caracter liric. 



Venic dzis[a]; 



O, intunecare 1 de minte, 
O f giudecatei napastuitoare, 
O, a buna ruda pierdzatoare, 
O, frumsea$ei gonitoare, 
O, bucuriei jeluitoare, 
O, indraznire[i] fugatoare, 
Ce va face lume, de acmu inainte, 
Deca muri Alexandru, marele 2 imparat? 
Si noi cumu-I vrem uita si sa nu-I plingem? 
BAR, ms. rom. 4620, f. 484v. 



234 



Versurile se gasesc in cadrul capitolului al IV-lea, Pentru paca- 
tul intristarii. Desi realizate, ca si celelalte versuri care apar in 
cuprinsul acestei versiuni a Florii Darurilor, prin paralelisme sin- 
tactice si rime gramaticale, versurile reproduse mai sus se caracte- 
rizeaza prin frecventa folosire a inter jec^iei, care are rolul de marea 
a expresiei lirice. 

Lamentatia filosofilor la moartea lui Alexandru, motiv des in- 
tilnit in literatura si in iconografia medievala datorita faptului ca 
reprezinta cea mai elocventa ilustrare a atotputerniciei mortii in 
fata „faimei lumesti", este tratata aici, in spiritul direc$iei umaniste 
a 'Florii Darurilor, ca un elogiu al actiunilor marelui erou antic. 
Comparativ cu un alt text reprodus in aceasta Crestomatie . . ., Cu- 
vintul diacului Toader, fragmentul din Floarea Darurilor se dove- 
deste a fi departe de ideea consolarii in fata mortii printr-o ipote- 
tica reinviere. Adresarea catre moarte este aici o imprecatie; indi- 
rect ea se constituie intr-o expresie a unui alt spirit decit eel me- 
dieval. 

TEXT $1 STUDIU: Alexandra Roman-Moraru, Primele versuri laice 
romanesti, in LR, 1978, nr. 2, p. 155—161. 

1 scris: intunecate; 2 scris: marale. 



EPITAFURI VERSIFICATE 

Literatura epigrafica reprezinta in vechea cultura romaneasca 
o categorie destul de eterogena, atit prin sursele sale, cit si prin for- 
mele in care apare. O privire globala asupra acestei categorii este 
ingreunata de faptul ca publicarea inscriptiilor s-a facut sporadic, 
in general in periodice specializate in studiul istoriei si in colectii 
de documente istorice. Clasificarile, cite s-au facut pina acum la noi, 
au in vedere criterii extraliterare, cum ar fi materialul pe care apar 
inscriptiile (lapidare, murale etc.) sau obiectele pe care se gasesc 
acestea (fintini, cruci, palate, biserici, arme etc.). 

Ca tematica, literatura epigrafica nu este foarte variata. Cea mai 
mare parte a acestei literaturi se caracterizeaza prin dominanta te- 
matica a confruntarii cu moartea si, derivat din aceasta^ prin elo- 
gierea actului cultural §i politic ca act memorabil. Aceasta tematica 
se realizeaza printr-o serie de forme literare caracteristice diferitelor 
subspecii: motivele literare memento mori, ubi sunt, fortuna labilis 
s.a. in epitafuri, elogiul patronilor si al ctitorilor in inscriptiile de 



235 



ctitorie, citatele biblice, aluziile politice, aforismele, zicerile memo- 
rabile de provenienta antica in devizele cu caracter exhortativ sau 
exorcistic de pe arrae, steaguri s.a, 

Stilistic, literatura epigrafica se remarca prin concizie. Deseori 
inscriptiile apar sub forma versificata. 

Dintre subspeciile literaturii epigrafice epitafurile si inscriptiile 
pe fintini au eirculat si in manuscrise si tiparituri. 

La fel ca si in epitafurile in proza, care pot fi naratiuni relativ 
ample, cu caracter de cronica a unui eveniment sau de povestire 
biografica, intre epitafurile versificate se pot intilni unele realizari 
remarcabile din punct de vedere artistic, dar inca insuficient valo- 
rificate de istoria literaturii. Daca epitafurile in limba latina si in 
limba greaca, compuse de Nicolaus Olahus la moartea lui Erasm din 
Rotterdam sau la moartea lui Matei (fratele lui N. Olahus) sint mai 
eunoscute si au fost deseori comentate. si apreciate pentru valoarea 
ior literara, altele, precum eel de la manastirea Silvasului (Hateg), 
compus de un anonim, in elegante versuri latinesti, la moartea Zam- 
firei, fiica voevodului Tarii , Romanesti Moise (1529 — - aug. 1530), 
este mentionat numai in reviste cu caracter arhivistic si reprodus in 
lectiuni diferite, fara a fi insa mentionat sau comentat in istoria 
literaturii romane vechi. Datind din jurul anului 1580, cmd, dupa 
cum mentioneaza inscriptia slavona de la aceeasi manastire si cro- 
nica rimata din sec. XVIII Plingerea manastirii Silvasului, a rapo- 
sat fiica voevodului muntean, epitaful cultiva, in traditie umanista, 
aluzia etimologica: 

Saphyra Moisini Ducis inclyta filia tandem 

Hoc posuit moriens flebile corpus humo 
Keserio imprimis uxor dulcissima clausit 

Lumioa, fit consors deinde Nisowski tua. 
Si genus excutias nihil hac magne nobile 

Sub transalpina terra valacha polo videt 
Huic avus et genitor princeps; si caetera spectes 

Hujus majesta{e) virum Dacia utrumque genuit. 
Tu quicunque vides Saphirae haec monumenta venuste 

Saphira die Saphir nomine digna fuit. 

(Safira, vestita fiica a voevodului Moise, in aceasta huma si-au la- 
sat, murind, trupul jelit. Intii lui Keseriu prea dulce so^ie, dupa ce 
i-a inchis acestuia pleoapele, #-a fost sotie tie, Nisowski. De-i cer- 
cetezi neamul, un altul, mai nobil ca al ei, sub cerul tarii romanesti 
de peste munfi nu se cunoaste. Stramos si parinte din neam prin- 



236 



ciar a avut, iar de te uiti la celelalte ale ei, Dacia indurerata i i-a 
nascut si pe cei doi soti. Tu, care vezi acest mormint al frumoasei 
Safira, spune ca demna fu Safira de numele safirului.) 

Dintr-o epoca mai ttrzie, de la jumatatea sec. XVII, dateaza 
doua epitafuri, in limba latina si in slavona, compuse de Udriste 
Nasturel, la moartea primului sau fiu, postelnicul Matei Nasturel 
(1635 — 1652). Intrucit aceste epitafuri au fost numai semnalate, de 
catre Radu Constantinescu, ca aflindu-se intr-un manuscris de la 
Biblioteca Sinodala din Moscova sub cota 140(456), nu putem deo- 
camdata sa stabilim care este raportul lor cu epitaful in versuri ro- 
manesti din 1652 de pe mormintul lui Mateias, fiul adoptiv al lui 
Matei Basarab. Acest epitaf, care a fost atribuit tot lui Udriste 
Nasturel, se remarca prin fluenta versurilor; el constituie, in epoca 
in care versificatia romaneasca se afla inca inlr-o faza de inceput 
(in afara de traducerile psalmilor din Cartea de cintece a lui Pavel 
Tordasi si de versurile din ms. BAR 4620 al Florii Darurilor din 
care se publica fragmente in aceasta Crestomatie . . ., celelalte ver- 
suri eunoscute pina acum se incadreaza in categoria stihurilor oma- 
giale din tiparituri), o realizare literara valoroasa. 



EPITAFUL LUI MATEIAS BASARAB 



1652 



Tara Romaneasca 



Aicea zac eu, Mathei, in cest pamint reace 
Pentru ce cu voi, cei vii, nu poci petreace. 
Cela ce-am fost oarecind de fco|| prea laudat 
Acum zac fara suflet cu lut impresurat. 
Numai va rog, gresitu, tot sa ma iertati, 
Cest mormint intunecat, pururea sa-1 cercetati. 

Epitaful se afla in tinda bisericii Curtea Domneasca din Tirgoviste. 

Scris in versuri de 12 — 14 silabe, cu cezura stabila dupa si~ 
laba a saptea si cu rime masculine, epitaful confine trei distihuri. 
Raportul dintre silabele accentuate si cele neaccentuate este de 3 : 4, 
caracteristic tonalitatii elegiace. Dominanta ritmica este trohaica. 
Atit cezurile cit si versurile respecta strict concordanta planului sin- 
tactic cu eel poetic (stihomitia). Structuri epitetice sint numai doua: 



237 



pamint rece (v. 1) si mormint intunecat (v. 6), amindoua din aceeasi 
sfera notionala si caracteristice epitafului; le gasim, cu neinsemnate 
variatiurii, in majoritatea creatiilor poetice legate intr-un fel sau al- 
tul de imaginea mortii. Cu titlu exemplificator citam stmcturi epi- 
tetice similare in epitafurile lui Olahus la mormintul lui Erasm 
(„lngrijorat calator, daca vrei ca sa stii a cui oase / Lespedea rece 
de-aici le-adaposteste . . .") sau la mormintul episcopului Brodaricus 
(„Zace in urna cea rece de-aici inchis Brodaricus . . .") si amintim frec- 
venta asoeierii, in poetica eminesciana, intre imaginea mormintului 
si e'pitetele care figureaza intunericul, umezeala, frigul („umezi 
morminte", „lutul rece", etc.). 

Adresarea directa catre trecator („calator«) deriva dm vechiul 
topos siste viator; acest topos are, la fel ca si momentul de recule- 
gere, semnificatia figurarii imobilitatii, adica o mimare a mortii ti- 
pica actului ritual. In al doilea distih opozitia dintre imaginea ma- 
ririi lumesti si cea a nimicniciei trupului mort contine o impiicita 
moralizare. Uitimul distih, desi contine obisnuita formula a absol- 
virii de pacate, se abate intr-o masura de la canoanele speciei, cad, 
spre deosebire de majoritatea epitafurilor care, dupa descrierea 
trupului, a mormintului si a fostei vieti lumesti, insista asupra tre- 
cerii sufletului in lacasurile celor drepti, aici intilnim rugamintea 
de a mai fi in preajma celor vii, ceea ce poate fi sau un ecou al 
elogiului vietii din lecturile umaniste si renascentiste ale autorului 
epitafului sau reflectarea vechiului cult popular al mortilor („mo- 
silor"), prin „cercetare" intelegindu-se, in acest caz, din nou un act 
ritual. 

Prezenta locurilor comune amintite, explicabila intr-o specie li- 
terara legata direct de o multitudine de actiuni rituale si de cre- 
dinte populare reflectate in creatii literare antice si medievale, nu 
impieteaza asupra valorii literare a acestei compozitii care trebuie 
apreciata tocmai in limitele si din perspectiva speciei pe care o ilus- 
treaza. 

TEXTE: N. Iorga, Inscrippii din bis. rom., I, 1905, p. 105—106; [P.] G[ar- 
boviceanu], Un hrisov important, in BOR, an. XXXIX, 1916, nr. 11, 
p. ii44_ii4 6; st. Nicolescu, Mateias Voevod . . ., „Arh. Olt", an XX{1941); 
P. Chihaia, Date noi . . ., SCIA, 11(1964), nr. 1, p. 111—112. 
STUDII: AL Barcficila, Insemndri din Tar& Hategului. Antichitdti ro- 
mane si romdnesti, in „Arh. Olt.", an. II, 1923, nr. 8, p. 270—283; Hie 
Chiricuta\ Boieri Brincoveni, in „Arh. Olt.", an. XIII, 1935, p. 46—59; 
Virgil Draghiceanu, Mormintele Domnesti, in „Bul. Com. Mon. 1st.", 
1915, p. 170—175; Al. Alexianu, Din vechea literaturd romaneasca epi- 
graficd, in „Gl. Bis. u , an. XXVII, 1 1968, nr. 7—8, p. 856—878; Radu 
Constantinescu, Manuscrisele slavo-romdne in Biblioteca Sinodala din 
Moscova, in „Studii. Rev. de 1st", t. 24, 1971, nr. 5, p. 1029—1033. 



238 



B1BU0TH"\ M 1 ' 



iBlBLioi 

MtHA 
L— BJs 



MIHAI SAOJv 



>ALA 

J 



BIBLIOGRAFIE GENEBALA 



I. Crestoma^ii 

Tim. Cipariu, Crestomafoa sau analecte literare din car pile mai vechi si noud 
romdnesti, Blaj, 1858 

Aron Pumnul, Lepturariu romdnesc, Viena, 1862 — 1865 — 1869 

Alexandru Lambrior, Carte de citire, Iasi, 1882 

Mozes Gaster, Chrestomafie romdnd, Leipzig — Bucuresti, 1891 

Jacques Byck, Texte romdnesti vechi, Bucuresti, 1930 

Alexandria Mititelu, Letteratura romena antica. Cenni storici. Breve antolo- 
gia, Padova, 1961 

Iorgu Iordan (si colectiv), Crestomafie romanicd, torn. I, Bucuresti, 1962, p. 
143—194; II, Bucuresti, 1965, p. 5—153 

Boris Cazacu, Pagini de limbd si literaturd romdnd veche, Bucuresti, 1964 

Mario Ruffini, Antologia romena dei secoli XVI e XVII, Torino, 1964 

G. MihSila si Dan Zamfirescu, Literaturd romdnd veche, (1402—1647) Bucu- 
resti, 1969 

Al. Niculescu si PL Dimitrescu, Testi romeni antichi (secoli XVI— XVIII), Pa- 
dova, 1970 

Stefan Munteanu, Doina David, Ileana Oancea, V. D. Tara, Crestomajie ro- 
maneasca. Texte de limbd literard, alese si adnotate de ~, Bucuresti, 1978 

II. Izvoare de iniormare 

I. Bianu, Nerva Hodos, Dan Simonescu, Bibliografia romaneasca veche, 

Bucuresti, vol. I— IV, 1903—1944 
I. Bianu, Remus Caracas, Florica Moisil, Gh. Nieolaiasa, L. Stoianovici, 

Gabriel Strempel, Catalogul manuscriselor romdnesti, vol. I — IV, Bucu- 
resti, 1907—1967 
Ovidiu Birlea, Mica enciclopedie a povestilor romdnesti, Bucuresti, 1977 
I. C. Chitimia, Dan Simonescu, Cdrpile populare in literatura romaneasca, 

Bucuresti, 1963 
Gh. Chivu si Mariana Costinescu, Bibliografia filologicd romaneasca, secolul 

al XVI-lea, Bucuresti, 1974 
Dicfionar cronologic. Literatura romdnd, coordonatori I. C. Chitimia, Al. 

Dima, Bucuresti, 1979. 
Dicfionarul literaturii romdne de la origini pind la 1900 (Institutul de 

lingvisticfi, istorie literara' si folclor al Universitatii „A1. I. Cuza" din 

lasi), Bucuresti, 1979 
A. Giry, Manuel de diplomatique, Paris, 1894, ed. II, 1925 



239 



Bogdan Petriceicu Hasdeu, Cuvente den betrani, vol. I— III, supliment la 
vol I, Bucuresi, 1977—1881, ed. II, vol. I, G. Mihaila, Bucuresti, 1983 

Mihai Moraru, Catalina Velculescu, Bibliografia analiticd a carfilor populare 
laice, Ingrijire ^tiin^fica si Introduces de I. C. Chitimia, Bucuresti, 
1976—1978 

Daniela Poenaru, Contribufii la Bibliografia romaneasca veche, Tirgoviste, 

1973 
Gabriel §trempel, Copisti de manuscrise romanesti pind la 1800, Bucuresti, 

vol. II, 1978 
Gabriel $trempel, Catalogul manuscriselor romanesti, BAR 1—1600, Bucuresti, 

1978 
A. Veress, Bibliografie romaneasca, Bucuresti, 1931 
A. Zanne, Proverbele romdnilor, Bucuresti, 1900 

III. Sinteze 

Mircea Anghelescu, Literatura romdnd si Orientul (sec. XVII — XIX), Bucu- 
resti, 1975 

Berichte im Auftrag der International Arbeitsgemeinschaft fur . For- 
schung zum Romanischen Volksbuch, 5 vol., Seekirchen, 1974—1980 ,-. 

Damian P. Bogdan, Diplomatica slavo-romdnd din sec. XIV si XV, Bucuresti, 
1938 

Damian P. Bogdan, Paleografia romdno-slavd, Bucuresti, 1978 

N. Cartojan, Carpile populare in literatura romaneasca. I. Epoca influenpei 
md-slave. II. Epoca influentei grecesti. Cuvint inainte de Dan Zamfi- 
rescuv Postfata de Mihai Moraru. Editle ingrijita de Alexandru Chiria- 
cescu, Bucuresti, 1974, 2 volume 

N. Cartojan, Isloria literaturii romdne vechi, postfata si bibliografii finale de 
Dan Simionescu. PrefatS de Dan Zamfirescu, Bucuresti, 1980 

G. Calinescu, Istoria literaturii romdne de la origini pind in prezent, Bucu- 
resti, 1941. 

Stefan Ciobanu, Istoria literaturii romdne vechi, Bucuresti, 1947 

i. C. Chitimia, Probleme de baza ale literaturii romdne vechi, Bucuresti, 1972 

Ov. Densusianu, Opere, I, Bucuresti, 1929—1930 

Zoe Dumitrescu-Busulenga, Valori si echivalenfe umanistice, Bucuresti, 1973 

Alexandru Dutu, Cdrfile de infelepciune, Bucuresti, 1972 

Alexandru Dutu, Sintezd si originalitate In cultura romdnd, Bucuresti,. 1972 

Alexandru Dutu, Cultura romdnd in civilizapia europeana modernd, Bucuresti, 
1978 

Mircea Eliade, Images et symboles, Paris, 1970 

Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucuresti, 1980 

L. Galdi, Introducere in istoria versului romdnesc, Bucuresti, 1971 

Mozes Gaster, Literatura populara romdnd, Bucuresti, 1883 

Nicolae Iorga, Faze sufletesti si carfi reprezentative la romdni cu speciald 
privire la legdturile „Alexandriei" cu Mihai Viteazul, ,,Analele Acad. 
Rom.", sect, ist., s. II, torn. 37, 1914—1915, p. 545—605. 

Nicolae Iorga, Istoria literaturii romanesti, ed. a Il-a vol. I — III, Bucuresti, 
1925—1933 

Nicolae Iorga, Istoria viefii bizantine. Imperiul si civilizafia dupd izvoare, 
Bucuresti, 1974 

Istoria literaturii romdne (Tratat), vol. I, Bucuresti, 1964 



240 



\ 

G.\Ivaseu, Istoria literaturii romdne, I, Bucuresti, 1969 

G. Mihaila, Contribufii la istoria culturii si literaturii romdne i^echi, Bucu- 
Yesti, 1972 

G. Mihaila, Cultura si literatura romdnd veche in context european, Bucuresti, 
1979 

Mircea Muthu, Literatura romdnd si spiritul sud-est european, Bucuresti, 
1976 

Pandele Olteanu, Sintaxa si stilul paleoslavei si slavonei, Bucuresti, 1974 

P. P. Panaitescu, InceputuHle si biruinfa scrisului in limba romdnd, Bucu- 
resti, 1965 

P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romanesti, Bucuresti, 1969 

Ov. Papadima, Literatura populara romdnd, Bucuresti, 1968 

Edgar Papu, Barocul ca tip de existen$d f Bucuresti, 1977 

V. Parvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucuresti, 1926 

Al. Piru, Istoria literaturii rojndne de la origini pind la 1830, Bucuresti, 
1977 

Sextil Puscariu, Istoria literaturii romdne, epoca veche, Sibiu, 1930 

Al. Roset'ti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii romdne liter are, vol. L De 
la origini pind la inceputul secolului al XV-lea, Bucuresti, 1971 

Demostene Russo, Studii istorice greco-romane, Bucuresti, 1939 

I. G. Sbiera, Miscdri culturale §i literare la romdnii din stinga Dundrii in ras- 
timpul de la 1504—1714, Cernauti, 1897 

Dan Simonescu, Romanul popular in literatura romdnd medievald, Bucuresti, 
1965 

Emil Turdeanu, La litterature bulgare du XlVe siecle et sa diffusion dans les 
pays roumains, Paris, 1947 

Emil Turdeanu, Apocriphes slaves et roumains de VAncien Testament, Lei- 
den, 1981 

Dan Zamfirescu, Contribufii la istoria literaturii romdne vechi, Bucuresti, 
1981 



16 — Ciestomatie de literatura romana veche — vol. I 



GLOSAR 



I 



Aciis: indata, pe loc 113 

acmu, acmusi: acum, acusi 85, 232 

addmand: mita, camatS 218 

adevaratura: marturie 86 

aducere: jertfa 74 

ahaei (ahaeni): uniune de triburi din 

Pelopones 96 
ai: ani 182 

aimintrea: altminterea 32, 185 
ainte: inainte 53 
apleca (a): a alapta 208 
aravlean: arab 184 
arbdnas: albanez 188 
arcadei: arcadieni 219 
arhimttropolit: mitropolit primal 109 
arina: nisip 195 
arsa: jertfa 75 
arumitor: inselStor 184 
aslam: camatS 213 
au: sau, ori, oare 57 
aim; strugure 57 
au doard: nu cumva, oare 

Barbir: barbier 113, 114 

bdsau: rSzbunare; ura; batjocura, 

ofensa 80 
bdeanie: denie 211 
beare: bautura 81 
birdu: primar 35 
blagocestiv: cinstit 
bldmafi: mergeti, haide^i 218 
boare, burd: furtuna 205, 229 
bodz: idol 127 
boiarin: boier, sfetnic 186 
bucin: bucium 54, 182 

Cap (pi. capete): capitol 92 
carita: trasura eleganta 168 
carte: scrisoare 35; stiin^a, invata- 

turS 113, 114, 158 ' 
catarga: corabie, galera 43 



catismd: fiecare din cele douazeci 

de sectiuni ale unei psaltiri 85 
cadi (a): a tamiia 75 
casdtoriu: stapin al casei, barbat 

casatorit 95, 97 
cduta (a): a alege, a prefera, a se in- 

teresa de . . . , a se ingriji de 39 
cersi (a): a cere 40, 114, 174 
certa (a): a cere 213 
cetera: instrument muzical cu coar- 

de (probabil harfa) 54 
chelciug, chelsug: cheltuiala 91, 102 
chiar: clar 102 
chisoare: inchisoare 45 
cicea: aici 70 
cin: albie, luntre 182 
ciuda: minune 205, 206 
ciudesd: minune, minun&tie 137, 

139, 206, 208 
ciudi (a se): a se minuna 165 
ci$tiga (a): a ingriji 109 
clei (a): a lipi, a Incheia cu clei, a 

incleia 87 
cocon, cucon: fiu (de boier) 43 T 173, 

207 
content (a): a lega, a jurui, a inter- 

zice sub blestem 193, 198 
costandd: veche moneda de argint, 

a carei valoare varia dupa epoci 

39 
cot (la pi.): unitate de mfisura 87 
cotei: rasa de clini mici 171 
covirsi (a): a umbri, a intuneca, a 

acoperi 175, 186 
credinfd: incredintare 45 
cruce-obraz: obiect in forma" de cru- 

ce 74 
crunt: insingerat 188 
cumdtrd: femeie nesincera 187 
cum: ca 33 
cumpli (a): a pieri, a prSpSdi 79 



242 



cumplire: cruzime 150 

cu\unat: Incoronat 186 

curu (a): a alerga, a fugi 156, 212 

Dan&oard: odata, odinioara 137 

ddscdlie: inva^atura, stiin^S 85 

de: ca 63; dintre 71; incit 33; de la 

33; decit 92; daca 37 
delunga (a se): a se indeparta 176 
demndtara: mdemnare, indemn 91 
denar: moneda 95 
descdleca (a): a intemeia o ^arfi 35, 

181 
deslohozi (a): a elibera 181 
despuietor: stapin atotputernic 74, 

106 
despus: stapinire, putere 106 
desert: usuratic 

diac: scriitor (de cancelarie) 86 
diaconstvd: rugaciune scurta pe ca- 
re o spune diaconul 74 
diregdtorie: demnitate, func^ie 131 
dihanie, dihanie: liin^a, vietate 94 
dirii (a): a zgiria, a rade 141, 183 
dobitoc: animal domestic 35 
dodei (a): a aduce suparare, a ne- 

Unisti 77 
dodeitor: suparfitor 52 
dosatd: cearta 122 

dosddi (a): a certa, a nedreptati 149 
dreptariu: rigla, echer sau orice alt 
instrument folosit (in construct^, 
in dulgherie etc.) pentru verifi- 
carea suprafe|elor plane ori 
pentru trasarea drumurilor 164 

E: iar, si 35, 71, 112, 113 

eftensug: omenie, echitate, indura- 

re, mila 74, 186 
egumen: superiorul unei manastiri 

de calugari, staret 35 
eresd: erezie 184 

Face ia) otpust: a se opri 74 
facere: faptura, creatie 194 
fdrd: declt, (in) afara de . . . , excep- 
ted pe , . . 39 
jdfdrie: fatarnicie, ipocrizie 70 
fdurar: februarie 212 
fiertnd: oricind, totdeauna 47 
fier (pi. fiiard): instrument din me- 
tal 178 
fire: faptura, fiinta, creatura 134 
first (a): a desavirsi a implini 71 



fufeadzd: bratul sfesnicului 137, 139 

Gadina: jivina 170, 177, 194 
gaselnipd: fluture mic ai carui 

viermi distrug fagurii 211 
gdvozdi (a): a pironi 212 
giudet: judecator, judecata 124 
giunc, -cz: junc, vita tinara 
gldsi (a): a cinta 123 
graiuri: tratative, discursuri 
griji (a se): a se stapini 176 
grijd: autocontrol, lucid itate 176 
grozav: urit 142 

Haldeesc: din Chaldeea, din Babi- 

lon; vrajitor, astrolog, ghicitor 

178 
haraciu: tribut, dare 184 
heard (pi. fieri, here): animal sal- 

batic 141, 212 
hiare: fiere, venin 122, 212 
hiclensug: pacat, perfidie 74, 187 
hitlean: viclean 95, 108, 181 
hlap: netrebnic 184 
hoge: preot musulman 43 
hotnog(iu): comandant al unei os- 

tiri de peste 100 de oameni 86, 

127 
hrdbor: curajos, viteaz 150 
hrdboritor: incurajator 232 
hvald: fala, lauda 189 

I (si.): si 37; i prod: §i celelalte 91 
ienicer; soldat din corpul de elita 

al infanteriei turcesti 43 
ijddrdi (a): a inventa 
inas: argat 217 
io: unde 33, 77 
isop: sapunel (plants ) 74 
ispdsenie: mintuire 85 
ispdsitor: mintuitor 232 
ispovedi (a se): a se spovedi 77 
ispovedire: spovedire 77 
iver: georgian 219 
izbindi (a-si): a se razbuna 
izvod: original, arhetip 90, obicei, 

datina 92 
izvodi (a): a traduce 90 
izvor: sursa, origine 92 

Ima: mama 122 

impdrpi (a se): a se desparti 184 

rmple (a): a completa 92 



243 



J 




impreuna (a se): a se intilni 43, a 

se casatori 174 
incari (a se): a se incalzi 71 
incatenel: incet si cu grija 168 
trichina (a se): a se preda 
inema: inima 51 
ingrupat: ingropat 176 
inioarce (a): a traduce 85 
intors: gresit, ratacit 159 
intramdtura: intremare, consolidare 

85 
investi (a): a imbraca 178 
injelege (a): a afla 45 
invirtosa (a): a imputernici 74 
involbi (a): a face val, a infasura, 

a invali 82 

Jartavnic: masa din altar pe care 

se pregatesc sfintele daruri 74 
jelanie: dorinta fierbinte 67 
jelui (a): a dori 77, 106 

L,adan: rasina a unui conifer 195 

lavrd: asez&mlnt monahal 117 

limba: neam 150, 212 

lipi {a se): a se alia cu . , . 178 

lithostron: ucidere 207 

liubov: iubire 118, 123, 187 

livan: substanta mirositoare (de rit) 

195 
togofat: membru al sfatului dom- 

nesc 43 
lotru: (fig) tilhar 33 
lucru: faptS, actfune 71 
lume: lumina 168 

Mainte: mai inainte 35, 47 
marha: agoniseala 109 
maestra (a se):.a unelti 
mdglisi (a): a lingusi 184 
wiahrama: marama, naframa 168 
marat: (om) sarman, nenorocit 53 
marie: marire, termen de reverenta 

pentru o persoana de rang !nalt 

86 
measer: sarac 81 
mecet: moschee 43 
megiias: vecin 33 
meserere: mila 52, 77 
meserernic: milostiv 232 
milcul (a se): a se ruga 107 
milostva: mgaduinta 158 



mirean: (fig.) prof an, necoinpetfent 

158 
mindrie: intelepciune 112 / 
mindru: intelept 113, 181 / 
minestergura; stergar 223/ 
mosie: tara, patrie, loc do bastina 

128, 167 
mosnian: mostean, mostenitor, suc- 

cesor 134,' 175 
mostenie: mostenire 175 
muierusca: animal de sex feminin 

88 
mul\i (a): a inmulti 181 

Nastavnic: conducator, sef eclezia- 

stic 158 
naimit: angajat cu plata 37 
naprasna (numai in expresii: de na- 

prasna): imediat, pe loc 194 
neca (a): a ineca 181 
nepotrebnic: netrebuitor, ncmernic 

184 
nepreastano : neincetat 204 
nesdturat (calc dupa" si.): pelican 81 
nescris: nemarginit 74 
nescit: citva, putin 113 
nestine: cineva 71 
netocmeala: neintelegere 35 
netrecut: vesnic 212 
nevoi (a se): a (se) strSdui, a se os- 

teni 148 
nevoie: dificultate, osteneala 149 
nevolnici (a): a asupri 
nodisor: gunoi, pai 56 
not (a): a innoi 74, 183, 186 
nota (a): a inota, a naviga 181 
numaicit: numaidecit 94 
nusul: dinsul 181 
nusiva: insiva 70 

Qare; sau 63 

obicina: obicei 131 

obidui (a se): a se tingui 121 

obirsi (a se): a se sfirsi 57 

oblddui (a): a stapini, a conduce 175 

oblici (a): a certa, a dojeni 71, a 
afla 106 

obraz: icoana 

ocina: bucatS de pamint mostenita 
39. 

odor: obicct de pret 137 

olovir (olofir): stofa scumpa de pur- 
pura 187, 212 



oltanu; altar 75 

oman: \ instrument muzical, harfa, 

\ laut;§, lira 53, 55 
os; Xfig-. mai ales la pi.): trup, fiinta, 

faptura 74 
ostrov: insula (in mare) 98 
otef : parinte al bisericii 39 
otpust v, face 
otveat: raspuns 79, 295 
ofari (a se): a se mihni, a se amSri 

81 

Famente: amintire, pomenire 81, 213 
pan: titlu dat marilor boieri ro- 

mani 37 
para:dogoare 128, 211 
pardos: pantera 171 
partnic: partas 97 
paste (a): a intretine, a cultiva 131 
pavaja: scut 171 
pana$: cerul gurii, palat 
pdsa (a): a merge, a pleca 96 
pdstorese: preotesc 131 
peanig (la pi.): avere (in numerar), 

bani 213 
peafc: trup 63 
pesti (a): a zabovi 124 
pttreace (a se): a se perinda 
piscop: episcop 85 
pircalab: titlu dat persoanelor in- 

sarcinate cu conducerea unui 

judet 37 
plrgd: eel dintii produs 86 
plasca: mantie, haina de deasupra 

168 
plaz (pldzuit): prezicere, proorocire 

181 
pleca (a): a indupleca 177 
plod: saminta 217 
pocaanie: pocainta 155 
podnojie: scaunel de pus picioarele 

70 
podobi (a se): a se asemana 81 
pogreb: inmormintare 142 
polojenie: argument editorial 103 
pomand: pomenire, amintire 177 
ponegri (a): : a innegri, a intuneca 

123 
popli: vestalci 181 

posledui (a): a confrunta, a eola- 
tion a 92 
pravila: cod de legi 162 
pre: dupa 45 



preoiubire; adulter 71 

predecdlui (a): a recomanda (cu in- 
sistent^) 177 

premiezare: injumatatire 82 

prenoi (a): a innoi 97 

pre(s)lastitor; seducator, inselator 177 

prepus, fara ~: neprihanit 87 

presi (a): a rezista, a suporta 40 

prestdvi (a se): a muri 

pricestenie: impartasanie 213 

prier: aprilie 212 

prigvozdi (a): a pironi 212 

priiatnic: prieten 149 

prildsti (a): a insela, a amagi 177, 
197, 224 

prinsoare: inchisoare 45 

pristdpi (a): a muri 71 

prociti (a): a mustra, a certa 213 

proclet: blestemat 206 

proclefi (a): a blestema 107 

procopsi (a): a propasi, a progresa 
165 

proidi (a): a rataci, a colinda, a tre- 
ce 77 

proscornitd: femeie care face pre- 
scuri 213 

prost: simplu 107, 165 

Udiie: rautate 87 

ragiudeca (a): a chibzui, a cumpSni 

rapstd: cirteala 141 

rapsti (a): a cirti 95 

rdsipi (a): a distruge 186 

rateze: inchizatoare primitiva de 
lemn sau de otel in formS de 
limba pentru usi sau ferestre 
124 

rimlean: roman 97 

ritor: orator 154, 177 

rod: neam, ginta 123, 162, 219 

rost: gura 75, 123, 194 

ruda: familie, neam, urmas 174, 181 

Sampson: buldog 171 

sd: daca 71, 92, 112, 232 

sabldzni (a se): a se supara, a se 

necaji 222 
sddui (a): a sudui, a ponegri 63 
sdminfd: semintie, neam, descen- 

denta 82 
sdrdcinesti: sarazini 219 
sdva: macar 187, cu toate ca 93, sau 

64, 177 



244 



245 



scandala: necaz, suparare 148 

schimosi (a se): a se denatura 123 

schimosit: pocit, stilcit 123, 141 

scoate (a): a traduce 63, 85 

scopete: scumpete 223 

scrie (a): a tipari 67, 102 

scriscare: scrisnire 212 

sculdturd: inviere 232 

se: daca" 35 

secdturd; planta uscata 147 

sfara: jertfa* 181 

s fir si (a): a des&virsi 71 

singuratd: insingurata 122 

sloatd: torent, suvoi 77 

slovesnic: inzestrat cu darul vor- 

birii, elocvent 132 
soli (a): a merge ca sol 135, 151 
somsidz: vecin 37 
soroc: stih, verset 92 
sosi (a): a fi suficient, a prisosi 122, 

186 
sop: tovaras, prieten 168, 212 
sopie: tovariisie 142 
spdsenie: ispSsire 74, 77 
spdsi (a se): a se smeri, a se eai 118 
spodobi (a se): a se arSta demn de 

ceva, a invrednici 107, 132 
stdjit: vrednic 112, (subst.) graba 

113 
stidi (a se): a se teme 141 
stih: verset 92 
stilpare: ramura" verde 146 
stredie: mierea ee se scurge de la 

sine din faguri 85 
strigd: fiin^5 imaginara cu infati- 

sare de femeie 225 
suruman: sSrman 97 

Schei: bulgari 184, 188 

schiuopi (a): a scuipa 122 

seder e: catismS 81 

serbi (a): a fi rob 

span: nobil din Transilvania 37 

sumd: rezumat 92 

Taler: moneda 40 

tare: intarit, fortificat 97 

ticseu: tava, tipsie 

tiron: soldat tinar la romani 127 

ttlcovnic: traducator 

tilpiri: ramuri 204 



246 



timpdna: instrument muzical popii- 
lar oriental, aseman^tor 1 cu 
tamburina; tobS 55 

tirpi (a): a r&bda, a suporta 43 

tocma: asemenea 162 

tocmeald: rinduiala* 64 

tocmi (a se): a se pune de acord 35 

tropar: scurta cintare bisericeasca 
de lauda 74 

tvorep: creator 123 

frstva: regii 86 

Vntunearec: multime nenum&rata 

76, 102 
upovai (a): a nad&jdui, a spera 52, 

77 
urdtor: retor 177 
uric: document 35 
uricas: persoana insarcinata sa re- 

dacteze documente 134 
usnd: buza 213 

VaZ; (fig.) incercare grea, necaz lT8, 

141 
vare: oare 86 

varmigie: comitat, district 85 
valui (a): a izola 186 
vdpros: intrebare 205 
vdznesi (a se): a se supraaprecia 167 
verh: virf 88 
vert, veri: ori, ori 113 
via (a): a tr&i 64, 87 
viias: ingrijitor de vie 95 
vtstiariu: comoara 86 
virtos: puternic 175, tare 35 
virtute: putere 80, 217 
vladica: episcop 45 
voinic: o§tean 147, 188 
volnic: liber 
votri (a): a sluji de proxenet, a 

prostitua 223 
vraja: oracol 181 

Zavistui (a): a invidia 142 
zbor: sobor, adunare 207 
zgaiba: boalS de ochi 229 
zgdu: pintece; uter 74 
zlobiv: curajos, plin de via^S 149 
znamenie: semn 222 



INDICE TEMATIC 



.Academia latina (Cotnari), 9 
Adam, capul lui . . . , 207, 208 

cununa lui ..., 198, 202, 203, 206 

lapidarea, 207 
Adam si Eva, 191—202 
adjuvant, 126, 128 
aforisme, 236 
Agathanghel, 220 

alegorii, 94—96, 110, 132; v. si pilde 
alegorezli, v. tile, tilcuire 
Alexandria, 148, 166—172, 178 
aluzii etimologice, 236, 237 

— politice, 236 
„ama>ita turturea", v. pilde anima- 

Here 
ambiguitate, texte oraculare, 217 — 

229 
anafora, 52, 55, 68, 125, 126 
anateme, 159; v. si blesteme 
anecdotic, 180 
animate fantastice, 191, 197, 204, 

208, 212, 213, 224, 227 
animal -cal&uzS, 181 
antichJtate, 111 
antiteza, 81—83, 126, 146 
antropocentrism, 111 
antropogeneza, 203, 212 
apocalips, 118, 120, 193, 198—200, 

220, 221, 226 
Apocalipsul Apostolului Pavel, 118 
apocrine, 118, 209—210 
aposiopeza, 80, 81 
aprecatio, 31 
arboreie lumii, 119 
Archirie si Anadan, 178 
aritmologie, 226; v. si simbolica nu- 

merelor 
armonia cosmica, 139, 142—143 
ars bene dicendi, 203 
ars moriendi, 232 
artS ccmpozitionala\ 143 



arte plastice, 119, 166, 173 
ascetism, 155 

Baroc, 121, 130, 145 

Basilicale, 162 

basme, 57, 110, 126, 128, 129, 166, 

172, 209, 226 
Bertoldo, 178 

Besjada treh svjatitelej, 203 
Biblia de la Bucuresti, 10 
Biblia popular a, v. Palia istorica 
Biblie, 49, 80; (Septuaginta), 84, 98; 

(Vulgata), 191, 192, 220 

VT, 49, 84—89, 115, 191, 192, 202 

Gen., 84, 86, 87, 193, 208 

Exod., 64—65 (XX), 84, 86, 101 — 

103 (XX, Decalog, 7), 204, 205 

Lev., 85, 89 

Num., 85, 89 

Dent., 85, 89 

Regi (1, 2), 86, 89, 205, 206 (X), 

217 (X), 218 (II, 4) 

lov., 141 

Psalmi, 49—51, 73, 115, 141, 179, 

187, 232 

Pilde, 115, 233 

Isaia, 94, 141 

NT, 66, 191, 202 

Evanghelii, 7, 49, 90, 100, 207 

Matei, 94—95 (XIII), 108—109 

(VI, 22—23), 207 (II, 13—14) 

Faptele apostolilor, 49, 69—73, 90, 

102 

Epistolele, 90 

Pavel, 96—97 (Cor., Rom.), 98 

(Col.) 

Iacov, 70—71 
blesteme, 39, 169, 197, 206, 212—214 
bocete, 125, 146 

bocetul Mariei, 126; v. si plingere 
bogomilism, 191 
botez, 130, 135 



247 



botezul lui Hs„ 192, 212 
brevitas vitae, 108—109 
broderie, 125 
budism, 96, 172 

Caverna-osuar, 206, 209 

calendare, 220 

Calvinism, 85, 100, 101, 104, 130, 133, 

139, 231 
canoane (drept), 154 
captatio benevolentiae, 47 
carpe diem, 233 
cartea-ofranda, 63, 86, 102, 118, 119, 

131, 161 
Cartea raiului, 226 
Carte de cintece (Szegedi Gergelv), 

231 
Carte de cintece (1570—1573), 231— 

234, 237 
Carte romdneascd de invapaturd, 

160—163 
catehisme, 49, 62—66 
catolicism, 130, 139, 184 
cavalerism, 159, 163, 166—169 
cazanii, 100 (I, Coresi), 104—105 

(II, Coresi) 
Cazanie lui S.ehanci, v. Visele lui 

Maraer 
caderea ingerilor, 120 
Cdldtoria lui Sith, 191, 197, 200, 201 
Cdlatoria Maicii Domnului la iad, 

118 
calatoria pe celalalt tarim, 166—167, 

172, 173, 209 
car^i de comportament, 111 
carii populare, 189 
cele 7 minimi ale lumii, 98 
Cele 12 vise ale lui Mamer, v. Vi- 
sele lui Mamer 
central lumii, 119 
ceremonial, 146—147 

— funebru, 126, 141; v. si ritual 
Cer nou, 221 

cetate, intemeiere, 219 

— risipire, 181 
cezurS, 235, 238 

ciclul de legende despre Avraam, 

192, 203, 204 
ciclul solomonian, 191, 192, 208, 217 
citate biblice pt. justificarea tradu- 
cerii, 67, 76, 79, 102, 103; alte 
citate: 112—114, 157, 236 

— patristice, 157 



248 



cintari psaltice, 6 

— religioase, 100, 174 
cintece populare, 156 

— bizantine, 125 

clauzule rimate, 54—55, 68—69 
coborirea in infera, 120, 123, 126, 

127, 167, 169 
Codex Neagoeanus, 229 
Codicele de la Cohalm, 220, 221 
Codicele Vorone^ean, 70; v. si psal- 

tiri 
coliadnice, 220 

colinde populare, 193 ' ' 

colosul din Rodos, 98 
comparatii, 71—72, 81—83, 105, 110, 

112, 114, 115, 134, 156, 157,' 195, 

199—201 
compilatie, 145 
concepte umaniste, 118 
consolatio, 235 
contaniinari, 199, 200 
copii crescuti de un animal, 182 
corespondents diplomatics, 8 
cosmogonie, 120, 194 
credin^e populare, 164, 193, 209, 238 
crestinism cosmic, 126 
criptograme, 51, 52 
criticS sociala, 100, 102 
critica textuala, 92, 102 
Cronica bulgard, 189 
Cronica rimatd a lui Stavrinos, .170 
Cronica lui Mihai Viteazul, .170 
cronici, 170, 236 
cronografe, 166, 181, 186, 200, 221 

— Manasses, 180, 182 

— Moxa, 180—190 

cultul icoanelor, 130, 185, 186. 

— idolilor, 97, 109, 127, 178—179, 
181—183, 205, 206 

— lunii, 227 

— mortilor, 101, 238 

— sfintilor, 130 

— soarelui, 227 

— lui Zalmoxis, 126 

cultura orala, 124, 166, 167, 173 
cununa de spini, 122, 125 

— lui Adam, v. Adam 
Cuvint . . . , v. si legendd 

Cuvint de invapaturd cdtre dona 

slugi, 152 
Cuvintul diacului Toader, 235- 
Cuvint impotriva idolilor, 178—179 






D'ansul ingerilor, 118 

debut narativ, 200 

deificare, 119 

De neamul moldovenilor, 182 

descintece, 101 

despartirea miresii de parinti, 169 

destructio civitatis Troiae, 181 

devize medievale, 217, 236 

diaconstve, 74—76 

dialog, 171, 201 

diavol, 124, 128, 194, 196, 199, 200, 

205—208, 222, 224 
didactice, 78, 79, 154, 160, 203, 221 
didahii, 143, 144 
dighenie, 218; v. si nasterea mira- 

culoasd 
diminutive, 36, 156, 163 
diplomatics, 29—31 
discursuri, 139, 143 
dispute, 172 

— filosofi, 177—178 

— trup-suflet, 116—118, 155 
distihuri, 237, 238 

dramS, 180, 198, 201 
dualism, 191 

Eadem men sura, 56 — 57 
educatie morala, 175 — 176 
elegiac, 237 
elogiul actului cultural, 165, 235 

— crucii, 121, 135 

— ctitorilor, 235 

— divinitatii, 54 — 55 

— .eroului, 235 

— : guvernSrii intelepte, 157 

— patronilor, 235 

— ratiunii, 111—114, 151—152, 175 

— vietii, 238 
emanatism, 118, 131, 138, 139 
embleme spirituale, 118 
enigme, 115, 173, 217, 220 
epica popularS, 171, 172, 178 
cpifanie, 126 

epiloguri, 60, 61, 66, 67, 76, 77, 79, 

101 
epitafuri versificate, 235—238 
Epitaful lui Mateias, 237—238 
epitete, 86, 87, 163, 201, 238 
erezii, 132, 192 
erou eponim, 182 
eschatocol, 30, 33, 39 
Esopie, 170 
Etiopieele, 200 



europenism, 7, 8, 10, 217 _ 
Evangheliarul de la Sibiu, 66 
Evanghelie invafatoare (Govora), 98 
Evanghelie cu inv&tatura, 106 ' 
evocare biografica, 125 
exclamatii, 105 
exempla, 111, 114 
exhortatii, 236 
exil, 149 
exorcisme, 236 
ezoterism, 96 

Fabule, 57, 72, 115 

fantastic, 170, 171; v. si animate 

fantastice 
Faptele Apostolilor, 69—73; v. si 

Biblie 
farmece, 101 
fatalism, 9 

femeia necredincioasa, 187 
Fiziolog, 114, 115 
Floarea Darurilor, 111—115, 186, 

234—235, 237 
florile raiului, 195 
focul eel vesnic, 45, 204, 208, 212 
folclorul obiceiurilor, 120; v. s,i ere- 

dinpe populare 
Foletul Novel, 220 
formule de umilintS (copisti, tradu- 

cStori, tipografi), 63, 64, 67, 86, 

91, 93, 107, 117, 118, 131, 162 
fortuna labilis, 9, 166, 235 
fuga in Egipt, 208 
fundarea cetatii, 219 

Genul epistolar 30, 41 

Gesta Romanorum, 114 — 115 

glose marginale, 90 

gnome numerice, 64, 65, 96 — 98, 101, 

134, 135, 137, 139, 202 
gnosticism, 9, 138 
gradatie tensionala, 41 
Graduate, 231 
grafiea, 121 
gromovnice, 220, 228—230 

Hagiografii, 120, 127—128, 201 ■ 
hiperbole, 81, 82, 201 
hrisoave, 30 
hybris, 166 

Jconoclasm, 181, 183—186 
iconografie, 126, 129, 192, 217, 235 
iertaciuni la mort, 142 
Iliada, 49 



249 



imago mortis, 238 

imprecatfi. 210, 235 

index carti oprite, 208—209 

indicatii tipiconale, 57, 59, 74, 75 

imtiere, 128, 172, 173 

inscriptio, 31 

inscrip^ii ctitorie, 235, 236 

— pe fintini, 236 
insemnele puterii, 168, 169 
insula fericitilor, 172, 173 
interdictii rituale, 172 
interogatii, 35, 36, 43, 44, 105, 125 
intitulatio, 31, 39 

inventare, 29 
inversion! sintactice, 127 
investitura divina, 169 
invocatii, 30 

— cosmica, 123, 126, 227 

— Sf. Treimi, 67 
ironie, 101 
isihasm, 9, 116 
Islam, 117 

Istoria ieroglifica, 200 

Istoria morfii . . . , v. legende 

Istoria secreta (Procopius), 187 

istoriografie, 180—190 

itinerarii, 29 

izolarea novicelui, 172 

/nchinaciuni, 40, 43, 45, 63, 85 
ineifrare, 118, 137, 138 
Hdreptarea legii, 161, 163—165 
intreb&ri si raspunsuri (catehism), 

62—66 
Intrebdri si raspunsuri, 101, 191, 202, 

203, 206, 226 
invatSturi ascetice, 155 

— morale, 154 

— Sf. Treime, 155 

— spovedanie, 155 
hivafaturile lui Neagoe Basarab, 9, 

175 

J oca monachorum, 202 

judecata, 56, 57 (Matei, VII, 1—20), 

194 
judecata din urma, 212, 221 
judecata lui Pilat, 207, 208 
juramentum dolosum, 192, 195, 196 
juramlnt, 40, 42—44, 212 
justificarea traducerii textului, 91, 

108, 158; v, si citate biblice 



250 



Kalokagathia, 157 
keraunoskopie, 229 



/ 



Laic, laicizare, 100, 160 
lamentatii, 146, 153 

— la moartea lui Alexandra, 234— 
235 

— la moartea lui Darie, 167 — 168 

Leastvipa, 116—120 
legende, 57, 127, 180 

— biblice (Avraam, 192, 203, 204; 
Solomon, 191, 192, 205, 206,208, 
217), 221 

— bolilor, 197 

— budiste, 172 

— Casia, 185—186 

— calm a, 89 

— dusmSnia dintre om si sarpe, 
193 

— etimologice, 208 

— fundarea Romei, 182 

— lemnul crucii, 191, 192, 200, 
202—209, 217 

— ismailtenilor, 203 

— Lucifer, 200 

— Melhisedec, 203 

— moartea, 200 

— Sibila, 217—221 

— sarpele, 193 
legiuiri, 154; v. si pravile 
liric, 234, 235 
literatura antica, 198, 217 

— bizantina, 145, 160, 179, 2D3 

— ebraica, 68, 96 

— emblematica, 217 

— epigraficS, 235—238 

— indianS, 221 

— in lb. latina, 236—237 

— in limba slavona, 145, 157, 198— 
200, 203, 221, 237 

— legendara, 191—217 

— omiletica, 146 

— oraculara, 217—228 

— sapientiala, 157 

— spaniolS, 192 
liturghie, 120 

Liturghia sf. loan Hrisostom, 73—76 

Lucidariu, 207 

Lucifer, 200 

lupta cu sarpele, 128 

luteranism, 66, 69 



.s 



manihcism, 191 

memento mori, 233, 235 

mentalitati, 116, 118, 119, 125, 148 

metafore, 86, 87, 158, 159, 161 

metrica, 68, 110, 231 

minuni, 122, 125, 194, 206, 208 

Miorifa, 125 

misticism, 46, 118 

mithraism, 119 

mituri, 10, 186 

mnemotehnicS, 115, 234 

moartea lui Adam, 192, 197, 198 

— lui Avel, 196 

— lui Darie, 169 
moartea-calatorie, 45, 46, 126, 141, 

142 

— platS pentru pScat, 141, 143 
moartea eroului, 234—235 
moarte rituala\ 126, 238 

model compozitional, 143 
modele culturale, 30, 116, 118 
molitvenice, 73, 100, 101 
monahism, 117 

monstri, 170, 171, 223, 225, 227 
muntele sacru, 119 
Mystirio, 164 

Naratiune, 173, 192, 193, 198, 200— 

202, 236 
nasterea lui Hs., 125, 212, 217; v. si 

oracoZe 
nasterea miraeuloasa, 172, 218, 219 
nirvana, 118 
nom-ocanoane, 154, 157 
Noul Testament de la Balgrad, 90—r 

99 
nunta\ 167, 168, 173—175 

Obiceiuri, 146 

obiceiul pamintului, 161 

Odiseea, 49 

ofrande, 168 

omiletica, 8, 52, 100—115, 120, 124, 

125, 138, 141—143, 209 
oniroman^ie, 221 — 228 
oracole, 181, 221—230 

— na§tere, 172 

— nasterea lui Hs., 192, 195, 196, 
203, 217—219 

— politice, 220, 221 
oratorie, 124, 179 



Pactul cu diavolul, 191—193, 195, 

196; v. si zapisul lui Adam 
Palia de la Or&stie, 84—89, 231 
Palia istoric&, 191, 198, 199, 201— 

203, 217, 220 
Panciatantra, 72, 221 
parabole, 72, 96, 110, 161—162, 179; 

v. si pilde 
paralelism sintactic, 50, 54—55, 68, 

74—75, 234—235 
parimii, 56—58, 112, 115, 234 
Parimii (Dosoftei), 221 
pareneza aulicS, 145 — 153 
paronomasie, 50 
paterice, 155, 156, 192 
patimile lui Hs., 121, 122, 211 
patronaj cultural, 67, 86, 102, 106, 

165 
pacatul lui Lot, 204, 208 
pScatul originar, 120, 130, 141, 194, 

198, 200, 204, 205 
paginism, 97, 141 

Pentateucul, v. Palia de la Orastie 
peregrinatio Vergini, 126 
persecutor!, 127, 128 
picture, 6, 125, 166, 173, 192 
Pieta, 125 
pilde animaliere, 181 

— cerbul, 77, 78, 150 

— cucul, 149—151 

— inorogul, 179 

— furnica, 112 

— leul, 150, 207 

— lupul, 150 

— pasSrile, 108—109 

— porcul, 176 

— soimul, 149—151, 207 

— turtureaua, 120 

— vulturul, 227 

pilde biblice, 94—96, 108—109, 117, 

131, 132 
pilde 

— cei trei prieteni, 152 

— corabia, 155 

— cuvintele-bani, 92 

— domnia-grSdina, 147—148 

— ierburi de leac, 164, 174 

— pomul sterp, 156 

— scara, 116—119 

— soarele, 141 

— trupul, 135 

pilde din Paterice, 155, 156 
pitagoreism, 9, 138 



251 



plingerea Precistei, 124, 125, 138 

Plingerea Silvasului, 236 

pocaintS (Adam si Eva, 196; Lot, 
192, 204, 208) 

poeme omagiale, 121 

Pogrebania preoplor, 164 

polemica religioasa, 131—136, 139 

pomul cunoasterii, 191, 194 

portile iadului, 124, 127 

potopul, 87—89, 204, 208 

povesti, 10, 72, 187 

pravile, 154—165; Govora, 157—160 
ISO; Putna, 154—157; lasi, 160— 
163; Tirgoviste, 163—165 

Praxiul, v, Biblie 

predici, 56—58, 68, 100 

predoslovii, 90—93, 105—108, 117— 

120, 131—132, 139, 158, 161 
prefete, 60—61, 101—105, 162 
probe (erou), 128, 173, 175, 178 
prolog, 63, 64, 67, 85—87 
prorociri, 192, 217—228 
Prorocirea Sibilei, 115, 217—221 
propovedanii, 102, 144 
protestantism, 135 
protocol, 30, 33, 38, 39 
proverbe, 72, 93, 111, 171, 177, 178 
prozodie, 67, 68 
psaltiri, 10, 50—55, 76—79, 81—84 

179 
Pseudo-Callisthenes, 166 . 

Qualila si Dimna, 221 

Kazumnic, 202 

rSstignirea lui Hristos, 192, 202, 205. 

_208 

Reforma, 9, 100, 105 

refren muzical, 125 

regi-frati, 182 

reguli de comportare, 56—58, 101 

175—176 
Renastere, 49, 145, 238 
repetitie, 53, 77—78, 81—82, 152, 163 
Republica litterarum, 10 
resurectie, 141, 219, 235 
rime, 68—69, 231 

— gramaticale, 232, 234—235 
ritori (uratori), 177 

ritual 

— initiere, 126, 209 

— moarte, 143, 238 

— purificare, 191 



252 



rituri folelorice, 125 
rinduiala slujbei liturghiei, 73 
romane medievale (populare), 166— 

179, 187—188 
rojdanic, 229 
rugSciune, 74, 118, 142, 158 211 

231—234 
rugaciuni 

— Crezul, 73 

— diaconstve, 74—76 

— inainte de lupta, 150 

— de multumiri pentru domnitor 
91 

— Tatal Nostru, 64, 73 

— tropar, 74 

— urari, 42, 51—52, 64 

Sacrificiu, 125 

salutatio, 35, 37 

salvconducte, 29 

sanctio, 39; v. si imprecatio, Western 

Satanail, v. diavol 

sanatate, 40, 42, 45, 47 

„seara pisicii", 119 

Scara raiului, v. Leastvija 

scenarii mitice, 126 

scolastica, 93 

scrieri canonice, 8 

scriptura, 210, 211 

scrisori, 8 

secte, 191 

semne oraculare, 211, 219 ■ . 

sibile, 192, 217, 221 

simboluri, 171 

— animaliere, 77—78 

— centrului, 119 

— luminii, 137—138, 141—142 

— numerelor, 218, 220 
simbolul atanasian, 51, 52 
simetrie, 52, v. si anafora 

— ritm, 68 

— sintactica, 152 
Sindipa, 178 

Sintagma (alfabetica 1 ), 154 
snoave, 57, 72 

soborul din Nicea, 183 
sola fide, 135 
Solomon, inelul lui, 205 

templul lui, 205—206, 208 
stabat mater, 125 
stereotipii, 31, 63—64, 125 
stihomitie, 238 
stihuri, 92, 93 



stihuri la sterna, 121 

— Udriste Nasturel, 157 

— omagiale, 237 

stil epistolar, 30—38, 40—43 
stoicism, 9, 157 

superstitii, 46, 101, 136—137, 225 
suplica, '8, 34—36 

Sarpe, 127—128 

sarpele-ademenitor, 120, 132—133, 

194, 199—200 
scoala, invStatura scolara, 47 
scoli manastiresti, 7, 30, 31, 100—101, 

(Putna), 158 
scoala greco-latina (Tirgoviste), 164 

Tautologii, 126 

teatru, 188 

tehnica lecturii, 176 

tehnica naratiunii, 193 

templul lui Solomon, 191, 205, 206, 

208 
teomahie, 120, 128 
testamente, 29, 38—39 
Tetraevanghel, 106 

— 1560—1561, 66—68 

Tetraevanghelul lui Radu de la Ma- 

nicesti, 66 
textele sibiline, 217 
tile, 109 
tilcuire, 132 

— evangheliilor, 100—102, 105 

— viselor, 218—228 
topoi, 115, 118 

— epigonismul, decSderea vremi- 
lor contemporane, 118 

traditie folclorica, 115 
traditie legislativa bizantina, 160 
traseul initiatic, 172—173 
trepetnice, 220 
treptele initierii, 137 
trohaic, 237 
tropar, 74, v. rugaciuni 
trupuT si sufletul, pilda (Varlaam 
si loasaf), 176 

Ubi sunt, 235 

uciderea pruncilor, 207 

umanism, 9, 97, 98, 105, 117, 130, 

131, 133, 145, 160, 165, 235, 236, 

238 

— civic, 126, 164 

— erudit, 175 



— european, 7, 8, 10, 111 

— italian, 9, 111, 160 

— latin, 9 

— tirziu, 10 
urari, 91 
urice, 34, 35 

Vanitatea gloriei terestre, 147 — 148, 

166, 170, 234—235 
vanitas vanitatum, 120, 238 
Varlaam si loasaf, 171, 172—179 
versete, 53, 68, 92 
versificatie, 65, 157, 231—238 
Versul lui Adam, 193 
vestale, 181, 183 
viata metafore, 108—109 

— iarba cimpului, 108 — 109, v. 
Biblia, Noul Testament, Matei 
6/22—33 

Viafa sfintului Alexie, 175 
vicii, 114, 213 

— betia, 101 

— hitlenia, 74 

— lacomia de avutie, 109 

— pacatul intristarii, 234—235 

— pacatul nebuniei, 114 

— zavistia, 161 

Viepile sfinfilor (Neamt, 1811), 173 
Vinerea Patimilor, 211 
virtuti, 111—114, 130 

— milostenia, 142 

— moderatia, 114, 233 

— rinduiala, 148—149 

— smerenia, 117 
vise, 218—220 

— premonitorii, 193, 198, 200 

— tilcuirea lor, 221—228 
Visul lui Manner, 220—228 
vraje, v. oracole 

vraji, farmece, 225 

vremea de apoi, 39, v, si apocalips, 
judecata din urma 

Zapise, 29 

— de vinzare, 28 

— de cumparare, 29 

— de daruire, 28 

— de schimb, 28 

Zapisul lui Adam, 191, 193, 195— 

196, v. si pactul cu diavolul 
zicatori, 72 
zine, 128—129 
zodiac, 229. 



253 



INDICE DE NUME 



Achirie, 84, 85. 

Adam, 127, 137. 

Adamescu, Gh. f 16. 

Agathias din Myrina, literat grec 

(sec, VI e.n.), 12. 
Ahaia, 96. 
Aiud, 100. 

Alba Iulia, 49, 73, 90, 91, 100, 158. 
Alecsandri, V., 15. 
Alexandres cu, Gr., 15, 68. 
Alexandru eel Bun (Alexandru cela 

Bunul), 35. 
Alexandru Macedon, 112, 114, 227. 
Alexe, 174. 
Amorea (Moreea), 96. 
Amulie, 182. 
Ana, 137. 
Anadan, 178. 
Andriias, 40. 

Antim Ivireanul, 26, 111, 114, 179. 
Ardeal, 131, 133. 
Arghezi, T., 53, 83. 
Arhiloh (Archilochos) din Paros, 

poet grec (sec. VII i.e.n.), 12. 
Archirie, 178. 
Ardeal, 85, 86, 90, 91, 106, 107, 131, 

133. 
Arimadei (Arimatea), 121. 
Aristotel, 112, 114. 
Arsie, 112. 
Asachi, Gh., 15. 
Ascanie (Ascanius), 181. 
Asia, 88. 

Asia Mica, 172, 178. 
Athanasie (Athenaios) 63, 97. 
Athon (Athos), 157. 
Attica, 96. 
Augustus, imparat roman (32 i.e.n.— 

14 e.n.), 97, 227. 
Avraam, 71. 



254 



Babilon (Vavilon), 53, 119. 

Bai Ulghen, 227. 

Baiazit (Baiazid), 188. 

Banat, 73, 85, 105, 231. 

Basarab, 33. 

Bathory Andrei, 170. 

Bathory, Gavril (BStur), 43. 

Bathory, Sigismund, 85, 86. 

Balaceanu, Constantin, 114. 

Beck, A., 14. 

Belgrad v. Alba Iulia. 

Belenki, M. S., 96. 

Benkner, Iohannes (Hanas Beagner), 

67. 
Bertoldo, 178. 
Bianu, I., 51. 
Beuz, Vasiian, 45. 
Binder, Pavel, 100 
Birseanu, A., 62. 
Bistri^a (NSsSud), 34—37, 40, 45— 

47, 105. 
Bistrita (Vilcea), 105. 
Bizant, 160, 228. 
Birsa, 106. 
Block,. A., 49. 
Bogdan, I., 189, 203. 
Bossuet, 80. 
Bota, Ion M., 18. 
Botulescu, Vlad, 173. 
Brasov, 32, 62, 67, 73, 74, 76, 100, 

105—107, 154. 
Brodarius, episcop, 238. 
Bucovina, 52. 
Budachi Caspar (Budaker Gaspar), 

35, 105. 
Budapesta, 66, 231. 
Budesti, 39. 
Budha, 172. 
Buttmann, Ph., 14. 



Byck, J., 17. 
Byron, 49. 

Calist, 120. 
Candracos, 167, 169. 
Candrea, I. A., 51, 54. 
Cantacuzino, Constantin, 148. 
Cantemir, Dimitrie, 126, 148, 200. 
CSprariu, AL, 96. 

Caransebes (CaVSran §ebes), 85, 231. 
Cartojan, N. I., 114, 186," 199, 201, 

202, 221. 
Carol eel Mare (Carul den Spania), 

184. 
Cazacu, B., 17, 60. 
Calinescu, G., 102. 
Ceahlau, 119. 
Cernovodeanu, P., 200. 
Cervantes, 192. 
Cetatea Alba si Lunga (Alba Longa), 

let 

Chmaia, P., 238. 

Chi^imia, I. C, 120, 190. 

Chiril din Turov, 63, 123. 

Cicero Marcus Tullius, 112, 114. 

Ciparhl, T., 15, 16. 

Ciobanu, §t., 111. 

Cimpulung, 32. 

Climax, loan, 116, 117. 

Cluj, 84, 100, 146, 148, 150, 151, 231. 

Cocrisel, 40. 

Constantinescu, R., 237. 

Coresi, 54, 59, 60—63, 66, 67, 69, 72, 

73, 76, 79, 85, 102, 107. 
Corint, 76, 79, 96, 97, 102, 103. 
Cornis (Gaspar Kornis), 37. 
Costanda, 40. 
Cosbuc, G., 83. 
Cosna, 35. 

Constantinopol, 100, 105. 
Costea, dascal, 220, 221. 
Costin, Miron, 57, 72, 148, 182. 
Creanga, I., 46, 102. 
Cuprin, A. J., 49. 
Curtea de Arges, 149. 

Damaschin Studitul, 120, 124, 125, 

155. 
Daniil Panoneanul, 164, 165. 
Dante, 49. 

Darie (Darius), 166—170. 
David, prooroc, 51, 53, 54, 75, 137. 
David Doina, 17. 



Dealu, manSstirea, 130. 

Demeny, L., 56. 

Densusianu, Aron, 117. 

Densusianu, Ovid, 17, 54, 70. 

Deva, 86. 

Dimitrescu, Florica, 17, 60, 61. 

Diogenaios din Heracleea, 12. 

Dionisie, 97. 

Dlugopole (Cimpulung), 32. 

Donici, AL, 15. 

Dosoftei, 217, 221, 250. 

Dostoievski, 49. 

Dragomir, 39. 

Dragovici, Constantin, 188. 

Dunare, 32. 

Edom, 53. 

Efes, 97. 

Efrem Sirul, 152. 

Egheon (Marea Egee), 96. 

Eghipet (Egipt), 166, 178, 228. 

Eirene, impSrSteasa, 183. 

Eliade, Mircea, 78, 240. 

Elian, Al., 200. 

Elisei, prooroc, 135. 

Eminescu, Mihai, 52, 53, 81, 83, 189, 

238. 
Ene, Virgil, 17. 
Enea, 181. 

Epifanie din Cipru, 124, 125. 
Erasmus din Rotterdam, 236, 238. 
Eremiia, 53. 
Erihon, 137. 

Eronim (Hieronymus), 92. 
Esop, 178. 

Europa, 59, 126, 172. 
Eustratie, logoMtul, 136, 161, 162. 
Eva, 127, 135. 
Everac, Paul, 83. 
Evhaita, 127. 
Evseviia, 128, 129. 
Ezechiel, 91. 

Favno (Faunus), rege mitic al La- 

tiumului, 181. 
Felea, loan, 201. 
Felder (Feldru), 47. 
Ferenc, David, 231. 
Festal, 181. 
Filip (Filippos) din Salonic, poet 

grec, sec. I e.n., 12, 97. 
Filip Macedoneanul, 56. 
Filon, 167. 
Formos (Formosus), papS, 184. 



255 



Foro Miclaus (Foro Miklos de Ha- 

poston), 102. 
Fota Gramaticul, 173. 
France, A., 49. 
Franko, L, 193, 201. 
Frumusani, 38. 

Galeatovsehi, L, 221. 

Galdi, Laszlo, 50, 68, 69, 125. 

Gaster, M., 16, 55, 66, 200, 221. 

Gedike, Friedrich, 14. 

Gelei, St., 130. 

Gellius, Aulus, 13. 

Ghenadie, arhiepiscop, 106, 158. 

Gheorghe de Secul, 130. 

Gheorghe de Singeorz, 100. 

Golescu, 57. 

Gon^ul, 45. 

Govoni, Corrado, 14. 

Govora, 159. 

Grajdean din Birlad, 131. 

Grama de Badesti, 39. 

Grecia antica, 139. 

Grigore de Mahaci, 62. 

Grigorie teologul, 63, 203. 

Grigorovici, V-» 18 0. 

Gutenberg, 59. 

Ham, 87. 

Hangiu, Ion, 16. 

Harun al Rasid, 173. 

Hasdeu, B. P., 16, 38, 46, 62, 65, 193, 

202. 
Heidelberg, 130. 
Heliodor, 200. 
Hercules, 226. 
Hios (Chios), 164. 
Hodos, N., 61. 

Honterus, Iohannes, 15, 105. 
Hotin, 40. 

Hrittmann, Arnold, 100. 
Hunedoara, 73, 85, 231. 
Hurmuzachi, 54. 

lafet, 87. 

Jacob, 70, 93. 

Iasi, 120, 130, 136, 160. 

Iatimirski, A. I., 202. 

Iisus Sirah, 112. 

Ierusalim, 53, 75, 82, 83. 

Ilia, 121. 

India, 172. 

loan, evanghelistul, 66. 



loan Romanul (Vlahul), 166, 170. 

loan Teologul, 203. 

loasaf, 172. 

lonita, dascal, 201. 

Iosif, 121, 124. 

Isaia, prooroc, 94, 137. 

Ionion (Marea Ionica), 96. 

loannes Tzimiskes, 187. 

loan XIV Caleca, 105. 

loan Hrisostomul, 73, 97, 152.. 

loasaf, personaj literar, 172. 

Jordan, 77, 78. 

Iordan, Iorgu, 17. 

Iorga, N. I., 17, 31, 32, 34, 37, ' 40, 

42, 46, 47, 238. 
Isac, 71. 

Isaiia, prooroc, 161. 
Italia, 160. 
Ivanov, U 191, 201. 
Ivireanu, Antim v. Antim Ivir'eanu. 

Jacobs, Fr., 13. 

Jicmon (Sigismund Bathory), 85. 

Kardam, capetenie bulgara (777— 

802), 184. 
Kef alas, Konstantinos, scriitor. bi- 

zantin, sec. X, 12. 
Kiev, 116, 121, 158. 
Klopstock, 49. 
Konstantinos VI, imparat bizantin, 

183. 
Kohler, I., 172. 

Lambrior, A., 16. 

Lascaris, Ioannis, editor bizantin, 

sec. XV, 12. 
Latin (Latinus), regele Latiumului, 

131. 
Leningrad, 56. 
Leon III, 184. 
Leon (Lavinium), 12. 
Leu (Leon IV), 183. 
Liubavici, D., 60. 
Londra, 66. 

Luca, evanghelistul, 66. 
Lucaci, ritor, 154. 
Ludescu, Stoica, 179. •'■ 

Lugoj (Logoj), 85, 231. 
Luther, 56. 
Lvov, 121. 



256 



Macarie, 59, 73. 

Machiavelli, Niccolo, 145. 

Mahomet, sangeacul Nicopolei, 33. 

Mamer, filozof, 221—227. 

Manasses, K., 180. 

Manoil Paleolog, irnpSrat bizantin 

(1391—1425), 188. 
Maramures, 37, 91. 
Marcu, evanghelist, 56, 57, 66, 68, 

76, 79, 94, 95, 102, 103. 
Mares, AL, 100. 

Marguinos Maximos, 117, 120. 
Matei Basarab, 133, 145, 157, 164, 

237. 
Maximian, 127. 
Maximin, 127. 
Mahamet (Mohamed), 33. 
Mediterana orientals, 60. 
Meleagru (Meleagros), poet grec, 

sec. I, i.e.n., 12. 
Mesopotamia, 228. 
Metodie Patareanul, 193, 198, 201. 
Meyer, W., 202. 
Micu, Samuel, 18, 173. 
Mihai Viteazul, 40, 43, 158, 170. 
Mihail, prcot, 105, 107. 
Mihail Moxalie, 157, 180—186, 189, 

190.' 
Milialyi de Apsa, Victor, 15. 
Mihaila, G., 241. 
Mihnea TurcituI, 42, 106. 
Moculski, V., 203: 
Mogildea, vornic, 40. 
Moiro (Myro), poetesa, sec. IV, i.e.n., 

12. 
Moise (Moisi), 64, 79, 80, 84—87. 
Moise Voevod, 236. 
Moldova, 35, 37, 40, 45, 46, 66, 105, 

116, 117, 120, 121, 130, 136, 154, 

160—164. 
Moldovita, 34, 35, 131. 
Morea, 96. 

Mummio (Lucius Mummius), 97. 
Munteanu, Stefan, 17. 

Nahor, 177. 

Nasturel, Matei, 237—238. 

Nasturel, Udriste, 132, 133, 157, 173, 

174, 178, 179, 237. 
Neacsu, 32, 37. 
Neagoe Basarab, 33, 145, 146, 148, 

150, 151, 173, 174. 
Neamt, mmastire, 117, 173. 



Nenulce Ion, 46, 179. 
Nedea, 38, 39. 

Negre, 33, 38, 39. 
Neofit, 117. 
Nicodim, 124. 

Nicolaescu-Plopsor, C, 180. 
Nicolescu, St., 238. 
Niculescu, Al., 17, 07. 
Noomen, W„ 202. 

Oancea, Ileana, 17. 

Oancea (Honcza), 43. 

Obilici, Milos, 108. 

Olahus, M., 236. 

Olahus, N., 236. 

Olimbiada (Olimpiada), mama lui 

Alexandru Macedon, 168. 
Olteanu, Pandele, 52, 100, 105, 117, 

125, 126. 
Onu, L., 100. 
Oradea, 107, 231. 
Orastie, 84, 86. 
Orban (Urban Weidner), 37. 

Panaitescu, P. P., 148, 241. 

Pantelimon, 164. 

Paraschiva, 39. 

Pavel, apostol, 155, 156. 

Patrasco Ciogolea, 46, 47. 

Pavel, apostol, 63, 67, 76, 96, 98, 

102, 103, 109, 118, 131, 137, 155, 

156. 
Peloponis (Peloponez), 96. 
Persida (Persia), 168, 169. 
Pestil, Moise, 84, 85. 
Petrovici, E., 56. 

Petru, fiul lui Neagoe Basarab, 146. 
Petru Movila, 158, 
Petru Rares. 170. 
Pilat din Pont, 121, 122. 
Piru, Al., 100, 
Planudes, scriitor bizantin, sec, XII, 

13. 
Platon, 12. 
Plinius Maior, 13. 
Plotin, 138. 
Pogan, Juri, 37, 38. 
Pogan, Toma, 37, 38. 
Polonia, 37, 
Poo, G. T. ( 90. 
Popa, A., 100. 
Popescu, Radu, 179. 
Popovici, I.; 84, 231. 



17 - Crestomajie de literature romana veche — vol. I 



257 



w 









Por imparat, 167. 
Predescu, Lucian, 61. 
Priam, 181. 
Pseudo-Dionisie, 138. 
Psichari, J., 186. 
Puskin, A. S., 49. 

Rabelais, 49. 

Rakoczi, Gheorghe, 90, 130. 

Radu de la Manicesti, 66. 

Radul Minzul, 39. 

Radu Voda Serban, 42. 

Radulescu, Mircea, 188. 

Razboieni, 151. 

Razvan, 167, 169. 

Rim v. Roma. 

Ripa de jos, 154. 

Rodos, 98. 

Roma, 97, 100. 

Roman-Moraru, AL, 235. 

Roques, M., 84. 

Rosetti, Al., 17, 32, 35, 41, 60, 63. 

Rousseau, J. B., 50. 

Ruffini, Mario, 17. 

Rusia, 157. 

Russo, Alecu, 68. 

Ruteboeuf, 41. 

Ruxandra, fiica lui Petru Rares, 170. 

Ruxandra (Ruxanda), 167, 168. 

Sacerdo^eanu, A., 17. 

Sadoveanu, M., 102. 

Safo (Sappjo), 12. 

Saliste, 37. 

Salticov-Scedrin, 56. 

Samoil, prooroe, 137. 

Saumaise, Claude, 12. 

Sava, episcop, 63. 

Sbierea, I. G., 100, 189. 

Scaliger, Joseph, 13. 

Schroder, K. H., 180. 

Secu, 117. 

Sehanci-imparat, 222, 226. 

Selivestru (Silvestru), egumen, 90, 

91. 
Seneca, 112, 114. 
Serafim, arhiepiscop, 106, 107. 
Sibiu, 56, 73. 

Sigismund de Luxemburg, 188. 
Simonescu, D., 220, 221. 
Simonescu, E., 221. 
Simeon Metafrastul, 120. 



Simion, 37. 

Simion, Stefan, 90, 91. 

Simonides din Cheos, 12. 

Sinai, 116, 117, 119. 

Sindipa, 178. 

Sion, 53, 75, 77, 81, 87. 

Sirku, p., 202. 

Sofiia (Sofia), 32. 

Soliman, 32. 

Solomon, 112, 113. 

Sostis, 113. 

Spiridon, 40. 

Staico gramaticul, 208. 

Stan, Zorel, 39. 

Stancu, Zaharia, 68. 

Straton din Sardes, scriitor grcc, 

sec. Ill, e.n., 12. 
Strugaru, D., 231. 
Sturdza-Seheianul, D. C, 51. 
Sturdza, Vasile Moldoveanul, 136. 
Suceava, 45. 
Sucevita, 119. 
Suhard, 35. 
Sulica, N., 73. 
Szegedi, Gefgely, 231. 

Schei, 105, 107. 

Serban, fiul lui Coresi, 61, 85, 86. 

Simon (Simion Engesser), primar al 

Bistritei, 47. 
Stefan eel Mare, 151. 
Stefan al Ungrovlahiei, 164, 179. 
Stefanescu, I. D„ 119, 200. 

Teodor, Tiron, 127—129. 

Teodosie, fiul lui Neagoe Basarab, 

145. 
Teofil, mitropolit, 158, 189. 
Teius, 100. 

Teopract (Teofrast), 113. 
Theofil (Theophilos), imparat bizan- 

tin (829—842), 185. 
Tibru (Tiberis), domnitor mi tic al 

Albei, 182. 
Tirgovi^te, 60, 61, 67, 105, 106, 130, 

132, 133, 163, 164. 
Toader, diacul din Calafendesti, 46, 

235. 
Toaderu, 39. 
Turnos Savaitul (Turnus), regele 

rutulilor, 181. 
Tolstoi, Lr. N., 49. 



258 






Toraa, 37, 38. 

Tordasi, Pavel, 76, 84, 85, 237. 

Transilvania, 37, 42, 55, 61, 62, 66, 

67, 69, 73, 76, 78, 84, 85, 90, 100, 

105, 116, 121, 125, 130, 136 158, 

164, 166, 221, 228, 231. 
Troada, 181. 
Tubingen, 84. 
Tudor, diiac, ucenic al lui Coresi, 

67. 
Tudeanu, E., 193, 200, 202, 209, 241. 

Tamblac, Grigore, 125, 

Tarigrad (v. si Constantinopol), 33. 

Tara Ardealuiui, 91. 

Tara Lesjasca (Polonia), 37. 

Tara Moscului, 92. 

fara Romaneasca, 32, 33, 38, 42, 

66, 105, 106, 121, 130, 132, 145, 154, 

157, 161, 163, 166, 172. 
Jara Ungureasca, 40, 63, 85, 86, 106. 
Tara, Vasile, D., 17. 
Tepelea, G. F., 97. 
Timschi v. loannes Tzimiskes. 

Ucraina, 157, 

Udriste Nasturel v. NSsturel Ud- 

riste. 
Ungrovlahia, 158, 164. 
Ur, 119. 



Uric, Gavril, 154. 

Varchon, cetate, 222, 226. 

Varlaam, 116—121, 125—127, 129, 

130, 133, 135, 136, 138, 139, 149, 

172, 177. 
Vasile Lupu, 133, 136, 161. 
Vasile eel Mare (si), 203. 
Vasiie Voivod v. Vasile Lupu. 
Vasiliev, A., 191, 192. 
Venecia, 60. 
Vercier, Bruno, 
Vianu, T., 57, 58. 
Viena, 42. 
Villon, Fr. 41. 
Vladimir Monomahul, 145. 
Valstares, Matei, 154. 
Voltaire, 49. 
Voronet, 52. 
Vucovici, B., 60. 

Wiegler, Paul, 14. 

Xenophont (Xenofon), 145. 

Zabludov, 105. 

Zamfira, domnita, 231—237. 

Zamfirescu, D., 17, 200. 

Zamolxis, 126. 

Zanne, 46, 57, 58, 233. 

Zagraon, Florentina, 117. 



VRiBUOTECA MUNiC ; LA. 
MiHA'l SAOOVCA U 






SUMAR 



Cuvint inainte (Zoe Dumitrescu Busulenga) 

Crestomatii si antologii, tipuri $i varietate (I. C. Chitimia) .... 12 

Abrevieri • 23 

Nota ■ ■ • ■ r 26 

I, DIPLOMATARWM: ACTE SI SCRISORI (Stela Toma) ... . 29 

Scrisoarea lui Neacsu ■ 32 

Suplica egumenului Moldovitei 34 

Pan Pogan din Maramures catre fratii de peste mun^i ..... 37 

Testamentul lui Negre 38 

Scrisoarea lui Cocrisel • 40 

Plingerea boierilor munteni . . . ; 42 

Scrisoarea preotului Vasiian Beuz 45 

Patrasco Ciogolea cere dascal -...-. 46 

II. LITERATURA CANONIC A (Stela Toma) 49 

Psaltirea Scheiana * 51 

Psaltirea Voroneteana 52 

Psaltirea Hurmuzachi 54 

Evangheliarul slavo-roman de la Sibiu 56 

Coresi • ^9 

Intrebare crestineasca 62 

Tetraevanghel 66 

Lucrul sfintilor apostoli G9 

Liturghler 73 

Psaltirea romaneasca 7 6 

Psaltirea slavo-romana . 78 

Palia de la Orastie 84 

Noul Testament 90 

III. LITERATURA OMILETICA SI POLEMICA 

Coresi, Tilcul evangheliilor (Stela Toma) 10 ° 

Evanghelie cu invatatura (Stela Toma) 104 

Floarea darurilor (M. Moraru) m 

Varlaam, Scara (Liliana Botez) llG 

Carte romaneasca de invatatura (Liliana Botez) . . . 120 

Raspuns impotriva catehismului calvinesc (Liliana Botez) . 130 

Cele sapte taine (Liliana Botez) 136 

Cuvlntul diacului Toader (Gh. Ceausescu) ....... 139 



IV. LITERATURA AULICA 

1. Literatura parenetica (Catalina Velculescu) 

Invataturile lui Neagoe Basarab 145 

2. Literatura juridica (V. Candea) 

Pravila ritorului Lucaci , }g 

Pravila de la Govora f^' 

Carte romaneasca de invatatura JW 

Indreptarea legii 16d 

V. LITERATURA LAIC A SI APOCRIFA 

1. Rom an e popular e (Catalina Velculescu) 

Alexandria J™ 

Varlaam si Ioasaf Ud 

2. Literatura istoriografica (I. C. Chipmta) 

Cronograful lui Moxa 180 

3. Literatura legendara 

Cuvint pentru Adam si Eva (M. Moraru) . 191 

Cuvint pentru lemnul crucii (M. Moraru) 2U2 

Legenda duminicii (I. C. Chitimia) 209 

$. Liter atura or aculara 

Proorocirea Sibilei (M. Moraru) Jjj 

Visele lui Mamer (Nedret Mamut) 221 

Gromovnic (Gh. Ceausescu) l2X > 

VI. LITERATURA VERSIFICATA 

Carte de cintece (Stela Toma) . . . . • • ■ • • ■ - 231 

Lamentatie la moartea lui Alexandru Machedon (M. Moraru) . . 234 

Epitafuri' versificate JjJ 

Epitaful lui Mateias Basarab (M. Moraru) W 

Bibliografia generald (Liliana Botez) 239 

Glosar (Stela Toma) gj 

hidice tematic (Mihai Moraru) £*' 

Indice de nume (Gh. Ceausescu) • 1 • • ' . °* 



260